De mici ni s-a spus că lectura ne face deștepți. Să citim pentru a ne dezvolta vocabularul, pentru a afla lucruri noi, pentru a ne pune mintea în funcțiune.
De unii dintre noi s-a lipit sfatul ăsta. Alții l-au ignorat cu desăvârșire.
E de ajuns să te uiți în jur și să-ți dai seama cine a citit de mic (și a și continuat să citească) și cine a fugit de carte ”ca dracul de tămâie”. Televizor, ziare și, cel mai des, Facebook – acolo îi poți vedea și tria pe toți. Ideile pe care le expun sau, dimpotrivă, le debitează te ajută să faci distincția. ”Ăla citește de mic” sau ”ăla care își făcea, din cărți, cornete”.
Într-o lume în care informația dată mură-n gură, de alții, devine literă de lege, să citești devine obsolet. Dar, ca orice lucru vintage, are avantajul și farmecul lui.
Sala de lectură: supermarketul
După stația de autobuz (fost chioșc de flori) transformată în bibliotecă din Parhida, Bihor, după inițiativa „Fură o carte! Te ajută popa!”, din Năsăud, următorul loc în care lectura e celebrată e un supermarket.
Nu tocmai decorul tradițional în care ne-am aștepta să vedem oameni citind și, să fim serioși, nici tocmai cititorul clasic.
Într-un supermarket din Kiev, o bătrânică a fost văzută, zile la rând, venind ”la citit”.
”Această bătrânică se ducea la supermarket de câteva ori pe săptămână, se oprea la rafturile cu cărți și se apuca să citească. Managerul a crezut prima dată că e o întâmplare oarecare. Că bunicuța a văzut o carte care i-a atras atenția și că o răsfoiește. Nici vorbă! Bunicuța chiar se ducea la supermarket de câteva ori pe săptămână special ca să citească! Și-atunci, managerul a așteptat-o într-o zi cu o banchetă, să aibă un loc cumsecade pe care să se așeze și să citească în tihnă.”
Când lectura devine motiv de fapte bune
Vârsta bătrânei e neimportantă. Contează tenacitatea cu care a revenit, pentru a citi. Nu contează nici bugetul ei, nici ce carte citea, nici ce distanță avea de parcurs, până la ”bibliotecă”. Important e că a găsit o modalitate de a-și întreține pasiunea.
La fel de important e și că managerul a reacționat. Uman. Că i-a oferit bancuța pe care să-și poată continua cartea. Că nu a dat-o afară, că n-a început să țipe, că n-a obligat-o să cumpere ceea ce citește.
Cărțile te fac mai bun. Pentru tine și pentru ceilalți.
Într-o societate de analfabeți funcțional, fii bunica din supermarket
Nu spune nimeni să renunți la slujbă, pentru a deveni cititor de cursă lungă. Nici să-ți lași copiii să țipe de foame, în timp ce întorci, tacticos, încă o pagină. Nici să-ți ignori familia, sau pe tine. Nici să-ți dai tot salariul pe cărți, în timp ce rozi pesmet și citești la lumânare.
Dar citește. Când poți, cum poți, cât poți. Nu de alta dar, la câte persoane încearcă să profite de faptul că lumea preia informația deja mestecată și uită s-o mai și digere, cărțile te pot ajuta să nu fii manipulabil.
Au spus-o alții, mult înaintea mea: Citește cărți. Te fac neprost.
