„Birul pe apă chioară” impus de guvernul Boc prin majorarea
cu 900 % a preţului apei din Dunăre şi monopolul multinaţionalei
ArcelorMittal, care vinde Primăriei Galaţi apa Dunării de opt ori mai
scump decât preţul la care o cumpără de la „Apele Române”, transformă în
lux banala apă de la robinet.
Pe 2 decembrie, Guvernul Boc a scumpit de 10 ori preţul apei brute,
utilizată la prepararea apei potabile, indiferent că este extrasă din
Dunăre şi celelalte cursuri de apă sau din sursele de adâncime.
Birul Guvernului pe apa chioară
Scumpirea a fost operată prin HG 1202/2010, privind „actualizarea
cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de
apă”. După ce în urmă cu 10 luni, prin HG 328/31.03.2010, Executivul
stabilea tariful de 5,11 lei pentru 1.000 metri cubi de apă brută, acum
preţul a fost majorat la 50,00 lei/1000 mc pentru operatorii economici,
inclusiv cei care prestează servicii de gospodărie locală. Alte tarife sunt
de 24,00lei/1.000 mc pentru operatorii ce produc energie electrică şi
termică, 1,10 lei/1.000 mc pentru producătorii de energie electrică în
hidrocentrale, 3,00 lei/1.000 mc la apa utilizată în irigaţii şi 0,50
lei/1.000mc în cazul apei utilizate în acvacultură. O „actualizare” în
procent de 1.000 % depăşeşte orice fantezie cu privire la inflaţia
galopantă şi efectele crizei. Formal, Guvernul explică scumpirea prin
nevoia de a majora veniturile Administraţiei Naţionale „Apele Române”.
Potrivit notei de fundamentare, bugetul administraţiei era acoperit doar
în procent de 38%, înregistrând un deficit de 517 milioane de lei. Prin
noile tarife guvernanţii speră să obţină reducerea deficitului de la
„Apele Române” cu 215 milioane de lei.
Guvernul Năstase a dat ArcelorMittal monopolul pe apa din Dunăre
Problemele apar exact acolo unde tocmai apa nu ar trebui să fie o
problemă, la Galaţi, oraşul înconjurat din trei părţi de apele Dunării,
Siretului şi Prutului. Oraşul ameninţat anual de viiturile de pe cele
trei cursuri de apă este localitatea cea mai afectată de aceste
scumpiri. Consumul de apă potabilă al oraşului e asigurat în procent de
70% din prepararea apei brute extrase din Dunăre, restul fiind acoperit
din extracţiile de apă de adâncime de la Vadu Roşca şi Salcia, judeţul
Vrancea. La Galaţi, necazul era şi până acum costul apei brute pentru
că, deşi e situat pe malul Dunării, din cauza Guvernului Năstase, oraşul
nu mai are propria extracţie din Dunăre şi trebuie să cumpere apa de la
Combinatul ArcelorMittal. În 2001, când Executivul a negociat
condiţiile privatizării Sidex, comisia guvernamentală condusă de Ovidiu
Muşetescu a dat trustului Mittal, în preţul combinatului şi „Priza de la
Dunăre”, extracţia prin care este asigurată atât apa necesară
preparării apei potabile pentru consumul Galaţiului cât şi apa necesară
pentru procesele tehnologice de pe platforma siderurgică.
Combinatul vinde apa Dunării de opt ori mai scump!
Acest monopol înseamnă la Galaţi o afacere incredibilă, pentru că
ArcelorMittal, multinaţionala care beneficiază de la statul român de
energie electrică ieftină, face speculă cu apa din Dunăre, vânzând-o
Primăriei Galaţi la un preţ de opt mai mare decât cel la care
ArcelorMittal cumpără apa de la statul român. De 10 ani, regia Apă Canal
SA Galaţi cumpără apa din Dunăre din ce în ce mai scump. Au fost
ani cu majorări de 30%, dar şi ani în care preţul apei brute a fost
dublat. De la 406 lei vechi/mc în 2004 la 958 lei vechi /mc în 2005 şi
la 17.300 lei vechi /mc în 2006, în 2007 preţul devenind 23.000 lei
vechi/mc. Înainte de apariţia HG 1202/02.12.2010, ArcelorMittal cumpăra
apa de Dunăre, de la “Apele Române”, cu 5,11 lei/1.000 mc şi o vindea
la Apă Canal SA cu 40,6 lei/1.000 mc. În cei 10 ani de monopol al
ArcelorMittal, edilii Galaţiului ar fi putut uita de “Priza de la
Dunăre” cadorisită multinaţionalei de Guvernul Năstase şi ar fi putut
construi o altă staţie de pompare, care ar costa doar 2 milioane de
euro. Dar…
Cumpărarea apei Dunării de la străini este “tradiţie”
La Galaţi, cumpărarea de la străini a apei din Dunăre ţine de
mentalităţi şi a devenit o tradiţie. Primăria cumpără astăzi apa de la
ArcelorMittal, la fel cum pe la 1880 o cumpăra de la francezi sau
englezi. Prima capacitate de producţie de “apă filtrată de băut” a
apărut după ce, în 1872, Primăria Galaţi i-a acordat concesiunea pe 45
de ani francezului D.Monnier, din Marsilia. Construirea “Uzinei de Apă”
din Valea Ţiglinei, cu trei bazine de decantare şi trei de filtrare, a
început în 1873, dar în acelaşi an Monnier a transferat concesiunea
englezilor George Crawley şi Fred Power. Producţia de apă “de băut” a
început în 1875, Consiliul Local a votat acordul de concesiune în 1878,
Camera Deputaţilor şi Senatul l-au aprobat în 1881, iar în acelaşi an
Primăria Galaţi a semnat convenţia de concesiune a producţiei de apă
către societatea celor doi englezi, “The Galatz Water Works Co Limited”.
Municipalitatea le-a pus concesionarilor englezi mai multe condiţii,
între care instalarea a 25 de cişmele pentru “adăparea populaţiei
sărace”, să predea gratuit primăriei 300 mc apă/zi vara şi 100 mc/zi
toamna şi iarna, dar şi apa necesară pentru “stingerea completă a
focurilor”. Pentru gălăţeni, apa era distribuită în baza unui abonament,
prin care “particularul” era obligat să consume minimum 200 l/zi, adică
6 mc/lună. Alt fapt notabil, conform convenţiei, preţul plătit de
gălăţeni pentru apă era în continuă scădere, de la 50 bani/mc în primii
15 ani de concesiune, la 47,5 bani/mc în următorii 10 şi la 45 bani/mc,
în ultimii 20 de ani. În timp ce edililor de astăzi nu le pasă deloc de
creşterea preţului plătit de gălăţeni pentru apa de la robinet, cei din
secolul XIX chiar obţinuseră scăderea preţului.
Cum să cari apă cu sita
În
prezent, Regia Apă Canal practică preţurile stabilite prin HCL
138/26.03.2009, vânzând apa potabilă către populaţie la 2,99 lei/mc, iar
agenţilor economici la 2,41 lei/mc. O mie de metri cubi de apă potabilă
costă 2.990 lei. Aşadar, apa potabilă este de 60 de ori mai scumpă
decât apa brută. Aparent, ar fi vorba de costurile de producţie, dar în
acest preţ intră şi pierderile, de 51% din apa potabilă preparată şi
pompată în sistem. La Galaţi sunt aproximativ 600 km de reţele de
distribuţie, majoritatea cu durata de serviciu depăşită. Prin proiectul
ISPA, se încearcă reabilitarea a 83 km de conducte, dar asta nu schimbă
situaţia. E ca şi cum edilii Galaţiului ar căra apa cu sita. Spre
exemplu, în 2009, a fost furnizată de Uzinele nr 1 şi 2 cantitatea de
36.562.576 mc de apă potabilă. Potrivit bilanţului întocmit de
Compartimentul Tehnic Producţie de la Apă Canal SA şi depus pe masa
directorului tehnic, Niţă Podaru, din această cantitate, numai
17.573.314 mc este consum care aduce bani, restul, de 18.989.262 mc,
adică 51,94%, fiind “apă care nu aduce venituri”. Aproape jumătate din
această cantitate, adică 9.183.389 mc (25,12%) sunt “consumuri
tehnologice”, pierdute la uzinele de apă şi puncte de distribuţie. La
acestea se adaugă alte pierderi, de 9.805.873 mc (26,82%), din care
6.639.386 mc (18,16%) pierderi prin conducte de distribuţie, iar
2.144.425 mc (5,87%) pierderi de apă potabilă prin branşamente, înainte
de apometru. Edilii oraşului au oficializat risipa printr-o hotărâre
aprobată de Consiliul Municipal într-o şedinţă care nu a fost publică.
Prin aprobarea cotelor 23,66% “consum tehnologic” şi 26,35% “pierderi
de apă” s-a oficializat introducerea pierderilor în preţul apei de la
robinet.
Preţul apei de la robinet, “ruletă rusească” în trei
Potrivit notei de fundamentare a HG 1202, prin majorarea de tarif de
la 5,11 la 50 lei pentru 1.000 mc, ponderea costului apei brute în
preţul final, la consumator, al unui metru cub de potabilă creşte de la
1,78% la 1,99%, iar „impactul în costul final al apei potabile livrate
la
populaţie este o creştere de doar 0,21 %”. Asta, cel puţin în cazul
Galaţiului, e pură teorie. La fel de teoretică este şi intenţia
directorului Apă Canal SA, Gelu Stan, de a acţiona în instanţă Guvernul
României, pentru că a mărit preţul fără să consulte operatorii.
Deocamdată, au început tatonările şi urmează negocierea preţului.
Administraţia ArcelorMittal a anunţat că noul preţ de vânzare a apei de
Dunăre către regia Primăriei Galaţi va fi de 124 lei/mp. “ArcelorMittal
ne-a cerut 124 lei pe mia de metri cubi, faţă de 40 pe mia de metri
cubi, cât plătim acum. E foarte mult. Noi, la negocieri vom cere 74,5
lei mia de metri cubi, pentru că şi aşa preţul este aproape dublu”, a
declarat Gelu Stan. Şi combinatul şi regia vor încerca să îşi acopere
pierderile, trecând risipa în facturile de apă potabilă ale gălăţenilor.
ArcelorMittal este în aceeaşi situaţie, pentru că are un consum de 24
mc de apă pentru a produce o tonă de oţel, în timp ce consumul de
referinţă al Grupului ArcelorMittal este de 10 metri cubi de apă pe tona
de oţel. Administraţia a angajat două firme pentru auditul consumului
de apă, încercând reducerea la 16 mc pe tona de oţel. Conducerea Apă
Canal SA nu intenţionează să aplice măsuri de austeritate. În bugetul pe
2011 a prevăzut creşterea fondului de salarii cu 2,3 milioane de lei,
de la 23,1 milioane de lei în 2010 la 25,5 milioane de lei în 2011.
Câştigul mediu lunar pe salariat e prevăzut să crească în 2011 de la
1.835 la 1.859 de lei. Ce se va întâmpla e clar, o ruletă rusească în
trei, combinatul, regia, gălăţenii, iar cei care vor pierde vor fi
gălăţenii. ArcelorMittal va cumpăra apa Dunării, de la „Apele Române”,
cu de 50 lei/1.000 mc şi o va vinde la Apă Canal SA de 2,5 ori mai
scump, cu 124 lei/1.000 mc. Apă Canal va stabili noul preţ al apei de la
robinet, care va fi între 4 şi 7,5 lei metrul cub. Astfel, “birul pe
apă chioară” pus de Guvernul Boc va fi plătit de gălăţeni.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie Alba-Iulia i-au trimis în
judecată pe Ovidiu Hada – primarul municipiului Hunedoara, Nicolae
Robert Dan – viceprimarul Hunedoarei, tatăl primarului şi alţi doi
angajaţi pentru nu mai puţin de zece infracţiuni de abuz în serviciu şi
16 infracţiuni de complicitate la infracţiunile de conflict de
interese.Aceştia îi acuză pe cei cinci inculpaţi că ar fi adus Primăriei
Hunedoara un prejudiciu de aproximativ 700.000 de lei, nereguli
descoperite de inspectorii Curţii de Conturi, în urma unor verificări ce
au avut loc la începutul anului trecut.
Plăţi fără număr către un funcţionar al primăriei
Din rechizitoriul întocmit de procurorii DNA reiese că Primăria
municipiului Hunedoara a efectuat mai multe achiziţii publice de la
firmele controlate de Ioan Ţiplea, ce deţine funcţia de inspector de
specialitate în cadrul Compartimentului de Achiziţii Publice în perioada
septembrie 2008 – iunie 2009, fiind încălcat astfel regimul
conflictelor de interese.
“În concret, în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, inculpatul
Ovidiu Hada, în calitate de primar al municipiului Hunedoara, a dispus
efectuarea, în mod nelegal, a unui număr de 15 plăţi în sumă totală de
209.945 lei către SC T&R LOGISTICS PLASTICOS SRL şi SC TIMKAR SRL.
În această modalitate, au fost achitate bunuri şi servicii care, la
momentul plăţii, nu erau livrate şi executate. În aceeaşi perioadă,
Ovidiu Hada a contribuit la efectuarea unui număr de 16 achiziţii
publice, în valoare de 367.944 lei, de la cele două firme controlate de
Ioan Ţiplea. La rândul său, inculpatul Robert Dan a dispus efectuarea în
mod nelegal a 34 plăţi în sumă totală de 412.847 lei către cele două
firme. Banii achitaţi reprezentau contravaloarea unor bunuri şi servicii
care, la momentul plăţii, nu fuseseră predate sau executate. De
asemenea, Robert Dan a determinat încheierea între primărie şi firmele
controlate de Ioan Ţiplea a unui număr de 39 de contracte de achiziţii
publice, în valoare de 728.450 lei. Toate contractele s-au încheiat şi
derulat pe fondul existenţei unor relaţii personale între primarul
Hunedoarei şi Ioan Ţiplea”, se arată în comunicatul emis de procurorii
DNA.
Zeci de mii de lei daţi în numele tatălui
La rândul lui, tatăl primarului Hunedoarei, Gligor Hada, este
învinuit de comiterea infracţiunilor de complicitate la infracţiune de
conflict de interese, în formă continuată şi complicitate la
infracţiunea de abuz în serviciu.
„La data de 1 septembrie 2008, SC T&R LOGISTICS PLASTICO SRL
Deva, al cărei asociat şi administrator era inculpatul Ioan Ţiplea, a
încheiat un contract de închiriere a unui buldoexcavator, cu Asociaţia
Umanitară Maranatha, condusă de inculpatul Gligor Hada. La aceeaşi dată,
Primăria Municipiului Hunedoara a încheiat, în mod nelegal, un contract
de prestări servicii cu aceeaşi firmă, servicii ce vizau folosirea
utilajului respectiv. Întreaga sumă de bani, încasată de firmă în baza
acestui contract, respectiv 93.235 lei, a fost virată în contul
asociaţiei conduse de Gligor Hada”, se mai arată în comunicatul DNA.
Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Alba Iulia, iar primul termen
de judecată va avea loc în data de 17 martie. În vederea recuperării
prejudiciului, procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurător
asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor Ţiplea Ioan şi Hada
Gligor.
Democrat-liberalii, vinovaţi pentru afacerile cu iz penal ale edililor
Vinovaţi pentru trimiterea celor cinci inculpaţi în judecată
sunt, conform declaraţiilor viceprimarului Robert Dan, adversarii
politici, acuzându-i totodată pe procurorii DNA că sunt slugile
partidului aflat la putere.
„După părerea mea, nimic nu este întâmplător în ţara asta şi nu mă
surprinde foarte mult faptul că am fost trimişi în instanţă. Însă nu pot
să spun nici că mă întristează pentru că, aşa cum s-a dovedit în
ultimii ani, instanţa totuşi se ţine departe de politic şi politicul nu
are influenţă asupra instanţelor. Pe când, asupra parchetelor, în
special asupra procurorilor DNA, are. Şi, toată lumea ştie că ziua de
vineri (18 februarie 2011 – n.r.) a fost marcată de sentinţa dată în
cazul fostului vicepreşedinte PDL Marian Mihalache. A fost pe toate
agenţiile de ştiri şi atunci, cei de la partidul de guvernământ au
trebuit să scoată un material mai interesant decât acela şi anume faptul
că un primar şi un viceprimar de la Hunedoara, împreună cu alţi foşti
angajaţi ai primăriei sunt trimişi în instanţă. Personal, sunt nevinovat
şi, acelaşi lucru le-am declarat şi procurorilor”, a declarat Robert
Dan, viceprimarul municipiului Hunedoara.
Tot nevinovat a pledat şi primarul Ovidiu Hada, care şi-a exprimat
“încrederea reală” în justiţia din România, acordându-le
democrat-liberalilor prezumţia de nevinovăţie.
„Aş vrea să cred că în spatele acuzaţiilor care mi se aduc nu sunt
motive politice şi nu stau cei de la guvernare. Vreau să îmi reafirm
încrederea reală în justiţia din ţara noastră şi să mi se acorde
prezumţia de nevinovăţie, aşa cum le-o acord şi eu celor de la
guvernare. Îmi menţin declaraţia de nevinovăţie, atât a mea, cât şi a
tatălui meu, făcută în faţa procurorului DNA. Sunt convins că adevărul
acestor afirmaţii vor ieşi la iveală, în instanţă. Buna mea credinţă
este dovedită de faptul că eu, personal, am fost cel care am sesizat
nereguli în cadrul biroului de achiziţii al primăriei, am demarat
procedurile de verificare ale acestui departament. Raportul efectuat în
urma acestei expertize a confirmat bănuielile mele. În urma acestuia, am
sesizat Curtea de Conturi, iar apoi Parchetul de pe lângă Tribunalul
Hunedoara”, a declarat Hada.
Deputatul Viorel Arion, preşedintele interimar al PDL Hunedoara,
neagă acuzaţiile aduse democrat-liberalilor, precizând că nu este vorba
de nicio presiune politică, ci de un prejudiciu descoperit de către
inspectorii Curţii de Conturi.
“Ovidiu Hada este cel mai slab primar din istoria Hunedoarei şi eu
m-aş abţine să fac astfel de comentarii. În niciun caz nu este vorba de
vreo presiune politică, ci este vorba despre un proces intentat şi
despre un prejudiciu. Toată lumea ştie că a fost un control al Curţii de
Conturi, care a constatat prejudicial respective, deci nu poate fi
vorba de nicio presiune politică”, susţine Arion.
Guvernul Boc a eliminat, pe şest, din Legea urbanismului,
prin ordonanţă de urgenţă, prevederile care stăteau în gât
dezvoltatorilor imobiliari. Rechinii imobiliari au din nou voie să
ridice clădiri cu etaje fără număr, după ce ministrul Elena Udrea,
iniţiatorul ordonanţei, a făcut să dispară prevederea legală care
interzicea depăşirea cu mai mult de 20%, prin Planuri Urbanistice Zonale
(PUZ-uri), a înălţimii clădirilor. Noile prevederi intră în vigoare de
săptămâna viitoare, după publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial.
În luna august a anului 2008, Guvernul a hotărât să pună stavilă
construcţiilor abuzive ce nu respectă vecinătăţile sau planurile
urbanistice şi a revizuit, prin OG 27/2008, Legea privind amenajarea
teritoriului si urbanismul (350/2001). Ordonanţa 27/2008 a interzis să
se mai aprobe, prin planuri urbanistice zonale, derogări aberante de la
legile urbanistice ale fiecărei localităţi în parte. Cea mai importantă
restricţie a fost limitarea CUT (coeficient de utilizare a terenului),
indicator care, jonglat de dezvoltatorii imobiliari, în complicitate cu
arhitecţii şi urbaniştii, permitea construirea clădirilor cu înălţimi
nesimţite în Bucureşti şi alte oraşe ale ţării.
Doi ani de normalitate
Ordonanţa a dat o grea lovitură mafiei imobiliare care a făcut lobby
(trafic de influenţă?) din greu pentru ca aceasta să fie respinsă sau
ciuntită, în Parlament, dar reacţia promptă a societăţii civile i-a
făcut să dea înapoi pe susţinătorii intereselor rechinilor imobiliari
iar Legea urbanismului nu a mai fost amendată cum doreau aceştia.
„În urma dezbaterilor din Comisie, avem acum o lege de aprobare a
Ordonanţei 27 ce apără mediul şi pune ordine în urbanism, la nivel
naţional. Legea dă respiraţie oraşelor şi promovează o dezvoltare
urbanistică ordonată pentru viitor”, a declarat Sulfina Barbu, la data
de 9 aprilie 2009, în cadrul unei conferinţe de presă.
Creşte CUT, creşte înălţimea
Indicatorul CUT exprimă, tehnic, densitatea unei parcele (la aceeaşi amprentă la sol creşterea densităţii = creşterea înălţimii). Pe o parcelă de 1.000 de metri pătraţi, cu un CUT 4 se poate construi o clădire cu o suprafaţă desfăşurată de 4.000 metri pătraţi. Dacă acea clădire are o amprentă la sol de 500 de metri pătraţi, de pildă, clădirea va avea 8 nivele – Parter + 7 etaje (4000 m.p./500 m.p).
Elena Udrea resuscitează samsarii imobiliari
Doi ani mai târziu, la data de 25 ianuarie 2011, Mafia imobiliară a
primit o gură de oxigen, prin publicarea, pe pagina de Internet a
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), a proiectului
unei ordonanţe de urgenţă care modifică din nou Legea urbanismului. În
noua ordonanţă de urgenţă, oamenii Elenei Udrea au rescris articolul din
lege care îi incomoda pe rechinii imobiliari şi au ridicat interdicţia
asupra creşterii CUT. „Se dă astfel, din nou, frâu liber construcţiilor
de neam prost şi distrugerii Bucureştiului”, ne-au declarat mai mulţi
arhitecţi şi urbanişti consultaţi de „Ziarul de Investigaţii”,
îngrijoraţi că s-a redeschis sezonul aberaţiilor urbanistice. Gheorghe
Pătraşcu, arhitectul şef al Capitalei, ne-a declarat că nu a fost
consultat oficial cu privire la prevederile noii Ordonanţe şi că nu ştia
de dispariţia limitării creşterii CUT. „Nu este oportună, în opinia
mea, dispariţia acestei limitări. Mai trebuia menţinută, după părerea
mea, cel puţin trei ani”, ne-a declarat Pătraşcu.
Acesta ar fi fost şi motivul cred urbaniştii, pentru care
responsabilii de la MDRT au încălcat prevederile legale în privinţa
transparenţei actului decizional. Legal, proiectul de lege trebuia
afişat, pentru dezbaterea publică, timp de cel puţin zece zile.
Proiectul ordonaţei a fost publicat pe pagina de internet a MDRT la data
de 25 ianuarie, menţionându-se că se aşteaptă comentarii şi sugestii
timp de zece zile, adică până vineri, 4 februarie. Urma ca toate
sugestiile şi comentariile să fie analizate – alte câteva zile. Apariţia
primelor comentarii în presă a „determinat” însă Guvernul să aprobe
ordonanţa în pripă, la data de 2 februarie 2011, înainte chiar şi de
expirarea termenului legal de consultare a populaţiei României.
PUZ-urile ilegale, liber la aprobare
Arhitecţii sunt îngrijoraţi de faptul că noua Ordonanţă va permite
votarea a zeci, poate sute sute de PUZ-uri (Planuri Urbanistice Zonale)
care nu erau legale, deoarece CUT-ul „sărea” chiar şi cu 100-200% faţă
de maximul de 20% legal. „Nu cred că se va crampona vreun consilier sau
un primar de faptul că se prevede că toate proiectele existente înainte
de ordonanţă vor fi aprobate după vechea legislaţie. În luna decembrie
2010, de pildă, au fost propuse, pe Ordinea de zi a Consiliului General
al Municipiului Bucureşti, zeci de PUZ-uri care încălcau flagrant legea.
Consilierii s-au abţinut atunci de la vot, dar acum au cale liberă”,
ne-a declarat un consilier al Capitalei.
Numai statul face PUZ, românul rămâne mofluz
O altă prevedere periculoasă a ordonanţei este cea ca iniţiatorul
unui PUZ să nu mai poată fi decât autoritatea publică sau marii
dezvoltatori imobiliari. Aceasta este de natură a-i favoriza, implicit,
tot pe mafioţii imobiliari.
Urbaniştii consultaţi de noi ne-au prezentat mai multe scenarii care
întăresc faptul că ordonanţa se va întoarce împotriva cetăţenilor de
rând. Iată două dintre acestea.
Dacă o persoană are 2000 de metri pătraţi de teren în intravilan, pe
care doreşte să le vândă şi hotărăşte că ar câştiga mai mult dacă
împarte mai întâi pământul în patru loturi, pe care să le vândă separat,
nu poate face lotizarea decât după ce întocmeşte şi i se aprobă un plan
de urbanism zonal (PUZ). O dată cu ordonanţa aprobată în pripă de Boc,
cetăţeanul nu mai poate iniţia PUZ-ul, ci trebuie să se roage de
şmecherii din Primărie să facă ei asta. Aceştia ar putea fi însă mult
mai interesaţi să bată palma cu samsarul care doreşte să cumpere la preţ
mic pământul cetăţeanului şi nu vor iniţia PUZ –ul.
Sau să luăm cazul unui alt cetăţean care deţine o parcelă de teren în
Bucureşti sau în alt oraş, pe care a refuzat să o vândă samsarilor de
terenuri, deoarece vrea cu tot dinadinsul să îşi construiască acolo o
casă de locuit. Samsarul ştie însă că terenul omului se află în
vecinătatea unui monument istoric iar acesta nu va putea să-şi ridice
casa decât după ce i se aprobă un PUZ. Iar oamenii din Primărie, pe care
samsarul îi ştie atât de bine, vor iniţia PUZ-ul la Sfântu Aşteaptă sau
numai după ce samsarul devine proprietarul terenului. Atât arhitectul
şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, cât şi Anca Ginavar, director
general în cadrul Ministerului Dezvoltării şi Turismului, ne-au
confirmat că astfel de scenarii sunt într-adevăr, posibile (iminente,
spun urbaniştii!). Cea din urmă, Anca Ginavar, ne-a confirmat-o cam cu
jumătate de gură, mai ales că se află la originea ordonanţei aprobată
acum de Boc, după ce tot ea susţinuse în urmă cu doi ani, introducerea
restricţiilor împotriva aberaţiilor urbanistice. Cine şi cum au
convins-o să-şi schimbe părerea?
Primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, a spart mai mult de şapte milioane de euro din banii publici pentru cumpărarea şi amenajarea sediilor a numai patru grădiniţe din sectorul pe care-l administrează. Chiliman nu a găsit sedii mai bune pentru cele patru grădiniţe decât vilele şi terenurile unor prieteni sau parteneri de afaceri pe care le-a cumpărat, fără licitaţie, la preţuri de palate sau reşedinţe regale. Sumele cheltuite pe grădiniţe au crescut şi de cinci ori faţă de cele aprobate de Guvernul Tăriceanu şi au intrat în buzunarele cântăreţei Gabi Luncă, a investitorului imobiliar Gheorghe Chicheanu şi a firmei patronate de omul de afaceri libanez, Mohammad Murad, fondatorul lanţului de fast-food „Spring Time”.
„Tot noi votăm ce-am negociat”
La
data de 31 martie 2008, Guvernul Tăriceanu a aprobat repartizarea unor
sume din bugetul de stat către bugetele locale, pentru reabilitarea mai
multor grădiniţe şi şcoli din ţară. Sectorul 1 al Capitalei a primit,
prin hotărârea de guvern, un tratament special. Bugetul sectorului
condus de Chiliman a fost”dăruit” cu o sumă generoasă – 12 milioane de
lei, bani necesari pentru a cumpăra patru clădiri în care să funcţioneze
grădiniţele. Sumele au fost defalcate pe fiecare grădiniţă în parte, în
funcţie, evident, de negocierile prealabile dintre edilii locali şi
proprietarii imobilelor „vânate” pentru grădiniţe, cu sume fixe,
cuprinse între 2 milioane şi 4 milioane de lei.
La trei luni după intrarea în vigoare a hotărârii de guvern 370/2008,
consilierii locali ai sectorului 1 au votat însă o hotărâre prin care
au desemnat pe trei dintre ei (Dincă Gheorghe, Crişu Florian şi
Dumitrescu Cristian) să facă parte dintr-o aşa-zisă comisie de negociere
a preţurilor. Două luni mai târziu, la data de 19 septembrie 2008,
Consiliul Local a aprobat preţurile negociate de cei trei consilieri,
astfel că trio-ul Dincă-Crişu-Dumitrescu este tocmai bun de invitat la
(Agenţia Naţională pentru Integritate (ANI) dacă se va dovedi că şi-au
votat, în septembrie 2008, propria negociere.
Taraful Onoriu a cântat de 4 milioane
Dacă ar fi doar atât! Negocierile purtate de consilierii locali ai sectorului condus de Chiliman au dublat
preţurile grădiniţelor. De pildă, preţul clădirii din strada Izbiceni,
promisă grădiniţei 44, aprobat şi plătit de Guvern cu 2,5 milioane lei, a
fost pus pe note de negociatorii lui Chiliman până la 6,1 milioane de
lei (1,65 milioane de euro). Se vede treaba că lăutarii Gabi Luncă şi
Ion Onoriu, foştii proprietari ai vilei au ştiut să le cânte la ureche
lui Chiliman şi compania, şi încă pe bani frumoşi.
La şaorma de aur
La
fel s-a întâmplat şi cu vila de pe Bulevardul Gheorghe Ionescu Siseşti,
pentru care Guvernul a virat 2 milioane de lei ca să mute acolo
grădiniţa 97. Vânzătorul imobilului, patronul SC Perla Majestic SA, i-a
putut invita pe consilierii de la 1 la negocieri fie la Mamaia – la
hotel Perla Majestic, fie în Bucureşti la hotel Phoenicia. Altfel ne
vine greu să credem că negocierea s-ar fi putut purta la vreun fast-food
Spring Time, proprietate pe atunci a aceluiaşi Mohammad Murad. Cât ar
fi fost libanezul de convingător, tot e greu de crezut că la o şaorma
şi-o salată puteau accepta consilierii lui Chiliman să plăteacă de trei
ori mai mulţi bani decât a hotărât Guvernul – 6,12 milioane lei (1,654
milioane euro).
Şandrama la preţ de castel
Două
străzi mai departe, edilii de la sectorul 1 au ochit, pentru grădiniţa
283, un spaţiu pe Bulevardul Ficusului, la doi paşi de Romaero SA. Aici
Guvernul s-a dorit mai generos şi a preţuit imobilul la 3,5 milioane de
lei. Şi în acest caz vânzătorul vilei i-a pus pe consilieriii lui
Chiliman să golească vistieria – Gheorghe Chicheanu, proprietarul vilei
(spun surse din Primărie), a cerut şi a primit aproape dublu, 6,85
milioane lei (1,85 milioane de euro). Puţin cunoscut în Bucureşti,
Chicheanu este un renumit investitor imobiliar în Dobrogea. Ba mai mult,
simplă coincidenţă, Chicheanu ar fi şi administrat nişte plaje, parte-n
parte cu Murad de la Perla Majestic. Excepţia de la „negocieri” o face
cumpărarea celei de-a patra vile, pe Episcop Vulcan, pentru grădiniţa
nr. 252, care a fost aprobată de Guvern pentru 4 milioane de lei.
Proprietarul acesteia, un „no-name”, ni s-a spus de la Sectorul 1, nu a
mai scos niciun sfanţ peste banii de la Guvern. Sau poate că nu ştia
nici să cânte, nici să gătească!
Consolidare de sute de mii de euro
Dacă
cele de mai sus v-au scandalizat, să ştiţi că nu am terminat. Atât de
bune erau vilele de milioane pentru a găzdui grădiniţe, că au şi intrat
în reparaţii sau modernizări. În urmă cu un an, la data de 16 februarie
2010, Consiliul local a votat, prin două hotărâri succesive, cheltuirea a
încă 2,72 milioane de lei pentru consolidarea şi modernizarea vilei din
Izbiceni. Pasămite Gabi Luncă nu le-a cântat nimic, la negocieri,
despre şubrezenia vilei. Astfel, devizul final, pentru casa soţiei lui
Ion Onoriu a fost de 8,7 milioane de lei, de trei ori şi jumătate mai
mult decât aprobase Guvernul.
Dacă vila soţilor Onoriu era şubredă, cea a lui Chicheanu s-a arătat
dărăpănătură de-a dreptul. Tot la data de 16 februarie Consiluiul local a
votat cheltuirea a 1,85 milioane de lei pentru reparaţiile vilei
cumpărate de la Chicheanu, peste cei 6,85 milioane „negociaţi” la
cumpărare. În total 8,7 milioane de lei, de aproape cinci ori preţul
aprobat de Guvernul României! De adăugat că până una alta, grădiniţa a
fost trimisă să funcţioneze, prin hotărâre a Consiliului Local, în
sediul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de
pe Mareşal Averescu, pentru o perioadă de trei ani.
Famiglia lui Chiliman
Este greu de crezut că este o simplă coincidenţă că tocmai persoanele
numite mai sus s-au nimerit a fi posesorii unor case (vile) taman
bune pentru grădiniţe. Presa a relatat atât despre faptul că primarul
Chiliman a făcut mai multe tranzacţii, pe bani publici, cu membri ai
familiei Onoriu, cât şi despre strânsa prieteni a primarului cu Mohammad
Murad, patronul Perla Majestic. Este treaba organelor de anchetă să
stabilească dacă acestea sunt simple coincidenţe şi mai ales cum au
selectat edilii sectorului 1 cele patru imobile – case de locuit, care
nu erau nicidecum compartimentate în scop didactic şi cum s-au plătit pe
cele patru vile bani cât pentru 20 de grădiniţe. Este de urmărit, de
asemenea, cât din meritul „negocierii” îi poate fi atribuit primarului
Chiliman şi cum a justificat acesta preţurile vilelor în expunerea de
motive a hotărârii de consiliu prin care s-a aprobat cumpărarea vilelor
la preţurile negociate. Expunere de motive pe care nu am găsit-o pe
pagina de Internet a Primăriei, tot aşa cum nu am primit vreun punct de
vedere oficial, cu privire la aspectele de mai sus, până la închiderea
ediţiei.
Primari de milioane
Ziarul de Investigaţii declanşează o amplă campanie de dezvăluiri exclusive privitoare la afacerile, să nu spunem delapidările sau jaful, de sute de milioane de euro din administraţiile publice locale. Sectorul 1 este primul, dar şi unul exponenţial din acest punct de vedere. Veţi putea citi în numerele viitoare despre incredibile afaceri cu locuinţe, reabilitări termice şi alte tunuri de milioane. Altfel spus, declarăm război tuturor aleşilor a căror deviză este „Viitorul e în buzunarele noastre”.
Patrimoniul Galaţiului a fost jecmănit de un teren de 10
hectare, în valoare de 9,5 milioane de euro, întreaga afacere fiind
orchestrata cu complicitatea şefei Direcţiei Juridice din Primăria
Galaţi, Tincuta Pătruţa. Ea nu a reprezentat primăria la nici unul din
cele 8 termene din procesul în care era disputata proprietatea asupra
terenului. Alţi complici au fost trei experţi cadastrali, care prin
expertizele lor au “mutat” amplasamentul terenului revendicat la 2
kilometri de amplasamentul real. Implicat este şi şeful Oficiului de
Cadastru Galaţi, care a avizat documentaţia cadastrală care certifica
falsificarea amplasamentului. Afacerea a generat un puternic scandal,
pentru că pe 6 din cele 10 ha se afla o necropolă romană din sec 3 dHr.
Revendicare tardivă, dar strategică
Anton Bejan ar putea fi descris ca un personaj oarecare. Locuieşte la
etajul 3 al unui bloc din cartierul Pieţei Centrale, un bloc zdruncinat
de tramvaie. Nici nu s-ar spune că este ditai “nababul”, care a încasat
un cec de milioane de euro pentru terenul de 10 ha. În 2006, Bejan s-a
gândit să revendice acel teren pe care îl moştenea de la părinţi.
În mai 2006, Anton Bejan a notificat Primăria Galaţi că este
proprietarul unui teren de 10 ha, situat în zona vărsării Şiretului în
Dunăre. Susţinea că acel teren fusese cumpărat, de tatăl său, Anghel
Bejan, în martie 1951. Era o revendicare tardivă, pentru că cererile şi
actele doveditoare pentru retrocedările în baza Legii 247 trebuiau
depuse până la data de 30.11.2005. Dar şi tardivitatea cererii a făcut
parte dintr-o strategie bine pusă la punct. Bejan nu avea un act de
vânzare-cumpărare autentificat ci o chitanţă de mână. Şi avea
posibilitatea ca în baza art. 5 din Legea 247 să atace problema direct
în instanţă. Înainte de a deschide acţiunea, Bejan a depus la
Registratură Primăriei Galaţi înştiinţarea 24.735/29.05.2006, prin care
comunica municipalităţii că este “proprietarul terenului în suprafaţa
totală de 10 ha situat în apropierea Gurii Şiretului, având ca vecin, la
sud, Universitatea Danubius”. După câteva zile, Bejan a depus la
registratură primăriei comunicarea 25.709/02.06.2006, în care face
următoarele precizări: “Vă comunic că sunt proprietarul terenului situat
în apropierea Gurii Şiretului, cuprins între Universitatea Danubius şi
platoul versantului ce urca spre oraş, în suprafaţa de 10 hectare”.
Prin oraş, cu tunul imobiliar “în spate”
Aparent, ambele hârtii s-ar referi la acelaşi amplasament, de la intrarea în Galaţi dinspre Brăila, pe DN22B, de pe Digul Dunării. În cele două hârtii apare, însă, o uşoară deplasare a amplasamentului. Ca să înţelegem cum stau lucrurile trebuie să luăm în calcul şi “prezumţia de vinovăţie”. Adică să încercăm să ne explicăm şi de ce ar fi putut fi interesat Bejan de o “deplasare” a amplasamentului. Terenurile care se învecinează la sud cu Universitatea Danubius, sunt ocupate de drumuri, de hypermarketuri, de terenuri concesionate. Sunt terenuri care nu mai pot fi obţinute “restitutio în integrum”, iar în acest caz Anton Bejan s-ar fi ales cu un lot dat în altă parte, unde proprietăţile au preţuri de sute de ori mai mici. Sau cu despăgubiri, o variantă la fel de păguboasa. În aceste condiţii, este evident că lui Anton Bejan i-ar fi convenit să intre în posesia celor 10 ha “restitution în integrum” pe un amplasament deplasat, dar care să îi ofere şansa încheierii unei afaceri imobiliare la tarife de la 1 la 3 milioane de euro hectarul.
Anton Bejan nici nu a mai aşteptat un răspuns de la Primăria Galaţi. A
angajat Cabinetul de Avocatură Mihael Cacescu din Tecuci şi pe
12.06.2006, a deschis acţiune la Judecătoria Galaţi, cerând că instanţă
să pronunţe o sentinţă care să ţină loc de contract de vânzare
cumpărare, ca urmare a antecontractului din 01.03.1953. Avocatul lui
Bejan a depus la dosar două expertize cadastrale. Prima, depusă pe
26.10.2006, este o expertiză extrajudiciară realizată de expertul Florin
Vasiliu. Tot din Tecuci, ca şi avocatul Cacescu. Schiţă realizată de
Vasiliu, la comanda avocatului, plasează terenul la o distanţă de 2 km
de amplasamentul invocat iniţial. Noul amplasament era la ieşirea din
Galaţi spre Tecuci, pe panta ce coboară dinspre Cimitirul Cătuşă. După 3
luni, în ianuarie 2007, este realizată o expertiză mai sofisticată. Se
numeşte “Documentaţie tehnică cadastrală”, a fost întocmită de expertul
PFA Iosif Mart şi cuprinde un “Plan de amplasament şi delimitare”, “Fisa
corpului de proprietate” şi “Memoriu tehnic”. Şi aceasta expertiză
stabileşte acelaşi amplasament ca şi prima, adică la ieşirea din Galaţi
spre Tecuci, nu în zona Universităţii Danubius. Aceasta documentaţie a
primit avizul nr 336/30.01.2007 al Autorităţii Naţionale de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară, prin semnătura lui Nicolae Reti, directorul
Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi. După câteva
zile, expertiză lui Mart a fost depusă la dosarul nr 10.168/233/2007.
Aşa că la termenul din 12.02.2007, când instanţă a hotărât numirea unui
expert tehnic judiciar, “Documentaţia tehnică cadastrală”, cu tot cu
avizul ANCPI era deja în dosar. Instanţa l-a numit expert tehnic
judiciar pe expertul cadastral PFA Florin Albu, care este tot din
Tecuci, ca şi avocatul Cacescu şi expertul Florin Vasiliu. Expertiză
tehnică judiciară realizată, la cererea instanţei, de Florin Albu a
impus acelaşi amplasament al celor 10 hectare, la 2 km de amplasamentul
menţionat de Bejan în hârtiile depuse primărie.
O expertiză controversată
Primele două expertize, întocmite la cererea avocatului Cacescu,
puteau fi bănuite de eventuale erori, comise la cererea comanditarului.
Pentru discernământul completului de judecată era importantă expertiză
judiciară realizată de Florin Albu. Dar acesta nu a făcut nimic altceva
decât să oficializeze, din punct de vedere juridic, ceea ce puseseră pe
hârtie Vasiliu şi Mart. Îşi explică eroarea prin două cauze. În primul
rând, prin faptul că la dosarul cauzei se afla “Documentaţia tehnică
cadastrală” ce obţinuse cu numai câteva zile înainte avizul Autorităţii
Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, autoritatea supremă în
privinţa regimului terenurilor. În al doilea rând, Albu da vina pe cei
de la Direcţia Juridică din Primăria Galaţi, care nu au participat la
expertiza în teren: “Puteau să vină cu alte acte, prin care să
dovedească alt amplasament. Puteau să conteste expertiză mea, să ceară
contraexpertiza”.
În sfârşit, proprietar
Prin sentinţa 3654/27.04.2007, instanţă i-a dat lui Anton Bejan
dreptul de proprietate asupra celor 10 ha cu aplasamentul dictat prin
cele trei expertize cadastrale mincinoase, adică la ieşirea din Galaţi
spre Tecuci, lângă Cimitirul Cătuşa, nu pe amplasamentul din actul de
vânzare din 1951 şi menţionat de Bejan în hârtiile depuse la primărie:
la ieşirea din Galaţi spre Brăila, lângă Universitatea Danubius. “La
gurile Şiretului”, cum spunea chiar Bejan. Pe 24.05.2007 sentinţa a
devenit definitivă şi irevocabilă, iar Anton Bejan a devenit
proprietarul celor 10 ha de la ieşirea din Galaţi spre Tecuci.
Retrocedarea Necropolei Romane
Terenul obţinut de Bejan nu este unul oarecare. Acolo este o Necroola
Romana ce datează din secolul 3 dHr. Cele 93 de morminte descoperite
din 1975 până în prezent demonstrează trecerea la creştinism a
populaţiei daco-romane ce locuia în urmă cu 1700 de ani pe teritoriul pe
care se afla astăzi Galaţiul. În partea de jos a pantei ce urca spre
Micro 20, sunt numai morminte de incineraţie, de ritual roman. Apoi, pe
măsură ce panta urca, sunt întâlnite din ce în ce mai multe morminte de
inhumaţie, adică de ritual creştin. În necropola au mai fost descoperite
cruciuliţe de sidef, obiecte încrustate cu simboluri creştine, dar şi
patru depozite de amfore şi un “Castelum”. Din 1985, zona a fost
declarată rezervaţie arheologică protejată de Legea 422, legea
monumentelor istorice. Prin adresa 965/14.02.2005, Ministerul Culturii
îl obligă pe primarul Dumitru Nicolae să protejeze şi să pună în valoare
Necropola Romană. Terenul necropolei era al primăriei.
Lehamitea doamnei Tincuţa
Trecerea în proprietatea lui Anton Bejan a celor 10 ha ale Primăriei
Galaţi a fost posibilă numai datorită refuzului sistematic al
funcţionarilor de a apăra interesele municipalităţii, spun sursele
noastre. În primul rând a şefei Direcţiei Juridic Contencios, Tincuta
Patruta. Directoarea a primit citaţii la toate cele opt termene de
judecata din dosar, dar nu s-a prezentat la nici unul. A primit
invitaţie şi la expertiza tehnică judiciară, dar nu a trimis nici un
reprezentant din cei 17 jurişti pe care îi are în subordine. Ulterior, a
primit şi expertiză, dar nu a contestat-o.
Pas parol în numele primarului
Întreaga tărăşenie le-a fost ascunsă atât primarului Dumitru Nicolae,
cât şi viceprimarilor. Iar dacă toate astea nu erau de ajuns, şefa
Direcţiei Juridice, Tincuta Patruta chiar a servit interesele părţii
adverse, depunând la dosar o adresă semnată de primarul Dumitru Nicolae,
prin care invoca lipsa calităţii procesuale a Primăriei Galaţi. Ceea
ce, cu alte cuvinte, însemna că terenul respectiv nu aparţine primăriei.
De fapt, în locul primarului Dumitru Nicolae semnase consilierul
juridic Nicu Costache, cu acordul Tincutei Patruta.
Ciudat, dar după ce instanţă s-a pronunţat, iar Bejan a devenit
proprietarul terenului de 9,5 milioane euro, directoarea Patruta s-a
sucit la 180 de grade. Acum considera că terenul este al primăriei şi a
depus plângere penală împotriva expertului judiciar Albu şi a lui Iosif
Mart. Este de fapt un “joc de glezne”, prin care ar vrea să îşi
dovedească loaialitatea faţă de interesele primăriei, după ce a fost
complice la întreaga tărăşenie.
Ţeapă de 9,5 milioane euro
După ce Anton Bejan a devenit proprietarul celor 10 ha, au urmat trei
vânzări succesive. Conform avocatului Cacescu, primul comparator a fost
Pireus Bank. La cea de a doua tranzacţie, apar ca proprietari Eduard
Cacescu, fiul avocatului, Petrică Croitoru şi Dorin Radu. Toţi trei din
Tecuci. Tranzacţia a fost perfectata la Cabinetul Notarial Manoliu.
Logic, tot din Tecuci. Apoi, cei trei au vândut terenul grupului de
firme Profilând, condus de omul de afaceri Andrei Lisinschi. Preţul
tranzacţiei a fost de 9,5 milioane de euro. De banii ăştia, omul de
afaceri s-a ales cu un teren pe care nu poate construi şi pe care dacă
ar vrea să îl vândă ar trebui să respecte dreptul de preemţiune al
statului, pentru că este monument istoric protejat de Legea 422.
Experimentul Philadephia 2
Eduard Cacescu, Petrică Croitoru şi Dorin Radu, au obţinut de la
funcţionarii din Primăria Galaţi certificatul de urbanism provizoriu nr
1654/08.08.2007, prin care se aviza construirea, în Necropola Romana, a
unor locuinţe şi centre comerciale în regim P+2. Printre semnăturile
iniţiatorilor certificatului de urbanism se afla nume sonore. Că cele
ale fostului şef al Direcţiei de Urbanism, Silviu Vlasie şi a prietenei
sale, fostă şefă a Biroului Autorizări, Gabriela Mirea, ambii trimişi în
judecată de DNA, pentru trafic de influenţa şi şantaj. Mai apare şi
numele fostei arhitecte şefe, Eleonora Marin, care nu avea drept de
semnătura pentru că nu îndeplinea condiţiile pentru a fi funcţionar
public. Evident că apare şi semnătura edilului Dumitru Nicolae, care a
semnat…“că primarul”. În certificatul de urbanism apare şi o eroare,
preluată din expertizele lui Florin Vasiliu, Iosif Mart şi Florin Albu,
conform cărora amplasamentul terenului de 10 ha ar fi pe strada
Combinatului. De fapt, strada Combinatului este în Micro 17, la o
distanţă de 2 cartiere de amplasamentul pentru care s-a emis
certificatul de urbanism. Aşadar, pentru terenul de 10 ha mai există şi
un al 3-lea amplasament. E amplasamentul din acte!?
“Îl ţineau pentru ei!”
În intervenţia să într-o emisiune televizată, avocatul Mihael Cacescu
a declarat că acel teren nu fusese protejat că monument istoric şi
Necropla Romană nu a fost pusă în valoare, tocmai pentru că şefii din
primărie puseseră ochii pe teren: “Ei aveau interesul să păstreze
terenul. Am convingerea asta, că nu mi-au recunoscut ei mie, vă daţi
seama… Ei îl păstrau pentru ei. Când s-a dus clientul la cartea
funciară, i-a spus <<domnule, mi-ai luat o piatră de pe
inimă>>… Ceva de genul ăsta. Că îi tot cereau să-l ţină…”
Au început anchetele
Primarul Galaţiului, Dumitru Nicolae, a făcut infarct după ce a aflat
cum este jefuit patrimoniul municipalităţii cu implicarea
funcţionarilor primăriei. Acum, după ce a fost operat la Târgu Mureş,
edilul este în concediu medical. Viceprimarul Nicusor Ciumacenco a
declarat că a fost declanşată o verificare internă: “În acest moment
facem o anchetă, pentru a vedea de ce acele persoane din Primăria
Galaţi, care aveau datoria de a susţine interesele primăriei nu au făcut
nimic în acest sens. Sunt multe lucruri greu de înţeles şi ca atare,
cei care sunt implicaţi în astfel de fapte vor trebui să răspundă”. După
ancheta administrativă, este previzibilă şi una a procurorilor
anticorupţie.
Cinci
electricieni au murit sâmbătă în urma unei explozii care a avut loc în
subteranul exploatării miniere Uricani. Cei cinci ortaci, printre care
se afla şi şeful lor de echipă, efectuau o revizie la un transformator
de la Orizontul 300, Blocul IV N, tabloul de distribuţie TD 3C, iar în
jurul orei 14:40, după ce au anunţat că şi-au terminat treaba, au fost
spulberaţi de explozia declanşată de o scurgere de metan.Victimele sunt
Cosmin Calotă – inginer şef, 36 de ani; Marian Cucu – electrician, şef
de echipă, 41 de ani; Ioan Nădrag – electrician, 36 de ani; Iulian Stoi –
electrician, 36 de ani şi Cornel Hici Borc – electrician, 36 de ani. În
urma accidentului, patru copii, dintre care trei minori, au rămas
orfani.
Electricienii, găsiţi morţi la şapte ore după producerea exploziei
Deşi accidentul a avut loc în jurul orei 14:00, familiile ortacilor
şi zecile de oameni adunaţi la poarta unităţii miniere au aflat de
decesul celor cinci electricieni şapte ore mai târziu, întrucât
salvatorii minieri au fost nevoiţi să asigure perimetrul pentru a coborî
în siguranţă.
Primul care a anunţat moartea ortacilor a fost primarul oraşului
Uricani, Dănuţ Buhăescu. „Anunţ cu mare părere de rău că salvatorii au
ajuns la ei, dar i-au găsit pe toţi morţi, nu mai aveau ce să le facă.
Situaţia este foarte neagră, operaţiunea de aducere la suprafaţă a lor
este foarte grea. Spun asta fiindcă salvatorii trebuie să le caute
organele, mâinile, picioarele, să-i împacheteze şi să-i aducă la
suprafaţă. Este o zi neagră pentru Uricani, iar familiile victimelor
sunt de-a dreptul distruse”, a declarat, vizibil afectat, Dănuţ
Buhăescu.
Povestea de la mina Petrila, din urmă cu doi ani, când au fost
surprinşi de explozie şi salvatorii minieri, era să se repete sâmbătă
seara la Uricani, când o a doua explozie a zguduit măruntaiele
exploatării miniere.
La 22.50 a avut loc o replică a primei explozii, în timp ce
salvatorii minieri încă se aflau în subteran, însă aceştia nu au fost
răniţi de suflul deflagraţiei, deoarece se aflau deja în rampa puţului.
Totuşi, un singur salvator minier s-a accidentat uşor în timpul
operaţiunii de salvare, când s-a zgâriat într-un cui.
O comisie va cerceta cauzele producerii exploziei
Constantin Jujan, directorul general al Companiei Naţionale a Huilei,
a precizat că o comisie va cerceta cauzele care au dus la producerea
accidentului de muncă.
„În jurul orei 21.15, echipele de salvare au intrat în zona afectată
de incident, iar cele cinci persoane accidentate nu mai erau în viaţă în
subteran. Cea mai grea operaţiune este cea de evacuare a victimelor.
Încă nu se ştie cauza care a dus la producerea acestui eveniment, iar o
comisie, Parchetul şi ITM-ul vor cerceta cauzele care au dus la
producerea acestui incident. Până la cercetarea cauzelor şi expertizarea
echipamentului nu se permite accesul în zonă. Familiile vor beneficia
de compensaţii băneşti, iar aparţinătorii familiei, conform contractului
colectiv de muncă, pot fi angajaţi în cadrul Companiei Naţionale a
Huilei. Având în vedere elementele care au fost descoperite, semnele
conduc spre producerea unei explozii”, a declarat Constantin Jujan.
Totodată, la mina Uricani este prezent şi Augustin Lazăr, procurorul
adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care
coordonează ancheta.
„O echipă specializată pentru cercetarea accidentelor de muncă din
subteran s-a deplasat la mina Uricani, unde efectuează cercetarea
evenimentului care a avut loc în după amiaza zilei de astăzi (sâmbătă, 5
februarie – n.r.). Echipa este alcătuită din ofiţeri de poliţie
judiciară, inspectori de protecţie a muncii, coordonaţi de procurori
criminalişti, care sunt specializaţi în acest domeniu. Urmează să se
efectueze cercetări la faţa locului, identificarea victimelor,
verificarea legalităţii activităţilor desfăşurate în momentul în care
s-a produs evenimentul şi urmează să se stabilească de către inspectorii
de protecţie a muncii cauzele tehnice ale producerii evenimentului.
Există o versiune care este cea mai probabilă, în sensul că s-a produs o
deflagraţie de gaz metan, produsă de un arc electric”, a declarat
Augustin Lazăr.
Compensaţii pentru familiile victimelor
Ioan Botiş, ministrul Muncii, prezent la Uricani, a precizat că în
perioada următoare vor fi acordate compensaţii băneşti şi ajutoare pe
termen mediu şi lung pentru fiecare familie în parte, în funcţie de
nevoile acestora.
„În Guvern vom prezenta două formule. Va fi un pachet de urgenţă,
prin care vom susţine familiile afectate, iar al doilea pachet va fi pe
termen lung, individualizat pentru fiecare familie în parte. Intenţionăm
să sprijinim copiii în procesul de învăţământ şi-i vom susţine prin
formare profesională şi prientare spre un loc de muncă pe cei care au
nevoie. Fiecare familie va fi tratată separat, în sensul în care vom
identifica nevoile, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi
lung”, a explicat Ioan Botiş.
Referitor la zvonurile conform cărora mina Uricani s-ar afla pe lista
unităţilor miniere ce urmează a fi închise, ministrul Economiei, Ion
Ariton, a menţionat că va sprijini în continuare activitatea minieră şi
că o decizie se va lua joi, la Bucureşti, în ceea ce priveşte
restructurarea sectorului minier din Valea Jiului.
„Nu s-a luat nicio decizie cu privire la închiderea unor anumite mine
din Valea Jiului. Noi nu dorim ca acest sector să dispară, ci dorim să
sprijinim mineritul”, a precizat Ariton.
Minerit ca în urmă cu 20 de ani
Totuşi, minerii acuză şi la ora actuală că evenimentul de la Petrila
nu i-a sesnibilizat sub nicio formă pe factorii care s-ar putea implica
în dezvoltarea sectorului minier, având în vedere că şi acum sunt
nevoiţi să lucreze cu echipamente vechi de peste 20 de ani.
„Nu sunt condiţii şi nici nu vor fi, pentru că nu-i interesează. Ăia
de la Bucureşti vor numai să închidă minele sau să fure bani, nu-i
interesează că minerul de rând nu are cu ce să lucreze, că nu are o
lopată ca lumea, că se târâie pe burtă ca să ajungă la locul de muncă.
Încălţămintea pe care o avem e frumoasă doar în poze, salopetele la fel.
Ne îmbolnăvim şi dacă nu murim în accidente, murim în primii ani după
ce ieşim la pensie, din cauza bolilor profesionale”, a declarat Florin
Ghenea, unul dintre mineri.
„Nu avem piese de schimb, facem unele lucrări legate pur şi simplu cu
sârmă, că nu sunt simple şuruburi, piuliţe, suntem vai de capul nostru.
Nu avem de nici unele, dar au pretenţia să dăm cărbune. În alte mine,
din alte ţări, se lucrează mecanizat, nu cum lucrăm noi, ca măgarii, cot
la cot cu şobolanii”, spune şi Radu Florea, miner.
Vineri, 4 februarie, ministrul Turismului şi Dezvoltării
Regionale, Elena Udrea, a inaugurat telegondola de 7 milioane de euro,
care face legătura între localitatea Vulcan şi staţiunea Pasul Vâlcan.
Deşi a dat răspunsuri ca la carte legate de pensii, de minerit, de
viitorul tinerilor din Valea Jiului, deşi a fost oprită şi îmbrăţişată
de vulcănenii care au felicitat-o pentru investiţia din Vulcan,
ghinionul s-a ţinut scai după Elena Udrea şi telegondola s-a defectat
pentru 40 de minute.
Valea Jiului şi speranţa
La inaugurare au fost prezente sute de persoane, în marea lor
majoritate tineri, nerăbdători să facă un drum cu telegondola gratis.
Totuşi, au fost şi pensionari care i-au reproşat Elenei Udrea tăierea
pensiilor, iar ministrul le-a explicat că de luna aceasta pensiile se
vor mări, chiar şi retroactiv pentru luna ianuarie.
După sfinţirea telegondolei, înainte de îmbarcare, Elena Udrea a
explicat că „Valea Jiului are nevoie de speranţă”, având în vedere
situaţia grea în care se află din cauza viitoarelor restructurări din
minerit.
„Valea Jiului are nevoie de speranţă. De 20 de ani nimeni nu a mai
pus în practică aici un proiect care să vă dea o şansă dumneavoastră,
locuitorilor din Valea Jiului. Minele într-adevăr s-au mai închis,
oamenii au rămas fără locuri de muncă, în timp ce tinerii aleg să plece
pentru că aici nu au ce face, nu au un viitor. De aceea gândim că o
prioritate a ministerului pe care îl conduc este Valea Jiului. Avem
investiţiile ăn turism şi nu este doar aceasta de la Vulcan, ci mai avem
proiectul de la Lupeni şi Straja. În 2011 continuăm să unim proiectul
cu cel de la Straja, ca să dăm o şansă celor care vor să facă investiţii
în turism. Investiţiile în turism aduc locuri de muncă, creează o
alternativă pentru dumneavoastră, aduc aici vizitatori care vor cheltui,
care îşi vor petrece vacanţele aici şi banii vor rămâne în comunitatea
dumneavoastră”, a declarat ministrul Elena Udrea, după care a apăsat
butonul de pornire a telegondolei.
Zeci de turişti blocaţi în gondole
La coborâre, deşi ministrul Turismului s-a arătat foarte încântată de
ceea ce a găsit în Pasul Vâlcan, problemele au apărut la coborâre, când
zeci de turişti au rămas blocaţi timp de 40 de minute în gondole,
întrucât s-a defectat unul dintre senzorii de mişcare, întregul program
trebuind resetat.
Primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, a precizat că defecţiunea
s-a datorat oamenilor care s-au îmbulzit în gondole, nerespectând
indicaţiile.
„O gondolă suportă de la 6 la 8 oameni. Ori ei au urcat şi câte 10, chiar şi câte 12 şi normal că s-a blocat, dacă ei s-au bulucit în ele şi nu au mai aşteptat”, a fost Ile de părere.
„Fiind gratuit şi prima zi, foarte multă lume a venit cu telegondola
şi au urcat în cabine mai mulţi decât permit condiţiile tehnice.
Uitaţi-vă ce e aici, buluc în jurul lor şi s-a dereglat un senzor, din
câte am înţeles eu de la specialişti. S-a comunicat cu ceu rămaşi pe
traseu dar, cel puţin din experienţa celorlalte staţiuni unde sunt
telecabine, cei care sunt obişnuiţi să meargă ştiu că se mai întâmplă să
stea. Astfel de situaţii vor fi tot timpul, important este ca
specialiştii de aici să fie pregătiţi pentru a interveni foarte repede”,
a explicat şi ministrul Elena Udrea.
Udrea, supărată foc pe presa mogulilor
Totuşi, ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale a fost din nou
ţinta jurnaliştilor, lucru ce a supărat-o foarte tare, invitându-i pe
blogul personal pe mogulii Vântu şi Voiculescu să vorbească despre
telegondolă cu vulcănenii.
„Văzând cu ochii mei mulţumirea şi bucuria oamenilor, mi-e foarte greu să înţeleg cum această adevărată sărbătoare – la care a participat mare parte din populaţia din Vulcan, dar şi oaspeţi din Petroşani, Petrila si alte localităţi ale Văii Jiului – s-a transformat pe ecranele Realităţii şi Antenei 3 într-o adunare rece, formală, tensionată, în care aş fi fost apostrofată şi admonestată de participanţi.
Lucrurile au fost tocmai pe dos: cei certaţi de mulţime au fost chiar
membrii echipelor de filmare de la cele două televiziuni, care, joi
seara, când telegondola nu fusese încă inaugurată, s-au dat de ceasul
morţii să demonstreze că proiectul Vulcan este unul neviabil, una dintre
“extravaganţele” Elenei Udrea. Oamenii le-au cerut reporterilor să nu
mai mintă, să spună adevărul, iritaţi de emisiunile în care li s-a
explicat, de la Bucureşti, că ei n-au nevoie de telegondolă şi de
turism. Am intervenit în discuţie şi i-am scuzat, explicând celor
prezenţi că ei nu au nicio vină pentru ce se transmite în studiourile Realităţiisau ale Antenei 3.
Soluţia
propusă de localnici a fost simplă şi de mare bun simţ: să vină la
Vulcan cei doi moguli, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu, şi le vor
explica ei ce mult înseamnă dezvoltarea turismului într-o zonă moartă
din punct de vedere economic după închiderea minelor.
Am văzut azi cum albul devine negru, la ordin, atunci când e vorba de
Elena Udrea. Ştiu că, orice aş face, pentru mulţi dintre realizatorii
şi invitaţii de la Antena 3 şi Realitatea este doar rău. Bine ar fi, probabil, doar dacă m-aş retrage din politică şi m-aş specializa în mânuirea cratiţei.
Dar ştiu, şi martori îmi sunt cel puţin 1.000 de oameni din Vulcan,
Petrila sau Petroşani, copii, tineri, adulţi sau bătrâni, că am asistat
la cea mai mare explozie de bucurie de când sunt eu om politic. Am auzit
urale din suflet, aplauze pe bune, am văzut o mare de oameni fericiţi
şi mulţumiţi. I-am văzut năpustindu-se să parcurgă primul drum cu
telegondola”, a scris Elena Udrea pe blogul personal
Attila Dezsi a vorbit cu reporterul „Ziarului de
Investigaţii” despre o parte dintre problemele cu care se confruntă
primul prefect de etnie maghiară din judeţul Hunedoara, pornind de la
prejudecăţile legate de vârsta şi originea sa până la faptul că turismul
hunedorean – ce ar fi trebuit să înflorească în urmă cu mai bine de
zece ani – se confruntă cu mari lipsuri din cauza lipsei infrastructurii
necesare. El a mai recunoscut că Prefectura are posibilităţi limitate
pentru a rezolva problemele din minerit, care şi acum, la aproape 15 ani
de la primele disponibilizări, mineritul încă se mai face cu oameni
pontaţi fictiv şi cu aparatură de proastă calitate.
Rep: Care sunt obiectivele pe care nu le-aţi putut ponta la capitolul “realizările prefectului” şi care ar fi cauzele?
Attila Dezsi: Unul dintre obiectivele pe care nu
le-am îndeplinit, a căror îndeplinire nu a ţinut neapărat de mine este
continuarea lucrărilor la drumul naţional 66A care leagă Valea Jiului de
Herculane. Din păcate, pentru acest obiectiv nu am avut finanţare în
anul 2010. Un alt obiectiv pe care nu l-am putut îndeplini a fost că în
anul 2010 nu am reuşit aducerea unor investitori importanţi. Dar avem
speranţa că, odată cu începerea lucrărilor la autostrada Deva-Orăştie
vor începe şi astfel se vor crea mai multe locuri de muncă. Deci să
sperăm că începând cu 2011 şi acest obiectiv va fi îndeplinit. O altă
problemă semnalată este că cei care au lucrat până acum la drumul către
Herculane nu au fost angajaţi din zonă, acesta este unul dintre
obiectivele pe care aş vrea să le ridic. Sper ca împreună cu primarii să
ajungem la faptul ca în zonele în care vor fi lucrări la infrastructura
rutieră să lucreze mai mult oameni ai locului.
Priorităţile sunt turismul alpin şi cel istoric
Rep: Încă de la primele disponibilizări în minerit, la
sfârşitul anilor 90, se tot vorbeşte despre dezvoltarea turismului în
Hunedoara, judeţ al cărui potenţial turistic este recunoscut în afara
ţării. Avem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea lui, sau nu avem
oameni capabili? Se poate spune că avem infrastructură, oare ideea de
turism înseamna contruirea haotică a unor cabane unde evaziunea fiscală
este la ea acasă? Pe când există şanse ca turismul hunedorean să poata
fi comparat cu cel al Elveţiei sau Austriei?
Attila Dezsi: Unul dintre obiectivele majore ale
viitorului în judeţul Hunedoara este construcţia autostrăzii care va
lega judeţul de graniţa ţării către est. Eu cred că este un prim început
şi e un început chiar foarte bun că de fapt prima mare investiţie
într-o autostradă se realizează în judeţul Hunedoara. Simplul fapt al
construcţiei autostrăzii nu va aduce în mod spectaculos şi o creştere a
numărului de turişti, dacă nu avem infrastructura turistică. Cred că
finalul proiectului din staţiunea montană Parâng va crea condiţiile
civilizate de turism alpin la nivel european. De asemenea, partea
turistică unde autorităţile locale nu s-au concentrat este turismul
monahal şi cel istoric. De aceea unul dintre proiectele pe care le-am
îmbrăţişat şi pe care în decembrie le vom înainta la Guvernul României
este proiectul cetăţilor dacice din judeţul Hunedoara. Este un proiect
la nivel naţional şi chiar european, întrucât vestigiile arheologice din
judeţul nostru nu se regăsesc în Europa. Unul dintre exemplele negative
din punct de vedere al infrastructurii turistice, cel puţin e vorba de
peisajul arhitectural construit este staţiunea Straja. Eu sper că în
perioada imediat următoare edilii să înţeleagă că dacă îşi doresc un
turism la nivel cel puţin european trebuie să se gândească la o
reaşezare urbanistică a staţiunii Straja.
Rep: Mineritul este în moarte clinică. Se vorbeşte despre
marile sindicate că ar primi sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de
la conducerea colosului falimentar CNH SA, pentru a fi de acord cu
măsurile lor, de complexe mecanizate de milioane de euro dispărute sub
cărbune, în numai câteva zile, de stâlpi hidraulici scoşi la suprafaţă,
revopsiţi şi reintroduşi în subteran ca noi şi încă altele. Ce poate
face prefectul judeţului Hunedoara pentru a împiedica aceste
practici, la fel de reale ca pe vremea când lucraţi la mina Lupeni?
Attila Dezsi: Din păcate, Compania Naţională a
Huilei nu este în subordinea Instituţiei Prefectului. Noi am încercat să
ajutăm CNH în cazurile legate de concediile medicale care erau prea
multe şi prin Direcţia de Sănătate Publică am acţionat în vederea
reducerii acestora în primă fază. În legătură cu investiţiile din
minerit, organele de specialitate ale statului trebuie să se
autosesizeze sau să fie sesizate şi în acest caz se va crea lumina
necesară referitoare la aceste investiţii. Din păcate, toate aceste
probleme trebuie sesizate în mod oficial organelor de control sau cel
puţin Ministerului Economiei şi Comerţului, minister în subordinea
căruia se află CNH Petroşani.
Buba este la primarul de Lupeni
Rep: Sunt cunoscute relatiile încordate dintre dvs., Mircea
Moloţ, preşedintele CJ, precum şi cu primarul Lupeniului, Cornel
Resmeriţă, cu care sunteţi în conflict deschis. Cum credeţi totuşi că
veţi reuşi o colaborare cu ei, în condiţiile în care orice acţiune de
ambele părţi alimentează conflictul?
Attila Dezsi: Eu nu am legături încordate, personal,
cu nici unul dintre aceşti oameni. Am o colaborare destul de bună, cred
eu, cu preşedintele Consiliului Judeţean, în sensul în care proiectele
de anvergură la nivel judeţean sunt sprijinite şi de către mine. Dar în
legătură cu primarul municipiului Lupeni, pot să vă spun că nu am avut
conflicte personale, am avut conflicte pe marginea aplicării actelor
normative în vigoare, acte normative care de multe ori sunt înţelese
greşit în opinia mea şi se adevereşte şi de cele mai multe ori prin
acţiunile pe care le-am întreprins şi care în Consiliul Local Lupeni
sunt de multe ori aplicate în mod distorsionat. Obiecţiunile pe care le
avem sunt de cele mai multe ori cele legate de legalitate şi cred că cei
din consiliul local trebuie să se alinieze la acele prevederi legale,
astfel riscând chiar să răspundă în mod direct pentru hotărârile pe care
le iau. Primarul Lupeniului nu este din păcate singurul din judeţul
Hunedoara cu care am aceste neînţelegeri însă în mod special Lupeniul a
demonstrat încă o dată că majoritatea pe care PSD-ul o are în consiliul
local este înţeleasă greşit, în sensul în care nu înseamnnă că pot să
hotărască şi în mod ilegal.
Rep: Au falimentat marile societăţi ale judeţului, precum SC
Poduri şi Drumuri SA, Apa Serv şi urmează Compania de Turism, toate
înfiinţate sub aripa Consiliului Judeţean. A cui este vina în aceste
falimentări, care credeţi că este scopul lor şi cât îşi va mai permite
bugetul CJ să dea bani pe proiecte falimentare?
Attila Dezsi: Cred că în cazul falimentării
societăţii de drumuri şi poduri, auditul judeţean trebuie să-şi spună
cuvântul, fiindcă este o societate aflată în subordinea Consiliului
Judeţean şi bineînţeles consilierii judeţeni mai trebuie să se implice
în această problemă. Compania Judeţeană de Turism nu am auzit să aibă
această problemă, ci din contră, programele pe care le promovează sunt
de bun augur, eu am fost de două ori la acţiunile promovate de compania
de turism, acţiuni care au avut succes. Problema acestor societăţi din
subordinea Consiliului Judeţean este legată hotărârile, luate de CJ ori
de consiliul de administraţie al acestor societăţi, privind
oportunitatea cheltuirii unor fonduri. Problema este că auditul CJ
trebuie să vadă cum au fost cheltuite aceste sume şi să prezinte
rapoarte de activitate consilierilor judeţeni.
Indiferenţa conducerii Academiei Române a transformat Palatul „Conachi”, de 50 milioane euro, în salon pentru nunţi
Palatul de la Ţigăneşti al poetului Costache Conachi, un
monument istoric situat la câţiva km de Tecuci, a ajuns motel 2 stele şi
„salon de nunţi” după ce a devenit „no man’s land” – proprietatea
nimănui.
Deşi „Conacul” şi parcul din jurul său valorează peste 50 milioane euro,
proprietarul de drept, Academia Română, refuză, în mod straniu, să îl
revendice, iar fostul proprietar cu acte, Dunasi SA Galaţi, societatea
hotelieră a combinatului Sidex Galaţi, a intrat în lichidare judiciară.
Pentru moment, administratorul este firma lichidatoare, Insolvexpert
SPRL Galaţi.
Monumentul istoric
Conacul de la Ţigăneşti, situat în comuna gălăţeană Munteni, este de
fapt un palat în stil neoclasic, o clădire impozantă, cu trei nivele, înconjurată
de un parc generos, ce avea 70 ha. I se spune „conac”, pentru că asta
era denumirea tradiţională în Moldova pentru casele boiereşti de la
ţară, unde locuia familia ce stăpânea moşia. E înscris în Lista
monumentelor istorice sub codul GL-IV-m-B-03148. Poarta triumfală de la
intrarea în curtea conacului, construită în stil neogotic, e compusă din
trei corpuri, corpul central având intrarea monumentală în forma de arc
ogival, iar deasupra o terasă străjuită de creneluri. Acest “arc de
triumf” e înscris în lista monumentelor istorice sub codul
GL-II-m-B-03123.
Parfumul unor vremi de mult apuse
Dincolo de paragina care macină o clădire neîngrijită de câteva
decenii, palatul e o valoare a Patrimoniului Cultural Naţional, aici
fiind scrise pagini importante din istoria şi cultura naţională. La
Conacul de la Tigăneşti s-a născut pe 14 octombrie 1777 şi şi-a trăit
aproape întreaga viaţă Costache Conachi, ispravnic, logofăt, dar, mai
presus de aceste titluri nobiliare, cel care e considerat precursorul
poeziei moderne româneşti. În „Istoria Literaturii Române”, George
Călinescu rezervă 7 pagini operei sale. La Conac, poetul şi-a transpus
în versuri dragostea pentru Zulnia, Smaranda Negri şi tot aici a avut
loc şi căsătoria lor. După moartea tatălui său, Costache Conachi a
vândut casele din Iaşi şi a cumpărat mai multe moşii din preajma
Tecuciului, ajungând proprietarul unui domeniu de 21.000 de fălci de
pământ (30.000 ha), ce se întindea în trei judeţe, Tecuci, Covurlui şi
Putna. Conachi era unionist, fiul Smarandei dintr-o căsătorie
anterioară, Costache Negri, la fel, aşa că cele două domenii, Conacul de
la Tigăneşti şi Conacul de la Mânjina al lui Costache Negri au găzduit
întâlnirile de taină ale unioniştilor, conduşi de Cuza, Kogălniceanu şi
Alecsandri. Pe 17 august 1828, la Conacul de la Tigăneşti s-a născut
Cocuţa, fiica lui Costache Conachi şi Smarandei Negri, care în 1846 s-a
căsătorit cu Nicolae Vogoride, caimacam al Moldovei. Cocuţa a amenajat
parcul din jurul Conacului, ce se întindea pe 70 ha. Căsătoria Cocuţei
cu antiunionistul Vogoride nu avea cum să dureze prea mult, pentru că
“turcescul ginere” şi-a cam dat arama pe faţă. El visa să ajungă
domnitor al Moldovei şi chiar şi-a amenajat la Conac o Sală a Tronului,
dar Cocuţa nu putea împărtăşi iniţiativele antiunioniste ale soţului şi
după câţiva ani a rupt căsătoria cu Vogoride, iertându-l pentru că i-a
risipt o mare parte din avere, dar nu şi pentru trădarea idealului
Unirii Principatelor: “Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai
decât zestrea ce ţi-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îţi iert risipirea,
dar nu îţi iert trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit
să fie şi a dumitale”. Cocuţa s-a recăsătorit în Italia, cu principele
Emanoil Rupsoli, devenind principesă de Rupsoli. Dar şi-a găsit odihna
veşnică sub lespedea Bisericii de la Tigăneşti.
O avere donată Academiei Române
După
moartea Cocuţei, domeniul de la Ţigăneşti a fost moştenit de unul din
fii din prima căsătorie, Emanoil Vogoride, care în 1888 a vândut Conacul
şi moşia de la Tigăneşti lui Tache Athanasiu, mare proprietar de
terenuri şi prefect PNL al judeţului Tecuci între anii 1878-1898. Prin
testamentul din 27 decembrie 1897, Athanasiu a lăsat Academiei Române
“Conacul” cu cele 70 ha de parc şi moşiile de la Tigăneşti şi Călmăţui,
800 ha de pădure şi 350 ha de arabil. După moartea sa, moştenitorii au
atacat testamentul în justiţie, dar fără succes şi de la 1900 Academia
Română a devenit proprietara Conacului şi a celor două moşii. Conform
dorinţei testamentare a lui Tache Athanasiu, Academia a înfiinţat la
Conacul de la Ţigăneşti “Şcoala de Agricultură a Academiei”. În 1912,
Academia a investit, construind cele două aripi laterale ale palatului
şi modificând faţada în stil neoclasic. Clădirea a fost afectată de
cutremurul din 1940, dar a fost reparată de Academie în 1942.
“Bun al întregului popor”
După venirea comuniştilor la putere, soarta Conacului nu putea rămâne
în afara penibilei “istorii”. Terenurile i-au fost confiscate Academiei
Române în baza Deciziei nr 1486/02.11.1948 a
Consiliului de Miniştri a RPR, ce avea la bază Decretul 198/13.08.1948,
prin care au fost naţionalizate şi trecute în folosinţa unor ministere
şi instituţii publice imobilele şi terenurile care au aparţinut
Academiei Române, Academiei de Ştiinţe şi Academiei de Medicină. La
anexa II, “Bunuri rurale, agricole şi silvice”, la pct 7 este trecută
proprietatea de la Ţigăneşti, formată din 351 ha de suprafaţe agricole
şi 799 ha de pădure. În 1952, “Şcoala de Agricultură a Academiei” a fost
trecută la Ministerul Agriculturii, iar din 1967 devine “Centrul Şcolar
Agricol”, transformat mai târziu în “Liceul Agricol Tecuci”. Liceul a
primit un nou sediu în Tecuci, iar Conacul de la Tigăneşti a devenit,
pentru câţiva ani, sediu al IAS Tecuci.
“Cuibuşor de nebunii” al activiştilor PCR
În 1974, Constantin Dăscălescu, pe atunci primsecretar PCR de Galaţi a
pus ochii pe palat, care era locul ideal nu pentru un sediu IAS, ci
pentru de “sindrofii tovărăşeşti”, ba chiar şi “cuibuşor de nebunii”
erotice. Judeţeana PCR nu îl putea lua la Gospodăria de Partid, pentru
că bătea la ochi, aşa că palatul de la Tigăneşti e trecut în
proprietatea Combinatului Siderurgic Galaţi. Hârtiile s-au făcut mai
târziu. Prin ordinul 75/AS/21.041981, combinatul a preluat palatul la
valoarea de inventar de 2.171.220 lei, cu o suprafaţă construită de
12.900 mp, 25.000 mp de parc şi 8.600 mp de terenuri sportive. Restul
parcului, până la 70 ha, a devenit proprietatea IAS Tecuci. Sub
camuflajul de “Casă de odihnă pentru siderurgişti”. Ţigăneştiul a
devenit marea atracţie a şefilor comunişti. În curtea palatului au
construit o piscină şi terenuri de tenis. De 2-3 ori pe an, erau aduşi
siderurgişti, costumaţi “sportiv”, cu treninguri şi tenişi, ca să fie
filmaţi pentru “Telejurnal”, la casa de odihnă. În rest, Conacul era
locul în care activiştii obişnuiau să tragă câte o băută tovărăşească
sau să comită vreo escapadă amoroasă cu vreo “tovarăşă” din “rezerva de
cadre” a partidului.
“Salonul de nunţi”, ascuns în ceaţă
Timp
de 3 decenii, Conacul de la Tigăneşti a fost unul dintre activele
Sidexului. Mârlăniile esteticii proletcultiste se mai văd şi astăzi. La
peronul intrării în palat a fost construită o şarpantă din profile grele
de inox, iar pe balustradele terasei de la et 1 au fost sudate
“blazoanele” Sidex, cu furnale stilizate. În 1999, la pregătirea
privatizării Sidex, a avut loc desprinderea de fluxul tehnologic
principal a unor activităţi auxiliare. Atunci, Conacul a fost trecut în
proprietatea nou înfiinţatei societăţi hoteliere SC Dunasi SA Galaţi, în
al cărui patrimoniu au mai fost incluse Hotelul “Traian” ce
funcţionează într-un bloc din Galaţi şi Vila Sidex din Pădurea
Gârboavele. Acţionarul unic era FPS, succedat de AVAS. După eşuarea mai
multor tentative de privatizare, Dunasi SA a intrat în lichidare
judiciară. Sunt pe rol vreo 2-3 procese. Potrivit datelor Direcţiei de
Cultură Galaţi, administratorul judiciar este Insolvexpert SPRL Galaţi.
La sediul firmei, de pe str Universităţii nr 7, am găsit poarta legată
cu lacăte. Pe numărul de telefon al firmei, răspunde invariabil faxul.
Aşa că nu am reuşit să aflăm opinia administratorului judiciar despre ce
se mai întâmplă cu Conacul şi viitorul care i se prevede. E ceaţă mare
în jurul acestui “activ”! În perioada în care a fost activ al Dunasi SA,
Conacul a devenit Motelul “Casa Albă” din comuna Munteni, cu un comfort
de 2 stele. Aşa e consemnat şi pe site-urile ce promovează reţele
hoteliere. Dar Conacul lui Costache Conache mai are şi alt punct de
atracţie: fiind la 4-5 km de Tecuci, pe E581, a devenit şi destinaţia
ideală pentru “nunţi, botezuri, cumetrii”!
O indiferenţă de 50 milioane euro
Surprinzător, Academia Română nu e interesată de revendicarea
Conacului de la Ţigăneşti, deşi după experţi ai pieţei imobiliare
valorează peste 50 de milioane euro. Totuşi, Academia Română nu i-a dat
atenţie şi a revendicat doar o parte din terenurile fostelor moşii,
Ţigăneşti şi Cârlomăneşti. Prin titlul de proprietate nr
0539-38/07.03.2002 a obţinut 226 ha la Tecuci iar prin titlul 0539-37,
alte 50 ha în comuna Matca. Prin Hotărârea nr 1/08.02.2006 a Comisiei
de Fond Funciar din Prefectura Galaţi, a fost validat şi dreptul de
proprietate asupra celor 799 ha de pădure, care fac obiectul
retrocedării comasate, pe raza Ocolul Silvic Retezat.
Bâlbâieli în Aula Academiei Române
Valoarea de monument istoric a Conacului lui Costache Conachi, ce
face parte din Patrimoniul Cultural Naţional este mai importantă pentru
patrimoniul Academiei, decât tarlalele agricole din nu ştiu ce cătun.
Acest conac trebuie redat circuitului cultural şi ştiinţific. Opinia
publică din Tecuci şi Galaţi îşi doreşte ca palatul să devină altceva,
memorial al Unirii Principatelor, casa de creaţie a scriitorilor, sediul
unui institut de cercetare al Academiei, dar nu cârciumă. În 2001,
avocatul Mihai Căcescu din Tecuci şi-a oferit serviciile pentru ca
Academia să obţină retrocedarea în natură a Conacului. “Nu puteam să
acceptăm oferta avocaţilor din Tecuci N-o să lăsăm pe altcineva să facă
ordine în ograda noastră”, explica Nicola Tibacu, de la Oficiul Juridic
al Academiei. Dar juriştii Academiei nici nu au făcut nimic pentru
revendicare şi aceeaşi Nicola Tabacu explica de ce: “Sunt
multe dosare şi ne-a trebuit ceva timp să tatonăm terenul. Oficiul
Juridic al Academiei are puţini angajaţi şi nu a putut să se ocupe de
această problemă până acum”. După câţiva ani, pe 06.03.2005,
preşedintele de atunci al Academiei, Eugen Simion, dădea asigurări că va
fi revendicat conacul: “Procesul de recuperare a patrimoniului a fost
profund afectat în lipsa unor acte normative care să confere Academiei
Române drepturi reale de recuperare a imobilelor de care a fost abuziv
deposedată. Recent, prin apariţia unei legi speciale, respectiv a Legii
564/09.12.2004, s-au conferit Academiei Romane drepturi reale de
retrocedare. Ca urmare, instituţia noastră va întreprinde demersuri,
inclusiv pentru a i se retroceda Conacul Conachi din comuna Munteni,
judeţul Galaţi, fostă Ţigăneşti, judeţul Tecuci”, spunea preşedintele
Academiei Române. Evident, nu s-a întâmplat nimic. Am încercat să aflăm
detalii chiar de la Academie. De la Biroul de Presă, Elena Soluncă Moise
ne-a spus că se ocupă mai mult cu probleme ştiinţifice şi ne-a pasat
Oficiul Juridic. De la Oficiul Juridic, răspunsul e următorul: „Potrivit
Regulamentului Academiei, funcţionarii nu au voie să dea declaraţii în
presă. Faceţi o hârtie şi o să vi se răspundă”.
Drept pentru care „Jurnalul de Investigaţii” solicită şi pe această
cale, conducerii Academiei Române, să ofere, nu numai revistei noastre,
ci întregii opinii publice, detalii despre stadiul acestei revendicări
dacă a fost făcută. Dacă nu au fost făcute demersurile vrem să se ştie
care este cauza acestui non-combat. Dar solicităm, în primul rând,
opinia conducerii Academiei Române despre faptul că, din cauza acestei
indiferenţe, un monument istoric ce face din Patrimoniul Cultural
Naţional a fost coborât la derizoriul statut de cârciumă şi salon pentru
nunţi.
Scandalul de mită la nivel înalt, în care a fost implicat
chestorul Dan Valentin Fătuloiu, a zguduit din temelii Ministerul
Administraţiei şi Internelor. Deocamdată, cei care au plătit cu funcţia
au fost doar şeful poliţiei, chestorul Petre Tobă şi secretarul de stat
Dan Valentin Fătuloiu. Nu este exclus ca pe măsură ce ancheta înaintează să mai cadă
şi alte capete de la Interne. Declaraţiile făcute de cei arestaţi
conturează o imagine nouă asupra flagrantului de mită, din parcarea MAI.
Cătălin Chelu, cunoscut drept un afacerist veros, ar fi fost provocat
de cei care au făcut denunţurile la DNA, Dan Valentin Fătuloiu şi fiul
său Alexandru. Ancheta trebuie să lămurească dacă, într-adevăr,
chestorul a fost de bună credinţă atunci când l-a pus pe tavă
procurorilor pe Cătălin Chelu sau a fost doar o manevră pentru a-l
anihila pe omul de afaceri, în folosul unui prieten al poliţistului.
Personajul cheie al întregii afaceri a fost fiul chestorului, Alexandru
Fătuloiu, care a intermediat mita.
Preludiul scandalului
Câteva evenimente importante au precedat flagrantul de mită de la MAI. Pe 14 noiembrie
2010, la Piatra Neamţ s-a produs o reglare de conturi în lumea
interlopă, cămătarul Gheorghiţă Mararu fiind împuşcat mortal de un alt
interlop, Cristian Chilat. Incidentul s-a petrecut ziua în amiaza mare,
într-o cafenea din centrul oraşului. În aceeaşi zi, secretarul de stat
Dan Valentin Fătuloiu a fost trimis la Neamţ de ministrul Internelor
Traian Igaş pentru a evalua situaţia. Pe 16 noiembrie,
şeful IPJ Neamţ, comisarul-şef Aurelian Şoric, i-a luat apărarea
interlopului ucis, întrebându-se retoric într-o conferinţă de presă: „De
ce e interlop Gheorghiţă Mararu? Pentru că dă bani la oameni? Şi
procurorii dau bani cu camătă”. A doua zi, după evaluarea situaţiei de
la Neamţ, Fătuloiu a cerut ministrului Igaş demiterea atât a lui
Aurelian Şoric, cât şi a şefului IGPR, Petre Tobă.
Flagrantul din parcarea MAI
Omul de afaceri Cătălin Chelu a fost arestat pe 19 noiembrie,
imediat după ce i-a dat mită secretarului de stat Dan Valentin
Fătuloiu, 50.000 de euro. Chelu a fost prins în flagrant, după ce a fost
denunţat de chestorul Fătuloiu şi de fiul acestuia, Alexandru. În acea
dimineaţă, în jurul orei 10.00, Ştefan Badea, cel care a intermediat
mita, a venit în biroul lui Fătuloiu de la MAI şi i-a spus acestuia că
Chelu nu ar vrea să se întâlnească faţă-n faţă, de teama unui flagrant.
Valentin Fătuloiu a insistat să-l vadă pe omul de afaceri, spunând că
vrea să primească banii de la el personal. În cele din urmă Cătălin
Chelu a acceptat şi la ora 13.30 a venit în biroul lui Fătuloiu.
Ulterior, chestorul a coborât în parcare la maşina lui Chelu, unde a
primit prima tranşă din mită. Fătuloiu a luat punga cu bani şi a plecat
la birou, unde a predat banii procurorilor. Anchetatorii au numărat
212.850 lei, adică echivalentul a circa 50.000 euro. În paralel,
echipajele de filaj ale DNA au blocat cele două jeep-uri de lux BMW X6
cu care veniseră Chelu şi însoţitorii săi, Ştefan Badea, Antonel Bunu şi
Gabriel Constantinescu şi i-au reţinut pe toţi. După 24 de ore, timp în
care au fost audiaţi de procurori, cei patru au primit mandate de
arestare pe o perioadă de 29 de zile. Cătălin Chelu a fost acuzat de
dare de mită şi cumpărare de influenţă, iar ceilalţi trei pentru
complicitate la dare de mită şi cumpărare de influenţă. După prima tranşă de 50.000 de euro, Dan Valentin Fătuloiu urma să mai primească două maşini de lux şi două apartamente. Valoarea totală a mitei ar fi fost de circa 1.000.000 de euro.
În schimbul mitei, Chelu i-ar fi cerut lui Fătuloiu să-i muşamalizeze
dosarele de evaziune fiscală şi să-l ajute să preia controlul
Hidroconstrucţia SA.
Cătălin Chelu se temea de flagrant
Procurorii care se ocupă de caz au refăcut filmul evenimentelor, care au culminat cu arestarea omului de afaceri Cătălin Chelu. Pe 10 august 2010,
Dan Valentin Fătuloiu şi fiul său Alexandru s-au autodenunţat la DNA.
Fiul lui Fătuloiu ar fi fost contactat de fostul său partener de afaceri
Ştefan Badea, care i-ar fi promis 1.000.000 de euro din partea lui
Cătălin Chelu, dacă tatăl său îi va rezolva dosarele penale de evaziune
fiscală şi spălare de bani. Imediat după aceea, anchetatorii au obţinut
autorizaţii de la judecători pentru interceptări audio-video. Pe 12 august 2010, Alexandru
Fătuloiu s-a întâlnit cu Ştefan Badea şi cu Antonel Bunu, Potrivit
procurorilor, Cătălin Chelu era interesat de rezolvarea în regim de
urgenţă a dosarului SC Plase Pescăreşti SA, în care era anchetat penal
alături de alte persoane, pentru spălare de bani şi constituire de grup
infracţional organizat. Chelu dorea să dea mita mascată sub forma unor
contracte comerciale, deoarece se temea de flagrant. Una dintre firmele
lui Fătuloiu jr. urma să cumpere un utilaj cu preţ foarte mic şi să îl
revândă la Alprom Piteşti (societate controlată de Chelu) cu o sumă
foarte mare.
Negocieri întrerupte
În august şi septembrie au mai avut loc trei întâlniri între
Alexandru Fătuloiu, Ştefan Badea şi Antonel Bunu, toate monitorizate
audio-video. Fătuloiu jr. le-a dat intermediarilor numărul de telefon al
tatălui său, pentru ca omul de afaceri Cătălin Chelu să-l contacteze
pe secretarul de stat. Acesta nu a făcut-o pentru a vedea dacă
protestele de stradă şi moţiunea de cenzură vor dărâma Guvernul Boc. În
această situaţie, Fătuloiu ar fi demis din funcţie şi Chelu nu voia să
risipească banii. La 1 noiembrie 2010, Antonel Bunu s-a
întâlnit din nou cu Alexandru Fătuloiu şi i-a spus că vrea să se
întâlnească cu chestorul Fătuloiu, pentru a discuta despre rezolvarea
dosarelor penale şi plata mitei. O săptămână mai târziu, Badea s-a
întâlnit cu chestorul Fătuloiu la MAI pentru a discuta despre
muşamalizarea dosarelor. Cu această ocazie, Fătuloiu a insistat foarte
mult să se întâlnească personal cu Chelu.
Au bătut palma
Deşi era foarte suspicios, Cătălin Chelu a acceptat, pe12 noiembrie 2010, să se întâlnească cu chestorul
Fătuloiu în biroul său de la MAI. Omul de afaceri a cerut să se pună în
funcţiune un aparat de bruiere, dar convorbirea tot a fost
înregistrată. În discuţia cu Fătuloiu, Chelu a spus că dacă va fi chemat
la audieri în vreunul din acele dosare, va spune presei cum ar fi
încercat secretarul de stat să-şi ajute un prieten, Gheorghe Văsîi, să
câştige licitaţia de preluare a pachetului majoritar de acţiuni de la
Alprom Piteşti. Chelu a precizat că este dispus să-i dea 50.000 de euro
în numerar, două maşini de lux şi un teren, pe care s-a obligat să-i
construiască o casă. Omul de afaceri i-a mai fi oferit lui Fătuloiu alţi
300.000 de euro şi o casă de locuit, dacă l-ar fi ajutat să devină
acţionar majoritar la Hidroconstrucţii SA. La câteva zile după
izbucnirea scandalului, atât secretarul de stat Dan Valentin Fătuloiu,
cât şi şeful Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă, au fost demişi de
ministrul Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş.
Miza flagrantului
Cel
care avea cel mai mult de câştigat din scoaterea lui Chelu pe linie
moartă este afaceristul piteştean Gheorghe Văsîi, acţionar minoritar la
fabrica Alprom Piteşti. De altfel, imediat după ce a fost arestat,
Cătălin Chelu a declarat că atragerea sa în cursă a avut scopul de a
decapita conducerea fabricii de mobilă Alprom Piteşti, în interesul lui
Văsîi, bun prieten cu Dan Valentin Fătuloiu. Anul trecut, Chelu i-a
suflat de sub nas lui Văsîi fabrica de mobilă, achiziţionând pachetul
majoritar de acţiuni (51,7% ). Miza afacerii ar fi fost, de fapt,
terenurile fabricii, de peste 80 de hectare. Gheorghe Văsîi este un
influent om de afaceri din judeţul Argeş, devenit consilier judeţean în
mandatul 2000-2006 pe listele ApR. El deţine acţiuni în şapte firme,
printre care şi Girexim Financiar IFN SA şi Girexim Imobiliare SRL.
Văsîi a făcut mai multe plângeri penale împotriva lui Chelu, pe motiv că
omul de afaceri ar fi obţinut acţiunile Alprom pe căi ilegale. Gheorghe
Văsâi este un apropiat al chestorului Dan Valentin Fătuloiu, de pe
vremea când acesta din urmă era comandantul Poliţiei Argeş, informaţie
pe care omul de afaceri nu o neagă.
Fătuloiu jr., cămătar de lux
Unul dintre cei arestaţi în dosarul de mită la nivel înalt, Ştefan
Badea, a făcut dezvăluiri fulminante despre fiul chestorului Dan
Valentin Fătuloiu. Descris de tatăl său drept “un onest om de afaceri”,
Alex Fătuloiu are preocupări mai puţin onorabile. Badea a declarat
procurorilor că a spălat pentru Fătuloiu banii obţinuţi de acesta prin
camătă. Sumele erau returnate de datornici, sub formă de bilete la
ordin,
firmei lui Ştefan Badea, SC Fabimex Manufactory SRL, din Priboieni,
Ulterior, Fabimex făcea livrări fictive către firmele deţinute de
Alexandru Fătuloiu, Alexim Trans Company 2008 SRL şi Alexim Micro
Company SRL, până la echivalenţa sumelor datorate. Badea a mai declarat
că Alex Fătuloiu l-a obligat să semneze două contracte de împrumut
fictive, unul pe persoană fizică, iar altul în numele SC Fabimex, pentru
a se asigura că va primi toţi banii spălaţi. Împrumuturile, ambele în
valoare a câte 200.000 de lei, au fost încheiate la notarul Gheorghiţa
Gojgărea, din Topoloveni, unde, de altfel, erau întocmite toate
contractele prin care Fătuloiu jr. dădea bani cu camătă. Întreruperea,
vara trecută, a negocierilor pentru darea de mită, l-a înfuriat teribil
pe Alex Fătuloiu, care l-a “pedepsit” imediat pe prietenul său Ştefan
Badea. El l-a somat pe Badea să onoreze unul dintre cele două contracte
fictive de împrumut. Ştefan Badea a declarat procurorilor: “Am discutat
cu Alexandru şi mi-a spus că l-am pus într-o situaţie proastă faţă de
tatăl său, pentru că nimeni din grupul lui Cătălin Chelu nu a vrut să
dea curs invitaţiilor repetate ale chestorului Dan Valentin Fătuloiu,
pentru a lămuri problema”. Ulterior, Fătuloiu a vândut creanţa
avocatului piteştean George Adrian Vasile, contra sumei de 5.000 de lei.
El a justificat de ce a cesionat datoria pentru o sumă atât de mică:
„Mi-am dat seama că nu o să pot recupera banii niciodată”.
Chestorul Fătuloiu, implicat în numeroase scandaluri
Fost şef al poliţiei române, Dan Fătuloiu a fost numit secretar de
stat în octombrie 2009, după ce Vasile Blaga a preluat Ministerul de
Interne. În ultima perioadă, Fătuloiu a avut mai multe ieşiri publice,
în care a cerut demisii ale unor şefi din Poliţia Română. Chestorul Dan
Fătuloiu a fost şeful Poliţiei Capitalei până în 2000, când a fost
schimbat din funcţie. A fost şi şeful Poliţiei Române, până în 2007,
când a fost demis de Cristian David în urma scandalului achiziţiilor de
maşini Logan, pentru poliţie. În 2005, numele lui Fătuloiu a apărut
într-un raport, care conţinea date referitoare la fapte de corupţie
comise de mai mulţi generali de poliţie. Numele lui Fătuloiu a fost
vehiculat şi în scandalul declanşat de fuga lui Omar Hayssam, însă
chestorul a negat că ar fi avut vreo legătură cu sirianul.
Cercetat pentru manipularea pieţei de capital
Cătălin Chelu este cercetat de procurorii DIICOT în Dosarul
394/D/P/2007 pentru manipularea pieţei de capital, delapidare, evaziune
fiscală şi spălare de bani. Omul de afaceri deţinea la cele cinci
SIF-uri pachete de acţiuni mult mai mari decât 1%, decât permite legea.
Chelu a fost sancţionat de CNVM pentru că pe 24.07.2010, el şi
societăţile pe care le controla deţineau 9,16% din acţiunile SIF
Transilvania şi 1,77% din acţiunile SIF Crişana Banat. Prin intermediul a
89 de societăţi, Chelu a fost propulsat în funcţia de preşedinte al CA
la SIF Moldova şi membru în CA la SIF Oltenia. Ulterior, a determinat
firme din portfoliul SIF Oltenia să bage bani grei în firmele sale.
Firme „de carton”
Imperiul
afacerilor lui Cătălin Chelu are la bază o puzderie de SRL-uri „de
carton”, firme care nu au salariaţi, ci doar 1-2 asociaţi şi un
administrator. Pe str. Prunari, nr. 17, se află sediile unui SA şi 19
SRL-uri. Toate firmele de pe Prunari 17 sunt acţionare la SIF Moldova şi
SIF Oltenia. Pe str Dogăriei, nr. 133, este sediul SC Libron Consulting
SA şi a 16 SRL-uri. Toate firmele de pe Dogăriei 133 sunt acţionare la
SIF Otenia. Pe str Fraternităţii, nr. 9, se află sediile a 23 de
SRL-uri, acţionare la SIF Oltenia. Pe str Instrucţiei, nr. 1, se află
sediile a 28 de SRL-uri, pe str Narciselor, nr. 47, sunt sediile altor
20 de SRL-uri, în clădirea Hyt Center, de pe str Traian, sunt sediile
altor cinci SRL-uri, iar pe str. Democraţiei, nr. 5, mai au sediile alte
15 SRL-uri. Toate aceste firme îi au acţionari pe Chelu, pe mama sa,
Doina Râmar, pe tatăl său vitreg, Cezar Râmar, dar şi pe oamenii săi de
încredere, Gabi Constantinescu, Liuţa Stan, Carmen Vlaicu, Maricel Stan,
etc. Creşterea controlului asupra SIF-urilor înseamnă pentru Chelu
obţinerea unei poziţii importante în Consiliul de Administraţie al
SIF-ului, ceea ce înseamnă informaţii şi accesul la încheierea unor
tranzacţii cu acţiunile unor firme controlate de SIF-uri.
Filantropia SRL
În 2004, CNVM a sesizat Garda Financiară după ce a descoperit că
inventivul Cătălin Chelu a înfiinţat mai multe asociaţii umanitare şi
prin intermediul lor făcea tranzacţii cu acţiuni, investiţii financiare
şi vânzări de titluri de valoare tranzacţionate la bursă. La Asociaţiile
“Pentru un nou început”, “Spre Viitor” şi “Un sfat bun”, preşedinte era
chiar Cătălin Chelu. Alte asociaţii, “Bucuria”, “Împlinirea”, “Steaua
Călăuzitoare”, “Prietenii tăi”, “Dăruieşte”, “Inimă Curată” şi “Tu eşti
viitorul”, erau înfinţate de SRL-urile lui Chelu, Cony Sat SA, Globelink
SRL, Cony Scop SRL, Rogensoft SRL, Alpinosat SRL, Dacsat SRL,
Datobitsat SRL şi Tromero SRL. In perioada ianuarie-februarie 2004,
Asociaţiile “Pentru un nou început”, “Spre Viitor” şi “Un sfat bun”, au
virat către Cony Sat SA 3.148.926.360 lei vechi, bani proveniţi din
comercializarea titlurilor de valoare intrate anterior în proprietatea
asociaţiilor. În aceeaşi perioadă, Asociaţiile “Bucuria”, “Împlinirea”,
“Steaua Călăuzitoare”, “Prietenii tăi”, “Dăruieşte”, “Inimă Curată” şi
“Tu eşti viitorul”, au virat în conturile Cony Sat SA 8.587.444.500 lei.
Vânzare frauduloasă de acţiuni
În dosarul 394/D/P/2007, aflat în anchetarea DIICOT, Cătălin Chelu
este cercetat pentru că în calitate de preşedinte CA al SIF Moldova a
aranjat vânzarea pachetului majoritar din acţiuni deţinut de SIF la
Elnav SA Galaţi unui apropiat, omul de afaceri gălăţean Cornel Mangalea.
Elnav SA Galaţi este fosta societate ce producea elice pentru nave şi
piese turnate din aliaje speciale. La 28.02.2006, SIF Moldova deţinea
794.371 din acţiunile Elnav SA, adică 58%, alte 546.899 acţiuni (40%)
fiind deţinute de SC Nicorex SRL Galaţi, restul de 25.810 acţiuni
(1,9%), fiind la micii acţionari. SIF Moldova, al cărui preşedinte CA
era Cătălin Chelu, a vândut pachetul majoritar firmei Metal Grup
Industrie SRL Galaţi, condus de omul de afaceri Cornel Mangalea.
Tranzacţia s-a făcut prin intermediul societăţii lui Chelu, EldaInvest.
Pentru pachetul de 58%, Mangalea a plătit SIF-ului 515.691 lei. În 2005,
Elnav fusese evaluată de Romcontrol SA Bucureşti la 11,4 milioane euro.
Tranzacţii nule
Ulterior, Mangalea a căzut la înţelegere cu Ion Panaghia, unul dintre
cei doi asociaţi ai Nicorex, cumpărând şi pachetul de 40%. Tranzacţia
cu acţiunile Nicorex SRL a fost o înşelătorie, pentru că Panaghia a
vândut fără ştirea celuilalt acţionar, Gheorghe Mardare. De aici a ieşit
la iveală întreaga tărăşenie şi s-a ajuns la dosarul penal. Mardare a
cerut instanţelor să anuleze tranzacţiile, care încălcau flagrant legea.
Nici SIF-ul lui Chelu, nici Nicorex SRL, nu puteau vinde acţiunile
deţinute la Elnav SA, pentru că la acea dată societatea era în procedură
de lichidare judiciară, în dosarul 201/LJ/2005, aflat pe rolul Secţiei
Comerciale a Tribunalului Galaţi.
Parchetul Galaţi a blocat ancheta
Gheorghe Mardare a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galaţi. Dar în dosarul 531/II/2007, cererea sa a fost
respinsă prin Rezoluţia din 16.07.2007 a prim-procurorului Nicolae
Chirilă. A contestat soluţia în instanţă, iar prin sentinţa
632/04.12.2007, pronunţată în dosarul 5898/121/2007, Tribunalul Galaţi
i-a admis plângerea penală, redeschizând urmărirea penală împotriva lui
Ion Panaghia, Cornel Mangalea şi Cătălin Chelu. Pe 16.06.2008, la
judecarea recursului la Curtea de Apel Galaţi, completul format din
judecătorii Maria Tacea, Liviu Herghelegiu şi Constantin Carcotă, a
acceptat recursul Parchetului. Practic, s-a refuzat anchetarea acestui
dosar penal.
Şeful DIICOT, Codruţ Olaru protectorul lui Chelu
După ce parchetul din Galaţi au refuzat anchetarea dosarului, Mardare
s-a adresat la structura centrală a DIICOT, iar pe 28.10.2008 i-a fost
admisă cererea. Dosarul a fost conexat în dosarul 394/D/P/2007, în care
Chelu este cercetat de DIICOT de trei ani. Cercetarea a început, dar nu
s-a soldat cu rezultate concrete. Mardare a primit un răspuns semnat
chiar de şeful DIICOT, procurorul Codruţ Olaru, în care i se spune că
„nu există” ceea ce sesizase până şi instanţa de la Curtea de Apel
Galaţi, că faptele se încadrează la infracţiunea de „înşelăciune”. „În
legătură cu dosarul penal394/D/P/2007, aflat în instrumentare la această
direcţie, vă comunicăm că până în prezent cercetările efectuate în
cauză nu au identificat elemente de natură penală în ceea ce priveşte
plângerea penală formulată de numitul Gh Mardare”, se spune în hârtia
lui Olaru.
„Plase Pescăreşti” SA, preluată prin atacuri cu mascaţii
Metodele mafiote prin care Cătălin Chelu a preluat controlul unor
societăţi comerciale au fost dezvăluite de directorul Direcţiei Vamale
Galaţi, Petrică Munteanu, care în 2008 era director economic la Plase
Pescăreşti SA. El a relatat pentru „Jurnal de Investigaţii” despre
asaltul organizat de Chelu, sub protecţia Poliţiei Galaţi, cu zeci de
„mascaţi” şi interlopi, pentru ocuparea sediului societăţii. În acest
caz, au lucrat pentru Chelu, doi comisari de la IPJ Galaţi şi cinci
agenţi de la Secţia 1 Poliţie.
Falsuri în serie
Cătălin Chelu deţinea 14% din acţiunile SC Plase Pescăreşti SA şi îşi
dorea să preia controlul absolut, pentru că reprezintă o fabuloasă
afacere imobiliară. Fabrica este situată pe un teren de 2 hectare,
într-un cartier central al Galaţiului, care valorează 12 milioane euro.
Chelu şi-a propus să investească un milion de euro pentru o majorare de
capital prin care să crească numărul acţiunilor deţinute de el de la
600.000 la 40.659.870 de acţiuni, devenind majoritarul absolut.
Preşedintele asociaţiei era pe atunci directorul economic Petrică
Munteanu, nu fost de acord cu intenţiile lui Chelu. La începutul lui
iulie 2008, Cătălin Chelu a încercat să înscrie în Registrul
Acţionarilor 52 de contracte de cesiune, prin care unii mici acţionari
îi cedau lui Chelu acţiunile lor. Contractele erau false, pentru că
majoritatea celor care îi cesionau acţiunile lui Chelu erau decedaţi sau
plecaţi în străinătate.
Sechestraţi şi loviţi de locotenenţii lui Chelu
În ziua următoare, Chelu a organizat descinderea în birourile
societăţii pentru a-i angaja pe patru dintre apropiaţii săi: Gabi
Constantinescu şi Antonel Bunu, arestaţi ţn dosarul de mită de la MAI,
Ionel Mitu şi Petru Mihalcea. Ca angajaţi ai societăţii, cei patru au
cerut înregistrarea unui pachet de acţiuni cumpărate din oraş.
Constantinescu şi Mihalcea au intrat peste contabilă, căreia i-au cerut
registrul acţionarilor, iar Mitu şi Bunu au blocat uşa, ca să nu intre
nimeni. Contabila a refuzat să dea Registrul Acţionarilor şi a fost
lovită. Există un certificat medico-legal care dovedeşte agresiunea.
Atunci, Munteanu a fost sechestrat timp de patru ore. “La un moment dat,
Constantinescu a fost sunat de Chelu, îi spunea <<nu, încă nu am
rezolvat>>, apoi a început să ţipe, să dea cu pumnul în masă şi să
arunce lucrurile prin birou, m-am speriat. Am început să sun la 112.
Cei de la Secţia 1 au venit după al 7-lea apel. În prezenţa celor trei
poliţişti, Constantinescu a sărit pe mine, iar unul din poliţişti l-a
luat, i-a sucit mâna la spate şi a vrut să-i pună cătuşele, dacă nu se
linişteşte. Atunci s-au comportat ca nişte adevăraţi poliţişti.
Ulterior, au uitat să facă procesul verbal”, povesteşte Munteanu. Fără
procesul verbal al poliţiştilor de la Secţia 1, evenimentul nu a
existat. Aşadar, Parchetul nu are ce să ancheteze!
Consiliu fals de Administraţie
Complicii lui Chelu au fabricat, în clandestinitate, o hotărâre AGA,
prin care au demis consiliul de administraţie şi au pus altul. AGA din
11 august nu a avut loc, nu fusese convocată nici prin Monitorul
Oficial, nici altfel. Dar judecătoarea Doina Mihăilă nu s-a încurcat în
astfel de amănunte şi a dat încheierea prin care un fals a devenit un
act administrativ cu efecte juridice. Actul cu pricina a fost contestat
în instanţă şi a făcut şi obiectul unei plângeri penale, în baza căreia a
fost începută urmărirea penală împotriva lui Chelu şi a complicilor
săi. Judecătoarea Mihăilă s-a pensionat la două luni după ce a dat
sentinţa favorabilă grupării Chelu, prin care falsul a devenit document
cu valoare juridică
Foştii acţionari ai BIR au reclamat la CSM ceea ce ei apreciază ca
fiind un „jaf la drumul mare”, acuzându-i pe unii magistraţi de
complicitate la jaf.
„Cioclii” băncilor au cheltuit o avere
Lichidatorul Băncii Internaţionale a Religiilor, a făcut cheltuieli din fondurile acestei bănci de peste 753,1 miliarde lei vechi din care :
Salarii, bonusuri de performanţă (personal lichidator) ………… 375,6 miliarde
Remuneraţia (onorariul lichidatorului)…………………………………. 154,1 miliarde
Onorarii şi comisoane avocaţi (aceştia fiind general cunoscuţi ca
stând, în cea mai mare parte, în aceeaşi barcă cu
lichidatorii)…………..144,4 miliarde
Alte cheltuieli (mijloace transport, consumabile etc.)……………………… 8,2 miliarde
După cum se poate observa, din totalul sumei de peste 1.697 miliarde
lei, încasată de la data declanşării procedurii de lichidare a băncii şi
până în luna septembrie 2010, pretinsul lichidator al Băncii
Internaţionale a Religiilor a cheltuit, în diverse forme, mai mult de
753 miliarde lei, pentru sine şi în interesul său. Banii s-au dus pe
propriile salarii, bonusuri de performanţă, pe (propriile) onorarii
avocaţiale şi bineînţeles pe propriul onorariu de „lichidator”. Orice
truditor în economia românească ar avea toate motivele, spunem noi,
să-şi exprime îndoia faţă de corectitudinea şi mai ales faţă de
randamentul sumelor descrise mai sus. Este de-a dreptul scandalos, ar
spune majoritatea absolută a contribuabililor, să scurgi în propriile
buzunare aproape jumătate din banii recuperaţi, chiar dacă respectivele
cheltuieli ar putea fi justificate, cu acte, până la ultimul leuţ.
Situaţia înregistrată în luna august a acestui an este chiar mai
dramatică: lichidatorul a încasat suma de 12,2 miliarde lei din care a
făcut cheltuieli de 11,2 miliarde lei, reţinându-şi ca onorariu de
lichidare 9, 9 miliarde lei.
Semnele de întrebare capătă accente tot mai acute atunci când citim acuzaţiile aduse lichidatorului de către fosta conducere a BIR, aflate acum în dezbaterea Consiliului Superior al Magistraturii. Aceştia susţin că suma recuperată trebuia să fie cu mult mai mare.
Potrivit reclamaţiei depuse la CSM, reprezentanţii băncii critică
faptul că lichidatorul a acordat, la creanţele BIR, discount-uri de
peste 200 miliarde lei, deşi aceste creanţe erau asigurate cu garanţii
solide ce puteau fi valorificate la preţuri de piaţă şi că active
(sedii, alte clădiri) proprietatea BIR ar fi fost valorificate la
preţuri între 10-40% faţă de valoarea reală.
Pietre preţioase şi terenuri de lux „topite” de lichidatori
La acestea se adaugă alte „afaceri” reclamate, unele dintre acestea tratate şi de către „Ziarul de Investigaţii”. Afacerea pietrelor preţioase este una dintre cele mai spectaculoase şi vizează modul în care au fost „valorificate cele mai mult de 10 kilograme de smaralde, rubine şi safire, depozitate în băncile belgiene de „falimentara” Bancă Internaţională a Religiilor. Ziarul de Investigaţii a relatat pe larg cazul pietrelor preţioase şi despre acţiunile „discutabile”, să nu spunem dubioase, ale lui Arin Octav Stănescu în acest caz. Din păcate, la acest caz se adaugă alte şi alte necunoscute, care s-au aflat sau se află, de prea mult timp, în atenţia procurorilor. Între acestea, un caz aparte îl constituie valorificarea scandaloasă a terenurilor deţinute de BIR la Breaza, caz despre care veţi putea citi, pe larg”, în ediţiile viitoare ale „Jurnal de Investigaţii”. „În realitate, Banca Internaţională a Religiilor a fost supusă unui adevărat jaf al fondurilor şi patrimoniului său, sub pretextul lichidării, conducând la concluzia săvârşirii unor acte de mare corupţie, fapt pentru care se nasc întrebări dacă acestea nu s-au produs cu complicitatea / co-autoratul unor magistraţi ?, se arată în sesizarea depusă la CSM.
Conflict de interese
O adevărată anchetă nu poate avea însă vreun rezultat cât timp nu se
elucidează o problemă fundamentală – conflictul de interese în care este
acuzat că se află nimeni altul decât ministrul justiţiei – Cătălin
Marian Predoiu, al cărui nume este strâns legat de toţi actorii de pe
scena lichidării Băncii Internaţionale a Religiilor. Iar distribuţia
este una pe alese:
Doi dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din România Călin Andrei Zamfirescu şi Stan Târnoveanu sunt asociaţi atât în „RVA Insolvency” cât şi în „Zamfirescu Racoţi Predoiu”, ultimul enumerat fiind ministrul Predoiu! Acesta şi-a cesionat acţiunile la numirea în funcţia de ministru, de la Guvernul Tariceanu 2, dar a permis şi permite folosirea, ilegală, a numelui său, ca factor de presiune în dosarele grele ale justiţiei. Deşi împotriva sa a fost înregistrată şi o plângere penală (instrumentată de subalternii Laurei Codruţa Kovesi), Predoiu nu a mişcat un deget pentru a-i determina pe avocaţii firmei de unde s-a lansat în politică şi în funcţia de ministru să renunţe la posibilitatea de a-şi crea avantaje incorecte în instanţă prin folosirea numelui său. „SCA Zamfirescu-Racoti-Predoiu prezintă cu un tupeu rar întâlnit, în orice litigiu în care sunt angajaţi avocaţi ai acestei societăţi, ca titlu de marcă şi numele Predoiu, inclusiv prin aplicarea stampilei, pentru a face cunoscut instanţelor şi părţilor în litigiu că în calitate de apărător este angajată o personalitate importantă de înalt rang guvernamental, nimeni altul decât ministrul justiţiei (…). Reprezentanţii societăţii folosesc ostentativ, pe tonuri sentenţioase, numele proprietarilor societăţii, accentuând numele domnului C.M. Predoiu, cu scopul vădit de a timora instanţă, respectiv făcând-o să înţeleagă/să ţină seama/să fie atentă împotriva cărei personalităţi urmează să se pronunţe”, se arătă în plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În distribuţie…
Societatea de avocatură Zamfirescu – Predoiu apără şi încasează onorarii de la BIR, prin RVA Insolvency Specialists SPRL, societatea care se pretinde lichidatorul urmaş de drept al „Moore Stephens” (dar actele contrazic „moştenirea”). Zamfirescu şi Târnoveanu au încălcat, deatfel, legea (OUG 86/2006), în luna iunie 2007, când şi-au exercitat, în dosarul falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor, atât calităţile de avocat cât şi pe cele de lichidatori: „Un practician în insolventa nu poate avea simultan ori succesiv, într-o perioadă de 2 ani, pentru aceeaşi persoană (Banca Religiilor – n.n.), şi calitatea de avocat, (…). Interdicţia se extinde şi la asociaţii, colaboratorii şi salariaţii societăţii civile profesionale de practicieni în insolventa” (art. 30). Aceeaşi lege interzice exercitarea profesiei de practician în insolvenţă la tribunale, tribunalele specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe lângă aceste instanţe unde funcţia de judecător sau procuror este îndeplinită de o rudă sau un afin până la gradul al III-lea al practicianului: „Interdicţia se aplică şi practicianului în insolventa care se foloseşte de formă de organizare profesională (…) în scopul eludării acestor interdicţii.” Or, Călin Andrei Zamfirescu, asociat şi şi practician în insolvenţă la RVA Insolvency Specialists SPRL, este socrul ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu. Predoiu nu este însă nici judecător, nici procuror, dar legiutorul a introdus interdicţia exercitării profesiei de practician în insolvenţă la tribunalele unde acesta are o rudă judecător sau procuror, tocmai pentru că „ruda” ar putea exercita o influenţă, de orice fel, asupra cazului. Or ministrul justiţiei este mai mult decât atât, poate cineva să pretindă că ministrul justiţiei nu poate avea o astfel de influenţă la o instanţă românească, indiferent care ar fi aceasta?! Surse din cadrul sistemului susţin că, în realitate, ministrul Predoiu poate avea o influenţă DIRECTĂ şi NEMIJLOCITĂ la orice tribunal sau curte de apel de pe teritoriul României, deoarece toate acestea sunt, practic, subordonate financiar- administrativ ministrului Cătălin Predoiu, ordonator principal de credite pentru toate instanţele. În cazul procurorilor, influenta este la fel de clară deoarece „procurorii îşi desfăşoară activitatea (…) sub autoritatea ministrului justiţiei”, iar procurorul general este numit, se ştie, la propunerea ministrului… Deşi solicitaţi să elucideze aspectele de mai sus, nici reprezentanţii RVA, nici ministrul Predoiu, nu au răspuns demersului nostru jurnalistic. În cazul ministrului Predoiu situaţia este mai delicată, acesta depăşind şi de 5-6 ori termenul limită pentru a răspunde cererilor formulate în temeiul Legii 544, privind liberul acces la informaţiile publice.
Primarul comunei Snagov, Apostol Muşat, este pe cale să devină
autorul, împreună cu consilierii locali, ai unuia dintre cele mai mari
jafuri din domeniul public, care a a avut loc, vreodată, în România.
Edilii au pus la cale un plan urbanistic general prin care mai mult de
50 de hectare din lacul Snagov, cunoscute drept domeniu public al
statului, de către toate autorităţile române, au fost „vopsite” drept
terenuri proprietate privată, taman bune pentru a găzdui o puzderie de
vile P+1 care să bage sute de milioane de euro în buzunarele
„proprietarilor” de pe domeniu public.
Principalii beneficiari ai tranzacţiei sunt Remus Truică, fostul şef al
cancelariei primului ministru Adrian Năstase şi jurnalistul Sorin Roşca
Stănescu, care ar putea fi şi principalii păgubiţi dacă organele
statului vor acţiona pentru respectarea legilor şi Constituţiei
României.
Deşi lacul Snagov aparţine domeniului public al statului, pe care
nimeni nu are vreun drept să devină proprietar („domeniul public este
inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil” – Constituţia României),
Primăria comunei Snagov a împărţit domeniul public la mai mulţi cetăţeni
ai comunei, pe care i-a împroprietărit cu mai mult de 50 de hectare din
lacul Snagov, în două „loturi” aflate la graniţa dintre comunele Snagov
şi Gruiu. Primul lot, cel în care au devenit proprietari Truică şi
Roşca Stănescu, este o insulă de stufăriş, redenumită, şmechereşte,
„teren agricol”. Cel de-al doilea, în suprafaţă de peste 30 de hectare, o
ravenă în care era depozitat mâlul rezultat din decolmatarea lacului, a
fost vopsit pe ascuns, tot „teren agricol”, fără ca autorităţile să
bage de seamă că un întreg „colţ” al lacului a dispărut peste noapte de
pe hartă.
Dispariţia lacului Snagov, spectacol de magie la Palatul Victoria
Primul spectacol de iluzionism în care s-a executat dispariţia
insulei din domeniul public al statului a avut loc, în 2002, în faţa
spectatorilor de la Palatul Victoria, când Adrian Năstase şi membrii de
atunci ai Guvernului României au aprobat o hotărâre (930) care
cuprindea, printre altele, inventarul domeniului public al comunei
Snagov. Inventar în care a fost strecurat şi lacul Snagov, ca aparţinând
domeniului public al comunei. Cum mâna este mai iute ca ochiul, o ştiu
bine toţi scamatorii, niciunul dintre membrii Executivului nu a băgat de
seamă, nici până astăzi, că lacul Snagov figurează la toate
instituţiile statului – Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului şi
cel de Interne, ca aparţinând domeniului public al statului, nicidecum
al comunei Snagov.
Întrebat cum crede că s-a putut aproba hotărârea de guvern fără ca
nimeni să observe eroarea, unul dintre membrii comisiei de inventariere a
domeniului comuniei Snagov, Niculae Dima, astăzi secretar al primăriei
Snagov ne-a spus : „Fiţi serios, domnule! N-a fost greu de loc. Puteam
trece în inventar şi Casa Poporului şi tot se aproba”. Aşa să fie oare,
chiar nimeni? Nici măcar Remus Truică, şeful Cancelariei primului
ministru? Din păcate, niciunul dintre cei care au cunoştinţă de caz nu
ne-a putut lămuri dacă la show-ul din august 2002, când s-a „aplaudat”
HG 930, Remus Truică, şeful cancelariei, s-a aflat în public sau nu
cumva el a fost cel care a „prestat” cu bagheta la joben.
De ce a trebuit însă făcută această scamatorie? Simplu, pentru că
numai aşa puteau dispune, fraudulos, edilii comunei, de lac, păstrând o
aparenţă de legalitate. Altfel, trecând în registrul legal, hotărârea
care a aprobat inventarul domeniului public al comunei nu constituie
nicidecum un act de proprietate al comunei asupra Lacului Snagov care
este cunoscut şi astăzi doar ca domeniu public al statului.
Cum a scos primarul Muşat din pălărie iepuraşul de 22 de hectare
Cinci
ani mai târziu, la data de 27 septembrie 2007, Consiliul Local Snagov a
„aprobat”, la propunerea primarului Apostol Muşat, diminuarea
suprafeţei „luciu de apă” a lacului Snagov, cu 22 de hectare. Hotărârea
Consiliului Local este din start în afara legii, deoarece, după cum
ne-au confirmat juriştii consultaţi de „Ziarul de investigaţii”, acesta
nu poate opera asupra domeniului public, chiar dacă edilii Snagovului
aveau în spate, cum am arătat mai sus, o hotărâre de guvern „strâmbă”!
Consilierii comunei au mai aprobat includerea în inventarul din
Hotărârea de Guvern a suprafaţei de 22 ha, dar la poziţia „TEREN”, fără
să aibă vreo aprobare în acest sens de la „Apele române”,
administratorul lacului! O lună mai târziu, la data de 31 octombrie
2007, Consiliul Local a recidivat, hotărând trecerea imobilului de 22
hectare (tarlaua 10, parcela 117 Snagov) din domeniul public al
statului, în domeniul privat al comunei (evident că ei au continuat să
afirme că terenul în domeniul comunei). Găina cu ouă de aur fusese deja
pregătită…
Predica lui Apostol Muşat: Roşca Stănescu şi Truică, unicii beneficiari
În urmă cu mai puţin de doi ani, în luna iunie 2009, primarul comunei
a împroprietărit pe insulă mai mult de o sută de cetăţeni ai comunei
ori moştenitori ai acestora. Toţi cei puşi în posesie au vândut
terenurile către „vecinii” Remus Truică şi Sorin Roşca Stănescu. Toate
contractele de vânzare – cumpărare au fost încheiate la doi notari (unul
din Bucureşti, altul din Snagov), preţul vânzării fiind acelaşi – 15
euro pe metrul pătrat!
Terenurile din domeniul public au fost preluate pe două tipuri de
contracte: de vânzare – cumpărare (sfârşitul anului 2009 – începutul lui
2010) sau contracte de cesiune a drepturilor încheiate încă din 2008,
înainte de „împroprietărire”. În toate aceste contracte se regăseşte o
clauză interesantă: „Dau mandat expres cesionarului (Sorin Roşca
Stănescu sau Remus Truică – n.n.) pentru obţinerea documentelor cu
privire la acest teren”. Ceea ce s-a şi întâmplat, toţi cei care au
încheiat astfel de contracte cu Roşca Stănescu sau Remus Truică primind
terenul taman pe „insulă”.
Insula comorilor
La
data de 19 aprilie 2010, partenerii Remus Truică şi Roşca Stănescu
şi-au dat planurile pe faţă când au cerut certificat de urbanism pentru
un PUZ (plan urbanistic zonal) pentru „Ansamblu rezidenţial + Dotări”,
pentru întreaga insulă. Remus Truică a depus atunci un memoriu
justificativ cu propunerea de trecere a terenului în intravilan cu
scopul construirii unui ansamblu rezidenţial de lux. „Funcţiunea
principală este de locuire individuală (în regim izolat şi cuplat), dar
se propun şi funcţiuni complementare precum agrement şi
servicii/comerţ/alimentaţie publică (…) Terenul este înconjurat de
Lacul Snagov, reprezentând o insulă ce are vecini în sud şi vest zone
rezidenţiale privilegiate (de cand poate avea o insulă alţi vecini decât
apa? – n.n.). Accesul în zonă se va realiza prin două poduri, unul în
partea de sud şi al doilea în est”. Cererea pentru emiterea
certificatului de urbanism a fost deja avizată de primarul Muşat
Apostol, care a calificat stufărişul şi mâlul aferent drept „teren
agricol” dar ancheta de atunci a „Ziarului de Investigaţii” i-a făcut pe
edilii comunei să facă pasul înapoi, retrăgând cererea de emitere a
certificatului de urbanism!!! Retragerea cererii ne-a fost confirmată de
către Cristache Rădulescu, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov.
Retragerea a fost una doar strategică, edilii Snagovului promovând
„planul B”, ceea ce o anchetă a Parchetului ar putea califica, spun
juriştii, drept o „infracţiune în formă continuată”. Planul B este de
fapt un nou Plan Urbanistic General (PUG) al comunei în care insula este
trecută direct drept teren construibil cu vile P+1. Potrivit PUG
terenul este „vopsit” drept locuinţe individuale + servicii publice, iar
din proiect nu pare a lipsi niciun amănunt al afacerii „retrase” anul
trecut. Toate vilele sunt la locul lor şi tot la „locul lor” sunt în
noul PUG şi cele două poduri (la sudul şi la estul insulei) care vor
permite curioşilor accesul pe insula „Truică – Roşca Stănescu”.
Golful furat
Cercetarea
PUG-ului, care a fost depus spre avizare la Consiliul Judeţean Ilfov la
data de 21 decembrie 2010, ne-a dezvăluit încă o scamatorie mai mare
chiar decât insula. Un întreg golf al Lacului Snagov (mai mult de 30 de
hectare) a dispărut de sub ochii guvernanţilor, fapt ce se poate vedea
chiar şi din satelit („Google Earth” – n.b.) dar numai de la Palatul
Victoria nu! Astfel toate hărţile legale în vigoare (fie
că sunt la Consiliul Judeţean Ilfov, la „Apele Române” sau la Guvern
ori Preşedinţie) arată că în colţul de Nord-Vest al Lacului Snagov apa
pătrunde, într-o formă de „U” aproximativ în terenul de la Siliştea
Snagovului. Aşa arată toate hărţile oficiale din România. Situaţia din
teren este cu totul alta – colţul lacului, mai mult de 30 de hectare, a
dispărut cu totul, iar în noul PUG figurează, la fel ca insula, drept
teren construibil vile P+1 şi servicii publice. Fotografiile făcute de
satelitul menţionat mai sus arată că acea parte din lac a dispărut cu
totul. O fi mâna aceluiaşi grup de prestidigitatori? Cert este că, odată
aprobat noul PUG, vilele vor putea fi construite, în condiţii de
pseudo-legalitate, pe baza unor simple autorizaţii de construire,
eliberate de Primăria Snagov, instituţia care, dealtfel, a regizat toate
cele de mai sus. Aceasta în pofida faptului că toate autorităţile
competente ale statului, susţin că intervenţiile asupra domeniului
public sunt, în cazul de faţă, ilegale. Mai puţin prefectul judeţului
Ilfov, Dan-Cornel Baranga, care se eschivează mai ceva ca un gestionar
de băcănie.
Arhitecta PUG-ului: „Am lucrat cu materialul clientului”
Firma
de arhitectură responsabilă de toate minunile PUG Snagov, „Arua Create
Design” a primit lucrarea prin încredinţare directă. Firma are ca unic
asociat şi administrator pe arhitectul Aura Huluba, consilier personal,
pe probleme de urbanism, al preşedintelui CJ Ilfov, Cristache Rădulescu.
Aura Huluba ne-a declarat că a lucrat strict cu materialul clientului –
Primăria Snagov şi că se acolo a luat la cunoştinţă că ambele terenuri
ar fi proprietate privată. Ea a promis că va solicita clarificări asupra
regimului de proprietate a celor două terenuri, inclusiv ca urmare
documentaţiei (corespondenţă oficială MAI- Apele Române – Consiliul
Judeţean Ilfov – Prefectura Ilfov) pe care „Ziarul de Investigaţii”, i-a
prezentat-o. Până una-alta o credem pe cuvânt…
Apele Române secate
Conducerea Administraţiei Naţionale „Apele Române” (ANAR), susţine
sus şi tare că întregul lac este domeniu public al statului. „Lacul
Snagov, în suprafaţă de 592 hectare aparţine în întregime domeniului
public al statului având nr. MF 64094 şi este administrat de către
noi”, ne-a declarat Dávid Csaba, directorul general al instituţiei.
Dealtfel Csaba şi Petru Diacon, director în cadrul administraţiei au
semnat o adresă prin care contestau un proiect de hotărâre de guvern, la
începutul anului trecut, prin care Lacul Snagov urma să fie transferat
din domeniul public al statului în cel al judeţului Ilfov, iar „Apele
Române” să renunţe la administrarea lacului în favoarea Consiliului
Judeţean Ilfov. Urmare a adresei semnate de cei doi, MAI a refuzat să
promoveze hotărârea de guvern, deoarece prin efectul legii, se arată în
adresă, Lacul Snagov „nu poate fi decât domeniul public al statului”. De
acest fapt au luat la cunoştinţă atât Consiliul Judeţean Ilfov, cât şi
Prefectura, ne-au confirmat surse din ANAR!
După cum lesne se poate observa, în toate documentele oficiale (mai
puţin cele ale Prefecturii Ilfov), Lacul Snagov continuă să figureze
drept domeniul public al statului, deşi mai mult de 50 de hectare au
ajuns în poprietatea lui Truică şi Roşca Stănescu.
Cristache Rădulescu promite vigilenţă
Preşedintele Consilului Judeţean Ilfov s-a declarat consternat de
prevederile PUG, mai ales că aflase şi de prima tentativă, când edilii
Snagovului încercaseră să promoveze un Planul Urbanistic Zonal, dar au
retras demersurile de obţinere a unui certificat de urbanism. „În
conformitate cu dispoziţiile legale în materie, transferul unui bun din
domeniul public al statului în domeniul public al judeţului Ilfov sau al
unei comune se poate face numai prin hotărâre de guvern dedicată, la
cererea Consiliului Judeţean sau a consiliului local al comunei. Nu ştiu
să existe aşa ceva pentru Lacul Snagov”, ne-a declarat Cristache
Rădulescu, preşedintele CJ Ilfov. El crede că PUG-ul ar fi putut fi
încredinţat consilierei sale, tocmai pentru a fi trecut mai uşor prin
Consiliul Judeţean. Voi solicita Comisiei de urbanism vigilenţa maximă,
ne-a mai spus Rădulescu. El a mai afirmat că solicitarea nulităţii
hotărârilor de consiliu local sunt un atribut al prefectului judeţului.
Baranga o ţine langa
Legea confirmă spusele lui Rădulescu – Prefectul judeţului Ilfov este
persoana care nu are cum să nu ştie că Lacul Snagov nu mai este în
proprietatea exclusivă. Deşi este prefect de Ilfov de numai un an,
Dan-Cornel Baranga nu a mişcat un deget prin care să apere, aşa cum a
jurat, Constituţia României. Deşi a fost sesizat de problemă de
redactorii „Ziarului de Investigaţii”, Baranga nu a atacat nici până
astăzi în instanţă hotărârile Consiliului local Snagov, nule de drept –
spun juriştii, care au permis scamatoriile cu Lacul Snagov.
Grătarul lui Apostol
Apostol Muşat, primarul comunei Snagov ne-a spus, încă de la prima
tentativa cu Planul Urbanistic Zonal, că nu era primar în 2002 (era
viceprimar -n.n.) iar hotărârile (ilegale) aprobate în 2007, la
propunerea sa, prin care edilii din Snagov au dispus de lac în dispreîul
legilor şi a
Constituţiei au fost avizate de Prefectura Ilfov. Mai mult, Muşat ne-a
declarat că hotărârile din 2007 nu au fost atacate în instanţa de
contencios în termen de 6 luni, aşa că… Greşit, spun juriştii
consultaţi de noi, răspunderea penală înlătură prescripţia sugerată de
Muşat iar aici este limpede un caz de natură penală. Mai mult, legea
contenciosului prevede ca nulitatea unui act administrativ poate fi
invocată oricând. Despre cei doi proprietari ai insulei, Muşat ne-a spus
că îl stimează pe Remus Truică iar cu Sorin Roşca Stănescu este chiar
prieten – „mai facem un grătar împreună, mai bem un vin roşu”.
Problemele pentru Muşat ar putea apărea, spun sursele noastre, dacă
faptele sale vor fi cercetate de Parchet, iar Justiţia ar hotărî, în
cazul dovedirii vinovăţiei, chiar dispunerea grătarului pe verticală,
ne-au declarat specialişti în contenciosul administrativ.
Truică ne-a urat succes. El are deja!
Cunoscută fiind reticenţa sa în relaţia cu presa, Remus Truică a fost
cel mai greu de abordat. Am reuşit, în cele din urmă, să-l contactăm
prin intermediul asistentei sale, Daniela Spoială. Aceasta ne-a spus că
Remus Truică nu se află în ţară (este rezident în statul Monaco – n.n.)
dar că a vorbit cu el, şi nu doreşte să prezinte niciun punct de vedere
referitor la acest caz. „Domnul Truică v-a transmis mult succes în
investigaţie”, ne-a spus Spoială. Deh, unii cu succes la investigaţii,
alţii cu afaceri (tunuri?) de succes!
Numele lui Truică a perforat conştiinţele românilor când presa a
relatat „succesul” afacerilor sale dar şi opulenţa acestora. „În pădurea
Snagov, la câţiva kilometri de Bucureşti, omul de afaceri şi-a ridicat
un palat de vis. În faţa palatului, ridicat pe trei etaje, se întinde o
piscină mare cât să ancorezi un iaht. Lângă, sunt amplasate două
terenuri sportive, unul de tenis şi altul de fotbal. Dar proprietatea de
la Snagov, care se întinde pe câteva hectare, nu e singura agoniseală a
lui Remus Truică în cei 8 ani de când a părăsit funcţia de şef al
Cancelariei premierului Adrian Năstase. La diferite evenimente mondene
Truică devine subiect de discuţie, fiind admirat pentru apartamentul său
din Monte Carlo, unde ar avea ancorat şi un iaht în valoare de 7
milioane de euro, dar şi pentru vila din Caraibe, de pe insula St.
Martin. Pe uscat, Truică a fost văzut la volanul mai multor maşini,
valoarea colecţiei auto depăşind un milion de euro: Ferarri (330 de mii
de euro), Mercedes S 500 (aproximativ 90 de mii de euro), Mercedes SLR
(aproximativ 500 de mii de euro), Range Rover Supercharged (peste 100 de
mii de euro) şi un Aston Martin (aproximativ 150 de mii de euro). Remus
Truică nu stăpâneşte doar apa şi uscatul. El a cucerit şi aerul,
înfiinţându-şi, alături de un asociat, o companie aeriană de transport
de pasageri cu elicoptere”, relata, recent, cotidianul „Adevărul”.
Personaje, vinovăţii, instituţii, complicităţi şi (in)competenţe
Oficiul de Cadastru Ilfov – de departe cea mai
apropiată ţintă de răspunderea penală. Acesta a permis intabularea
terenurilor proprietate publică în favoarea unor persoane private, cu
încălcarea legilor şi a Constituţiei României.
Prefecţii judeţului Ilfov – Dan Cornel Baranga,
prefectul în funcţie, nu a acţionat pentru respectarea Constituţiei şi a
domeniului public, după ce a fost înştiinţat de încălcarea amândurora.
El va avea ultimul cuvânt, când va trebui să dea viza de legalitate,
dacă PUG-ul va fi aprobat în Consiliul local. Fostul prefect, Nicolae Jecu, este cel care a avizat hotărârile prin care lacul a fost subtilizat din domeniul public. Înaintea sa, un alt prefect, Teodor Filipescu,
a aprobat împroprietăriri pe terenul care a dispărut din obiectivul
sateliţilor dar figurează şi acum, în toate hărţile oficiale, drept
Lacul Snagov, domeniul public al statului.
Consiliul Judeţean Ilfov – comisia de urbanism trebuie să dea avizul pentru noul PUG al Snagovului. Cristache Rădulescu, preşedintele Consiliului Judeţean, a promis „vigilenţă maximă”
Aura Huluba – consilerul preşedintelui CJ Ilfov,
arhitectul care a realizat noul PUG, spune că a tratat terenurile ca
proprietate privată, pentru că aşa i-au fost prezentate de către
primarul Snagovului şi de oamenii acestuia. Este de văzut dacă va
solicita şi obţine lămuririle necesare, aşa cum ne-a declarat, sau va da
măsura complicităţii sale.
Truică Remus – de departe cel mai interesant
personaj al afacerii. El va fi cel mai câştigat sau păgubit, de pe urma
acesteia. Nu se ştie în ce măsură şi dacă a jucat cumva şi rolul lui
Iozefini.
Apele Române – administratorul Lacului Snagov, trebuie să revendice, proprietatea publică asupra domeniului pe care îl administrează
Sorin Roşca Stănescu – potenţial mai bogat cu zecile
de milioane de euro pe care le-ar câştiga din afacerea cu vile sau doar
păgubit cu banii pe care i-a plătit pe insulă dacă se dovedeşte că
afacerea este nelegală.
Primăria Snagov (primarul) Apostol Muşat – competenţa este, probabil, doar a DNA, sau a DIICOT, spun sursele noastre
„Ziarul de Investigaţii” va reveni cu numele celor care au obţinut
terenurile în „golful pierdut” de 31 de hectare, cu rolul jucat de
fostul prefect Filipescu în afacere şi de alte personaje „de soi”.
Decizie surprinzătoare a președintelui Consiliului Județean (CJ) Constanța, care ieri și-a anunțat demisia din funcție.
Într-un comunicat de presă, Florin Mitroi a explicat că renunță...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.DA, ACCEPTPolitica cookies
