Generații întregi au crescut auzind că ”bătaia e ruptă din rai”, ”unde dă mama crește” sau ”eu te-am făcut, eu te omor”. Aceleași generații care au fost date cu capul de tablă sau de palmele cărora se rupea rigla profesorului.
Am crezut că generațiile cu pricina se vor opri din a repeta istoria. Că au mâncat atât de multă bătaie, încât n-o să aplice, la rândul lor, metoda.
Se pare că m-am înșelat, însă. Istoria se repetă și e la fel de violentă, ca întotdeauna.
Bătaia ”ca la Galați”
Nu e nici primul, nici ultimul, dar e cel mai recent caz mediatizat.
Unui bărbat din Galați i-a fost deschis dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violenţă în familie. Acesta a luat ad literam expresiile de mai sus și și-a bătut copilul, în vârstă de 10 ani, cu simț de răspundere. Cu atâta simț de răspundere, încât l-a băgat în spital pentru 4 zile.
Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului Galaţi a fost sesizată de către conducerea Spitalului de Pediatrie și a început o anchetă în acest caz, cu atât mai mult cu cât se pare că nu ar fi prima dată când copilul este bătut de către tată.
”Copilul are o stare bună, este echilibrat în prezent şi va fi externat. A avut contuzie la ambele membre superioare prin agresiune fizică. Din punct de vedere clinic este bine acum, însă înţeleg că sunt nişte traume repetate acolo”, a declarat directorul medical al spitalului, Iuliana Moraru.
De la o palmă, direct la spitalizare
O palmă la fund (sau un papuc, în cazul copiilor născuți înainte de `90) se cheamă violență în familie? Dar mai multe? O curea? Furtunul de la mașina de spălat? Un pumn? Mai mulți?
Cum facem diferența și unde trasăm linia?
Destul de simplu: dacă un copil ajunge să tremure când te vede, dacă o să-și aducă aminte toată viața bătăile pe care le-a încasat sau dacă ajunge la spital, granița a fost demult trecută.
Pe de altă parte, ce poate face atât de rău un copil, încât să-l bați până-l bagi în spital?
Și, mai presus de toate, ce fel de părinte ești, dacă nu reușești să-ți ții nervii în frâu? Strânge din dinți, calmează-te, treci mai departe. Adult fiind, se presupune c-ar trebui să știi să te stăpânești. Pentru că nici ție nu cred că ți-ar plăcea să te prindă unul mai puternic și să te ia la bătaie până te internează.
Violența în familie – activitate cu tradiție în România
O cercetare a Națiunilor Unite arată că în România, anul trecut, 20.000 de femei au fost lovite în casele lor și că 44 au murit în urma bătăilor primite.
Românii sunt atât de obișnuiți cu violența, încât nu reacționează dacă violența se întâmplă la vecini. Sau pe stradă. Sau oriunde. Parte dintre ei o aplică și în propria familie. Evident, nimeni nu reacționează, mai ales că nici ei nu au reacționat, la rândul lor.
Din când în când, se sesizează autoritățile. Dar situația e deja foarte gravă, dacă se ajunge aici.
Românii își bat copiii. Parte din copiii ăia, când cresc, vor face ce au învățat în familie. Nu li se va părea nici ciudat, nici barbar. Li se va părea normalitate. Cercul vicios se perpetuează. Violența la fel.
Avem două șanse: reacționăm, poate reușim să schimbăm ceva, sau ne obișnuim să auzim că ”tata lu` Cutare l-a bătut atât de tare, încât a ajuns la spital” și devenim, la rândul nostru, complici. Din punct de vedere moral, cel puțin.
