Presa şi mediile virtuale (şi mă refer aici în special la Facebook) au fost inundate pur şi simplu în ultima perioadă de ştiri şi mai ales opinii pro şi contra defăşurării orei de Religie în învăţământul românesc. Unii spun că e îndoctrinare (comuniştii asociau credinţa în Dumnezeu cu „misticismul”. Alţii, dimpotrivă, sunt de părere că elevii trebuie să înveţe despre cele sfinte. În fine, există şi o a treia catregorie, a celor care nu sunt prea pătrunşi de cele sfinte (fără a fi „liber cugetători”, ca fostul preşedinte Ion Iliescu), dar care consideră că nu-i strică odraslei încă o medie de 10.
Personal, mă situez în categoria celor care consideră că Religia trebuie studiată în şcolile româneşti. Sigur, nu sunt de acord cu derapajele de genul a-i spune uni copil de clasa întâi că dacă nu posteşti şi nu te duci în fiecare duminică la biserică vei ajunge în cazanul lui Sarsailă, pe post de ciorbiţă.
Mai mult, sunt de părere că ar trebui studiată mai degrabă o Istorie a Religiilor, prilej cu care copiii să afle diferenţele dintre diverse culte şi să-şi diversifice astfel cunoştinţele. Vor afla astfel încă din şcoală, de exemplu, că Islamul este, de fapt, o religie tolerantă (Coranul îl recunoaşte pe Iisus ca Profet) şi nicidecum ceea ce încearcă să facă din această confesiune gruparea Statul Islamic. Pot să ascult şi opinii pro, şi opinii contra.
Însă nu o să mă convingă nimeni că modul în care au reacţionat autorităţile după decizia Curţii Constituţionale care stabileşte că ora de Religie este opţională este de lăudat. În primul rând, asemenea modificări nu se fac în plin an şcolar. Cred că nu murea nimeni dacă se aştepta terminarea anului şcolar, pentru ca modificarea să fie făcută de la 15 septembrie. Părinţii ar fi avut timp să reflecteze serios asupra problemei. Apoi, unităţile de învăţământ ar fi putut să-şi adapteze orarul în funcţie de opţiunile părinţilor. Ce ne facem dacă într-o şcoală toţi părinţii decid să nu-şi lase odraslele la ora de Religie? Între Matematică şi Română, de exemplu, vor avea o oră liberă, în care va ieşi haos. Orarele sunt deja făcute, iar refacerea lor în timpul semestrului implică o harababură totală.
În al doilea rând, nu trebuie să neglijăm nici situaţia în care mii de cadre didactice, profesori de Religie, ar fii nevoite să-şi caute de lucru pentru că părinţii i-au trimis în şomaj. În fine, data limită aleasă de autorităţi pentru depunerea cererilor de participare la ora de Religie, 6 martie, este aleasă cât se poate de neinspirat. La 6 martie 1945 a fost instalat Guvernul Dr. Petru Groza, fapt ce a consfinţit instaurarea deplină a regimului comunist în România. Regim comunist care, după cum bine ştim, şi-a făcut un scop în a prigoni Biserica. Şi a scos ora de Religie din programa şcolară.
