Iulian Bulai e mai mult decât deputat USR PLUS.
Nu contestă nimeni că nu e implicat, că nu încearcă să comunice cu toată lumea sau că nu e sociabil. Dar maniera prin care alege să facă acest lucru e cel puțin hilară. Are multe de spus, are sentimente, amintiri, păreri și nu se sfiește să le lanseze în spațiul public.
Urmarea? Caterincă, miștouri, meme-uri. Până la urmă, degeaba ești deputat, dacă nu putem să și râdem cu tine.
În istoria Facebook
Dacă în timpul primului mandat n-am auzit foarte multe despre el, din 2019 încoace i-a trecut timiditatea. A început să se exprime liber și să emită judecată de valoare după judecată de valoare.
În aprilie 2019, Bulai afirma sigur pe el că ” Învierea este şi despre tentativa unui grup criminal organizat de a promova un fake-news. Mituind martorii şi promovând un mesaj fals.”
Dacă ai răbdare, îți dai seama cam ce alegorie voia el să facă. Dar să amesteci literatură ebraică (cartea de căpătâi a creștinismului) cu istoria de acum 2000 de ani și cu fenomene jurnalistice/politice actuale e cam mult. Bulai face salată de boeuf din toate informațiile pe care le are. Input-ul personal – maioneza care le leagă pe toate.
La sfârșitul lui 2019, ataca o altă problemă religioasă: Crăciunul. Pentru el, Isus era ”un copil. Sărac şi provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinereţe şi o mamă adolescentă.”
Din nou, intenția era bună. Voia să atragă atenția asupra copiilor neadoptabili și asupra traficului cu copii. Maniera în care și-a exprimat, însă, susținerea, i-a atras o amendă de 5000 de lei, pentru discriminare împotriva creștinilor.
Bulai nu a înțeles motivarea, sincer nici eu, dar asta măcar l-a făcut să se îndepărteze de subiectele religioase și să se îndrepte spre altele, mai puțin costisitoare.
În iunie 2020, trece pe amintiri, și ne povestește cum, la doi ani jumate, discuta problema mineriadelor cu mama lui. Precoce copil, Bulai. Pentru subiectul elevat de discuție ales, dar și pentru faptul că-și aduce aminte, cu atâta exactitate, un dialog atât de profund.
La doi ani jumate, alți copii erau interesați de cum să nu încurce pantoful stâng cu cel drept, mâncau insecte și, cel mai probabil, nu știau pe ce lume trăiesc. Nu și Bulai! El avea de atunci preocupări care l-au propulsat în politica actuală. Ce înseamnă să-ți urmezi, de mic, visul!
Bulai de ziua copilului
Știți cum e: de ziua copilului, cei mai mulți își pun poze cu ei mici, râd de amintiri, râd unii de alții.
Bulai n-a putut să piardă această ocazie. Să se râdă de el, adică.
Poza cu el, la 17 ani, când lucra ca împletitor de baloane este, fără îndoială, drăguță. Nu de poză râde lumea, ci, evident, de textul care o însoțește.
”Poza e din vara lui 2005. Eram adolescent și făceam bani împletind baloane. Din banii câștigați cumpăram multe cărți, călătoream în toată Europa, sau o ajutam pe mama mea.”
Vă dați seama ce bine se plătește să împletești baloane, dacă Bulai își permitea să călătorească în toată Europa de banii câștigați? Mai că-mi pare rău că nu m-am îndreptat spre această meserie bănoasă. Puteam fi un împletitor de baloane de succes și m-aș fi scăldat în bani. Mă întreb oare de ce a ales Bulai să se reprofileze, să devină politician, când este evident că avea succes major în activitatea pe care o desfășura în 2005.
Îmi vine greu să-mi dau seama dacă omul e un visător sau dacă ar fi trebuit să se apuce de scris cărți. La ce tiră la public are, ar fi fost un umorist clasa I. Și lumea ar fi râs cu el, nu ca acum, de el.
