La Brăila, tunurile imobiliare se dau cu “artileria” din Primărie

Autor

6 martie 2011

Mafia imobiliară din Brăila a reuşit să pună mâna pe o mare parte din terenul Pieţei Concordiei, din centrul oraşului, graţie fostului primar PNL Constantin Sever Cibu(foto), în prezent senator UNPR, secretarului CLM Brăila, Iorga Stoian şi şefei Direcţiei Juridice din primărie, Angelica Pamfil. “Maşina de retrocedări” a funcţionat ireproşabil, avându-l la “butoane” pe controversatul om de afaceri local Simion Cloşcă, în posesia căruia aveau să ajungă terenurile.

Simion Cloşcă a lucrat “la sigur” şi le-a plătit revendicatorilor avansul de 65.000 euro pentru primii 998 mp, pe 18.05.2006, cu o lună înainte ca primarul Cibu să semneze decizia de retrocedare a acelui teren. Alt revendicator, Constantin Ţigău, care nu avea dreptul la restituire pentru că familia sa primise despăgubiri la momentul expropierii pentru utilităţi publice, a obţinut terenul de 235 mp după ce l-a mandatat pe Cloşcă să se ocupe de formalităţi. Primăria Brăila a pus la dispoziţia lui Simion Cloşcă şi infrastructura de pe terenurile retrocedate, spaţii comerciale, platforme betonate, tarabe, a căror valoare este cifrată la aproximativ 250.000 de euro.

Curtea de Apel anulează retrocedarea, Cibu o forţează

Până acum a fost retrocedată o suprafaţă de 1.374 mp, o treime din suprafaţa pieţei, de 3.558 mp. În 2006, fostul primar Constantin Cibu, a semnat Decizia 10.065/15.06.2006 privind restituirea primei suprafeţe, de 988 mp. Revendicatorii erau Victor şi Paraschiva Rugină, Elena şi Ionel Zanet şi Carmen Gaidău. Iniţial, Prefectura Brăila a dat aviz de legalitate, apoi prefectul de la acea vreme, Nicolae Mitroi, i-a cerut lui Cibu să-şi retragă decizia pentru că, potrivit HG 363/2002, prin care a fost aprobată lista obiectivelor ce fac parte din domeniul public al judeţului Brăila, terenul respectiv face parte din domeniul public al municipiului şi în aceste condiţii nu putea fi retrocedat pe vechiul amplasament. Primăria Brăila trebuia să le ofere revendicatorilor terenuri la schimb sau despăgubiri. Primarul Cibu a refuzat să îşi retragă decizia, prefectura a atacat-o în instanţă şi după ce Tribunalul Brăila a respins acţiunea prefecturii, dosarul a ajuns pe masa judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi. Magistraţii au anulat decizia primarului din Brăila prin sentinţă irevocabilă. În sentinţă, au fost înşirate toate ilegalităţile comise de Cibu. În primul rând, că primarul nu putea retroceda terenurile respective, pe care erau construcţii cu utilitate publică şi că primarul încălcase flagrant caracterul inalienabil al proprietăţii publice, “instituţia primarului neavând dreptul să decidă trecerea unor bunuri din proprietate publică în proprietatea privată”. Judecătorii au motivat anularea retrocedării şi prin faptul că foştii proprietari primiseră deja despăgubiri, iar în acest caz restituirea în natură rămânea fără obiect. Sentinţa Curţii de Apel a deranjat interesele mafiei brăilene şi a fost anulată prin altă acţiune în instanţă, pe motiv că judecătorii de la Curtea de Apel nu ar fi avut dreptul să se pronunţe asupra legalităţii deciziei primarului Constantin Cibu. Răsucirea la 180 de grade a instanţelor de judecată a dat unde verde retrocedării de către primarul Cibu a primilor 998 mp din Piaţa Concordia.

Un proces închis în Palatul de Justiţie Brăila

Tot pe semnătura primarului Constantin Cibu a mai fost restuită în natură o suprafaţă de 151 mp, revendicată de familia Munteanu. După ce s-au retrocedat 1.149 prin decizii ale primarului, a urmat restituirea, prin sentinţă judecătorească, a 235 mp către Constantin Ţigău. În dosarul 3604/196/2009, Judecătoria Brăila a emis sentinţa nr 4544/27.07.2009, prin care a obligt Primăria Brăila şi Direcţia Administraţiei Pieţelor şi Tărgurilor (DAPT) “să lase reclamantului (Constantin Ţigău – n.r.) în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 235 mp, situat în Braila, str. Ghioceilor, nr 2”. Interesant este un artificiu avocăţesc. Deşi valoarea terenului din centrul Brăilei este cu mult mai mare, în instanţă a fost evaluat la numai 500 milioane de lei vechi. A fost gândit acest artificiu pentru că, dacă ar fi fost declarată o valoare mai mare, exista riscul ca un eventual recurs să fie judecat la Curtea de Apel Galaţi, unde se putea întâmpla iar ca retrocedarea să fie anulată. Aşa, procesul a fost închis între pereţii Palatului Justiţiei din Brăila. În prezent, mai e pe rolul instanţelor şi retrocedarea altor 390 mp, pentru care au existat doi pretendenţi!

Conexiune între banii lui Cloşcă şi decizia lui Cibu?

Toţi proprietarii terenurilor restituite din Piaţa Concordiei îl aveau în spate pe Simion Cloşcă, un controversat om de afaceri brăilean. Cei cinci beneficiari ai suprafeţei de 988 mp de teren retrocedat au vândut terenurile lui Cloşcă şi au încasat de la acesta avansul de 65.000 euro pe 18.05.2006, cu o lună înainte ca primarul Constantin Cibu să le semneze Decizia nr 10065/15.06.2006 de retrocedare pe vechile amplasamente a celor 998 mp! Pe data de 19.07.2007, au mai primit aproape 500.000 de euro, iar autentificarea actului de vânzare cumpărare la notar s-a făcut în noiembrie 2008. Întrebarea este cum a putut Cloşcă să plătească avansul de 65.000 de euro pe 18.05.2006 dacă nu ar fi avut siguranţa că pe 15.06.2006 primarul Constantin Cibu va semna decizia de retrocedare?

Aranjamentele dintre Cloşcă şi Ţigău

Constantin Ţigău a recunoscut în presa locală că Simion Cloşcă s-a ocupat de toate formalităţile obţinerii terenului de 235 mp din Piaţa Concordiei: „Am ajuns la un anumit moment dat şi la Cloşcă, pentru că îl ştiam din copilărie. Pe el l-am găsit când am venit la Brăila să mă interesez de teren! El luase acolo terenuri de jur împrejur. Am văzut că el e acolo în piaţă, i-am spus că am şi eu acolo pământ şi mi-a zis că mă ajută fără probleme”. Bineînţeles că şi cei 235 mp ai lui Ţigău au ajuns tot la Cloşcă, cel care se ocupase de obţinerea terenului. Cei 151 mp ai familiei Munteanu la fel. E evident că Simion Cloşcă e artizanul acestor retrocedări. În privinţa lui Ţigău, trebuie spus că nu e ceea ce vrea să pară, un profesor de filozofie pensionar, care se descurcă greu cu birocraţia. La Revoluţie a devenit primul preşedinte al CFSN Iaşi, iar în perioada Guvernului Năstase a fost inspector general adjunct al ISJ Iaşi. Aşa că atunci când a încheiat înţelegerea cu Cloşcă a ştiut cum să pună problema şi nu s-a lăsat păcălit.

Retrocedările din Concordiei ar putea fi revizuite

În timp ce primarul Cibu, secretarul Iorga Stoian, şefa de la „Juridic”, Angelica Pamfil, făceau non-combat, fosta directoare a DAPT Brăila, Simona Drăghincesu, a reuşit să descopere documentele ce dovedesc mai multe ilegalităţi în cazul restituirii lui Ţigău a celor 235 mp. Ea a găsit în arhiva fostei IJGCL Brăila dosarele expropierilor în baza Decretului 76/1985. Potrivit acestor documente, în cazul familiei Ţigău nu era vorba de confiscare abuzivă ci de expropiere pentru o utilitate publică, pentru că familia Ţigău a primit, ca despăgubiri pentru casa şi terenul de pe Ghioceilor nr 2, un apartament în Bariera Călăraşilor, pe str. Franceză nr 22, dar şi despăgubiri în bani, în valoare totală de 47.873 lei. Constantin Ţigău a încasat 35.904 lei, reprezentând 3/4 din întreaga sumă, restul de bani fiind încasaţi de Florica Ţigău, a doua soţie a tatălui său, care între timp a decedat. În baza acestor descoperiri, DAPT a cerut pe 19.05.2010 revizuirea sentinţei 4.544/27.07.2009 prin care instanţa îi atribuise lui Ţagău cei 235 mp. În dosarul 6554/196/2010, instanţa de la Judecătoria Brăila s-a pronunţat pe 29.11.2010. admiţând în principiu cererea de revizuire. Urmează judecarea pe fond a cauzei. Revizuirea în cazul Ţigău ar putea duce la anularea tuturor retrocedărilor, pentru că regula despăgubirilor a fost aplicată probabil în toate cazurile şi în consecinţă toate retrocedările ar fi declarate ilegale.

Simionescu i-a dat lui Cloşcă „acareturile” din Concordiei

După ce la alegerile din iunie 2008 Cibu a pierdut mandatul de primar, cadourile pentru Cloşcă au trecut în atribuţiunile noului edil, Aurel Simionescu. Sub autoritatea sa s-a făcut şi predarea oficială. Prima suprafaţă a fost predată pe 09.10.2008. Simion Cloşcă era proprietarul terenului de facto al terenului de pe 19.07.2007, când achitase cei 500.000 euro. La predarea terenului, Primăria Brăila a cedat, practic în folosinţă gratuită, toate construcţiile aferente spaţii comerciale, platformă betonată, copertină, tarabe. În procesul verbal se stipulează „folosinţa efectivă a amplasamentului suprafeţei de teren de 456 mp din Brăila strada Ghioceilor nr. 4 şi a suprafeţei de teren de 532 mp din Brăila strada Ghioceilor nr. 4 bis, conform Dispoziţiei de restituire nr. 10065/2006 (…) împreună cu toate bunurile (platforma betonată, copertina, stâlpi metalici de susţinere) aflate la adresa de mai sus”. Valoarea acestor bunuri din patrimoniul municipalităţii este de aproximativ 250.000 euro. În procesul verbal e specificat dreptul de preemţiune al Primăriei Brăila în cazul unei eventuale vânzări a terenului şi faptul că „acareturile”, copertina, structura metalică, platforma betonată şi reţelele de utilităţi, rămân în proprietatea municipalităţii şi „pot face obiectul unor compensări ulterioare”. Adică s-ar putea, nu e exclus!

Hoţul strigă hoţii!

Pe rolul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este o anchetă, dar nu îi vizează pe fostul primar Cibu, pe secretarul CLM Iorga Stoian sau pe şefa Direcţiei Juridice, Angelica Pamfil, cei care au încălcat legea flagrant, înstrăinând domeniul public. Iorga Stoian s-a şi pensionat la cerere, bucuros că a scăpat atât de ieftin. În caz sunt anchetaţi primarul Aurel Simionescu, fostul viceprimar în perioada 2008-2010 Stănel Necula, Simona Drăghincescu, acum şi ea fostă directoare a DAPT, adjuncta de la DAPT, Silvia Constantin, fostul athitect şef Romeo Toia şi Ionel Nechifor, funcţionar la cadastru. Sunt anchetaţi pentru neglijenţă în serviciu şi abuz în funcţie contra intereselor persoanelor. Şi mai interesant este că ancheta Parchetului Brăila a fost demarată ca urmare a unei plângeri penale depuse la Poliţia Municipiului Brăila de Constantin Ţigău, care reclama că i se pun beţe în roate în dobândirea terenului de 235 mp. În timpul anchetei, poliţiştii de la „Investigare Fraude” erau foarte interesaţi să afle dacă după pierderea dreptului de administrare a terenului, DAPT a mai încasat taxe de la tarabagiii din Piaţa Concordiei şi chiar au solicitat o listă a comercianţilor şi sumele încasate. Avea Poliţia din Brăila vreo problemă cu faptul că municipaliatea încasa bani din închirierea tarabelor care sunt în proprietatea municipalităţii? Se pare că da. Probabil că ancheta Parchetului va trena o vreme şi va fi soluţionată cu scoaterea de sub urmărire penală a “lotului Simionescu”.

Între timp, Fiscul a descopert că Simion Cloşcă, în calitate de persoană fizică, este dator statului cu aproximativ 120.000 lei, contravaloarea TVA-ului pe care trebuia să o plătească din 2005 şi până în prezent pentru tranzacţiile imobiliare ce depăşesc plafonul valoric de 35.000 de euro.

Seneca revine în sistemul feroviar românesc

Autor

Dănilă Chirovici

3 martie 2011

Aduși de actualul președinte Traian Băsescu, au venit în România în 1998, când au întocmit un plan de reorganizare a sistemului feroviar românesc, care a eșuat. După 13 ani, americanii de la Seneca revin, chemați de această dată de Anca Boagiu.

Au sediul central la Washington, cu vedere la Capitoliu. Au relații influente la Casa Albă, drept pentru care au beneficiat de contracte în toată lumea, în sistemul feroviar. Americanii de la Seneca Group LLC au revenit în România după 13 ani de la eșecul reorganizării sistemului feroviar românesc.

În urma unei licitații organizate în toamna anului trecut, firma americană Seneca a câștigat întocmirea planurilor de reorganizare și diminuare a pierderilor celor trei principale companii feroviare românești – CFR SA, responsabilă cu gestionarea infrastructurii, CFR Călători și CFR Marfă. De asemenea, tot americanii de la Seneca au fost însărcinați de Ministerul Transporturilor să reevalueze contractul încheiat în 2003 între Metrorex și compania franceză Alstom, pentru mentenanța trenurilor de metrou.

Modelul american, adus la București

Chiar dacă în ultimii ani nu s-a mai auzit nimic despre ea, compania americană nu este la prima “descălecare” în România. Acest lucru s-a produs în 1997, americanii fiind aduși la București de ministrul Transportuilor de la acea vreme, actualul președinte Traian Băsescu. Motivul ? Îngrijorarea autorităților române față de datoriile tot mai mari pe care le înregistra Societatea Națională a Căilor Ferate Române (SNCFR), sistemul feroviar românesc fiind amenințat de colaps.

Americanii s-au pus pe treabă și au întocmit un plan de restructurare a sistemului feroviar din România inspirat din modelul american. În consecință, prin ordonanța Guvernului nr. 12, la data de 1 octombrie 1998, SNCFR a fost spartă în cinci societăți: CFR SA (gestionarul infrastructurii), CFR Călători, CFR Marfă, Societatea de Administrare Active Feroviare SAAF SA (desemnată să gestioneze excedentul de active, în special locomotive și vagoane, rezultat din divizare) și Societatea de Servicii de Management Feroviar SMT (al cărei rol era asigurarea de servicii financiar-contabile și juridice pentru toate celelalte societăți feroviare, precum și gestionarea creditelor).

La vremea respectivă, potrivit declarațiilor oficialilor, SNCFR avea datorii totale de 4.609 miliarde de lei, adică aproape 520 milioane de dolari, dacă ținem cont de faptul că, în 1998, cursul de schimb mediu a fost de 8.875,55 lei/USD (conform statisticilor Băncii Naționale a României). O adevărată piatră de moară, de care trebuia scăpat cât mai repede cu putință.

Pentru asta a și fost angajată firma americană Seneca LLC. Numai că sistemul american nu funcționează nici în România, dar nici în Uniunea Europeană. Cu excepția notabilă a Regatului Unit, toate celelalte țări comunitare au un sistem feroviar integrat, în cadrul unor companii naționale care înglobează divizii de infrastructură, transport de călători și de marfă.

Exemplul francez și cel german, ignorate

Este de notorietate faptul că cele mai performante sisteme feroviare funcționează în Franța și Germania. În ambele țări, companiile feroviare – Societe Nationale des Chemins de Fer (SNCF), respectiv Deutsche Bahn (DB) – sunt deținute de stat și funcționează integrat. De altfel, chiar organizarea SNCFR, stabilită prin hotărârea Guvernului nr. 235/1991, fusese inspirată din modelul francez al SNCF.

Și totuși, în 1998, Guvernul României , condus la acea vreme de țărănistul Radu Vasile, adoptă planul americanilor, adoptând ordonanța nr. 12, prin care, de la 1 octombrie, SNCFR este spartă în cinci societăți. De-a lungul anilor, cele cinci “fac pui”, creându-și diferite filiale. Astfel, în momentul de față, în domeniul feroviar funcționează peste 25 de societăți, toate cu capital de stat. Numai CFR Călători are opt filiale: CFR Gevaro, societatea care operează vagoanele de dormit, cușeta, restaurant și bar, patru centre pentru reparația vagoanelor (la Mărășești, Brașov, Titu și Caransebeș), un centru pentru repararea locomotivelor (la Brașov), Baza de aprovizionare (tot la Brașov) și filiala de vânzare a legitimațiilor de călătorie Voiaj CFR SA.

Datorii mai mari ca în 1998

Toate aceste divizări nu au făcut decât să umfle costurile sistemului feroviar, dacă ținem cont de faptul că fiecare nouă entitate are o Adunare Generală a Acționarilor și un Consiliu de Administrație. Cum, de regulă, AGA fiecărei societati este formată din trei persoane, iar CA, din cinci, toate plătite de stat, “aici sunt banii dumneavoastră”.

Sau ai americanilor, mai exact, pentru că de la ei a pornit totul. Între timp, de-a lungul anilor, în loc să se diminueze, datoriile sistemului feroviar au crescut exponențial, demonstrând faptul că decizia din 1998 nu a fost nici pe departe cea mai înțeleaptă și cea mai fundamentată din punct de vedere economic pe termen lung.

La finele anului trecut, datoriile CFR SA se ridicau la 1,81 miliarde de lei, cele ale filialei sale Electrificare CFR, la 506 milioane de lei, în timp ce CFR Marfă avea și ea de virat 352,63 milioane de lei. La acestea se mai adaugă datorii ale CFR Călători, care totalizează 80 milioane de lei. În total, aproape 2,75 miliarde de lei. Cum cursul mediu de schimb a fost anul trecut (potrivit datelor statistice al BNR) de 3,1779 lei pentru un dolar american, rezultă că datoriile cumulate a doar patru companii feroviare reprezintă 864,92 milioane de dolari. Adică mult mai mari decât nivelul de “numai” 520 milioane de dolari, cât datora fosta SNCFR la 1 octombrie 1998. Și atunci, care a fost rațiunea reorganizării, dacă datoriile nu au scăzut, ci dimpotrivă ?

Și britanicii au recunoscut eșecul

Cea mai dură reformă din sistemul feroviar european a avut loc în Regatul Unit, prin Railways Act din 5 noiembrie 1993, lege intrată în vigoare la 1 aprilie 1994, prin care a fost privatizat totul, inclusiv infrastructura și semnalizarea. Ulterior, s-a dovedit fără echivoc că noii proprietari nu aveau niciun interes să facă investiții pentru asigurarea siguranței feroviare, singurul lor țel fiind obținerea profitului. Accidentele feroviare au devenit din ce în ce mai numeroase. La 7 octombrie 2007, Network Rail a fost trecută sub controlul public, chiar dacă a rămas în continuare în proprietate privată. Tot la acea dată, au avut loc și alte schimbări în legea de funcționare a sistemului feroviar, menite să mai atenueze efectele negative ale deciziei luate în 1993.

Măsurile corective au fost luate la presiunea electoratului, nemulțumit de nesiguranța transporturilor feroviare. Criticile au fost auzite și în Parlament. În iulie 2006, purtătorul de cuvânt al Ministerului Transporturilor din cadrul Guvernului Conservator din umbră, Chris Grayling, a recunoscut că divizarea din 1996 a sistemului feroviar a fost o greşeală care a avut costuri mai ridicate: „Noi credem, retrospectiv, că separarea completă la momentul privatizării nu a fost o decizie bună pentru căile noastre ferate. Credem că separarea a împins în sus costul de funcţionare a căilor ferate şi, prin urmare, tarifele”.

România, cap de pod în Europa

Pe site-ul de internet al companiei americane. www.seneca-llc.com, Bucureștiul figurează la loc de cinste. După ce este menționat faptul că sediul central al companiei este la Washington DC, se precizează că societatea de consultanță are birouri în Texas și New York. În următoarea frază se face referire la Seneca Group International SRL, subsidiară a companiei “ale cărei birouri sunt la București, România, în Uniunea Europeană”. Seneca are o firmă înrudită, Chambers, Conlon & Hartwell, LLC o companie de top specializată în lobby guvernamental la Washington. “Printr-o reţea extinsă de contacte, creată și întreținută pe parcursul a mai mult de două decenii, CC & H creează strategii guvernamentale cuprinzătoare şi inovatoare, care se concentrează pe rezultate. Cu o înţelegere completă a funcţionării interioare atât a Congresului cât şi a Administraţiei, CC & H protejează şi promovează interesele clientului în Washington”, se arată pe site-ul www.cch-llc.com.

La Galaţi, apa de la robinet devine „marfă de lux”

Autor

Dănilă Chirovici

2 martie 2011

„Birul pe apă chioară” impus de guvernul Boc prin majorarea cu 900 % a preţului apei din Dunăre şi monopolul multinaţionalei ArcelorMittal, care vinde Primăriei Galaţi apa Dunării de opt ori mai scump decât preţul la care o cumpără de la „Apele Române”, transformă în lux banala apă de la robinet.

Pe 2 decembrie, Guvernul Boc a scumpit de 10 ori preţul apei brute, utilizată la prepararea apei potabile, indiferent că este extrasă din Dunăre şi celelalte cursuri de apă sau din sursele de adâncime.

Birul Guvernului pe apa chioară

Scumpirea a fost operată prin HG 1202/2010, privind „actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă”. După ce în urmă cu 10 luni, prin HG 328/31.03.2010, Executivul stabilea tariful de 5,11 lei pentru 1.000 metri cubi de apă brută, acum preţul a fost majorat la 50,00 lei/1000 mc pentru operatorii economici, inclusiv cei care prestează servicii de gospodărie locală. Alte tarife sunt de 24,00lei/1.000 mc pentru operatorii ce produc energie electrică şi termică, 1,10 lei/1.000 mc pentru producătorii de energie electrică în hidrocentrale, 3,00 lei/1.000 mc la apa utilizată în irigaţii şi 0,50 lei/1.000mc în cazul apei utilizate în acvacultură. O „actualizare” în procent de 1.000 % depăşeşte orice fantezie cu privire la inflaţia galopantă şi efectele crizei. Formal, Guvernul explică scumpirea prin nevoia de a majora veniturile Administraţiei Naţionale „Apele Române”. Potrivit notei de fundamentare, bugetul administraţiei era acoperit doar în procent de 38%, înregistrând un deficit de 517 milioane de lei. Prin noile tarife guvernanţii speră să obţină reducerea deficitului de la „Apele Române” cu 215 milioane de lei.

Guvernul Năstase a dat ArcelorMittal monopolul pe apa din Dunăre

Problemele apar exact acolo unde tocmai apa nu ar trebui să fie o problemă, la Galaţi, oraşul înconjurat din trei părţi de apele Dunării, Siretului şi Prutului. Oraşul ameninţat anual de viiturile de pe cele trei cursuri de apă este localitatea cea mai afectată de aceste scumpiri. Consumul de apă potabilă al oraşului e asigurat în procent de 70% din prepararea apei brute extrase din Dunăre, restul fiind acoperit din extracţiile de apă de adâncime de la Vadu Roşca şi Salcia, judeţul Vrancea. La Galaţi, necazul era şi până acum costul apei brute pentru că, deşi e situat pe malul Dunării, din cauza Guvernului Năstase, oraşul nu mai are propria extracţie din Dunăre şi trebuie să cumpere apa de la Combinatul ArcelorMittal. În 2001, când Executivul a negociat condiţiile privatizării Sidex, comisia guvernamentală condusă de Ovidiu Muşetescu a dat trustului Mittal, în preţul combinatului şi „Priza de la Dunăre”, extracţia prin care este asigurată atât apa necesară preparării apei potabile pentru consumul Galaţiului cât şi apa necesară pentru procesele tehnologice de pe platforma siderurgică.

Combinatul vinde apa Dunării de opt ori mai scump!

Acest monopol înseamnă la Galaţi o afacere incredibilă, pentru că ArcelorMittal, multinaţionala care beneficiază de la statul român de energie electrică ieftină, face speculă cu apa din Dunăre, vânzând-o Primăriei Galaţi la un preţ de opt mai mare decât cel la care ArcelorMittal cumpără apa de la statul român. De 10 ani, regia Apă Canal SA Galaţi cumpără apa din Dunăre din ce în ce mai scump. Au fost ani cu majorări de 30%, dar şi ani în care preţul apei brute a fost dublat. De la 406 lei vechi/mc în 2004 la 958 lei vechi /mc în 2005 şi la 17.300 lei vechi /mc în 2006, în 2007 preţul devenind 23.000 lei vechi/mc. Înainte de apariţia HG 1202/02.12.2010, ArcelorMittal cumpăra apa de Dunăre, de la “Apele Române”, cu 5,11 lei/1.000 mc şi o vindea la Apă Canal SA cu 40,6 lei/1.000 mc. În cei 10 ani de monopol al ArcelorMittal, edilii Galaţiului ar fi putut uita de “Priza de la Dunăre” cadorisită multinaţionalei de Guvernul Năstase şi ar fi putut construi o altă staţie de pompare, care ar costa doar 2 milioane de euro. Dar…

Cumpărarea apei Dunării de la străini este “tradiţie”

La Galaţi, cumpărarea de la străini a apei din Dunăre ţine de mentalităţi şi a devenit o tradiţie. Primăria cumpără astăzi apa de la ArcelorMittal, la fel cum pe la 1880 o cumpăra de la francezi sau englezi. Prima capacitate de producţie de “apă filtrată de băut” a apărut după ce, în 1872, Primăria Galaţi i-a acordat concesiunea pe 45 de ani francezului D.Monnier, din Marsilia. Construirea “Uzinei de Apă” din Valea Ţiglinei, cu trei bazine de decantare şi trei de filtrare, a început în 1873, dar în acelaşi an Monnier a transferat concesiunea englezilor George Crawley şi Fred Power. Producţia de apă “de băut” a început în 1875, Consiliul Local a votat acordul de concesiune în 1878, Camera Deputaţilor şi Senatul l-au aprobat în 1881, iar în acelaşi an Primăria Galaţi a semnat convenţia de concesiune a producţiei de apă către societatea celor doi englezi, “The Galatz Water Works Co Limited”. Municipalitatea le-a pus concesionarilor englezi mai multe condiţii, între care instalarea a 25 de cişmele pentru “adăparea populaţiei sărace”, să predea gratuit primăriei 300 mc apă/zi vara şi 100 mc/zi toamna şi iarna, dar şi apa necesară pentru “stingerea completă a focurilor”. Pentru gălăţeni, apa era distribuită în baza unui abonament, prin care “particularul” era obligat să consume minimum 200 l/zi, adică 6 mc/lună. Alt fapt notabil, conform convenţiei, preţul plătit de gălăţeni pentru apă era în continuă scădere, de la 50 bani/mc în primii 15 ani de concesiune, la 47,5 bani/mc în următorii 10 şi la 45 bani/mc, în ultimii 20 de ani. În timp ce edililor de astăzi nu le pasă deloc de creşterea preţului plătit de gălăţeni pentru apa de la robinet, cei din secolul XIX chiar obţinuseră scăderea preţului.

Cum să cari apă cu sita

În prezent, Regia Apă Canal practică preţurile stabilite prin HCL 138/26.03.2009, vânzând apa potabilă către populaţie la 2,99 lei/mc, iar agenţilor economici la 2,41 lei/mc. O mie de metri cubi de apă potabilă costă 2.990 lei. Aşadar, apa potabilă este de 60 de ori mai scumpă decât apa brută. Aparent, ar fi vorba de costurile de producţie, dar în acest preţ intră şi pierderile, de 51% din apa potabilă preparată şi pompată în sistem. La Galaţi sunt aproximativ 600 km de reţele de distribuţie, majoritatea cu durata de serviciu depăşită. Prin proiectul ISPA, se încearcă reabilitarea a 83 km de conducte, dar asta nu schimbă situaţia. E ca şi cum edilii Galaţiului ar căra apa cu sita. Spre exemplu, în 2009, a fost furnizată de Uzinele nr 1 şi 2 cantitatea de 36.562.576 mc de apă potabilă. Potrivit bilanţului întocmit de Compartimentul Tehnic Producţie de la Apă Canal SA şi depus pe masa directorului tehnic, Niţă Podaru, din această cantitate, numai 17.573.314 mc este consum care aduce bani, restul, de 18.989.262 mc, adică 51,94%, fiind “apă care nu aduce venituri”. Aproape jumătate din această cantitate, adică 9.183.389 mc (25,12%) sunt “consumuri tehnologice”, pierdute la uzinele de apă şi puncte de distribuţie. La acestea se adaugă alte pierderi, de 9.805.873 mc (26,82%), din care 6.639.386 mc (18,16%) pierderi prin conducte de distribuţie, iar 2.144.425 mc (5,87%) pierderi de apă potabilă prin branşamente, înainte de apometru. Edilii oraşului au oficializat risipa printr-o hotărâre aprobată de Consiliul Municipal într-o şedinţă care nu a fost publică. Prin aprobarea cotelor 23,66% “consum tehnologic” şi 26,35% “pierderi de apă” s-a oficializat introducerea pierderilor în preţul apei de la robinet.

Preţul apei de la robinet, “ruletă rusească” în trei

Potrivit notei de fundamentare a HG 1202, prin majorarea de tarif de la 5,11 la 50 lei pentru 1.000 mc, ponderea costului apei brute în preţul final, la consumator, al unui metru cub de potabilă creşte de la 1,78% la 1,99%, iar „impactul în costul final al apei potabile livrate la populaţie este o creştere de doar 0,21 %”. Asta, cel puţin în cazul Galaţiului, e pură teorie. La fel de teoretică este şi intenţia directorului Apă Canal SA, Gelu Stan, de a acţiona în instanţă Guvernul României, pentru că a mărit preţul fără să consulte operatorii. Deocamdată, au început tatonările şi urmează negocierea preţului. Administraţia ArcelorMittal a anunţat că noul preţ de vânzare a apei de Dunăre către regia Primăriei Galaţi va fi de 124 lei/mp. “ArcelorMittal ne-a cerut 124 lei pe mia de metri cubi, faţă de 40 pe mia de metri cubi, cât plătim acum. E foarte mult. Noi, la negocieri vom cere 74,5 lei mia de metri cubi, pentru că şi aşa preţul este aproape dublu”, a declarat Gelu Stan. Şi combinatul şi regia vor încerca să îşi acopere pierderile, trecând risipa în facturile de apă potabilă ale gălăţenilor. ArcelorMittal este în aceeaşi situaţie, pentru că are un consum de 24 mc de apă pentru a produce o tonă de oţel, în timp ce consumul de referinţă al Grupului ArcelorMittal este de 10 metri cubi de apă pe tona de oţel. Administraţia a angajat două firme pentru auditul consumului de apă, încercând reducerea la 16 mc pe tona de oţel. Conducerea Apă Canal SA nu intenţionează să aplice măsuri de austeritate. În bugetul pe 2011 a prevăzut creşterea fondului de salarii cu 2,3 milioane de lei, de la 23,1 milioane de lei în 2010 la 25,5 milioane de lei în 2011. Câştigul mediu lunar pe salariat e prevăzut să crească în 2011 de la 1.835 la 1.859 de lei. Ce se va întâmpla e clar, o ruletă rusească în trei, combinatul, regia, gălăţenii, iar cei care vor pierde vor fi gălăţenii. ArcelorMittal va cumpăra apa Dunării, de la „Apele Române”, cu de 50 lei/1.000 mc şi o va vinde la Apă Canal SA de 2,5 ori mai scump, cu 124 lei/1.000 mc. Apă Canal va stabili noul preţ al apei de la robinet, care va fi între 4 şi 7,5 lei metrul cub. Astfel, “birul pe apă chioară” pus de Guvernul Boc va fi plătit de gălăţeni.

Edilii municipiului Hunedoara, trimişi de mână la DNA

Autor

Anamaria Nedelcoff

24 februarie 2011

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie Alba-Iulia i-au trimis în judecată pe Ovidiu Hada – primarul municipiului Hunedoara, Nicolae Robert Dan – viceprimarul Hunedoarei, tatăl primarului şi alţi doi angajaţi pentru nu mai puţin de zece infracţiuni de abuz în serviciu şi 16 infracţiuni de complicitate la infracţiunile de conflict de interese.Aceştia îi acuză pe cei cinci inculpaţi că ar fi adus Primăriei Hunedoara un prejudiciu de aproximativ 700.000 de lei, nereguli descoperite de inspectorii Curţii de Conturi, în urma unor verificări ce au avut loc la începutul anului trecut.

Plăţi fără număr către un funcţionar al primăriei

Din rechizitoriul întocmit de procurorii DNA reiese că Primăria municipiului Hunedoara a efectuat mai multe achiziţii publice de la firmele controlate de Ioan Ţiplea, ce deţine funcţia de inspector de specialitate în cadrul Compartimentului de Achiziţii Publice în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, fiind încălcat astfel regimul conflictelor de interese.

“În concret, în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, inculpatul Ovidiu Hada, în calitate de primar al municipiului Hunedoara, a dispus efectuarea, în mod nelegal, a unui număr de 15 plăţi în sumă totală de 209.945 lei către SC T&R LOGISTICS PLASTICOS SRL şi SC TIMKAR SRL. În această modalitate, au fost achitate bunuri şi servicii care, la momentul plăţii, nu erau livrate şi executate. În aceeaşi perioadă, Ovidiu Hada a contribuit la efectuarea unui număr de 16 achiziţii publice, în valoare de 367.944 lei, de la cele două firme controlate de Ioan Ţiplea. La rândul său, inculpatul Robert Dan a dispus efectuarea în mod nelegal a 34 plăţi în sumă totală de 412.847 lei către cele două firme. Banii achitaţi reprezentau contravaloarea unor bunuri şi servicii care, la momentul plăţii, nu fuseseră predate sau executate. De asemenea, Robert Dan a determinat încheierea între primărie şi firmele controlate de Ioan Ţiplea a unui număr de 39 de contracte de achiziţii publice, în valoare de 728.450 lei. Toate contractele s-au încheiat şi derulat pe fondul existenţei unor relaţii personale între primarul Hunedoarei şi Ioan Ţiplea”, se arată în comunicatul emis de procurorii DNA.

Zeci de mii de lei daţi în numele tatălui

La rândul lui, tatăl primarului Hunedoarei, Gligor Hada, este învinuit de comiterea infracţiunilor de complicitate la infracţiune de conflict de interese, în formă continuată şi complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

„La data de 1 septembrie 2008, SC T&R LOGISTICS PLASTICO SRL Deva, al cărei asociat şi administrator era inculpatul Ioan Ţiplea, a încheiat un contract de închiriere a unui buldoexcavator, cu Asociaţia Umanitară Maranatha, condusă de inculpatul Gligor Hada. La aceeaşi dată, Primăria Municipiului Hunedoara a încheiat, în mod nelegal, un contract de prestări servicii cu aceeaşi firmă, servicii ce vizau folosirea utilajului respectiv. Întreaga sumă de bani, încasată de firmă în baza acestui contract, respectiv 93.235 lei, a fost virată în contul asociaţiei conduse de Gligor Hada”, se mai arată în comunicatul DNA.

Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Alba Iulia, iar primul termen de judecată va avea loc în data de 17 martie. În vederea recuperării prejudiciului, procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor Ţiplea Ioan şi Hada Gligor.

Democrat-liberalii, vinovaţi pentru afacerile cu iz penal ale edililor

Vinovaţi pentru trimiterea celor cinci inculpaţi în judecată sunt, conform declaraţiilor viceprimarului Robert Dan, adversarii politici, acuzându-i totodată pe procurorii DNA că sunt slugile partidului aflat la putere.

„După părerea mea, nimic nu este întâmplător în ţara asta şi nu mă surprinde foarte mult faptul că am fost trimişi în instanţă. Însă nu pot să spun nici că mă întristează pentru că, aşa cum s-a dovedit în ultimii ani, instanţa totuşi se ţine departe de politic şi politicul nu are influenţă asupra instanţelor. Pe când, asupra parchetelor, în special asupra procurorilor DNA, are. Şi, toată lumea ştie că ziua de vineri (18 februarie 2011 – n.r.) a fost marcată de sentinţa dată în cazul fostului vicepreşedinte PDL Marian Mihalache. A fost pe toate agenţiile de ştiri şi atunci, cei de la partidul de guvernământ au trebuit să scoată un material mai interesant decât acela şi anume faptul că un primar şi un viceprimar de la Hunedoara, împreună cu alţi foşti angajaţi ai primăriei sunt trimişi în instanţă. Personal, sunt nevinovat şi, acelaşi lucru le-am declarat şi procurorilor”, a declarat Robert Dan, viceprimarul municipiului Hunedoara.

Tot nevinovat a pledat şi primarul Ovidiu Hada, care şi-a exprimat “încrederea reală” în justiţia din România, acordându-le democrat-liberalilor prezumţia de nevinovăţie.

„Aş vrea să cred că în spatele acuzaţiilor care mi se aduc nu sunt motive politice şi nu stau cei de la guvernare. Vreau să îmi reafirm încrederea reală în justiţia din ţara noastră şi să mi se acorde prezumţia de nevinovăţie, aşa cum le-o acord şi eu celor de la guvernare. Îmi menţin declaraţia de nevinovăţie, atât a mea, cât şi a tatălui meu, făcută în faţa procurorului DNA. Sunt convins că adevărul acestor afirmaţii vor ieşi la iveală, în instanţă. Buna mea credinţă este dovedită de faptul că eu, personal, am fost cel care am sesizat nereguli în cadrul biroului de achiziţii al primăriei, am demarat procedurile de verificare ale acestui departament. Raportul efectuat în urma acestei expertize a confirmat bănuielile mele. În urma acestuia, am sesizat Curtea de Conturi, iar apoi Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara”, a declarat Hada.

Deputatul Viorel Arion, preşedintele interimar al PDL Hunedoara, neagă acuzaţiile aduse democrat-liberalilor, precizând că nu este vorba de nicio presiune politică, ci de un prejudiciu descoperit de către inspectorii Curţii de Conturi.

“Ovidiu Hada este cel mai slab primar din istoria Hunedoarei şi eu m-aş abţine să fac astfel de comentarii. În niciun caz nu este vorba de vreo presiune politică, ci este vorba despre un proces intentat şi despre un prejudiciu. Toată lumea ştie că a fost un control al Curţii de Conturi, care a constatat prejudicial respective, deci nu poate fi vorba de nicio presiune politică”, susţine Arion.

Mafia imobiliară centrează, Guvernul Udrea marchează

Autor

Catalin Antohe

13 februarie 2011

Guvernul Boc a eliminat, pe şest, din Legea urbanismului, prin ordonanţă de urgenţă, prevederile care stăteau în gât dezvoltatorilor imobiliari. Rechinii imobiliari au din nou voie să ridice clădiri cu etaje fără număr, după ce ministrul Elena Udrea, iniţiatorul ordonanţei, a făcut să dispară prevederea legală care interzicea depăşirea cu mai mult de 20%, prin Planuri Urbanistice Zonale (PUZ-uri), a înălţimii clădirilor. Noile prevederi intră în vigoare de săptămâna viitoare, după publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial.

În luna august a anului 2008, Guvernul a hotărât să pună stavilă construcţiilor abuzive ce nu respectă vecinătăţile sau planurile urbanistice şi a revizuit, prin OG 27/2008, Legea privind amenajarea teritoriului si urbanismul (350/2001). Ordonanţa 27/2008 a interzis să se mai aprobe, prin planuri urbanistice zonale, derogări aberante de la legile urbanistice ale fiecărei localităţi în parte. Cea mai importantă restricţie a fost limitarea CUT (coeficient de utilizare a terenului), indicator care, jonglat de dezvoltatorii imobiliari, în complicitate cu arhitecţii şi urbaniştii, permitea construirea clădirilor cu înălţimi nesimţite în Bucureşti şi alte oraşe ale ţării.

Doi ani de normalitate

Ordonanţa a dat o grea lovitură mafiei imobiliare care a făcut lobby (trafic de influenţă?) din greu pentru ca aceasta să fie respinsă sau ciuntită, în Parlament, dar reacţia promptă a societăţii civile i-a făcut să dea înapoi pe susţinătorii intereselor rechinilor imobiliari iar Legea urbanismului nu a mai fost amendată cum doreau aceştia.

„În urma dezbaterilor din Comisie, avem acum o lege de aprobare a Ordonanţei 27 ce apără mediul şi pune ordine în urbanism, la nivel naţional. Legea dă respiraţie oraşelor şi promovează o dezvoltare urbanistică ordonată pentru viitor”, a declarat Sulfina Barbu, la data de 9 aprilie 2009, în cadrul unei conferinţe de presă.

Creşte CUT, creşte înălţimea

Indicatorul CUT exprimă, tehnic, densitatea unei parcele (la aceeaşi amprentă la sol creşterea densităţii = creşterea înălţimii). Pe o parcelă de 1.000 de metri pătraţi, cu un CUT 4 se poate construi o clădire cu o suprafaţă desfăşurată de 4.000 metri pătraţi. Dacă acea clădire are o amprentă la sol de 500 de metri pătraţi, de pildă, clădirea va avea 8 nivele – Parter + 7 etaje (4000 m.p./500 m.p).

Elena Udrea resuscitează samsarii imobiliari

Doi ani mai târziu, la data de 25 ianuarie 2011, Mafia imobiliară a primit o gură de oxigen, prin publicarea, pe pagina de Internet a Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), a proiectului unei ordonanţe de urgenţă care modifică din nou Legea urbanismului. În noua ordonanţă de urgenţă, oamenii Elenei Udrea au rescris articolul din lege care îi incomoda pe rechinii imobiliari şi au ridicat interdicţia asupra creşterii CUT. „Se dă astfel, din nou, frâu liber construcţiilor de neam prost şi distrugerii Bucureştiului”, ne-au declarat mai mulţi arhitecţi şi urbanişti consultaţi de „Ziarul de Investigaţii”, îngrijoraţi că s-a redeschis sezonul aberaţiilor urbanistice. Gheorghe Pătraşcu, arhitectul şef al Capitalei, ne-a declarat că nu a fost consultat oficial cu privire la prevederile noii Ordonanţe şi că nu ştia de dispariţia limitării creşterii CUT. „Nu este oportună, în opinia mea, dispariţia acestei limitări. Mai trebuia menţinută, după părerea mea, cel puţin trei ani”, ne-a declarat Pătraşcu.

Acesta ar fi fost şi motivul cred urbaniştii, pentru care responsabilii de la MDRT au încălcat prevederile legale în privinţa transparenţei actului decizional. Legal, proiectul de lege trebuia afişat, pentru dezbaterea publică, timp de cel puţin zece zile. Proiectul ordonaţei a fost publicat pe pagina de internet a MDRT la data de 25 ianuarie, menţionându-se că se aşteaptă comentarii şi sugestii timp de zece zile, adică până vineri, 4 februarie. Urma ca toate sugestiile şi comentariile să fie analizate – alte câteva zile. Apariţia primelor comentarii în presă a „determinat” însă Guvernul să aprobe ordonanţa în pripă, la data de 2 februarie 2011, înainte chiar şi de expirarea termenului legal de consultare a populaţiei României.

PUZ-urile ilegale, liber la aprobare

Arhitecţii sunt îngrijoraţi de faptul că noua Ordonanţă va permite votarea a zeci, poate sute sute de PUZ-uri (Planuri Urbanistice Zonale) care nu erau legale, deoarece CUT-ul „sărea” chiar şi cu 100-200% faţă de maximul de 20% legal. „Nu cred că se va crampona vreun consilier sau un primar de faptul că se prevede că toate proiectele existente înainte de ordonanţă vor fi aprobate după vechea legislaţie. În luna decembrie 2010, de pildă, au fost propuse, pe Ordinea de zi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, zeci de PUZ-uri care încălcau flagrant legea. Consilierii s-au abţinut atunci de la vot, dar acum au cale liberă”, ne-a declarat un consilier al Capitalei.

Numai statul face PUZ, românul rămâne mofluz

O altă prevedere periculoasă a ordonanţei este cea ca iniţiatorul unui PUZ să nu mai poată fi decât autoritatea publică sau marii dezvoltatori imobiliari. Aceasta este de natură a-i favoriza, implicit, tot pe mafioţii imobiliari.

Urbaniştii consultaţi de noi ne-au prezentat mai multe scenarii care întăresc faptul că ordonanţa se va întoarce împotriva cetăţenilor de rând. Iată două dintre acestea.

Dacă o persoană are 2000 de metri pătraţi de teren în intravilan, pe care doreşte să le vândă şi hotărăşte că ar câştiga mai mult dacă împarte mai întâi pământul în patru loturi, pe care să le vândă separat, nu poate face lotizarea decât după ce întocmeşte şi i se aprobă un plan de urbanism zonal (PUZ). O dată cu ordonanţa aprobată în pripă de Boc, cetăţeanul nu mai poate iniţia PUZ-ul, ci trebuie să se roage de şmecherii din Primărie să facă ei asta. Aceştia ar putea fi însă mult mai interesaţi să bată palma cu samsarul care doreşte să cumpere la preţ mic pământul cetăţeanului şi nu vor iniţia PUZ –ul.

Sau să luăm cazul unui alt cetăţean care deţine o parcelă de teren în Bucureşti sau în alt oraş, pe care a refuzat să o vândă samsarilor de terenuri, deoarece vrea cu tot dinadinsul să îşi construiască acolo o casă de locuit. Samsarul ştie însă că terenul omului se află în vecinătatea unui monument istoric iar acesta nu va putea să-şi ridice casa decât după ce i se aprobă un PUZ. Iar oamenii din Primărie, pe care samsarul îi ştie atât de bine, vor iniţia PUZ-ul la Sfântu Aşteaptă sau numai după ce samsarul devine proprietarul terenului. Atât arhitectul şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, cât şi Anca Ginavar, director general în cadrul Ministerului Dezvoltării şi Turismului, ne-au confirmat că astfel de scenarii sunt într-adevăr, posibile (iminente, spun urbaniştii!). Cea din urmă, Anca Ginavar, ne-a confirmat-o cam cu jumătate de gură, mai ales că se află la originea ordonanţei aprobată acum de Boc, după ce tot ea susţinuse în urmă cu doi ani, introducerea restricţiilor împotriva aberaţiilor urbanistice. Cine şi cum au convins-o să-şi schimbe părerea?

Afacerea „Şoimii Patriei”

Autor

Catalin Antohe

11 februarie 2011

Primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, a spart mai mult de şapte milioane de euro din banii publici pentru cumpărarea şi amenajarea sediilor a numai patru grădiniţe din sectorul pe care-l administrează. Chiliman nu a găsit sedii mai bune pentru cele patru grădiniţe decât vilele şi terenurile unor prieteni sau parteneri de afaceri pe care le-a cumpărat, fără licitaţie, la preţuri de palate sau reşedinţe regale. Sumele cheltuite pe grădiniţe au crescut şi de cinci ori faţă de cele aprobate de Guvernul Tăriceanu şi au intrat în buzunarele cântăreţei Gabi Luncă, a investitorului imobiliar Gheorghe Chicheanu şi a firmei patronate de omul de afaceri libanez, Mohammad Murad, fondatorul lanţului de fast-food „Spring Time”.

„Tot noi votăm ce-am negociat”

La data de 31 martie 2008, Guvernul Tăriceanu a aprobat repartizarea unor sume din bugetul de stat către bugetele locale, pentru reabilitarea mai multor grădiniţe şi şcoli din ţară. Sectorul 1 al Capitalei a primit, prin hotărârea de guvern, un tratament special. Bugetul sectorului condus de Chiliman a fost”dăruit” cu o sumă generoasă – 12 milioane de lei, bani necesari pentru a cumpăra patru clădiri în care să funcţioneze grădiniţele. Sumele au fost defalcate pe fiecare grădiniţă în parte, în funcţie, evident, de negocierile prealabile dintre edilii locali şi proprietarii imobilelor „vânate” pentru grădiniţe, cu sume fixe, cuprinse între 2 milioane şi 4 milioane de lei.

La trei luni după intrarea în vigoare a hotărârii de guvern 370/2008, consilierii locali ai sectorului 1 au votat însă o hotărâre prin care au desemnat pe trei dintre ei (Dincă Gheorghe, Crişu Florian şi Dumitrescu Cristian) să facă parte dintr-o aşa-zisă comisie de negociere a preţurilor. Două luni mai târziu, la data de 19 septembrie 2008, Consiliul Local a aprobat preţurile negociate de cei trei consilieri, astfel că trio-ul Dincă-Crişu-Dumitrescu este tocmai bun de invitat la (Agenţia Naţională pentru Integritate (ANI) dacă se va dovedi că şi-au votat, în septembrie 2008, propria negociere.

Taraful Onoriu a cântat de 4 milioane

Dacă ar fi doar atât! Negocierile purtate de consilierii locali ai sectorului condus de Chiliman au dublat preţurile grădiniţelor. De pildă, preţul clădirii din strada Izbiceni, promisă grădiniţei 44, aprobat şi plătit de Guvern cu 2,5 milioane lei, a fost pus pe note de negociatorii lui Chiliman până la 6,1 milioane de lei (1,65 milioane de euro). Se vede treaba că lăutarii Gabi Luncă şi Ion Onoriu, foştii proprietari ai vilei au ştiut să le cânte la ureche lui Chiliman şi compania, şi încă pe bani frumoşi.

La şaorma de aur

La fel s-a întâmplat şi cu vila de pe Bulevardul Gheorghe Ionescu Siseşti, pentru care Guvernul a virat 2 milioane de lei ca să mute acolo grădiniţa 97. Vânzătorul imobilului, patronul SC Perla Majestic SA, i-a putut invita pe consilierii de la 1 la negocieri fie la Mamaia – la hotel Perla Majestic, fie în Bucureşti la hotel Phoenicia. Altfel ne vine greu să credem că negocierea s-ar fi putut purta la vreun fast-food Spring Time, proprietate pe atunci a aceluiaşi Mohammad Murad. Cât ar fi fost libanezul de convingător, tot e greu de crezut că la o şaorma şi-o salată puteau accepta consilierii lui Chiliman să plăteacă de trei ori mai mulţi bani decât a hotărât Guvernul – 6,12 milioane lei (1,654 milioane euro).

Şandrama la preţ de castel

Două străzi mai departe, edilii de la sectorul 1 au ochit, pentru grădiniţa 283, un spaţiu pe Bulevardul Ficusului, la doi paşi de Romaero SA. Aici Guvernul s-a dorit mai generos şi a preţuit imobilul la 3,5 milioane de lei. Şi în acest caz vânzătorul vilei i-a pus pe consilieriii lui Chiliman să golească vistieria – Gheorghe Chicheanu, proprietarul vilei (spun surse din Primărie), a cerut şi a primit aproape dublu, 6,85 milioane lei (1,85 milioane de euro). Puţin cunoscut în Bucureşti, Chicheanu este un renumit investitor imobiliar în Dobrogea. Ba mai mult, simplă coincidenţă, Chicheanu ar fi şi administrat nişte plaje, parte-n parte cu Murad de la Perla Majestic. Excepţia de la „negocieri” o face cumpărarea celei de-a patra vile, pe Episcop Vulcan, pentru grădiniţa nr. 252, care a fost aprobată de Guvern pentru 4 milioane de lei. Proprietarul acesteia, un „no-name”, ni s-a spus de la Sectorul 1, nu a mai scos niciun sfanţ peste banii de la Guvern. Sau poate că nu ştia nici să cânte, nici să gătească!

Consolidare de sute de mii de euro

Dacă cele de mai sus v-au scandalizat, să ştiţi că nu am terminat. Atât de bune erau vilele de milioane pentru a găzdui grădiniţe, că au şi intrat în reparaţii sau modernizări. În urmă cu un an, la data de 16 februarie 2010, Consiliul local a votat, prin două hotărâri succesive, cheltuirea a încă 2,72 milioane de lei pentru consolidarea şi modernizarea vilei din Izbiceni. Pasămite Gabi Luncă nu le-a cântat nimic, la negocieri, despre şubrezenia vilei. Astfel, devizul final, pentru casa soţiei lui Ion Onoriu a fost de 8,7 milioane de lei, de trei ori şi jumătate mai mult decât aprobase Guvernul.

Dacă vila soţilor Onoriu era şubredă, cea a lui Chicheanu s-a arătat dărăpănătură de-a dreptul. Tot la data de 16 februarie Consiluiul local a votat cheltuirea a 1,85 milioane de lei pentru reparaţiile vilei cumpărate de la Chicheanu, peste cei 6,85 milioane „negociaţi” la cumpărare. În total 8,7 milioane de lei, de aproape cinci ori preţul aprobat de Guvernul României! De adăugat că până una alta, grădiniţa a fost trimisă să funcţioneze, prin hotărâre a Consiliului Local, în sediul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de pe Mareşal Averescu, pentru o perioadă de trei ani.

Famiglia lui Chiliman

Este greu de crezut că este o simplă coincidenţă că tocmai persoanele numite mai sus s-au nimerit a fi posesorii unor case (vile) taman bune pentru grădiniţe. Presa a relatat atât despre faptul că primarul Chiliman a făcut mai multe tranzacţii, pe bani publici, cu membri ai familiei Onoriu, cât şi despre strânsa prieteni a primarului cu Mohammad Murad, patronul Perla Majestic. Este treaba organelor de anchetă să stabilească dacă acestea sunt simple coincidenţe şi mai ales cum au selectat edilii sectorului 1 cele patru imobile – case de locuit, care nu erau nicidecum compartimentate în scop didactic şi cum s-au plătit pe cele patru vile bani cât pentru 20 de grădiniţe. Este de urmărit, de asemenea, cât din meritul „negocierii” îi poate fi atribuit primarului Chiliman şi cum a justificat acesta preţurile vilelor în expunerea de motive a hotărârii de consiliu prin care s-a aprobat cumpărarea vilelor la preţurile negociate. Expunere de motive pe care nu am găsit-o pe pagina de Internet a Primăriei, tot aşa cum nu am primit vreun punct de vedere oficial, cu privire la aspectele de mai sus, până la închiderea ediţiei.

Primari de milioane

Ziarul de Investigaţii declanşează o amplă campanie de dezvăluiri exclusive privitoare la afacerile, să nu spunem delapidările sau jaful, de sute de milioane de euro din administraţiile publice locale. Sectorul 1 este primul, dar şi unul exponenţial din acest punct de vedere. Veţi putea citi în numerele viitoare despre incredibile afaceri cu locuinţe, reabilitări termice şi alte tunuri de milioane. Altfel spus, declarăm război tuturor aleşilor a căror deviză este „Viitorul e în buzunarele noastre”.

Tun imobiliar de 9,5 milioane euro, cu complicitatea directoarei Primăriei Galaţi

Autor

Dănilă Chirovici

11 februarie 2011

Patrimoniul Galaţiului a fost jecmănit de un teren de 10 hectare, în valoare de 9,5 milioane de euro, întreaga afacere fiind orchestrata cu complicitatea şefei Direcţiei Juridice din Primăria Galaţi, Tincuta Pătruţa. Ea nu a reprezentat primăria la nici unul din cele 8 termene din procesul în care era disputata proprietatea asupra terenului. Alţi complici au fost trei experţi cadastrali, care prin expertizele lor au “mutat” amplasamentul terenului revendicat la 2 kilometri de amplasamentul real. Implicat este şi şeful Oficiului de Cadastru Galaţi, care a avizat documentaţia cadastrală care certifica falsificarea amplasamentului. Afacerea a generat un puternic scandal, pentru că pe 6 din cele 10 ha se afla o necropolă romană din sec 3 dHr.

Revendicare tardivă, dar strategică

Anton Bejan ar putea fi descris ca un personaj oarecare. Locuieşte la etajul 3 al unui bloc din cartierul Pieţei Centrale, un bloc zdruncinat de tramvaie. Nici nu s-ar spune că este ditai “nababul”, care a încasat un cec de milioane de euro pentru terenul de 10 ha. În 2006, Bejan s-a gândit să revendice acel teren pe care îl moştenea de la părinţi.

În mai 2006, Anton Bejan a notificat Primăria Galaţi că este proprietarul unui teren de 10 ha, situat în zona vărsării Şiretului în Dunăre. Susţinea că acel teren fusese cumpărat, de tatăl său, Anghel Bejan, în martie 1951. Era o revendicare tardivă, pentru că cererile şi actele doveditoare pentru retrocedările în baza Legii 247 trebuiau depuse până la data de 30.11.2005. Dar şi tardivitatea cererii a făcut parte dintr-o strategie bine pusă la punct. Bejan nu avea un act de vânzare-cumpărare autentificat ci o chitanţă de mână. Şi avea posibilitatea ca în baza art. 5 din Legea 247 să atace problema direct în instanţă. Înainte de a deschide acţiunea, Bejan a depus la Registratură Primăriei Galaţi înştiinţarea 24.735/29.05.2006, prin care comunica municipalităţii că este “proprietarul terenului în suprafaţa totală de 10 ha situat în apropierea Gurii Şiretului, având ca vecin, la sud, Universitatea Danubius”. După câteva zile, Bejan a depus la registratură primăriei comunicarea 25.709/02.06.2006, în care face următoarele precizări: “Vă comunic că sunt proprietarul terenului situat în apropierea Gurii Şiretului, cuprins între Universitatea Danubius şi platoul versantului ce urca spre oraş, în suprafaţa de 10 hectare”.

Prin oraş, cu tunul imobiliar “în spate”

Aparent, ambele hârtii s-ar referi la acelaşi amplasament, de la intrarea în Galaţi dinspre Brăila, pe DN22B, de pe Digul Dunării. În cele două hârtii apare, însă, o uşoară deplasare a amplasamentului. Ca să înţelegem cum stau lucrurile trebuie să luăm în calcul şi “prezumţia de vinovăţie”. Adică să încercăm să ne explicăm şi de ce ar fi putut fi interesat Bejan de o “deplasare” a amplasamentului. Terenurile care se învecinează la sud cu Universitatea Danubius, sunt ocupate de drumuri, de hypermarketuri, de terenuri concesionate. Sunt terenuri care nu mai pot fi obţinute “restitutio în integrum”, iar în acest caz Anton Bejan s-ar fi ales cu un lot dat în altă parte, unde proprietăţile au preţuri de sute de ori mai mici. Sau cu despăgubiri, o variantă la fel de păguboasa. În aceste condiţii, este evident că lui Anton Bejan i-ar fi convenit să intre în posesia celor 10 ha “restitution în integrum” pe un amplasament deplasat, dar care să îi ofere şansa încheierii unei afaceri imobiliare la tarife de la 1 la 3 milioane de euro hectarul.

Anton Bejan nici nu a mai aşteptat un răspuns de la Primăria Galaţi. A angajat Cabinetul de Avocatură Mihael Cacescu din Tecuci şi pe 12.06.2006, a deschis acţiune la Judecătoria Galaţi, cerând că instanţă să pronunţe o sentinţă care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, ca urmare a antecontractului din 01.03.1953. Avocatul lui Bejan a depus la dosar două expertize cadastrale. Prima, depusă pe 26.10.2006, este o expertiză extrajudiciară realizată de expertul Florin Vasiliu. Tot din Tecuci, ca şi avocatul Cacescu. Schiţă realizată de Vasiliu, la comanda avocatului, plasează terenul la o distanţă de 2 km de amplasamentul invocat iniţial. Noul amplasament era la ieşirea din Galaţi spre Tecuci, pe panta ce coboară dinspre Cimitirul Cătuşă. După 3 luni, în ianuarie 2007, este realizată o expertiză mai sofisticată. Se numeşte “Documentaţie tehnică cadastrală”, a fost întocmită de expertul PFA Iosif Mart şi cuprinde un “Plan de amplasament şi delimitare”, “Fisa corpului de proprietate” şi “Memoriu tehnic”. Şi aceasta expertiză stabileşte acelaşi amplasament ca şi prima, adică la ieşirea din Galaţi spre Tecuci, nu în zona Universităţii Danubius. Aceasta documentaţie a primit avizul nr 336/30.01.2007 al Autorităţii Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin semnătura lui Nicolae Reti, directorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi. După câteva zile, expertiză lui Mart a fost depusă la dosarul nr 10.168/233/2007. Aşa că la termenul din 12.02.2007, când instanţă a hotărât numirea unui expert tehnic judiciar, “Documentaţia tehnică cadastrală”, cu tot cu avizul ANCPI era deja în dosar. Instanţa l-a numit expert tehnic judiciar pe expertul cadastral PFA Florin Albu, care este tot din Tecuci, ca şi avocatul Cacescu şi expertul Florin Vasiliu. Expertiză tehnică judiciară realizată, la cererea instanţei, de Florin Albu a impus acelaşi amplasament al celor 10 hectare, la 2 km de amplasamentul menţionat de Bejan în hârtiile depuse primărie.

O expertiză controversată

Primele două expertize, întocmite la cererea avocatului Cacescu, puteau fi bănuite de eventuale erori, comise la cererea comanditarului. Pentru discernământul completului de judecată era importantă expertiză judiciară realizată de Florin Albu. Dar acesta nu a făcut nimic altceva decât să oficializeze, din punct de vedere juridic, ceea ce puseseră pe hârtie Vasiliu şi Mart. Îşi explică eroarea prin două cauze. În primul rând, prin faptul că la dosarul cauzei se afla “Documentaţia tehnică cadastrală” ce obţinuse cu numai câteva zile înainte avizul Autorităţii Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, autoritatea supremă în privinţa regimului terenurilor. În al doilea rând, Albu da vina pe cei de la Direcţia Juridică din Primăria Galaţi, care nu au participat la expertiza în teren: “Puteau să vină cu alte acte, prin care să dovedească alt amplasament. Puteau să conteste expertiză mea, să ceară contraexpertiza”.

În sfârşit, proprietar

Prin sentinţa 3654/27.04.2007, instanţă i-a dat lui Anton Bejan dreptul de proprietate asupra celor 10 ha cu aplasamentul dictat prin cele trei expertize cadastrale mincinoase, adică la ieşirea din Galaţi spre Tecuci, lângă Cimitirul Cătuşa, nu pe amplasamentul din actul de vânzare din 1951 şi menţionat de Bejan în hârtiile depuse la primărie: la ieşirea din Galaţi spre Brăila, lângă Universitatea Danubius. “La gurile Şiretului”, cum spunea chiar Bejan. Pe 24.05.2007 sentinţa a devenit definitivă şi irevocabilă, iar Anton Bejan a devenit proprietarul celor 10 ha de la ieşirea din Galaţi spre Tecuci.

Retrocedarea Necropolei Romane

Terenul obţinut de Bejan nu este unul oarecare. Acolo este o Necroola Romana ce datează din secolul 3 dHr. Cele 93 de morminte descoperite din 1975 până în prezent demonstrează trecerea la creştinism a populaţiei daco-romane ce locuia în urmă cu 1700 de ani pe teritoriul pe care se afla astăzi Galaţiul. În partea de jos a pantei ce urca spre Micro 20, sunt numai morminte de incineraţie, de ritual roman. Apoi, pe măsură ce panta urca, sunt întâlnite din ce în ce mai multe morminte de inhumaţie, adică de ritual creştin. În necropola au mai fost descoperite cruciuliţe de sidef, obiecte încrustate cu simboluri creştine, dar şi patru depozite de amfore şi un “Castelum”. Din 1985, zona a fost declarată rezervaţie arheologică protejată de Legea 422, legea monumentelor istorice. Prin adresa 965/14.02.2005, Ministerul Culturii îl obligă pe primarul Dumitru Nicolae să protejeze şi să pună în valoare Necropola Romană. Terenul necropolei era al primăriei.

Lehamitea doamnei Tincuţa

Trecerea în proprietatea lui Anton Bejan a celor 10 ha ale Primăriei Galaţi a fost posibilă numai datorită refuzului sistematic al funcţionarilor de a apăra interesele municipalităţii, spun sursele noastre. În primul rând a şefei Direcţiei Juridic Contencios, Tincuta Patruta. Directoarea a primit citaţii la toate cele opt termene de judecata din dosar, dar nu s-a prezentat la nici unul. A primit invitaţie şi la expertiza tehnică judiciară, dar nu a trimis nici un reprezentant din cei 17 jurişti pe care îi are în subordine. Ulterior, a primit şi expertiză, dar nu a contestat-o.

Pas parol în numele primarului

Întreaga tărăşenie le-a fost ascunsă atât primarului Dumitru Nicolae, cât şi viceprimarilor. Iar dacă toate astea nu erau de ajuns, şefa Direcţiei Juridice, Tincuta Patruta chiar a servit interesele părţii adverse, depunând la dosar o adresă semnată de primarul Dumitru Nicolae, prin care invoca lipsa calităţii procesuale a Primăriei Galaţi. Ceea ce, cu alte cuvinte, însemna că terenul respectiv nu aparţine primăriei. De fapt, în locul primarului Dumitru Nicolae semnase consilierul juridic Nicu Costache, cu acordul Tincutei Patruta.

Ciudat, dar după ce instanţă s-a pronunţat, iar Bejan a devenit proprietarul terenului de 9,5 milioane euro, directoarea Patruta s-a sucit la 180 de grade. Acum considera că terenul este al primăriei şi a depus plângere penală împotriva expertului judiciar Albu şi a lui Iosif Mart. Este de fapt un “joc de glezne”, prin care ar vrea să îşi dovedească loaialitatea faţă de interesele primăriei, după ce a fost complice la întreaga tărăşenie.

Ţeapă de 9,5 milioane euro

După ce Anton Bejan a devenit proprietarul celor 10 ha, au urmat trei vânzări succesive. Conform avocatului Cacescu, primul comparator a fost Pireus Bank. La cea de a doua tranzacţie, apar ca proprietari Eduard Cacescu, fiul avocatului, Petrică Croitoru şi Dorin Radu. Toţi trei din Tecuci. Tranzacţia a fost perfectata la Cabinetul Notarial Manoliu. Logic, tot din Tecuci. Apoi, cei trei au vândut terenul grupului de firme Profilând, condus de omul de afaceri Andrei Lisinschi. Preţul tranzacţiei a fost de 9,5 milioane de euro. De banii ăştia, omul de afaceri s-a ales cu un teren pe care nu poate construi şi pe care dacă ar vrea să îl vândă ar trebui să respecte dreptul de preemţiune al statului, pentru că este monument istoric protejat de Legea 422.

Experimentul Philadephia 2

Eduard Cacescu, Petrică Croitoru şi Dorin Radu, au obţinut de la funcţionarii din Primăria Galaţi certificatul de urbanism provizoriu nr 1654/08.08.2007, prin care se aviza construirea, în Necropola Romana, a unor locuinţe şi centre comerciale în regim P+2. Printre semnăturile iniţiatorilor certificatului de urbanism se afla nume sonore. Că cele ale fostului şef al Direcţiei de Urbanism, Silviu Vlasie şi a prietenei sale, fostă şefă a Biroului Autorizări, Gabriela Mirea, ambii trimişi în judecată de DNA, pentru trafic de influenţa şi şantaj. Mai apare şi numele fostei arhitecte şefe, Eleonora Marin, care nu avea drept de semnătura pentru că nu îndeplinea condiţiile pentru a fi funcţionar public. Evident că apare şi semnătura edilului Dumitru Nicolae, care a semnat…“că primarul”. În certificatul de urbanism apare şi o eroare, preluată din expertizele lui Florin Vasiliu, Iosif Mart şi Florin Albu, conform cărora amplasamentul terenului de 10 ha ar fi pe strada Combinatului. De fapt, strada Combinatului este în Micro 17, la o distanţă de 2 cartiere de amplasamentul pentru care s-a emis certificatul de urbanism. Aşadar, pentru terenul de 10 ha mai există şi un al 3-lea amplasament. E amplasamentul din acte!?

“Îl ţineau pentru ei!”

În intervenţia să într-o emisiune televizată, avocatul Mihael Cacescu a declarat că acel teren nu fusese protejat că monument istoric şi Necropla Romană nu a fost pusă în valoare, tocmai pentru că şefii din primărie puseseră ochii pe teren: “Ei aveau interesul să păstreze terenul. Am convingerea asta, că nu mi-au recunoscut ei mie, vă daţi seama… Ei îl păstrau pentru ei. Când s-a dus clientul la cartea funciară, i-a spus <<domnule, mi-ai luat o piatră de pe inimă>>… Ceva de genul ăsta. Că îi tot cereau să-l ţină…”

Au început anchetele

Primarul Galaţiului, Dumitru Nicolae, a făcut infarct după ce a aflat cum este jefuit patrimoniul municipalităţii cu implicarea funcţionarilor primăriei. Acum, după ce a fost operat la Târgu Mureş, edilul este în concediu medical. Viceprimarul Nicusor Ciumacenco a declarat că a fost declanşată o verificare internă: “În acest moment facem o anchetă, pentru a vedea de ce acele persoane din Primăria Galaţi, care aveau datoria de a susţine interesele primăriei nu au făcut nimic în acest sens. Sunt multe lucruri greu de înţeles şi ca atare, cei care sunt implicaţi în astfel de fapte vor trebui să răspundă”. După ancheta administrativă, este previzibilă şi una a procurorilor anticorupţie.

Explozia de la mina Uricani a lăsat patru copii orfani

Autor

Anamaria Nedelcoff

7 februarie 2011

Cinci electricieni au murit sâmbătă în urma unei explozii care a avut loc în subteranul exploatării miniere Uricani. Cei cinci ortaci, printre care se afla şi şeful lor de echipă, efectuau o revizie la un transformator de la Orizontul 300, Blocul IV N, tabloul de distribuţie TD 3C, iar în jurul orei 14:40, după ce au anunţat că şi-au terminat treaba, au fost spulberaţi de explozia declanşată de o scurgere de metan.Victimele sunt Cosmin Calotă – inginer şef, 36 de ani; Marian Cucu – electrician, şef de echipă, 41 de ani; Ioan Nădrag – electrician, 36 de ani; Iulian Stoi – electrician, 36 de ani şi Cornel Hici Borc – electrician, 36 de ani. În urma accidentului, patru copii, dintre care trei minori, au rămas orfani.

Electricienii, găsiţi morţi la şapte ore după producerea exploziei

Deşi accidentul a avut loc în jurul orei 14:00, familiile ortacilor şi zecile de oameni adunaţi la poarta unităţii miniere au aflat de decesul celor cinci electricieni şapte ore mai târziu, întrucât salvatorii minieri au fost nevoiţi să asigure perimetrul pentru a coborî în siguranţă.

Primul care a anunţat moartea ortacilor a fost primarul oraşului Uricani, Dănuţ Buhăescu. „Anunţ cu mare părere de rău că salvatorii au ajuns la ei, dar i-au găsit pe toţi morţi, nu mai aveau ce să le facă. Situaţia este foarte neagră, operaţiunea de aducere la suprafaţă a lor este foarte grea. Spun asta fiindcă salvatorii trebuie să le caute organele, mâinile, picioarele, să-i împacheteze şi să-i aducă la suprafaţă. Este o zi neagră pentru Uricani, iar familiile victimelor sunt de-a dreptul distruse”, a declarat, vizibil afectat, Dănuţ Buhăescu.

Povestea de la mina Petrila, din urmă cu doi ani, când au fost surprinşi de explozie şi salvatorii minieri, era să se repete sâmbătă seara la Uricani, când o a doua explozie a zguduit măruntaiele exploatării miniere.

La 22.50 a avut loc o replică a primei explozii, în timp ce salvatorii minieri încă se aflau în subteran, însă aceştia nu au fost răniţi de suflul deflagraţiei, deoarece se aflau deja în rampa puţului. Totuşi, un singur salvator minier s-a accidentat uşor în timpul operaţiunii de salvare, când s-a zgâriat într-un cui.

O comisie va cerceta cauzele producerii exploziei

Constantin Jujan, directorul general al Companiei Naţionale a Huilei, a precizat că o comisie va cerceta cauzele care au dus la producerea accidentului de muncă.

„În jurul orei 21.15, echipele de salvare au intrat în zona afectată de incident, iar cele cinci persoane accidentate nu mai erau în viaţă în subteran. Cea mai grea operaţiune este cea de evacuare a victimelor. Încă nu se ştie cauza care a dus la producerea acestui eveniment, iar o comisie, Parchetul şi ITM-ul vor cerceta cauzele care au dus la producerea acestui incident. Până la cercetarea cauzelor şi expertizarea echipamentului nu se permite accesul în zonă. Familiile vor beneficia de compensaţii băneşti, iar aparţinătorii familiei, conform contractului colectiv de muncă, pot fi angajaţi în cadrul Companiei Naţionale a Huilei. Având în vedere elementele care au fost descoperite, semnele conduc spre producerea unei explozii”, a declarat Constantin Jujan.

Totodată, la mina Uricani este prezent şi Augustin Lazăr, procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care coordonează ancheta.

„O echipă specializată pentru cercetarea accidentelor de muncă din subteran s-a deplasat la mina Uricani, unde efectuează cercetarea evenimentului care a avut loc în după amiaza zilei de astăzi (sâmbătă, 5 februarie – n.r.). Echipa este alcătuită din ofiţeri de poliţie judiciară, inspectori de protecţie a muncii, coordonaţi de procurori criminalişti, care sunt specializaţi în acest domeniu. Urmează să se efectueze cercetări la faţa locului, identificarea victimelor, verificarea legalităţii activităţilor desfăşurate în momentul în care s-a produs evenimentul şi urmează să se stabilească de către inspectorii de protecţie a muncii cauzele tehnice ale producerii evenimentului. Există o versiune care este cea mai probabilă, în sensul că s-a produs o deflagraţie de gaz metan, produsă de un arc electric”, a declarat Augustin Lazăr.

Compensaţii pentru familiile victimelor

Ioan Botiş, ministrul Muncii, prezent la Uricani, a precizat că în perioada următoare vor fi acordate compensaţii băneşti şi ajutoare pe termen mediu şi lung pentru fiecare familie în parte, în funcţie de nevoile acestora.

„În Guvern vom prezenta două formule. Va fi un pachet de urgenţă, prin care vom susţine familiile afectate, iar al doilea pachet va fi pe termen lung, individualizat pentru fiecare familie în parte. Intenţionăm să sprijinim copiii în procesul de învăţământ şi-i vom susţine prin formare profesională şi prientare spre un loc de muncă pe cei care au nevoie. Fiecare familie va fi tratată separat, în sensul în care vom identifica nevoile, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung”, a explicat Ioan Botiş.

Referitor la zvonurile conform cărora mina Uricani s-ar afla pe lista unităţilor miniere ce urmează a fi închise, ministrul Economiei, Ion Ariton, a menţionat că va sprijini în continuare activitatea minieră şi că o decizie se va lua joi, la Bucureşti, în ceea ce priveşte restructurarea sectorului minier din Valea Jiului.

„Nu s-a luat nicio decizie cu privire la închiderea unor anumite mine din Valea Jiului. Noi nu dorim ca acest sector să dispară, ci dorim să sprijinim mineritul”, a precizat Ariton.

Minerit ca în urmă cu 20 de ani

Totuşi, minerii acuză şi la ora actuală că evenimentul de la Petrila nu i-a sesnibilizat sub nicio formă pe factorii care s-ar putea implica în dezvoltarea sectorului minier, având în vedere că şi acum sunt nevoiţi să lucreze cu echipamente vechi de peste 20 de ani.

„Nu sunt condiţii şi nici nu vor fi, pentru că nu-i interesează. Ăia de la Bucureşti vor numai să închidă minele sau să fure bani, nu-i interesează că minerul de rând nu are cu ce să lucreze, că nu are o lopată ca lumea, că se târâie pe burtă ca să ajungă la locul de muncă. Încălţămintea pe care o avem e frumoasă doar în poze, salopetele la fel. Ne îmbolnăvim şi dacă nu murim în accidente, murim în primii ani după ce ieşim la pensie, din cauza bolilor profesionale”, a declarat Florin Ghenea, unul dintre mineri.

„Nu avem piese de schimb, facem unele lucrări legate pur şi simplu cu sârmă, că nu sunt simple şuruburi, piuliţe, suntem vai de capul nostru. Nu avem de nici unele, dar au pretenţia să dăm cărbune. În alte mine, din alte ţări, se lucrează mecanizat, nu cum lucrăm noi, ca măgarii, cot la cot cu şobolanii”, spune şi Radu Florea, miner.

Elena Udrea a inaugurat prima telegondolă din Valea Jiului

Autor

Anamaria Nedelcoff

5 februarie 2011

Vineri, 4 februarie, ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale, Elena Udrea, a inaugurat telegondola de 7 milioane de euro, care face legătura între localitatea Vulcan şi staţiunea Pasul Vâlcan. Deşi a dat răspunsuri ca la carte legate de pensii, de minerit, de viitorul tinerilor din Valea Jiului, deşi a fost oprită şi îmbrăţişată de vulcănenii care au felicitat-o pentru investiţia din Vulcan, ghinionul s-a ţinut scai după Elena Udrea şi telegondola s-a defectat pentru 40 de minute.

Valea Jiului şi speranţa

La inaugurare au fost prezente sute de persoane, în marea lor majoritate tineri, nerăbdători să facă un drum cu telegondola gratis. Totuşi, au fost şi pensionari care i-au reproşat Elenei Udrea tăierea pensiilor, iar ministrul le-a explicat că de luna aceasta pensiile se vor mări, chiar şi retroactiv pentru luna ianuarie.

După sfinţirea telegondolei, înainte de îmbarcare, Elena Udrea a explicat că „Valea Jiului are nevoie de speranţă”, având în vedere situaţia grea în care se află din cauza viitoarelor restructurări din minerit.

„Valea Jiului are nevoie de speranţă. De 20 de ani nimeni nu a mai pus în practică aici un proiect care să vă dea o şansă dumneavoastră, locuitorilor din Valea Jiului. Minele într-adevăr s-au mai închis, oamenii au rămas fără locuri de muncă, în timp ce tinerii aleg să plece pentru că aici nu au ce face, nu au un viitor. De aceea gândim că o prioritate a ministerului pe care îl conduc este Valea Jiului. Avem investiţiile ăn turism şi nu este doar aceasta de la Vulcan, ci mai avem proiectul de la Lupeni şi Straja. În 2011 continuăm să unim proiectul cu cel de la Straja, ca să dăm o şansă celor care vor să facă investiţii în turism. Investiţiile în turism aduc locuri de muncă, creează o alternativă pentru dumneavoastră, aduc aici vizitatori care vor cheltui, care îşi vor petrece vacanţele aici şi banii vor rămâne în comunitatea dumneavoastră”, a declarat ministrul Elena Udrea, după care a apăsat butonul de pornire a telegondolei.

Zeci de turişti blocaţi în gondole

La coborâre, deşi ministrul Turismului s-a arătat foarte încântată de ceea ce a găsit în Pasul Vâlcan, problemele au apărut la coborâre, când zeci de turişti au rămas blocaţi timp de 40 de minute în gondole, întrucât s-a defectat unul dintre senzorii de mişcare, întregul program trebuind resetat.

Primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, a precizat că defecţiunea s-a datorat oamenilor care s-au îmbulzit în gondole, nerespectând indicaţiile.

„O gondolă suportă de la 6 la 8 oameni. Ori ei au urcat şi câte 10, chiar şi câte 12 şi normal că s-a blocat, dacă ei s-au bulucit în ele şi nu au mai aşteptat”, a fost Ile de părere.

„Fiind gratuit şi prima zi, foarte multă lume a venit cu telegondola şi au urcat în cabine mai mulţi decât permit condiţiile tehnice. Uitaţi-vă ce e aici, buluc în jurul lor şi s-a dereglat un senzor, din câte am înţeles eu de la specialişti. S-a comunicat cu ceu rămaşi pe traseu dar, cel puţin din experienţa celorlalte staţiuni unde sunt telecabine, cei care sunt obişnuiţi să meargă ştiu că se mai întâmplă să stea. Astfel de situaţii vor fi tot timpul, important este ca specialiştii de aici să fie pregătiţi pentru a interveni foarte repede”, a explicat şi ministrul Elena Udrea.

Udrea, supărată foc pe presa mogulilor

Totuşi, ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale a fost din nou ţinta jurnaliştilor, lucru ce a supărat-o foarte tare, invitându-i pe blogul personal pe mogulii Vântu şi Voiculescu să vorbească despre telegondolă cu vulcănenii.

„Văzând cu ochii mei mulţumirea şi bucuria oamenilor, mi-e foarte greu să înţeleg cum această adevărată sărbătoare – la care a participat mare parte din populaţia din Vulcan, dar şi oaspeţi din Petroşani, Petrila si alte localităţi ale Văii Jiului – s-a transformat pe ecranele Realităţii şi Antenei 3 într-o adunare rece, formală, tensionată, în care aş fi fost apostrofată şi admonestată de participanţi.

Lucrurile au fost tocmai pe dos: cei certaţi de mulţime au fost chiar membrii echipelor de filmare de la cele două televiziuni, care, joi seara, când telegondola nu fusese încă inaugurată, s-au dat de ceasul morţii să demonstreze că proiectul Vulcan este unul neviabil, una dintre “extravaganţele” Elenei Udrea. Oamenii le-au cerut reporterilor să nu mai mintă, să spună adevărul, iritaţi de emisiunile în care li s-a explicat, de la Bucureşti, că ei n-au nevoie de telegondolă şi de turism. Am intervenit în discuţie şi i-am scuzat, explicând celor prezenţi că ei nu au nicio vină pentru ce se transmite în studiourile Realităţiisau ale Antenei 3.

Soluţia propusă de localnici a fost simplă şi de mare bun simţ: să vină la Vulcan cei doi moguli, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu, şi le vor explica ei ce mult înseamnă dezvoltarea turismului într-o zonă moartă din punct de vedere economic după închiderea minelor.

Am văzut azi cum albul devine negru, la ordin, atunci când e vorba de Elena Udrea. Ştiu că, orice aş face, pentru mulţi dintre realizatorii şi invitaţii de la Antena 3 şi Realitatea este doar rău. Bine ar fi, probabil, doar dacă m-aş retrage din politică şi m-aş specializa în mânuirea cratiţei.

Dar ştiu, şi martori îmi sunt cel puţin 1.000 de oameni din Vulcan, Petrila sau Petroşani, copii, tineri, adulţi sau bătrâni, că am asistat la cea mai mare explozie de bucurie de când sunt eu om politic. Am auzit urale din suflet, aplauze pe bune, am văzut o mare de oameni fericiţi şi mulţumiţi. I-am văzut năpustindu-se să parcurgă primul drum cu telegondola”, a scris Elena Udrea pe blogul personal

Prefectul UDMR de Hunedoara luptă pentru turismul la cetăţile dacice

Autor

Anamaria Nedelcoff

30 ianuarie 2011

Attila Dezsi a vorbit cu reporterul „Ziarului de Investigaţii” despre o parte dintre problemele cu care se confruntă primul prefect de etnie maghiară din judeţul Hunedoara, pornind de la prejudecăţile legate de vârsta şi originea sa până la faptul că turismul hunedorean – ce ar fi trebuit să înflorească în urmă cu mai bine de zece ani – se confruntă cu mari lipsuri din cauza lipsei infrastructurii necesare. El a mai recunoscut că Prefectura are posibilităţi limitate pentru a rezolva problemele din minerit, care şi acum, la aproape 15 ani de la primele disponibilizări, mineritul încă se mai face cu oameni pontaţi fictiv şi cu aparatură de proastă calitate.

Rep: Care sunt obiectivele pe care nu le-aţi putut ponta la capitolul “realizările prefectului” şi care ar fi cauzele?

Attila Dezsi: Unul dintre obiectivele pe care nu le-am îndeplinit, a căror îndeplinire nu a ţinut neapărat de mine este continuarea lucrărilor la drumul naţional 66A care leagă Valea Jiului de Herculane. Din păcate, pentru acest obiectiv nu am avut finanţare în anul 2010. Un alt obiectiv pe care nu l-am putut îndeplini a fost că în anul 2010 nu am reuşit aducerea unor investitori importanţi. Dar avem speranţa că, odată cu începerea lucrărilor la autostrada Deva-Orăştie vor începe şi astfel se vor crea mai multe locuri de muncă. Deci să sperăm că începând cu 2011 şi acest obiectiv va fi îndeplinit. O altă problemă semnalată este că cei care au lucrat până acum la drumul către Herculane nu au fost angajaţi din zonă, acesta este unul dintre obiectivele pe care aş vrea să le ridic. Sper ca împreună cu primarii să ajungem la faptul ca în zonele în care vor fi lucrări la infrastructura rutieră să lucreze mai mult oameni ai locului.

Priorităţile sunt turismul alpin şi cel istoric

Rep: Încă de la primele disponibilizări în minerit, la sfârşitul anilor 90, se tot vorbeşte despre dezvoltarea turismului în Hunedoara, judeţ al cărui potenţial turistic este recunoscut în afara ţării. Avem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea lui, sau nu avem oameni capabili? Se poate spune că avem infrastructură, oare ideea de turism înseamna contruirea haotică a unor cabane unde evaziunea fiscală este la ea acasă? Pe când există şanse ca turismul hunedorean să poata fi comparat cu cel al Elveţiei sau Austriei?

Attila Dezsi: Unul dintre obiectivele majore ale viitorului în judeţul Hunedoara este construcţia autostrăzii care va lega judeţul de graniţa ţării către est. Eu cred că este un prim început şi e un început chiar foarte bun că de fapt prima mare investiţie într-o autostradă se realizează în judeţul Hunedoara. Simplul fapt al construcţiei autostrăzii nu va aduce în mod spectaculos şi o creştere a numărului de turişti, dacă nu avem infrastructura turistică. Cred că finalul proiectului din staţiunea montană Parâng va crea condiţiile civilizate de turism alpin la nivel european. De asemenea, partea turistică unde autorităţile locale nu s-au concentrat este turismul monahal şi cel istoric. De aceea unul dintre proiectele pe care le-am îmbrăţişat şi pe care în decembrie le vom înainta la Guvernul României este proiectul cetăţilor dacice din judeţul Hunedoara. Este un proiect la nivel naţional şi chiar european, întrucât vestigiile arheologice din judeţul nostru nu se regăsesc în Europa. Unul dintre exemplele negative din punct de vedere al infrastructurii turistice, cel puţin e vorba de peisajul arhitectural construit este staţiunea Straja. Eu sper că în perioada imediat următoare edilii să înţeleagă că dacă îşi doresc un turism la nivel cel puţin european trebuie să se gândească la o reaşezare urbanistică a staţiunii Straja.

Rep: Mineritul este în moarte clinică. Se vorbeşte despre marile sindicate că ar primi sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de la conducerea colosului falimentar CNH SA, pentru a fi de acord cu măsurile lor, de complexe mecanizate de milioane de euro dispărute sub cărbune, în numai câteva zile, de stâlpi hidraulici scoşi la suprafaţă, revopsiţi şi reintroduşi în subteran ca noi şi încă altele. Ce poate face prefectul judeţului Hunedoara pentru a împiedica aceste practici, la fel de reale ca pe vremea când lucraţi la mina Lupeni?

Attila Dezsi: Din păcate, Compania Naţională a Huilei nu este în subordinea Instituţiei Prefectului. Noi am încercat să ajutăm CNH în cazurile legate de concediile medicale care erau prea multe şi prin Direcţia de Sănătate Publică am acţionat în vederea reducerii acestora în primă fază. În legătură cu investiţiile din minerit, organele de specialitate ale statului trebuie să se autosesizeze sau să fie sesizate şi în acest caz se va crea lumina necesară referitoare la aceste investiţii. Din păcate, toate aceste probleme trebuie sesizate în mod oficial organelor de control sau cel puţin Ministerului Economiei şi Comerţului, minister în subordinea căruia se află CNH Petroşani.

Buba este la primarul de Lupeni

Rep: Sunt cunoscute relatiile încordate dintre dvs., Mircea Moloţ, preşedintele CJ, precum şi cu primarul Lupeniului, Cornel Resmeriţă, cu care sunteţi în conflict deschis. Cum credeţi totuşi că veţi reuşi o colaborare cu ei, în condiţiile în care orice acţiune de ambele părţi alimentează conflictul?

Attila Dezsi: Eu nu am legături încordate, personal, cu nici unul dintre aceşti oameni. Am o colaborare destul de bună, cred eu, cu preşedintele Consiliului Judeţean, în sensul în care proiectele de anvergură la nivel judeţean sunt sprijinite şi de către mine. Dar în legătură cu primarul municipiului Lupeni, pot să vă spun că nu am avut conflicte personale, am avut conflicte pe marginea aplicării actelor normative în vigoare, acte normative care de multe ori sunt înţelese greşit în opinia mea şi se adevereşte şi de cele mai multe ori prin acţiunile pe care le-am întreprins şi care în Consiliul Local Lupeni sunt de multe ori aplicate în mod distorsionat. Obiecţiunile pe care le avem sunt de cele mai multe ori cele legate de legalitate şi cred că cei din consiliul local trebuie să se alinieze la acele prevederi legale, astfel riscând chiar să răspundă în mod direct pentru hotărârile pe care le iau. Primarul Lupeniului nu este din păcate singurul din judeţul Hunedoara cu care am aceste neînţelegeri însă în mod special Lupeniul a demonstrat încă o dată că majoritatea pe care PSD-ul o are în consiliul local este înţeleasă greşit, în sensul în care nu înseamnnă că pot să hotărască şi în mod ilegal.

Rep: Au falimentat marile societăţi ale judeţului, precum SC Poduri şi Drumuri SA, Apa Serv şi urmează Compania de Turism, toate înfiinţate sub aripa Consiliului Judeţean. A cui este vina în aceste falimentări, care credeţi că este scopul lor şi cât îşi va mai permite bugetul CJ să dea bani pe proiecte falimentare?

Attila Dezsi: Cred că în cazul falimentării societăţii de drumuri şi poduri, auditul judeţean trebuie să-şi spună cuvântul, fiindcă este o societate aflată în subordinea Consiliului Judeţean şi bineînţeles consilierii judeţeni mai trebuie să se implice în această problemă. Compania Judeţeană de Turism nu am auzit să aibă această problemă, ci din contră, programele pe care le promovează sunt de bun augur, eu am fost de două ori la acţiunile promovate de compania de turism, acţiuni care au avut succes. Problema acestor societăţi din subordinea Consiliului Judeţean este legată hotărârile, luate de CJ ori de consiliul de administraţie al acestor societăţi, privind oportunitatea cheltuirii unor fonduri. Problema este că auditul CJ trebuie să vadă cum au fost cheltuite aceste sume şi să prezinte rapoarte de activitate consilierilor judeţeni.

Conacul Academiei Române a ajuns salon de nunţi şi bairamuri

Autor

Dănilă Chirovici

29 ianuarie 2011

Indiferenţa conducerii Academiei Române a transformat Palatul „Conachi”, de 50 milioane euro, în salon pentru nunţi

Palatul de la Ţigăneşti al poetului Costache Conachi, un monument istoric situat la câţiva km de Tecuci, a ajuns motel 2 stele şi „salon de nunţi” după ce a devenit „no man’s land” – proprietatea nimănui. Deşi „Conacul” şi parcul din jurul său valorează peste 50 milioane euro, proprietarul de drept, Academia Română, refuză, în mod straniu, să îl revendice, iar fostul proprietar cu acte, Dunasi SA Galaţi, societatea hotelieră a combinatului Sidex Galaţi, a intrat în lichidare judiciară. Pentru moment, administratorul este firma lichidatoare, Insolvexpert SPRL Galaţi.

Monumentul istoric

Conacul de la Ţigăneşti, situat în comuna gălăţeană Munteni, este de fapt un palat în stil neoclasic, o clădire impozantă, cu trei nivele, înconjurată de un parc generos, ce avea 70 ha. I se spune „conac”, pentru că asta era denumirea tradiţională în Moldova pentru casele boiereşti de la ţară, unde locuia familia ce stăpânea moşia. E înscris în Lista monumentelor istorice sub codul GL-IV-m-B-03148. Poarta triumfală de la intrarea în curtea conacului, construită în stil neogotic, e compusă din trei corpuri, corpul central având intrarea monumentală în forma de arc ogival, iar deasupra o terasă străjuită de creneluri. Acest “arc de triumf” e înscris în lista monumentelor istorice sub codul GL-II-m-B-03123.

Parfumul unor vremi de mult apuse

Dincolo de paragina care macină o clădire neîngrijită de câteva decenii, palatul e o valoare a Patrimoniului Cultural Naţional, aici fiind scrise pagini importante din istoria şi cultura naţională. La Conacul de la Tigăneşti s-a născut pe 14 octombrie 1777 şi şi-a trăit aproape întreaga viaţă Costache Conachi, ispravnic, logofăt, dar, mai presus de aceste titluri nobiliare, cel care e considerat precursorul poeziei moderne româneşti. În „Istoria Literaturii Române”, George Călinescu rezervă 7 pagini operei sale. La Conac, poetul şi-a transpus în versuri dragostea pentru Zulnia, Smaranda Negri şi tot aici a avut loc şi căsătoria lor. După moartea tatălui său, Costache Conachi a vândut casele din Iaşi şi a cumpărat mai multe moşii din preajma Tecuciului, ajungând proprietarul unui domeniu de 21.000 de fălci de pământ (30.000 ha), ce se întindea în trei judeţe, Tecuci, Covurlui şi Putna. Conachi era unionist, fiul Smarandei dintr-o căsătorie anterioară, Costache Negri, la fel, aşa că cele două domenii, Conacul de la Tigăneşti şi Conacul de la Mânjina al lui Costache Negri au găzduit întâlnirile de taină ale unioniştilor, conduşi de Cuza, Kogălniceanu şi Alecsandri. Pe 17 august 1828, la Conacul de la Tigăneşti s-a născut Cocuţa, fiica lui Costache Conachi şi Smarandei Negri, care în 1846 s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, caimacam al Moldovei. Cocuţa a amenajat parcul din jurul Conacului, ce se întindea pe 70 ha. Căsătoria Cocuţei cu antiunionistul Vogoride nu avea cum să dureze prea mult, pentru că “turcescul ginere” şi-a cam dat arama pe faţă. El visa să ajungă domnitor al Moldovei şi chiar şi-a amenajat la Conac o Sală a Tronului, dar Cocuţa nu putea împărtăşi iniţiativele antiunioniste ale soţului şi după câţiva ani a rupt căsătoria cu Vogoride, iertându-l pentru că i-a risipt o mare parte din avere, dar nu şi pentru trădarea idealului Unirii Principatelor: “Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai decât zestrea ce ţi-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îţi iert risipirea, dar nu îţi iert trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să fie şi a dumitale”. Cocuţa s-a recăsătorit în Italia, cu principele Emanoil Rupsoli, devenind principesă de Rupsoli. Dar şi-a găsit odihna veşnică sub lespedea Bisericii de la Tigăneşti.

O avere donată Academiei Române

După moartea Cocuţei, domeniul de la Ţigăneşti a fost moştenit de unul din fii din prima căsătorie, Emanoil Vogoride, care în 1888 a vândut Conacul şi moşia de la Tigăneşti lui Tache Athanasiu, mare proprietar de terenuri şi prefect PNL al judeţului Tecuci între anii 1878-1898. Prin testamentul din 27 decembrie 1897, Athanasiu a lăsat Academiei Române “Conacul” cu cele 70 ha de parc şi moşiile de la Tigăneşti şi Călmăţui, 800 ha de pădure şi 350 ha de arabil. După moartea sa, moştenitorii au atacat testamentul în justiţie, dar fără succes şi de la 1900 Academia Română a devenit proprietara Conacului şi a celor două moşii. Conform dorinţei testamentare a lui Tache Athanasiu, Academia a înfiinţat la Conacul de la Ţigăneşti “Şcoala de Agricultură a Academiei”. În 1912, Academia a investit, construind cele două aripi laterale ale palatului şi modificând faţada în stil neoclasic. Clădirea a fost afectată de cutremurul din 1940, dar a fost reparată de Academie în 1942.

“Bun al întregului popor”

După venirea comuniştilor la putere, soarta Conacului nu putea rămâne în afara penibilei “istorii”. Terenurile i-au fost confiscate Academiei Române în baza Deciziei nr 1486/02.11.1948 a Consiliului de Miniştri a RPR, ce avea la bază Decretul 198/13.08.1948, prin care au fost naţionalizate şi trecute în folosinţa unor ministere şi instituţii publice imobilele şi terenurile care au aparţinut Academiei Române, Academiei de Ştiinţe şi Academiei de Medicină. La anexa II, “Bunuri rurale, agricole şi silvice”, la pct 7 este trecută proprietatea de la Ţigăneşti, formată din 351 ha de suprafaţe agricole şi 799 ha de pădure. În 1952, “Şcoala de Agricultură a Academiei” a fost trecută la Ministerul Agriculturii, iar din 1967 devine “Centrul Şcolar Agricol”, transformat mai târziu în “Liceul Agricol Tecuci”. Liceul a primit un nou sediu în Tecuci, iar Conacul de la Tigăneşti a devenit, pentru câţiva ani, sediu al IAS Tecuci.

“Cuibuşor de nebunii” al activiştilor PCR

În 1974, Constantin Dăscălescu, pe atunci primsecretar PCR de Galaţi a pus ochii pe palat, care era locul ideal nu pentru un sediu IAS, ci pentru de “sindrofii tovărăşeşti”, ba chiar şi “cuibuşor de nebunii” erotice. Judeţeana PCR nu îl putea lua la Gospodăria de Partid, pentru că bătea la ochi, aşa că palatul de la Tigăneşti e trecut în proprietatea Combinatului Siderurgic Galaţi. Hârtiile s-au făcut mai târziu. Prin ordinul 75/AS/21.041981, combinatul a preluat palatul la valoarea de inventar de 2.171.220 lei, cu o suprafaţă construită de 12.900 mp, 25.000 mp de parc şi 8.600 mp de terenuri sportive. Restul parcului, până la 70 ha, a devenit proprietatea IAS Tecuci. Sub camuflajul de “Casă de odihnă pentru siderurgişti”. Ţigăneştiul a devenit marea atracţie a şefilor comunişti. În curtea palatului au construit o piscină şi terenuri de tenis. De 2-3 ori pe an, erau aduşi siderurgişti, costumaţi “sportiv”, cu treninguri şi tenişi, ca să fie filmaţi pentru “Telejurnal”, la casa de odihnă. În rest, Conacul era locul în care activiştii obişnuiau să tragă câte o băută tovărăşească sau să comită vreo escapadă amoroasă cu vreo “tovarăşă” din “rezerva de cadre” a partidului.

“Salonul de nunţi”, ascuns în ceaţă

Timp de 3 decenii, Conacul de la Tigăneşti a fost unul dintre activele Sidexului. Mârlăniile esteticii proletcultiste se mai văd şi astăzi. La peronul intrării în palat a fost construită o şarpantă din profile grele de inox, iar pe balustradele terasei de la et 1 au fost sudate “blazoanele” Sidex, cu furnale stilizate. În 1999, la pregătirea privatizării Sidex, a avut loc desprinderea de fluxul tehnologic principal a unor activităţi auxiliare. Atunci, Conacul a fost trecut în proprietatea nou înfiinţatei societăţi hoteliere SC Dunasi SA Galaţi, în al cărui patrimoniu au mai fost incluse Hotelul “Traian” ce funcţionează într-un bloc din Galaţi şi Vila Sidex din Pădurea Gârboavele. Acţionarul unic era FPS, succedat de AVAS. După eşuarea mai multor tentative de privatizare, Dunasi SA a intrat în lichidare judiciară. Sunt pe rol vreo 2-3 procese. Potrivit datelor Direcţiei de Cultură Galaţi, administratorul judiciar este Insolvexpert SPRL Galaţi. La sediul firmei, de pe str Universităţii nr 7, am găsit poarta legată cu lacăte. Pe numărul de telefon al firmei, răspunde invariabil faxul. Aşa că nu am reuşit să aflăm opinia administratorului judiciar despre ce se mai întâmplă cu Conacul şi viitorul care i se prevede. E ceaţă mare în jurul acestui “activ”! În perioada în care a fost activ al Dunasi SA, Conacul a devenit Motelul “Casa Albă” din comuna Munteni, cu un comfort de 2 stele. Aşa e consemnat şi pe site-urile ce promovează reţele hoteliere. Dar Conacul lui Costache Conache mai are şi alt punct de atracţie: fiind la 4-5 km de Tecuci, pe E581, a devenit şi destinaţia ideală pentru “nunţi, botezuri, cumetrii”!

O indiferenţă de 50 milioane euro

Surprinzător, Academia Română nu e interesată de revendicarea Conacului de la Ţigăneşti, deşi după experţi ai pieţei imobiliare valorează peste 50 de milioane euro. Totuşi, Academia Română nu i-a dat atenţie şi a revendicat doar o parte din terenurile fostelor moşii, Ţigăneşti şi Cârlomăneşti. Prin titlul de proprietate nr 0539-38/07.03.2002 a obţinut 226 ha la Tecuci iar prin titlul 0539-37, alte 50 ha în comuna Matca. Prin Hotărârea nr 1/08.02.2006 a Comisiei de Fond Funciar din Prefectura Galaţi, a fost validat şi dreptul de proprietate asupra celor 799 ha de pădure, care fac obiectul retrocedării comasate, pe raza Ocolul Silvic Retezat.

Bâlbâieli în Aula Academiei Române

Valoarea de monument istoric a Conacului lui Costache Conachi, ce face parte din Patrimoniul Cultural Naţional este mai importantă pentru patrimoniul Academiei, decât tarlalele agricole din nu ştiu ce cătun. Acest conac trebuie redat circuitului cultural şi ştiinţific. Opinia publică din Tecuci şi Galaţi îşi doreşte ca palatul să devină altceva, memorial al Unirii Principatelor, casa de creaţie a scriitorilor, sediul unui institut de cercetare al Academiei, dar nu cârciumă. În 2001, avocatul Mihai Căcescu din Tecuci şi-a oferit serviciile pentru ca Academia să obţină retrocedarea în natură a Conacului. “Nu puteam să acceptăm oferta avocaţilor din Tecuci N-o să lăsăm pe altcineva să facă ordine în ograda noastră”, explica Nicola Tibacu, de la Oficiul Juridic al Academiei. Dar juriştii Academiei nici nu au făcut nimic pentru revendicare şi aceeaşi Nicola Tabacu explica de ce: “Sunt multe dosare şi ne-a trebuit ceva timp să tatonăm terenul. Oficiul Juridic al Academiei are puţini angajaţi şi nu a putut să se ocupe de această problemă până acum”. După câţiva ani, pe 06.03.2005, preşedintele de atunci al Academiei, Eugen Simion, dădea asigurări că va fi revendicat conacul: “Procesul de recuperare a patrimoniului a fost profund afectat în lipsa unor acte normative care să confere Academiei Române drepturi reale de recuperare a imobilelor de care a fost abuziv deposedată. Recent, prin apariţia unei legi speciale, respectiv a Legii 564/09.12.2004, s-au conferit Academiei Romane drepturi reale de retrocedare. Ca urmare, instituţia noastră va întreprinde demersuri, inclusiv pentru a i se retroceda Conacul Conachi din comuna Munteni, judeţul Galaţi, fostă Ţigăneşti, judeţul Tecuci”, spunea preşedintele Academiei Române. Evident, nu s-a întâmplat nimic. Am încercat să aflăm detalii chiar de la Academie. De la Biroul de Presă, Elena Soluncă Moise ne-a spus că se ocupă mai mult cu probleme ştiinţifice şi ne-a pasat Oficiul Juridic. De la Oficiul Juridic, răspunsul e următorul: „Potrivit Regulamentului Academiei, funcţionarii nu au voie să dea declaraţii în presă. Faceţi o hârtie şi o să vi se răspundă”.

Drept pentru care „Jurnalul de Investigaţii” solicită şi pe această cale, conducerii Academiei Române, să ofere, nu numai revistei noastre, ci întregii opinii publice, detalii despre stadiul acestei revendicări dacă a fost făcută. Dacă nu au fost făcute demersurile vrem să se ştie care este cauza acestui non-combat. Dar solicităm, în primul rând, opinia conducerii Academiei Române despre faptul că, din cauza acestei indiferenţe, un monument istoric ce face din Patrimoniul Cultural Naţional a fost coborât la derizoriul statut de cârciumă şi salon pentru nunţi.

Radiografia mitei de un milion de euro la Interne

Autor

Andrei Sidorov

26 ianuarie 2011

Scandalul de mită la nivel înalt, în care a fost implicat chestorul Dan Valentin Fătuloiu, a zguduit din temelii Ministerul Administraţiei şi Internelor. Deocamdată, cei care au plătit cu funcţia au fost doar şeful poliţiei, chestorul Petre Tobă şi secretarul de stat Dan Valentin Fătuloiu. Nu este exclus ca pe măsură ce ancheta înaintează să mai cadă şi alte capete de la Interne. Declaraţiile făcute de cei arestaţi conturează o imagine nouă asupra flagrantului de mită, din parcarea MAI.

Cătălin Chelu, cunoscut drept un afacerist veros, ar fi fost provocat de cei care au făcut denunţurile la DNA, Dan Valentin Fătuloiu şi fiul său Alexandru. Ancheta trebuie să lămurească dacă, într-adevăr, chestorul a fost de bună credinţă atunci când l-a pus pe tavă procurorilor pe Cătălin Chelu sau a fost doar o manevră pentru a-l anihila pe omul de afaceri, în folosul unui prieten al poliţistului. Personajul cheie al întregii afaceri a fost fiul chestorului, Alexandru Fătuloiu, care a intermediat mita.

Preludiul scandalului

Câteva evenimente importante au precedat flagrantul de mită de la MAI. Pe 14 noiembrie 2010, la Piatra Neamţ s-a produs o reglare de conturi în lumea interlopă, cămătarul Gheorghiţă Mararu fiind împuşcat mortal de un alt interlop, Cristian Chilat. Incidentul s-a petrecut ziua în amiaza mare, într-o cafenea din centrul oraşului. În aceeaşi zi, secretarul de stat Dan Valentin Fătuloiu a fost trimis la Neamţ de ministrul Internelor Traian Igaş pentru a evalua situaţia. Pe 16 noiembrie, şeful IPJ Neamţ, comisarul-şef Aurelian Şoric, i-a luat apărarea interlopului ucis, întrebându-se retoric într-o conferinţă de presă: „De ce e interlop Gheorghiţă Mararu? Pentru că dă bani la oameni? Şi procurorii dau bani cu camătă”. A doua zi, după evaluarea situaţiei de la Neamţ, Fătuloiu a cerut ministrului Igaş demiterea atât a lui Aurelian Şoric, cât şi a şefului IGPR, Petre Tobă.

Flagrantul din parcarea MAI

Omul de afaceri Cătălin Chelu a fost arestat pe 19 noiembrie, imediat după ce i-a dat mită secretarului de stat Dan Valentin Fătuloiu, 50.000 de euro. Chelu a fost prins în flagrant, după ce a fost denunţat de chestorul Fătuloiu şi de fiul acestuia, Alexandru. În acea dimineaţă, în jurul orei 10.00, Ştefan Badea, cel care a intermediat mita, a venit în biroul lui Fătuloiu de la MAI şi i-a spus acestuia că Chelu nu ar vrea să se întâlnească faţă-n faţă, de teama unui flagrant. Valentin Fătuloiu a insistat să-l vadă pe omul de afaceri, spunând că vrea să primească banii de la el personal. În cele din urmă Cătălin Chelu a acceptat şi la ora 13.30 a venit în biroul lui Fătuloiu. Ulterior, chestorul a coborât în parcare la maşina lui Chelu, unde a primit prima tranşă din mită. Fătuloiu a luat punga cu bani şi a plecat la birou, unde a predat banii procurorilor. Anchetatorii au numărat 212.850 lei, adică echivalentul a circa 50.000 euro.
În paralel, echipajele de filaj ale DNA au blocat cele două jeep-uri de lux BMW X6 cu care veniseră Chelu şi însoţitorii săi, Ştefan Badea, Antonel Bunu şi Gabriel Constantinescu şi i-au reţinut pe toţi. După 24 de ore, timp în care au fost audiaţi de procurori, cei patru au primit mandate de arestare pe o perioadă de 29 de zile. Cătălin Chelu a fost acuzat de dare de mită şi cumpărare de influenţă, iar ceilalţi trei pentru complicitate la dare de mită şi cumpărare de influenţă.
După prima tranşă de 50.000 de euro, Dan Valentin Fătuloiu urma să mai primească două maşini de lux şi două apartamente. Valoarea totală a mitei ar fi fost de circa 1.000.000 de euro. În schimbul mitei, Chelu i-ar fi cerut lui Fătuloiu să-i muşamalizeze dosarele de evaziune fiscală şi să-l ajute să preia controlul Hidroconstrucţia SA.

Cătălin Chelu se temea de flagrant

Procurorii care se ocupă de caz au refăcut filmul evenimentelor, care au culminat cu arestarea omului de afaceri Cătălin Chelu. Pe 10 august 2010, Dan Valentin Fătuloiu şi fiul său Alexandru s-au autodenunţat la DNA. Fiul lui Fătuloiu ar fi fost contactat de fostul său partener de afaceri Ştefan Badea, care i-ar fi promis 1.000.000 de euro din partea lui Cătălin Chelu, dacă tatăl său îi va rezolva dosarele penale de evaziune fiscală şi spălare de bani. Imediat după aceea, anchetatorii au obţinut autorizaţii de la judecători pentru interceptări audio-video. Pe 12 august 2010, Alexandru Fătuloiu s-a întâlnit cu Ştefan Badea şi cu Antonel Bunu, Potrivit procurorilor, Cătălin Chelu era interesat de rezolvarea în regim de urgenţă a dosarului SC Plase Pescăreşti SA, în care era anchetat penal alături de alte persoane, pentru spălare de bani şi constituire de grup infracţional organizat. Chelu dorea să dea mita mascată sub forma unor contracte comerciale, deoarece se temea de flagrant. Una dintre firmele lui Fătuloiu jr. urma să cumpere un utilaj cu preţ foarte mic şi să îl revândă la Alprom Piteşti (societate controlată de Chelu) cu o sumă foarte mare.

Negocieri întrerupte

În august şi septembrie au mai avut loc trei întâlniri între Alexandru Fătuloiu, Ştefan Badea şi Antonel Bunu, toate monitorizate audio-video. Fătuloiu jr. le-a dat intermediarilor numărul de telefon al tatălui său, pentru ca omul de afaceri Cătălin Chelu să-l contacteze pe secretarul de stat. Acesta nu a făcut-o pentru a vedea dacă protestele de stradă şi moţiunea de cenzură vor dărâma Guvernul Boc. În această situaţie, Fătuloiu ar fi demis din funcţie şi Chelu nu voia să risipească banii. La 1 noiembrie 2010, Antonel Bunu s-a întâlnit din nou cu Alexandru Fătuloiu şi i-a spus că vrea să se întâlnească cu chestorul Fătuloiu, pentru a discuta despre rezolvarea dosarelor penale şi plata mitei. O săptămână mai târziu, Badea s-a întâlnit cu chestorul Fătuloiu la MAI pentru a discuta despre muşamalizarea dosarelor. Cu această ocazie, Fătuloiu a insistat foarte mult să se întâlnească personal cu Chelu.

Au bătut palma

Deşi era foarte suspicios, Cătălin Chelu a acceptat, pe12 noiembrie 2010, să se întâlnească cu chestorul Fătuloiu în biroul său de la MAI. Omul de afaceri a cerut să se pună în funcţiune un aparat de bruiere, dar convorbirea tot a fost înregistrată. În discuţia cu Fătuloiu, Chelu a spus că dacă va fi chemat la audieri în vreunul din acele dosare, va spune presei cum ar fi încercat secretarul de stat să-şi ajute un prieten, Gheorghe Văsîi, să câştige licitaţia de preluare a pachetului majoritar de acţiuni de la Alprom Piteşti. Chelu a precizat că este dispus să-i dea 50.000 de euro în numerar, două maşini de lux şi un teren, pe care s-a obligat să-i construiască o casă. Omul de afaceri i-a mai fi oferit lui Fătuloiu alţi 300.000 de euro şi o casă de locuit, dacă l-ar fi ajutat să devină acţionar majoritar la Hidroconstrucţii SA. La câteva zile după izbucnirea scandalului, atât secretarul de stat Dan Valentin Fătuloiu, cât şi şeful Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă, au fost demişi de ministrul Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş.

Miza flagrantului

Cel care avea cel mai mult de câştigat din scoaterea lui Chelu pe linie moartă este afaceristul piteştean Gheorghe Văsîi, acţionar minoritar la fabrica Alprom Piteşti. De altfel, imediat după ce a fost arestat, Cătălin Chelu a declarat că atragerea sa în cursă a avut scopul de a decapita conducerea fabricii de mobilă Alprom Piteşti, în interesul lui Văsîi, bun prieten cu Dan Valentin Fătuloiu. Anul trecut, Chelu i-a suflat de sub nas lui Văsîi fabrica de mobilă, achiziţionând pachetul majoritar de acţiuni (51,7% ). Miza afacerii ar fi fost, de fapt, terenurile fabricii, de peste 80 de hectare. Gheorghe Văsîi este un influent om de afaceri din judeţul Argeş, devenit consilier judeţean în mandatul 2000-2006 pe listele ApR. El deţine acţiuni în şapte firme, printre care şi Girexim Financiar IFN SA şi Girexim Imobiliare SRL. Văsîi a făcut mai multe plângeri penale împotriva lui Chelu, pe motiv că omul de afaceri ar fi obţinut acţiunile Alprom pe căi ilegale. Gheorghe Văsâi este un apropiat al chestorului Dan Valentin Fătuloiu, de pe vremea când acesta din urmă era comandantul Poliţiei Argeş, informaţie pe care omul de afaceri nu o neagă.

Fătuloiu jr., cămătar de lux

Unul dintre cei arestaţi în dosarul de mită la nivel înalt, Ştefan Badea, a făcut dezvăluiri fulminante despre fiul chestorului Dan Valentin Fătuloiu. Descris de tatăl său drept “un onest om de afaceri”, Alex Fătuloiu are preocupări mai puţin onorabile. Badea a declarat procurorilor că a spălat pentru Fătuloiu banii obţinuţi de acesta prin camătă. Sumele erau returnate de datornici, sub formă de bilete la ordin, firmei lui Ştefan Badea, SC Fabimex Manufactory SRL, din Priboieni, Ulterior, Fabimex făcea livrări fictive către firmele deţinute de Alexandru Fătuloiu, Alexim Trans Company 2008 SRL şi Alexim Micro Company SRL, până la echivalenţa sumelor datorate. Badea a mai declarat că Alex Fătuloiu l-a obligat să semneze două contracte de împrumut fictive, unul pe persoană fizică, iar altul în numele SC Fabimex, pentru a se asigura că va primi toţi banii spălaţi. Împrumuturile, ambele în valoare a câte 200.000 de lei, au fost încheiate la notarul Gheorghiţa Gojgărea, din Topoloveni, unde, de altfel, erau întocmite toate contractele prin care Fătuloiu jr. dădea bani cu camătă. Întreruperea, vara trecută, a negocierilor pentru darea de mită, l-a înfuriat teribil pe Alex Fătuloiu, care l-a “pedepsit” imediat pe prietenul său Ştefan Badea. El l-a somat pe Badea să onoreze unul dintre cele două contracte fictive de împrumut. Ştefan Badea a declarat procurorilor: “Am discutat cu Alexandru şi mi-a spus că l-am pus într-o situaţie proastă faţă de tatăl său, pentru că nimeni din grupul lui Cătălin Chelu nu a vrut să dea curs invitaţiilor repetate ale chestorului Dan Valentin Fătuloiu, pentru a lămuri problema”. Ulterior, Fătuloiu a vândut creanţa avocatului piteştean George Adrian Vasile, contra sumei de 5.000 de lei. El a justificat de ce a cesionat datoria pentru o sumă atât de mică: „Mi-am dat seama că nu o să pot recupera banii niciodată”.

Chestorul Fătuloiu, implicat în numeroase scandaluri

Fost şef al poliţiei române, Dan Fătuloiu a fost numit secretar de stat în octombrie 2009, după ce Vasile Blaga a preluat Ministerul de Interne. În ultima perioadă, Fătuloiu a avut mai multe ieşiri publice, în care a cerut demisii ale unor şefi din Poliţia Română. Chestorul Dan Fătuloiu a fost şeful Poliţiei Capitalei până în 2000, când a fost schimbat din funcţie. A fost şi şeful Poliţiei Române, până în 2007, când a fost demis de Cristian David în urma scandalului achiziţiilor de maşini Logan, pentru poliţie. În 2005, numele lui Fătuloiu a apărut într-un raport, care conţinea date referitoare la fapte de corupţie comise de mai mulţi generali de poliţie. Numele lui Fătuloiu a fost vehiculat şi în scandalul declanşat de fuga lui Omar Hayssam, însă chestorul a negat că ar fi avut vreo legătură cu sirianul.

Cercetat pentru manipularea pieţei de capital

Cătălin Chelu este cercetat de procurorii DIICOT în Dosarul 394/D/P/2007 pentru manipularea pieţei de capital, delapidare, evaziune fiscală şi spălare de bani. Omul de afaceri deţinea la cele cinci SIF-uri pachete de acţiuni mult mai mari decât 1%, decât permite legea. Chelu a fost sancţionat de CNVM pentru că pe 24.07.2010, el şi societăţile pe care le controla deţineau 9,16% din acţiunile SIF Transilvania şi 1,77% din acţiunile SIF Crişana Banat. Prin intermediul a 89 de societăţi, Chelu a fost propulsat în funcţia de preşedinte al CA la SIF Moldova şi membru în CA la SIF Oltenia. Ulterior, a determinat firme din portfoliul SIF Oltenia să bage bani grei în firmele sale.

Firme „de carton”

Imperiul afacerilor lui Cătălin Chelu are la bază o puzderie de SRL-uri „de carton”, firme care nu au salariaţi, ci doar 1-2 asociaţi şi un administrator. Pe str. Prunari, nr. 17, se află sediile unui SA şi 19 SRL-uri. Toate firmele de pe Prunari 17 sunt acţionare la SIF Moldova şi SIF Oltenia. Pe str Dogăriei, nr. 133, este sediul SC Libron Consulting SA şi a 16 SRL-uri. Toate firmele de pe Dogăriei 133 sunt acţionare la SIF Otenia. Pe str Fraternităţii, nr. 9, se află sediile a 23 de SRL-uri, acţionare la SIF Oltenia. Pe str Instrucţiei, nr. 1, se află sediile a 28 de SRL-uri, pe str Narciselor, nr. 47, sunt sediile altor 20 de SRL-uri, în clădirea Hyt Center, de pe str Traian, sunt sediile altor cinci SRL-uri, iar pe str. Democraţiei, nr. 5, mai au sediile alte 15 SRL-uri. Toate aceste firme îi au acţionari pe Chelu, pe mama sa, Doina Râmar, pe tatăl său vitreg, Cezar Râmar, dar şi pe oamenii săi de încredere, Gabi Constantinescu, Liuţa Stan, Carmen Vlaicu, Maricel Stan, etc. Creşterea controlului asupra SIF-urilor înseamnă pentru Chelu obţinerea unei poziţii importante în Consiliul de Administraţie al SIF-ului, ceea ce înseamnă informaţii şi accesul la încheierea unor tranzacţii cu acţiunile unor firme controlate de SIF-uri.

Filantropia SRL

În 2004, CNVM a sesizat Garda Financiară după ce a descoperit că inventivul Cătălin Chelu a înfiinţat mai multe asociaţii umanitare şi prin intermediul lor făcea tranzacţii cu acţiuni, investiţii financiare şi vânzări de titluri de valoare tranzacţionate la bursă. La Asociaţiile “Pentru un nou început”, “Spre Viitor” şi “Un sfat bun”, preşedinte era chiar Cătălin Chelu. Alte asociaţii, “Bucuria”, “Împlinirea”, “Steaua Călăuzitoare”, “Prietenii tăi”, “Dăruieşte”, “Inimă Curată” şi “Tu eşti viitorul”, erau înfinţate de SRL-urile lui Chelu, Cony Sat SA, Globelink SRL, Cony Scop SRL, Rogensoft SRL, Alpinosat SRL, Dacsat SRL, Datobitsat SRL şi Tromero SRL. In perioada ianuarie-februarie 2004, Asociaţiile “Pentru un nou început”, “Spre Viitor” şi “Un sfat bun”, au virat către Cony Sat SA 3.148.926.360 lei vechi, bani proveniţi din comercializarea titlurilor de valoare intrate anterior în proprietatea asociaţiilor. În aceeaşi perioadă, Asociaţiile “Bucuria”, “Împlinirea”, “Steaua Călăuzitoare”, “Prietenii tăi”, “Dăruieşte”, “Inimă Curată” şi “Tu eşti viitorul”, au virat în conturile Cony Sat SA 8.587.444.500 lei.

Vânzare frauduloasă de acţiuni

În dosarul 394/D/P/2007, aflat în anchetarea DIICOT, Cătălin Chelu este cercetat pentru că în calitate de preşedinte CA al SIF Moldova a aranjat vânzarea pachetului majoritar din acţiuni deţinut de SIF la Elnav SA Galaţi unui apropiat, omul de afaceri gălăţean Cornel Mangalea. Elnav SA Galaţi este fosta societate ce producea elice pentru nave şi piese turnate din aliaje speciale. La 28.02.2006, SIF Moldova deţinea 794.371 din acţiunile Elnav SA, adică 58%, alte 546.899 acţiuni (40%) fiind deţinute de SC Nicorex SRL Galaţi, restul de 25.810 acţiuni (1,9%), fiind la micii acţionari. SIF Moldova, al cărui preşedinte CA era Cătălin Chelu, a vândut pachetul majoritar firmei Metal Grup Industrie SRL Galaţi, condus de omul de afaceri Cornel Mangalea. Tranzacţia s-a făcut prin intermediul societăţii lui Chelu, EldaInvest. Pentru pachetul de 58%, Mangalea a plătit SIF-ului 515.691 lei. În 2005, Elnav fusese evaluată de Romcontrol SA Bucureşti la 11,4 milioane euro.

Tranzacţii nule

Ulterior, Mangalea a căzut la înţelegere cu Ion Panaghia, unul dintre cei doi asociaţi ai Nicorex, cumpărând şi pachetul de 40%. Tranzacţia cu acţiunile Nicorex SRL a fost o înşelătorie, pentru că Panaghia a vândut fără ştirea celuilalt acţionar, Gheorghe Mardare. De aici a ieşit la iveală întreaga tărăşenie şi s-a ajuns la dosarul penal. Mardare a cerut instanţelor să anuleze tranzacţiile, care încălcau flagrant legea. Nici SIF-ul lui Chelu, nici Nicorex SRL, nu puteau vinde acţiunile deţinute la Elnav SA, pentru că la acea dată societatea era în procedură de lichidare judiciară, în dosarul 201/LJ/2005, aflat pe rolul Secţiei Comerciale a Tribunalului Galaţi.

Parchetul Galaţi a blocat ancheta

Gheorghe Mardare a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. Dar în dosarul 531/II/2007, cererea sa a fost respinsă prin Rezoluţia din 16.07.2007 a prim-procurorului Nicolae Chirilă. A contestat soluţia în instanţă, iar prin sentinţa 632/04.12.2007, pronunţată în dosarul 5898/121/2007, Tribunalul Galaţi i-a admis plângerea penală, redeschizând urmărirea penală împotriva lui Ion Panaghia, Cornel Mangalea şi Cătălin Chelu. Pe 16.06.2008, la judecarea recursului la Curtea de Apel Galaţi, completul format din judecătorii Maria Tacea, Liviu Herghelegiu şi Constantin Carcotă, a acceptat recursul Parchetului. Practic, s-a refuzat anchetarea acestui dosar penal.

Şeful DIICOT, Codruţ Olaru protectorul lui Chelu

După ce parchetul din Galaţi au refuzat anchetarea dosarului, Mardare s-a adresat la structura centrală a DIICOT, iar pe 28.10.2008 i-a fost admisă cererea. Dosarul a fost conexat în dosarul 394/D/P/2007, în care Chelu este cercetat de DIICOT de trei ani. Cercetarea a început, dar nu s-a soldat cu rezultate concrete. Mardare a primit un răspuns semnat chiar de şeful DIICOT, procurorul Codruţ Olaru, în care i se spune că „nu există” ceea ce sesizase până şi instanţa de la Curtea de Apel Galaţi, că faptele se încadrează la infracţiunea de „înşelăciune”. „În legătură cu dosarul penal394/D/P/2007, aflat în instrumentare la această direcţie, vă comunicăm că până în prezent cercetările efectuate în cauză nu au identificat elemente de natură penală în ceea ce priveşte plângerea penală formulată de numitul Gh Mardare”, se spune în hârtia lui Olaru.

„Plase Pescăreşti” SA, preluată prin atacuri cu mascaţii

Metodele mafiote prin care Cătălin Chelu a preluat controlul unor societăţi comerciale au fost dezvăluite de directorul Direcţiei Vamale Galaţi, Petrică Munteanu, care în 2008 era director economic la Plase Pescăreşti SA. El a relatat pentru „Jurnal de Investigaţii” despre asaltul organizat de Chelu, sub protecţia Poliţiei Galaţi, cu zeci de „mascaţi” şi interlopi, pentru ocuparea sediului societăţii. În acest caz, au lucrat pentru Chelu, doi comisari de la IPJ Galaţi şi cinci agenţi de la Secţia 1 Poliţie.

Falsuri în serie

Cătălin Chelu deţinea 14% din acţiunile SC Plase Pescăreşti SA şi îşi dorea să preia controlul absolut, pentru că reprezintă o fabuloasă afacere imobiliară. Fabrica este situată pe un teren de 2 hectare, într-un cartier central al Galaţiului, care valorează 12 milioane euro. Chelu şi-a propus să investească un milion de euro pentru o majorare de capital prin care să crească numărul acţiunilor deţinute de el de la 600.000 la 40.659.870 de acţiuni, devenind majoritarul absolut. Preşedintele asociaţiei era pe atunci directorul economic Petrică Munteanu, nu fost de acord cu intenţiile lui Chelu. La începutul lui iulie 2008, Cătălin Chelu a încercat să înscrie în Registrul Acţionarilor 52 de contracte de cesiune, prin care unii mici acţionari îi cedau lui Chelu acţiunile lor. Contractele erau false, pentru că majoritatea celor care îi cesionau acţiunile lui Chelu erau decedaţi sau plecaţi în străinătate.

Sechestraţi şi loviţi de locotenenţii lui Chelu

În ziua următoare, Chelu a organizat descinderea în birourile societăţii pentru a-i angaja pe patru dintre apropiaţii săi: Gabi Constantinescu şi Antonel Bunu, arestaţi ţn dosarul de mită de la MAI, Ionel Mitu şi Petru Mihalcea. Ca angajaţi ai societăţii, cei patru au cerut înregistrarea unui pachet de acţiuni cumpărate din oraş. Constantinescu şi Mihalcea au intrat peste contabilă, căreia i-au cerut registrul acţionarilor, iar Mitu şi Bunu au blocat uşa, ca să nu intre nimeni. Contabila a refuzat să dea Registrul Acţionarilor şi a fost lovită. Există un certificat medico-legal care dovedeşte agresiunea. Atunci, Munteanu a fost sechestrat timp de patru ore. “La un moment dat, Constantinescu a fost sunat de Chelu, îi spunea <<nu, încă nu am rezolvat>>, apoi a început să ţipe, să dea cu pumnul în masă şi să arunce lucrurile prin birou, m-am speriat. Am început să sun la 112. Cei de la Secţia 1 au venit după al 7-lea apel. În prezenţa celor trei poliţişti, Constantinescu a sărit pe mine, iar unul din poliţişti l-a luat, i-a sucit mâna la spate şi a vrut să-i pună cătuşele, dacă nu se linişteşte. Atunci s-au comportat ca nişte adevăraţi poliţişti. Ulterior, au uitat să facă procesul verbal”, povesteşte Munteanu. Fără procesul verbal al poliţiştilor de la Secţia 1, evenimentul nu a existat. Aşadar, Parchetul nu are ce să ancheteze!

Consiliu fals de Administraţie

Complicii lui Chelu au fabricat, în clandestinitate, o hotărâre AGA, prin care au demis consiliul de administraţie şi au pus altul. AGA din 11 august nu a avut loc, nu fusese convocată nici prin Monitorul Oficial, nici altfel. Dar judecătoarea Doina Mihăilă nu s-a încurcat în astfel de amănunte şi a dat încheierea prin care un fals a devenit un act administrativ cu efecte juridice. Actul cu pricina a fost contestat în instanţă şi a făcut şi obiectul unei plângeri penale, în baza căreia a fost începută urmărirea penală împotriva lui Chelu şi a complicilor săi. Judecătoarea Mihăilă s-a pensionat la două luni după ce a dat sentinţa favorabilă grupării Chelu, prin care falsul a devenit document cu valoare juridică

1...1.3731.3741.375...1.378 Pagina 1.374 din 1.378

Ziarul de Investigații

La Brăila, tunurile imobiliare se dau cu “artileria” din Primărie

Seneca revine în sistemul feroviar românesc

La Galaţi, apa de la robinet devine „marfă de lux”

Preţul apei de la robinet, “ruletă rusească” în trei

Edilii municipiului Hunedoara, trimişi de mână la DNA

Mafia imobiliară centrează, Guvernul Udrea marchează

Afacerea „Şoimii Patriei”

Tun imobiliar de 9,5 milioane euro, cu complicitatea directoarei Primăriei Galaţi

Explozia de la mina Uricani a lăsat patru copii orfani

Elena Udrea a inaugurat prima telegondolă din Valea Jiului

Prefectul UDMR de Hunedoara luptă pentru turismul la cetăţile dacice

Conacul Academiei Române a ajuns salon de nunţi şi bairamuri

Radiografia mitei de un milion de euro la Interne

Rămâi conectat

Ultimul articol

Acordul UE–Mercosur este expresia cea mai concretă a eșecului de guvernare și pare că...

Cristian Popescu Piedone, un actor-cheie în noua ecuație administrativă a Capitalei

Ludovic Orban se întoarce „acasă” și anunță că Forța Dreptei urmează a fuziona cu...