(Idiotilor!)
(Idiotilor!)

Scandalul corvetelor multirol, care s-a lăsat cu concedieri masive de personal în șantierele Damen din Mangalia și Galați, readuce în atenția opinie publice incapacitatea sau reaua voință a guvernanților, de orice culoare politică ar fi ei, de a susține investiții serioase în România. Aproape, dacă nu toate marile aporturi de capital străin din economia autohtonă s-au transformat în eșecuri.

Olandezului Damen i-a zburat profitul

Pe scurt, grupul Damen, care deținea șantierul din Galați, a achiziționat recent și șantierul de la Mangalia, după ce coreenii de la Daewoo și-au luat jucăriile și au plecat. Olandezii sperau să prindă contractul de un miliard de euro pentru construcția de corvete multirol și modernizarea fregatelor militare, însă statul a atribuit altcuiva contractul. Au urmat șase luni de procese, pierdute de olandezi iar acum aproape o mie de salariați români din cele două șantiere vor fi concediați.

Victor a semnat, Ludovic a tăiat

Un alt episod penibil a fost asocierea statului român cu chinezii pentru finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. După cinci ani de discuții și tatonări cu China General Nuclear Power Corporation, statul român a rupt colaborarea cu chinezi pentru finalizarea reactoarelor 3 și 4. Victor Ponta a fost primul care a semnat documentul de colaborare cu chinezii, iar una din primele măsuri luate de Ludovic Orban când a pus din nou piciorul la Palatul Victoria a fost să rezilieze înțelegerea.

Oficial american, îngrijorat că România vrea să construiască două reactoare nucleare cu China

Noua guvernare dorește parteneriate nucleare cu state NATO, dar habar nu are că România a mai avut o încercare de asociere cu investitori din Europa pentru reactoare, dar nici aceasta nu a mers. Una peste alta, deși chinezii nu s-au grăbit cu investiția, la mijloc este vorba de vreo șase miliarde de euro, cât se estimează că va costa finalizarea celor două unități nucleare. O fi prostie, rea voință sau amândouă la un loc din partea guvernului liberal, tu cititorule să judeci.

Reamintim că Nuclearelectrica a semnat pe 9 noiembrie 2015, cu reprezentantii companiei China General Nuclear Power Corporation, Memorandumul de Intelegere privind construirea Unitatilor 3 si 4 CNE Cernavoda. Potrivit documentului, cele două parti ar fi urmat să înființeze o companie de proiect, de tip joint-venture, în care compania chineză va deține o participație de cel putin 51% și care va prelua valoarea investiției Nuclearelectrica în filiala EnergoNuclear SA (vechea companie de proiect). Numai că oficialii chinezi nu s-au grăbit să semneze, așa cum au făcut în trecut companiile din Europa, vreun angajament concret, așteptând probabil să vadă cum evolueză lucrurile. Și s-a văzut. Până la urmă rezilierea nu ar fi o problemă dacă executivul Orban ar avea un înlocuitor, însă acesta nu există.

Nici europenii nu vor la Cernavodă

Primul proiect de finalizare a celor două reactoare nucleare a fost iniţiat de statul român în 2007, iar în anul 2009 a fost înfiinţată oficial compania EnergoNuclear SA.  Structura de acţionariat era următoarea: Nuclearelectrica deţinea o cotă de participare de 51% din capitalul social, celorlalți investitori în proiect revenindu-le participaţii după cum urmează: RWE, GDF Suez, ENEL şi CEZ câte 9,15%, iar ArcelorMittal şi Iberdrola câte 6,2%. Nemulţumite de evoluţia discuţiilor, CEZ, RWE, Iberdrola şi GDF Suez au renunţat la sfârşitul anului 2010 la investiţie, astfel că Ministerul Economiei, prin Nuclearelectrica, a ajuns să deţină 86% din firma de proiect. După retragerea celor patru companii, proiectul a stagnat întrucât Guvernul nu a reuşit să atragă alţi parteneri.

„Campionii CA-urilor”. La Apă Canal SA Galați, record absolut al indemnizațiilor CA din administrația locală: 20.000 de euro anual!

Patru din cele cinci firme străine activează în domeniul energiei regenerabile, CEZ fiind compania cu cele mai multe investiții în acest domeniu: cel mai mare parc eolian de uscat din Europa- 200 de turbine eoliene ridicate pe litoral. Și cum același stat român le-a dat la gioale acestor investitorilor prin înjumătățirea certificatelor verzi, nu te mai miră de ce “eolienii” au renuntat la proiectul nuclear.

Frații miliardari Lurssen și-au tocit degeaba pantofii la Mangalia

Olandezul Damen nu este singurul nordic căruia începe să-i pară rău ca a investit în România.

Pe 4 august  2008, conducerea Companiei Lϋrssen Werft GmbH & co.KG, care deține șantierul naval Lϋrssen din Bremen-Vegesack, Germania și are filiale ȋn 15 țări, a semnat cu AVAS  un contract de asociere privind fostul șantier militar de la Mangalia, SNM, aflat în vecinătatea actualului șantier Damen (Mangalia deține două șantiere care inainte de 1989 funcționau sub aceeași umbrelă: civil și militar, n.r.).  Astfel s‑a ȋnființat S.C. MANGALIA NAVAL SYSTEMS S.R.L. care, ȋn perioada 04.08.2008- 23.12. 2009, a fost administrată de grupul Lϋrssen. Contractul de asociere era valabil pe o perioadă de 36 de luni, cu posibilitatea de prelungire și prevedea ca firma Lϋrssen să investească 10,5 milioane de euro, din care jumătate capital de lucru, iar SNM participa în afacere cu activele sale de circa 9,6 milioane euro, care rămâneau ȋn proprietatea sa. Asocierea era, ca și cazul Damen, legată de construcția unor noi nave militare. Era vorba de vânătoare de mine, ce urmau să însotească forțele navale. Lurssen era specializat în acest tip de nave și urma ca totul să devină o poveste de succes. Numai că nemții au rupt relatiile după un an și ceva, tot din lipsă de comenzi ferme. “Regretăm că suntem nevoiți să ne retragem. Au apărut probleme financiare, dar și de colaborare cu forurile competente române. Am crezut ca vom putea colabora fructuos cu MApN, dar protocolul ȋncheiat cu acest minister nu a fost respectat”, a declarat la acea dată Wolfgang Baerisch, reprezentantul fraților Lurssen, deținătorii grupului.

Nici israelienii nu au făcut mulți purici la SNM

Ȋn vara anului 2013, reprezentanți ai trustului SHOLMO GROUP din Israel, au purtat discuții cu reprezentanți ai Ministerului Economiei. Compania israeliană activează în domeniile auto, energie, şantiere navale, logistică, imobiliare, asigurări şi comunicaţii. Este specializată în construcția de nave rapide de patrulare. Cum altfel, și în acest caz negocierile au eșuat. Ultima încercare de preluare a fostului șantier militar a venit chiar din partea vecinilor coreeni. Fostii proprietari au șantierului civil, DMHI au vrut să-și extindă producția în SNM, dar totul a fost un fiasco. Nu se știe dacă această ratare a fost unul dintre motivele pentru care coreeni au decis să plece cu totul de la Mangalia, însă statul a consemnat o nouă ratare la privatizare.

(I)Morala

Acum mulți ani, pe la începutul carierei de jurnalist economic, am participat la un eveniment important în portul Constanța. La acea vreme nu tot portul avea regim de Porto Franco (scutiri de taxe), ci doar un câmp de dane neamenajate la Agigea. Denumită cu fast Zona Liberă Constanța sud-Agigea, facilitatea nu era deloc interesantă pentru investitori în principal din cauză că era dotată doar cu bălării, fără infrastructură și curent electric. În fine la eveniment apare, pe lângă oficialii români îmbracați scorțos, un miliardar olandez, în blugi, cu cămasă de vară și trabuc. A spus că vrea să investească vreo opt sau zece milioane de dolari, nu mai țin exact minte, într-o fabrică ridicată de la zero în zona liberă. Olandezul m-a șocat și mai tare pentru că a prezentat un plan de investiții pe zece ani. “S-o crezi tu” mi-am zis atunci în gând și cum gura păcătosului adevăr grăiește, la câteva luni după ce omul a semnat cu statul român, jap! același stat român anulează toate facilitățile promise olandezului. A fugit ăla cu trabuc cu tot și cred că și-a jurat să nu mai pună piciorul în România. Ei bine, nimic nu s-a schimbat până în ziua de azi. Aceeași incompetență, aceeași foame după șpăgi și aceeași indiferență. Ce dacă o mie de români rămân șomeri pe șantierele patriei.

Ziarul de Investigații