Războiul s-ar putea apropia și de granițele României, mulți analiști militari fiind de părere că unul din obiectivele Rusiei este redobândirea unei poziții strategice la Gurile Dunării, zona vărsării Dunării în mare. În același timp, Rusia și-ar dori ca și Republica Moldova să fie federalizată după scenariul folosit în Ucraina, prin „clonarea” unor enclave separatiste, care să se opună aderării Moldovei la Uniunea Europeană și NATO.
Putin ar putea specula opțiunile pro-ruse ale unei comunități din sudul Republicii Moldova, pentru a crea o „republică populară” separatistă de tipul celor din estul Ucrainei, Donețk și Luhansk. Este vorba de Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuză, formată la începutul anilor 90 în sudul Republicii Moldova și care este organizată în baza unei legi adoptate de Parlament în 1994. E locuită de găgăuzi, o populație de origine turcă, însă de confesiune creștin ortodoxă.
Rusia a făcut eforturi pentru a-și apropia populația din Regiunea Găgăuză. În 2015, când a avut loc campania electorală pentru alegerea „bașcanului”, adică a guvernatorului regiunii, au venit de la Moscova cunoscuți artiști și sportivi. Opțiunile pro-ruse ale acestei comunități sunt amplificate de curentul unionist care a luat amploare în Moldova după 1990. Găgăuzii sunt convinși că unirea Republicii Moldova cu România ar pune în pericol autonomia lor și și-ar dori ca Moldova să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. În contextul războiului din Ucraina, Rusia ar putea folosi orientarea pro-rusă a acestei comunități pentru a crea o republică separatistă la 23 km de granița României.
Zona dintre Nistru și Prut, pe lista priorităților Rusiei în războiul împotriva Ucrainei
În prima zi a războiului, armata rusă a declanșat atacuri cu rachete care au lovit și Odessa, port ucrainean la Marea Neagră. Era un atac surprinzător, pe o direcție care n-avea nicio legătură cu prioritățile de la acel moment, înconjurarea Kievului după invadarea teritoriului Ucrainei din est, din enclavele Donețk și Luhansk, din nord-est, pe direcția Harkov și din nord, de la granița cu Belarus.
Atacul grăbit asupra Odessei, chiar din prima zi a invaziei, a continuat cu bombardamente și prezența în aceste zile, în Marea Neagră, a 11 nave militare rusești cu batalioane de militari pregătiți să atace Odessa. Marți, o rachetă a lovit la Ismail, la 15 km de România. Aceste atacuri dovedesc că pe lista priorităților Rusiei se află și „revendicarea” poziției strategice la nordul Dunării.
Confirmarea a venit de la analistul militar Ion Petrescu: „Putin joacă un poker geo-politic, în care vrea să câștige totul, fără să dea nimic. Vrea Ucraina și după aceea vom vedea că are multe pretenții și la zona dintre Prut și Nistru și într-un ecart de timp și la Țările Baltice, chiar dacă acestea sunt țări membre NATO”.
Sute de ani de războaie pentru cucerirea unei poziții strategice la Gurile Dunării
Zona de la Gurile Dunării a reprezentat calea exporturilor de cereale din grânarul românesc către marile piețe europene, exporturi care în 1845 erau de 210.000 tone. După demilitarizarea zonei prin excluderea controlului Otoman și al Rusiei în 1856, Comisia Europeană a Dunării a adâncit șenalul Canalului Sulina, pentru ca navele maritime să poată naviga până la Galați și Brăila.
De interes strategic era și Bugeacul, teritoriul de la nordul Dunării, adică cele trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad și Ismail, aflate acum în componența Ucrainei. Bugeacul a aparținut Moldovei până în 1484, când a trecut sub dominație otomană. În 1829, prin Tratatul de la Adrianopol a fost trecut, împreună cu Basarabia, sub ocupație rusească. După ce în Războiul Crimeii Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, prin Tratatul de la Paris (1856), Rusia a fost obligată să retrocedeze Bugeacul Principatului Moldovei. Odată cu Unirea din 1859, teritoriul de la nord de Dunăre a intrat în componența României.
În 1878, Rusia a reușit să ocupe Bugeacul, obținând recunoașterea dominației prin Tratatul de la Berlin. La Marea Unire din 1918, cele trei județe au revenit în componența României, dar în 1940, o parte a acestui teritoriu a fost anexat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Acum, se pare că Bugeacul este iar vizat de Rusia, care își dorește o poziție strategică în regiune, de la Marea Neagră până la granița de est a României.
După 1990, în sudul Republicii Moldova s-a format Uniunea Teritorială Autonomă Găgăuzia
În sudul Republicii Moldova, la nordul graniței cu Ucraina, există o comunitate găgăuză, organizată în Unitatea Teritorială Autonomă (UAT) Găgăuzia, formată din 30 de comune și 3 orașe. Localitatea Cișmichioi este la 23 km de Vama Giurgiulești, dintre România, Moldova și Ucraina. În Moldova sunt aproape 200.000 de găgăuzi, dar sunt comunități de zeci de mii de găgăuzi și în Ucraina, Grecia, Turcia și Rusia. Cu privire la originea găgăuzilor, e acreditată ideea că sunt turci stabiliți în Bulgaria, unde s-au convertit la creștinismul ortodox. În Bulgaria erau numiți turci găgăuzi. În 1812 când Bugeacul a trecut de la stăpânirea otomană la Rusia, rușii au izgonit turcii și tătarii din sudul Basarabiei și au colonizat zona cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei, dar și cu un contingent de bulgari. În 1906, când a avut loc o răscoală țărănească, a fost proclamată „Republica Autonomă din Comrat”, dar Rusia a desființat republica după 5 zile. După intrarea Basarabiei în URSS, găgăuzii au fost supuși la o rusificare forțată.
În anii 80, când perestroika a dat undă verde mișcărilor naționaliste din republicile URSS, a apărut o mișcare intelectuală a naționalismului găgăuz. În 1988, a apărut mișcarea „Poporul Găgăuziei”, care în 1989, în condițiile începutului declinului URSS, a adoptat o rezoluție prin care cerea crearea unui teritoriu autonom, cu capitala la Comrat. Mișcarea naționalistă găgăuză a devenit mai energică după ce în august 1989, limba română devenea limba oficială a Republicii Moldova, înlocuind limba rusă.
Găgăuzii erau îngrijorați de implicațiile pe care le-ar avea pentru ei unirea Moldovei cu România. În august 1990, a fost declarată „Republica Autonomă Comrat”, dar inițiativa nu a fost aprobată de guvernul de la Chișinău.
În decembrie 1990, mișcarea separatistă „Gagauz Halkı” (Poporul Găgăuz), a proclamat „Republica Găgăuză”, formată din raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești. Guvernul Moldovei nu a fost de acord, dar în 1994, Parlamentul Moldovei, dominat de Partidul Democrat Agrar al lui Petru Lucinschi, partid de stânga, a recunoscut autonomia găgăuzilor și a aprobat Legea nr 344/23.12.1994, privind „statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”.
Găgăuzia are propriul drapel, propriul Legislativ, propria Procuratură Generală și propria Direcție de Informații și Securitate
În UAT Găgăuzia sunt respectate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția Moldovei. Uniunea este guvernată în baza legilor Republicii Moldova, dar și în baza Regulamentului Găgăuziei şi actelor normative emise de legislativul local, Adunarea Populară (Halc Topluşu) a Găgăuziei. Limbile oficiale sunt găgăuza, moldoveneasca (româna) și rusa. Uniunea este condusă de un bașcan (guvernator), un Comitet Executiv și Adunarea Populară, legislativul local, deputații fiind aleși pentru 4 ani.
UAT Găgăuzia are propriul drapel și propriile instituții, care lucrează în corelare cu cele naționale. Procuratura Găgăuziei e condusă de un procuror general numit de la Chișinău la propunerea Adunării Generale a Găgăuziei. La fel funcționează o Direcţie de Justiţie a Găgăuziei, o Direcţie a Afacerilor Interne dar și Direcţia de Informaţii şi Securitate a Găgăuziei. Principala ramură economică este agricultura, în special viticultura. Pentru că e o comunitate cu origini turcești, Găgăuzia are relații speciale cu Turcia, care a fondat Centrul cultural „Türk İșbirliği Ve Kalkınma İdaresi Bașkanlığı” și librăria „Atatürk Kütüphanesi”.
Referendum: 97% din găgăuzi se opun aderării Moldovei la UE, iar 98% vor ca Moldova să intre în Uniunea Vamală Rusia-Belarus
Un referendum organizat în februarie 2014 a conturat opțiunile comunității găgăuze cu privire la politica externă a Republicii Moldova. Întrebările au fost tendențioase, referendumul a fost declarat ilegal de justiție, dar până la urmă a fost organizat și prezența la urne a fost de 70,4%.
La întrebarea „Sunteți pentru autodeterminarea Găgăuziei în cazul în care Moldova și-ar pierde independența (și s-ar reuni cu România)?”, au votat „da” 68.023 de alegători, adică 98,9%.
Vorbe grele de Ziua Rusiei- Ambasadorul Kuzmin: Bombardierele nucleare americane B1 sunt deasupra Ucrainei
Pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană au votat „da” 1.718 de alegători, iar „împotrivă” au votat 66.643, adică 97,4%. La întrebarea despre aderarea Moldovei la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan au votat „da” 68.182 de alegători și „împotrivă” 1.057. Deci majoritatea găgăuzilor și-ar dori ca Republica Moldova să meargă către direcția opusă parcursului european, 98% optând pentru intrarea Moldovei în Uniunea Vamală condusă de Rusia.
În campania electorală din 2015, capitala Găgăuziei a fost vizitată de zeci de politicieni, artiști și sportivi renumiți de la Moscova
Modul în care Kremlinul cultivă relațiile cu această comunitate a fost vizibil în 2015, când în Găgăuzia a avut loc campania electorală pentru alegerea unui nou bașcan (guvernator), fiind aleasă Irina Vlah, preferata Moscovei. În campania electorală, Comratul, capitala Găgăuziei, a fost vizitat de mari personalități de la Moscova, de la politicieni la sportivi și cântăreți, al căror mesaj comun a fost că Găgăuzia trebuie să fie strâns legată de Federația Rusă.
„Găgăuzia a devenit un punct geostrategic pentru Rusia. Într-o singură lună locuitorii din Comrat, un orășel de 20.000 de locuitori, au fost vizitați de zeci de politicieni din Federația Rusă, de formațiile de muzică cele mai iubite din Rusia, de cei mai cunoscuți sportivi ruși. Toți au avut un mesaj comun: această zonă să fie cât mai strâns legată de Federația Rusă. O zonă care poate deveni atât de conflictuală și care se află la 35 de kilometri de Galați ar trebui să ne preocupe”, declara Eugen Tomac într-un interviu acordat cotidianului „România liberă”.
Concluzia lui Tomac, care s-a născut la Ismail și a dedicat o mare parte din activitatea sa problematicii Basarabiei era că „Moscova vizează gurile Dunării și astăzi devine clar pentru toată lumea că acesta este unul dintre scopurile Rusiei”.
2018. Presa rusă: „Găgăuzia solicită Turciei să o apere de România”
În martie 2018, presa din Republica Moldova relata despre un apel adresat de mai mulți lideri ai găgăuzilor către președintele Turciei, Recep Erdogan, care urma să viziteze Republica Moldova. „Adevărul de Moldova” relata despre un articol al publicaţiei „Nezavisimaia Gazeta”, al cărui titlu, „Гагаузы достают из подвалов автоматы”, s-ar traduce „Găgăuzii iau mitralierele din beciuri”.
În articol se vorbea despre faptul că „în satul Tomai, Ceadâr-Lunga, s-au adunat toţi primarii din localităţile autonomiei găgăuze pentru a condamna acţiunile unioniste din ţară, la iniţiativa başcanului Irina Vlah”.
„Jurnaliştii ruşi scriu că Găgăuzia este contra unirii Republicii Moldova cu România, iar <<propaganda unirii>> se poate termina cu un conflict în sudul republicii”, relata „Adevărul de Moldova”, care mai preciza că fostul preşedinte al <<Sovietului Suprem>> (Adunarea Populară din Găgăuzia -n red) Mihail Kindeghelean, a declarat pentru <<Nezavisemaya gazeta>> că în Moldova locuiesc nu doar moldoveni, dar şi reprezentanţii altor etnii, precum găgăuzi, bulgari, ruşi, ucraineni: <<Ei doresc în România? Găgăuzii nu vor, iar bulgarii vor fi alături de noi, dacă Moldova va fi lichidată. Noi vom lupta pentru păstrarea independenţei Republicii Moldova, care reprezintă casa noastră>>”.
Kindeghelean susținea că „exemplul autonomiei găgăuze este un precedent”, fiind preluat și de „ungurii, care locuiesc compact în România, au cerut pentru ei o autonomie după modelul găgăuz” și anunța că găgăuzii vor cere președintelui Turciei, Recep Erdogan, să le ofere garanții în ceea ce privește păstrarea autonomiei, referindu-se și la „altercații” pentru care „românii vor regreta”:
„Însă noi nu vom tăcea. În luna mai, în Găgăuzia vine preşedintele Recep Erdogan. Noi ne vom adresa către el ca Turcia să ne ofere garanţii cu privire la statutul nostru. Eu sunt convins că Erdogan ne va susţine – noi suntem fraţi. Iar dacă vor fi altercaţii, turcii se vor implica şi românii vor regreta”, a adăugat Kindeghelean.
În articolul din „Nezavisemaya Gazeta” este citată și opinia bașcanului UAT Găgăuzia, Irina Vlah, care reamintea de rezultatele referendumului: „Referendumul a dus la transformări în Găgăuzia. Cu toate acestea, mișcările unioniste prind din nou putere în țară, se fac declarații privind unirea cu România. Suntem interesați de consolidarea statalității Moldovei. Sunt convinsă că o Găgăuzia puternică este posibilă doar într-o Moldova puternică”.
Erdogan: „integritatea teritorială a Republicii Moldova este vitală”, dar și funcționarea autonomiei trebuie să fie „corespunzătoare”
În cadrul vizitei sale în Republica Moldova, Erdogan a vizitat Găgăuzia, a primit de la bașcan Ordinul „Gagauz Yeri”, cel mai înalt ordin al UAT Găgăuzia, dar, fiind un politician experimentat, nu a încurajat disensiunile, dar nici nu i-a descurajat pe găgăuzi. La conferința de presă comună cu președintele Moldovei de la vremea aceea, Igor Dodon și bașcanul Irina Vlah, președintele Turciei a spus că „integritatea teritorială a Republicii Moldova este de o importanță vitală”, deci nu se pune problema secesiunii separatiste.
În privința viitorului autonomiei, Erdogan a spus că a discutat „asupra necesității de a lua măsuri concrete cu sprijinul domnului președinte, Igor Dodon, și a guvernului, și cu angajamentul doamnei bașkan și a autorităților regiunii autonome pentru funcționarea autonomiei în mod corespunzător”.
Tensiuni mocnite, care ar putea fi speculate de Putin
Disensiunile au fost depășite dar, oricum, nici în momentele în care spiritele erau mai încinse, nu au fost situații conflictuale între găgăuzi și moldovenii unioniști. Însă războiul Rusiei împotriva Ucrainei crează riscuri care pot fi speculate de Putin.
Între timp au avut loc schimbările politice de la Chișinău. Alegerile prezidențiale au fost pierdute de rusofilul Igor Dodon, care la una din vizitele sale la Kremlin, a primit în dar de la Putin o hartă a „Moldovei Mari”, ce cuprindea și Moldova de dincoace de Prut și Bucovina. În locul lui Dodon, a devenit președinte Maia Sandu, care a scos Moldova din izolare și a orientat politica externă către aderarea la Uniunea Europeană.
Este o direcție cu care majoritatea găgăuzilor nu este de acord, considerând că le-ar fi pusă în pericol autononomia, deși, nici unirea Moldovei cu România, nici aderarea Republicii Moldova la UE, nu ar însemna suprimarea autonomiei Găgăuziei. Germania, stat important din UE, este republică federală.
Pe fondul acestor incertitudini ale găgăuzilor în legătură cu viitorul autonomiei lor, ar putea apărea „salvatorul” Putin, care ar putea specula tensiunile mocnite. Nu știm cum va evolua războiul din Ucraina, dar se profilează o înfrângere pentru Rusia și chiar dacă ar ocupa Ucraina, Putin a pierdut războiul pe care l-a declarat lumii civilizate. În ipoteza că Rusia va ocupa Bugeacul, putem lua în calcul scenariul că Putin ar putea încerca, cu ajutorul serviciilor secrete, să convingă pe găgăuzii radicali să dorească înființarea unei republici separatiste.
Asta se poate face chiar în baza Legii nr 344/23.12.1994, privind „statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”, în care la articolul 1, aliniatul (4) se spune că „în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”.
În condițiile războiului din Ucraina, n-ar fi deloc complicat pentru Kremlin să insinueze că Republica Moldova nu mai este un stat independent și n-ar mai trebui decât ca bașcanul Irina Vlah să invoce dreptul la autodeterminare externă și să ceară Moscovei apărarea autonomiei și evident, Putin își va trimite armata să apere acest cap de pod al Rusiei, aflat la 23 km de granița României.
