Ne-am obișnuit deja cu tot felul de declarații.
Belicoase, lacrimogene, amenințătoare, hilare, stupide și lista poate continua. Dar, de obicei, nu se contrazic la distanță atât de mică de timp. Emitenții așteaptă o păerioadă, pentru a se mai estompa cuvintele inițiale din memoria colectivă.
Ei, bine, Cîțu și Ciolacu vor să spargă tiparele. Așa că s-au decis să-și exprime sentimentele mai devreme decât ne-am fi așteptat.
Despre ce declarații e vorba?
Despre unele făcute, evident, în contextul crizei politice actuale.
Reamintim că USR PLUS a cerut demisia lui Cîțu, după ce acesta l-a ”concediat”, scurt, nejustificat și fără consultări, pe Stelian Ion. Pentru că Florin Cîțu nu a vrut să plece, USR PLUS a depus moțiune de cenzură. Pe care n-au vrut s-o împingă mai departe și cei din PSD. Că au plecat din ședință și-au lăsat ședința fără cvorum, USR PLUS-ul fără cuvinte și Constituția puțin șifonată. Asta, în timp ce strigă ”Jos, Cîțu!” și deplâng soarta poporului, blestemat să fie condus de o gașca de inconștienți. Când au văzut că nu merge cu vorbă bună și cu prima cale legală, miniștrii din USR PLUS și-au dat demisia.
Și-așa începe episodul cu declarații spumoase.
Florin Cîțu
”Avem de aprobat ordonanţa de urgenţă care compensează o parte din facturile românilor, suntem încă în pandemie, avem de gestionat această situaţie cum să fii ministru al Sănătăţii şi să pleci în mijlocul pandemiei?”, se întreabă, indignat, Cîțu.
Și mai că l-am crede, pentru că e nasol să nu ai ministru al Sănătății, când pandemia se simte ca la ea acasă în România. Și mai că l-am putea simți vădit și real îngrijorat, ba chiar dispus să găsească o soluție pentru ca Guvernul să poată să lucreze, în continuare.
Mai că mi-a dat o lacrimă că s-a gândit la sănătatea cetățenilor.
Și dup-aia mi-am adus aminte că, în aprilie 2021, Cîțu făcea exact ceea ce condamnă atât de vocal, acum. Îl demitea pe Vlad Voiculescu, lăsând ministerul Sănătății fără ministru, în plină pandemie.
Cam dublă măsura cu care Cîțu își face declarațiile. De parcă ar fi politician.
Marcel Ciolacu
Ciolacu s-a agitat că guvernul lui Cîțu trebuie să plece. A amenințat cu o moțiune de cenzură. N-a mai depus-o. A zis, din nou, c-o depune. Dup-aia iar s-a răzgândit. Între timp, a continuat cu refrenul ”Cîțu trebuie să plece”.
Când a depus USR PLUS moțiunea de cenzură, a zis că normal c-o votează! Păi, cum? Nu e scopul lui în viață să pice guvernul Cîțu?
Când a fost vorba să asigure cvorum pentru prezentarea moțiunii, ia-i pe parlamentarii PSD ai lui Ciolacu de unde nu-s! Și nu o zi, acolo, să zici că le-a fost răuț și n-au putut ajunge. Ci chiar patru zile, consecutiv.
Cu ce declarație vine, acum, Ciolacu?
”Prin urmare, președintele Iohannis are obligația să iasă din letargia care-l caracterizează pentru a cere demisia premierului Cîțu, iar apoi să convoace la consultări toate partidele parlamentare în vederea instalării unui guvern legitim, în cel mai scurt timp.”
Adică același refren. Doar că acum, dă vina pe altcineva că nu a plecat încă, din funcție, Cîțu.
Cine să-l mai înțeleagă? Parcă i-ar face plăcere să spună, constant, aceeași poezie. Iar dacă e ”concediat” Cîțu, trebuie să-nvețe una noua, și nu prea are chef.
Am mai spus: e foarte interesant că majoritatea politicienilor își fac carieră din declarații. Că de făcut ceva, efectiv, mai greu.
