Tribunalul Galați se va pronunța joi, 12 noiembrie, în
dosarul 2378/121/2015, al cărui obiect este procedura de „exequator”
prin care Consorțiul Rostock Wreck Remouval (RWRC), care a scos la
suprafață epava navei „Rostock” a declanșat procedura de executare
silită a statului român pentru suma de 12 milioane de euro. Este suma pe
care Tribunalul de la Zurich a stabilit că statul, prin Administrația
Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, ar trebui s-o achite cu titlu
de daune pentru că lucrările de scoatere a epavei ar fi fost mai
complexe decât se estimase inițial. Procesul de la Tribunalul Galați are
loc după intense demersuri ale Guvernului Olandei ca România să
plătească cele 12 milioane de euro, printre aceste „demersuri” fiind și
amenințarea că Ţara Lalelelor nu va fi de acord cu aderarea României la
Spațiul Schengen. Între timp, au ieșit la iveală unele manevre prin care
consorțiul a câștigat procesul de la Zurich, dar și faptul că RWRC,
care cere executarea statului român, nu mai există!
Consorțiul RWRC este format din compania olandeză Multraship (Muller
Maritime) BV, societatea Titan Maritime din SUA și Deltacons Tulcea. La
începutul lui 2006 a scos la suprafață epava și a încasat valoarea din
contract, cinci milioane de euro.
După câteva luni, s-a adresat
Camerei Internaționale de Comerț de la Paris, cerând plata a 7,5
milioane de euro, reprezentând costuri suplimentare. În 2009, RWRC și-a
ridicat pretențiile la 12,5 milioane de euro, iar în 2012 Tribunalul de
la Zurich a obligat la plata acestei sume. Hotărârea arbitrală a
Tribunalului de la Zurich are 238 de pagini. Decizia a fost luată cu 2
la 1 de instanța formată de trei arbitri, elvețianul Daniel Wehrli
(președinte), olandezul Jan M. van Dunne și arbitrul român Victor
Tănăsescu. Arbitrii din Elveția și Olanda au votat pentru acordarea
despăgubirilor, arbitrul român n-a fost de acord și a votat împotrivă,
depunând o opinie separată.
Avocatul care a reprezentat AFDJ, Adrian
Rațiu, de la Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu”, nu a recunoscut
nici un moment pe parcursul procesului autoritatea Tribunalului de la
Zurich, întrucât potrivit contractului joint-venture încheiat de AFDJ și
RWRC pe 23 august 2004, litigiul trebuia judecat de arbitri desemnați
de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Olanda ne amenință cu blocarea aderării la Schegen
În ultimii doi an, Guvernul Olandei a făcut demersuri energice
pentru a determina statul român să plătească cele 12,5 milioane de euro
consorțiului
RWRC. În mai 2014, a făcut o vizită la București ministrul Comerţului
Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a discutat cu ministrul
Transporturilor de la acea vreme, Dan Șova, despre interesul Portului
Rotterdam de a investi în zona de sud a Portului Constanţa.
Dar asta
nu a fost tot. Potrivit comunicatului oficial, ministrul olandez „i-a
cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din
litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul
<Ranfluarea epavei Rostock din canalul Sulina, curăţarea canalului
navigabil şi refacerea apărărilor de maluri>”. În martie 2015,
ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, declara într-un
interviu că aderarea României la Spațiul Schengen „nu este susţinută de
Parlamentul olandez pentru că Parlamentul nu consideră că România a
implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al
Uniunii Europene”, adăugând că o altă nemulţumire a parlamentarilor
olandezi e aceea că statul român nu a plătit daunele companiei olandeze
care în urmă cu şapte ani a recuperat epava unei nave eşuate. Adică
Rostock.
De fapt, lucrările au fost întârziate de RWRC
Metoda
prin care cei de la RWRC se oferiseră să scoată epava era aceea cu
„lanțuri tăietoare”. Acestea sunt trecute pe sub corpul epavei de către
scafandri, cu ajutorul lor este tăiată epava bucată cu bucată și e
scoasă pe mal.
Pentru că nu fuseseră aduse în țară „lanțurile
tăietoare” s-a încercat tăierea epavei cu sudură oxiacetilenică. Au
încercat să obțină aprobarea acestei metode, dar nu și-au dat acordul
nici AFDJ, nici consultantul. Şi totuşi, RWRC a încercat să taie astfel
epava. Metoda nu a dat rezultate, pentru că epava era plină de aluviuni
solidificate, ca o masă de beton. În plus, din cauza gazelor formate
într-un compartiment, s-a produs o explozie în care și-a pierdut viața
un scafandru. După patru luni, cei de la RWRC și-au dat că nu merge și
au trecut la metoda din contract, cu „lanțuri tăietoare”.
Lucrările
de ranfluare (scoatere la suprafață) a epavei „Rostock” au fost
finanțate dintr-un credit de 76 milioane de euro obținut de la Banca
Europeană de Investiții (BEI). La cererea BEI, AFDJ Galați a încheiat cu
RWRC un contract de tip „fidic”, utilizat în construcții, în care între
antreprenor și beneficiar se interpune consultantul, în cazul de față
consorțiul Louis Berger. Însă Louis Berger nu avea experți în ranfluarea
epavelor și a subcontractat acest serviciu unei companii din Olanda,
reprezentate de Johann Mauritzius Hoptzak, expert în ranfluări. Astfel,
Hoptzak a devenit „sub-consultant” al AFDJ.
Un memorandum care spulberă pretențiile RWRC
Arbitrul olandez și cel elvețian de la Tribunalul de la Zurich au
luat decizia de a obliga statul român la plata daunelor de 12,5
milioane euro fără să țină cont de un document foarte important, anexă
la contract, prin care erau plafonate cheltuielile neprevăzute la un
milion de euro.
Este
vorba de „Memorandumul de înțelegere încheiat între AFDJ și RWRC”, prin
care cele două părți au convenit, pe lângă prețul de 4.999.999 euro
pentru scoaterea epavei și plafonarea cheltuielilor neprevăzute. „Prețul
Contractului va fi stabilit prin adăugarea la Prețul Ofertei, depuse de
Consorțiu, a Sumei pentru Cheltuieliu Neprevăzute, de 1.000.000 Euro
(un milion euro) (…) Această Sumă de Cheltuieli Neprevăzute constituie
de asemenea limita maximă pentru toate pretențiile la care Consorțiul
pentru Ranfluarea Rostock ar putea avea dreptul pe parcursul executării
Contractului”, se spune în Memorandum.
În timpul procesului, cei de
RWRC au aplicat o „strategie” să-i spunem incorectă pentru a nu folosi
un termen jignitor. L-au adus ca martor exact pe „omul AFDJ”, olandezul
Johann Mauritzius Hoptzak. Avocatul AFDJ a cerut respingerea măturiei
acestuia, pentru că olandezul avea o clauză de confidențialitate cu
Administraţia. Arbitrii i-au ignorat cererea. Hoptzak a dat în fața
curții de arbitraj o declarație împotriva AFDJ, afirmând că ar fi fost
de față la o discuție dintre reprezentanții RWRC și AFDJ, în cadrul
căreia Administraţia ar fi renunțat la Memorandumul ce plafona
cheltuielile neprevăzute.
Nu există nici un document care să
dovedească renunțarea la Memorandum, acesta își păstra valoarea
juridică, dar numai pe baza simplei declarații a lui Hoptzak, olandez ca
și cei de la Multraship, arbitrul olandez și cel elvețian au votat
pentru obligarea statului român la plata celor 12,5 milioane de euro.
Cel care s-a opus a fost arbitrul român Victor Tănăsescu, care a ținut
cont de Memorandum, dar asta nu a mai contat.
„Exequator” la Tribunalul Galați
Pe
4 iunie 2015, cu o săptămână înaintea prescrierii, RWRC a deschis
acțiune la Tribunalul Galați, începând procedura „exequator”, de
recunoaștere a hotarârilor străine, pentru ca ulterior să poată începe
executarea statului român.
Surse din AFDJ ne-au declarat că partea
olandeză a continuat presiunile. Recent, după ce dosarul a fost
înregistrat la Tribunalul Galați, Ministerul Afacerilor Externe a cerut,
prin Ministerul Transporturilor, un punct de vedere al conducerii AFDJ,
probabil ca urmare a unei noi intervenții a Guvernului Olandei. În
dosarul 2378/121/2015, instanța a rămas în pronunțare, sentința urmând
să fie dată joi, 12 noiembrie. Faptul că decizia Tribunalului de la
Zurich a fost bazată pe argumente incorecte nu mai contează, pentru că
nu se mai discută pe fond. La ultimul termen, avocatul AFDJ, Adrian
Rațiu, a spus că prima încălcare a legii din acest caz este că RWRC a
depus plângere la Curtea de Arbitraj de la Paris, deși în contractul
AFDJ-RWRC se spune clar că eventualele litigii vor fi judecate de
arbitri desemnați de Camera de Comerț a României: „Noi nu am recunoscut
niciodată competența Tribunalului de la Zurich”.
Consorțiul RWRC a
fost constituit pe baza legislaţiei din Marea Britanie. Din contractul
de consorțiu depus la dosarul de la Tribunalul Galați rezultă că acest
consorțiu a fost constituit cu unicul scop declarat ca cele trei firme
să participe la licitația pentru acordarea contractului de lucrări
pentru ranfluarea epavei „Rostock”. Potrivit avocatului Adrian Rațiu, pe
baza legii britanice, consorțiul nu are calitate de persoană juridică,
fiind, prin raportare la legea românească, un fel de asociere în
participațiune constituită ocazional, într-un anumit scop.
Consorțiul
are două organisme de conducere, unul de decizie, numit „consiliul de
supraveghere”, compus din câte un reprezentant al fiecărei firme și care
ia prin vot toate deciziile importante cu privire la contract, și un
organ executiv, numit „administrator de consorțiu”, care are un mandat
limitat de administrare, pentru îndeplinirea anumitor acte cu privire la
contractul de lucrări, atribuțiunile sale fiind să comunice cu
beneficiarul lucrărilor, adică AFDJ, și cu consultantul. El nu poate
introduce acțiuni în instanță. La dosarul de la Tribunalul Galați nu
există nici un document prin care „consiliul de supraveghere al RWRC să i
se fi dat mandat pentru începerea acțiunii de exequator.
Dacă RWRC nu mai există, cum poate fi parte în proces?
Avocatul AFDJ a pledat că din investigațiile sale rezultă că RWRC
nu mai există, litigiul fiind continuat doar de Multraship BV din
Olanda și, în atari condiții, acțiunea trebuie respinsă de Tribunalul
Galați.
„Am fost surprins că vorbind cu un reprezentant al fimei
Deltacons, care este unul dintre cei trei membri ai consorțiului și
întrebând <<există un proces pe rolul Tribunalului Galați, ce ați
făcut, ați dat împuternicire?>> mi-a răspuns <<Nu știu
absolut nimic despre acest litigiu>>. La acest moment, dat fiind
că acest consorțiu s-a constituit în anul 2004, nu se știe dacă mai
există sau a încetat, respectiv firma americană, firma românească, în ce
stadiu se află? Mai există, mai sunt înregistrate? Au dat mandat
expres? Deoarece consorțiul s-a făcut pentru aceste lucrări care s-au
terminat în anul 2006 este posibil să nu mai existe de mult acest
consorțiu. În consecință, neexistând un vot al organului deliberativ, al
consiliului de supraveghere, nu există calitatea de reprezentant pentru
niciunul dintre cei trei avocați, pentru că, încă o dată, nu am văzut
semnături decât din partea unei singure firme din trei. Nu există nicio
dovadă a consiliului de supraveghere în sensul că s-a dat un mandat și
eu îndrăznesc să afirm că celelate două firme din consorțiu, cea
americană și cea română, nici nu știu nimic de acest litigiu”, a spus
Adrian Rațiu.