Andrei Chiliman, primarul sectorului 1, este campionul
risipei în ceea ce priveşte reabilitarea termică a blocurilor vechi.
Potrivit documentelor oficiale, preţul reabilitării unor imobile din
sectorul 1 al Capitalei e demn de Cartea Recordurilor: aproape 36.650 de
euro/apartament. Asta, în condiţiile în care alţi edili au avizat lucrări ale căror costuri s-au ridicat la doar 550 de
euro pe apartament. Specialiştii Ministerului Dezvoltării Regionale şi
Turismului susţin că, în toate aceste cazuri, „proiectele au fost
«standard» şi s-au folosit aceleaşi materiale de construcţii”.
Primul semnal de alarmă cu privire la banii risipiţi de Chiliman a
fost tras de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. „Domnul
Chiliman are, în acest moment, pe mână cel mai mare buget de sector din
Bucureşti. Ce face el cu acest buget? Reabilitează termic locuinţe la
cel mai mare preţ din ţară. Dacă media reabilitărilor termice este de
2.500 de euro/apartament, la Chiliman în sector blocurile se
reabilitează şi cu 30.000 de euro/apartament. Cifrele sunt la noi la
minister”, declarat, recent Elena Udrea.
Chiliman: ”Bla-bla”
Chiliman a răspuns acuzaţiilor printr-un comunicat de presă în care
susţine că reabilitarea termică a blocurilor va continua în sector şi o
acuză pe Udrea de „afirmaţii mincinoase” în „aşa-zisul raport de
evaluare al programului de reabilitare termică”: „Nu înţelegem însă
indignarea doamnei Udrea faţă de costurile pentru procesul de
reabilitare termică, costuri care se înscriu în media naţională
stabilită de minister.” Primăria a mai susţinut, în comunicatul
emis, că media costurilor de reabilitare termică în sectorul 1 este de
81 euro / metrul pătrat (defalcat: lucrări de bază – izolare termică
suprafaţa opacă (pereţi), suprafaţă vitrată (geamuri), terasa imobilului
şi subsolul care înseamnă 63,24 euro/metrul pătrat, inclusiv TVA – la
care se adaugă costuri de înlocuire a instalaţiei termice, montarea şi
demontarea instalaţiilor de pe faţadă, lucrări de reparaţii a faţadei
imobilului, lucrări de reparaţie a terasei imobilului, montarea de
glafuri (pervaze), lucrări de refacere a infrastructurii la nivelul
soclului aferent imobilului, dar şi alte lucrări. Astfel, Chiliman
precizează că în sectorul 1, media costurilor de reabilitare termică
este de 81 de euro/mp, preţ care este în media naţională stabilită de
minister şi sub media pe Bucureşti.
36650 euro, reabilitarea unui apartament
Cifrele
oficiale îl contrazic pe Chiliman. Nu vorbim despre cifrele de la
minister, cât chiar despre cifrele oficiale de pe pagina de Internet a
sectorului 1. Să luăm, de pildă, anexa la hotărârea Consiliului local
301, aprobată de consilieri în şedinţa din data de 23 iulie 2009. Cum
tabelul votat de consilieri cuprinde atât preţurile cât şi numărul de
apartamente al fiecărui bloc reabilitat nu a fost decât o simplă
problemă de aritmetică să determinăm preţul reabilitării termice pentru
un apartament.
Rezultatul, pe care vi-l prezentăm în tabelul alăturat, este chiar
mai stupefiant decât cifrele ministerului. confirmă datele din raportul
ministerului Dezvoltării. Potrivit raportului MDRT, cea mai mare factură
pentru reabilitarea unui apartament eliberată de Primăria Sectorului 1,
condusă de Andrei Chiliman ar fi de 30.906 euro, plătită pentru fiecare
dintre cele 12 apartamente ale unui bloc de pe bd. Dacia. Suma
reprezintă însă numai costul pentru construcţie montaj, totalul
cheltuielilor pentru fiecare apartament din blocul de pe bulevardul
Dacia fiind chiar mai mare – 36 647 euro/apartament, preţ cu care poate
fi cumpărat în ziua de astăzi, chiar apartamentul. Nu este singura
cheltuială aberantă. Majoritatea blocurilor au fgost reabilitate termic
cu peste 10.000 de euro pe apartament, cinci dintre acestea chiar cu
peste 20.000 de euro. Cel mai mic tarif din lista pe care v-o prezentăm
alăturat este de 7118 euro/ apartament, de trei ori mai mare decât media
naţională.
Pentru a evita astfel de situaţii, ministerul a modificat anul trecut
legislaţia şi a introdus standarde de cost, care trebuie respectate. În
caz contrar, primarii nu mai primesc ajutor de la stat pentru
reabilitarea imobilelor din zona pe care o administrează. Iar, potrivit
noului act normativ, preţurile fără TVA acceptate sunt: 2.035 de euro
pentru o garsonieră, 2.860 de euro pentru un apartament cu două camere
şi 3.630 de euro pentru unul cu trei camere. Lucrările de
reabilitare sunt finanţate în proporţie de 50% de MDRT, 30% din costuri
sunt acoperite de la bugetul local, iar 20% – de proprietari. Este lesne
de înţeles, în acest context, de ce consilierii de la sectorul 1 au
votat ca asociaţiile de proprietari să nu plătească nimic (partea lor
este suportată din bugetul sectorului). Dacă le-ar fi cerut 20% din
bani, le-ar fi dat oamenii cu blocul în cap! Aşa îşi fură doar căciula.
Construirea unui terminal VIP pe Aeroportul din Băneasa de
către o firmă controlată de omul de afaceri Dinu Patriciu nu poate fi
realizată fără evacuarea Unităţii Speciale de Aviaţie a MAI, inclusiv a
elicopterelor SMURD, din vecinătatea Aeroportului Băneasa. Costul
relocării Unităţii pentru a face loc afacerii lui Patriciu este de 10
milioane de euro bani publici.
Lucrările pentru construirea terminalului VIP, de
către SC Eurojet România SRL (firmă din grupul condus de Dinu Patriciu),
destinat deţinătorilor de avioane mici, de lux, au fost sistate şi au
intrat în impas după ce Direcţia logistică a Ministerului Administraţiei
şi Internelor a dat avize nefavorabile pentru construirea hangarului,
terminalului, staţiei de combusttibil şi a punei arcării auto.
Motivul tuturor avizelor nefavorabile a fost acela că realizarea
obiectivului propus, adjudecată de Eurojet la data de 27 augusrt 2008,
în timpul guvernării Tăriceanu, va pune Unitatea Specială de Aviaţie
Bucureşti în imposibilitatea desfăşurării activităţii de zbor şi
executarea misiunilor ordonate, prin închiderea culoarului de zbor
pentru elicopterele MAI şi SMURD.
Elicopterele MAI şi SMURD, în mare pericol
Unitatea
Specială de Aviaţie a MAI (UM 0970) operează cu elicopterele Mi-8, care
au putut fi văzute atât la intervenţiile în cazul unor catastrofe cât
şi recent, în aducerea la Bucureşti a vameşilor reţinuţi şi cercetaţi
pentru săvârşirea unor fapte de corupţie. Tot la Băneasa staţionează şi
elicopterele de patrulă şi de supraveghere ale Poliţiei, precum şi
aparatele roşii SMURD. Regimul de înălţime al noilor construcţii va
împiedica elicopterele să efectueze zboruri în deplină siguranţă, la
intervenţii urgente sau pentru transportul unor pacienţi în stare gravă.
Potrivit raportului 631672/09.12.2010 al Biroului Securitate Zbor din
cadrul Inspectoratului General de Aviaţie din MAI „apariţia unui nou
obstacol, în ax, la distanţă mică de locul de aterizare (150 metri) şi
cu o înălţime mare (16 metri), va afecta capacitatea operativă a
Unităţii Speciale de Aviaţie Bucureşti şi va periclita siguranţa
zborului. Specialiştii în aviaţie din cadrul MAI argumentează că
dispunerea clădirii terminalului, înaltă de 16 metri, la o distanţă de
150 de metri de helipunct (zona de decolare – aterizare a elicopterului)
va limita operaţional executarea misiunilor de transport (materiale,
persoane, oficialităţi), reducând greutatea maximă admisă la decolare cu
cel puţin 1000 de kilograme. Experţii semnalează că acesta nu este
singurul impediment – edificare noii clădiri va obliga elicopterele să
abordeze aterizarea/decolarea pe teren obstacolat, „linia de ridicare a
obstacolelor” fiind de 2,6 ori mai mare decât cea maxim admisă pentru o
decolare/aterizare normală. Mai mult, susţin experţii, noua clădire va
influenţa direcţia şi intensitatea vântului, generând posibilitatea
apariţiei curenţilor de forfecare şi „obligând elicopterele să zboare în
zona de insecuritate (viteză mică, înălţime mare) ceea ce face
imposibilă aterizarea în siguranţă în cazul cedării unui motor”. Mai
mult, avertizează specialiştii în aviaţie, survolul repetat la înălţime
mică al unei clădiri precum cea a terminalului lui Patriciu prezintă
diverse riscuri de accident „având în vedere că se vor efectua atât zbor
de instrucţie cât şi zbor de noapte!”.
Judecătorii trec la manşă
Urmare a acestor argumente, Ministerul Administraţiei şi Internelor a
dat aviz nefavorabil pentru construirea terminalului firmei lui
Patriciu, iar
aceasta a acţionat în judecată MAI pentru ca instanţa să-l oblige să
emită avizele favorabile pentru construcţia terminalului. De parcxă un
judecător are dreptul ca, urmânduş-i convingerea intimă, să hotărască:
„Da, aveţi dreptul să construiţi clădiri în calea elicopterelor, Da, am
dreptul să dau sentinţe care să pună în pericol siguranţa piloţilor şi
poate a militarilor şi pacienţilor din elicoptere”. Mai ales că, în
cazul unei catastrofe, nedorite de nimeni, vinovat va fi pilotul care nu
a ştiut cum să evite terminalul lui Patriciu!
Iar avocaţii Eurojet au ales să încerce să-i determine pe judecători
să ignore, juridic, tocmai acest aspect: „Refuzul pârâtei de a aviza
obiectivele de investiţii a avut ca singur argument un aspect ce ţine de
domeniul aeronauticii”. Mai precis avocaţii lui Patriciu au mizat pe
faptul că Autoritatea Aeronautică Civilă a avizat construcţia, doar
aceasta fiind, spun ei. Replica, logică, dealtfel, a MAI a fost promptă:
„Autoritatea aeronautică Civilă s-a exprimat numnai din punct de vedere
al siguranţei aviaţiei civile. (…).Inspectoratul General de Aviaţie
al Ministerului Administraţiei şi Internelor nu desfăşoară activităţi
aeronautice civile. Elicopterele utilizate de către serviciile militare,
vamale, Poliţie şi SAR (căutare – salvare)”. Reprezanţii Direcţiei
juridice a MAI avertizează în acest sens: „O eventuală afectare a
operatibvităţii misiunilor de mai sus ar aduce mari prejudicii ordinii
şi siguranţei publice, precum şi operativităţii serviciului aerian SMURD
Bucureşti, a cărui utilitate publică şi eficienţă sunt binecunoscute”.
10 milioane de euro pentru „pohta” lui Patriciu
Cum
s-a putut aproba o astfel de lucrare şi cum s-a putut semna contractul
de concesiune între Compania Naţională şi Eurojet-ul grupului de firme
controlat de Dinu Patriciu este un mister, o enigmă ce trebuie dezlegată
de organe abilitate. Cum se va rezolva totuşi problema terminalului
VIP? Surse din MAI spun că aceasta se va face în cel mai pur stil
românesc. „Sunt discuţii pentru ca atât unitatea specială de aviaţie cât
şi cea a Smurd Bucureşti să fie mutate de la „Aviaţia Utilitară” (unde
funcţionează, în prezent) într-o altă locaţie, pentru a face posibilă
construirea terminalului”, ne-au declarat surse din cadrul MAI. Costul
relocării, spun acelaşi surse, se apropie de 10 milioane de euro, bani
publici ce vor fi cheltuiţi pentru a face posibilă afacerea lui Dinu
Patriciu.
Aviaţia Utilitară, alt cui pe pista Eurojet
Chiar dacă pronblema MAI va fi rezolvată pe bani publici, Eurojet mai
are de rezolvat o problemă spinoasă. SC Aviaţia Utilitară Bucureşti
S.A. a obţinut în instanţă (dosarul 22091/3/2004) o sentinţă prin care
se stabileşte drept de servitute legală de trecere chiar pe terenul pe
care vrea Patriciu să construiască terminalul. Altfel spus, dacă de
construieşte terminalul avioanele Aviaţiei Utilitare nu vor mai avea
acces pentru decolare – aterizare pe pista aeroportului Băneasa (domeniu
public!) şi nu-şi va mai putea exercita obiectul de activitate. Caz în
care „Aviaţia Utilitară” va cere despăgubiri, care se vor adăuga la cele
cerute dacă vor rezilia contractul de închiriere cu MAI şi SMURD.
Despăgubiri ce vor fi plătite, fireşte tot din bani publici!
Alin Simota, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din
judeţul Hunedoara, a avut începuturi modeste, după cum a recunocut şi
el în repetate rânduri, ocupându-se în anii 90 cu bişniţa sau cu „micul
comerţ de frontieră”, după cum îi place lui să spună .
A ajuns în prezent unul dintre liderii licitaţiilor câştigate în
domeniul energetic, cu ajutorul pârghiilor politice sau ale unor vechi
prietenii, consilier judeţean şi patronul echipei de fotbal Jiul
Petroşani.
Rampa de lansare a lui Alin Simota a fost,, în anii de început, ,
Zaher Iskandarani zis şi „Prinţul Banatului”, bunul prieten al lui Miron
Cozma, Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Viorel Hrebenciuc şi al altor
social democraţi de marcă ai vremii.
Miron Cozma: „Un hoţ şi un ticălos”
Fostul lider al minerilor, Miron Cozma, a declarat pentru Ziarul de
Investigaţii că Alin Simota a fost propulsat în mediul de afaceri de
către
sârbul Zaher Iskandarani şi că, între timp, a devenit “un hoţ şi un
ticălos”. “Zaher Iskandarani a fost cel care l-a promovat pe Alin Simota
în Valea Jiului. În vremea aceea, eu eram lider de sindicat, eram şi la
Clubul Sportiv Jiul şi Simota era pe acolo, pe la uşă şi îmi spunea
«unchiule». Simota a fost unul dintre copiii promovaţi de mine. Dar uite
cum a dat din coate şi a reuşit atâtea. Când eu m-am dus la puşcărie,
Simota avea vreo trei chioşcuri în piaţă şi câteva tarabe cu trei
lucruşoare. Culmea ironiei, când s-au disponibilizat 16.000 de mineri,
afacerile s-au înmulţit în mineritul Văii Jiului. A avut şi nişte
relaţii puternice de tot cu CNH, pentru că director general de atunci
era Daniel Surulescu, colegul lui de partid. El făcea şi afaceri pe
linie de energie cu celelalte firme căpuşă şi făcea tot felul de
vânzări. Am aflat ulterior că folosea şi numele meu, că mă ajută la
puşcărie, dar eu nu am primit nici un leu, nici eu, nici familia mea. Că
eu cu ticăloşii şi cu hoţii nu fac afaceri”, susţine Miron Cozma.
Afaceri de miliarde cu gaura bugetului românesc, CNH Petroşani
Despre afacerile sale din energie şi minerit au înnegrit presa
vremii, care a divulgat, în mai multe rânduri, opiniei publice,
scandalurile de miliarde de lei vechi în care Simota a intrat.
“Din postura de om de afaceri, Simota nu se poate plânge că nu a
prins o serie de contracte generoase, multe pe banii statului. În
februarie 2007, SC Atomis International Prod SRL a semnat contractual de
lucrări cu FDFEE – Electrica Transilvania Sud, cu beneficiar Sucursala
Judeţeană Alba, în valoare de 1,670 milioane de lei. Atomis
International Prod a câştigat şi licitaţia organizată de ENEL
Distribuţie – banat pentru o lucrare în valoare de 730.000 de lei, la
fel ca şi o altă selecţie de oferte a SC Universal Edil Lupeni, pentru
reabilitarea reţelelor termice. (…) Şi Direcţia Regională Vamală
Bucureşti a lucrat cu SC Atomis International Prod pentru servicii de
reparare şi întreţinere a maşinilor şi aparatelor electrice, firma din
Petroşani fiind unic ofertant, la fel ca şi la Termoelectrica, prin
Sucursala Electrocentrale Paroşeni, care a lucrat atât cu Atomis, cât şi
cu alte două firme la care Alin Simota e acţionar, respectiv Consmin şi
Simar”, titra cotidianul România Liberă în 23 aprilie 2008.
Organele de anchetă au început să ia în vizor afacerile din cadrul
CNH Petroşani când au descoperit o practică întâlnită şi în prezent în
cazul consilierului judeţean naţional liberal, aceea de “umflare” a
preţurilor lucrărilor executate.
În acelaşi an, presa a relatat despre unul dintre cele mai
controversate contracte cel legat de prestarea, prin firma Atomis
International Prod SRL Petroşani, a serviciului de protecţie prin relee
şi automatizări (PRAM) la nivelul Companiei Naţionale a Huilei
Petroşani. Dezvăluirile vizau în principal un control efectuat de
Direcţia Finanţelor Publice Hunedoara, care a scos la iveală că, în anul
2003, firma Atomis International SRL Petroşani ar fi obţinut peste 30
de miliarde de lei facturate în plus prin devizele de reparaţii
întocmite de furnizor. “Prin orele de intervenţie rezultate din
autorizaţiile de lucru emise şi orele de muncă convenţională negociate,
prestatorul nu poate jutifica valoarea prestaţiei pretense prin devize
de lucrări din cauză că, la negocierea de tarife, nu a prezentat o
fundamentare reală a acestora, bazată pe norme de muncă”, se arăta în
raportul DGFP citat în presă.
De la CNH… fără număr
Scandalul izbucnit în cadrul CNH nu i-a împiedicat pe Alin Simota şi
pe fostul director general al Companiei, Daniel Surulescu, să mai facă
afaceri împreună, dovadă fiind contractele care i-au fost acordate în
continuare, din 2007 până în prezent.
De pildă, între 2006 şi 2009, firmele care în actele cărora apare
patronul Jiului Petroşani – SC Atomis International Prod SRL şi SC Simar
SRL – au primit 770.379,14 lei pentru lucrări de amenajare a unui
laborator de monitorizare a factorilor de mediu sau pentru executarea
staţiei de epurare a apelor de mină de la EM Petrila.
Avere din mâncarea minerilor
O
adevărată mană cerească a fost pentru Simota în ultimii trei ani şi
jumătate şi contractal legat de masa minerilor, pentru care firma
câştigătoare – GTS Company –, singurul participant la selecţia de oferte
primeşte aproape 65.000.000 de lei numai pentru serviciile de servire
şi preparare a mesei calde, contract dat tot de directorul Surulescu, în
2007. Nu mai punem la socoteală serviciile de spălătorie, curăţenie a
vestiarelor şi echipamentelor de lucru din cadrul subunităţilor miniere
ale CNH, care sunt destul de costisitoare, după cum se poate observa şi
din datele publice puse la dispoziţia Ziarului de Investigaţii de către
reprezentanţii Companiei Huilei. „Un calcul sumar arată că GTS Company
Petroşani a înhăţat din start, fără să concureze cu nimeni, un contract
de cel puţin 11 milioane de euro, dacă tarifele nu vor fi majorate în
următorii doi ani, bani pe care îi primeşte pentru că asigură hrana
caldă pentru circa 9.200 de mineri din Valea Jiului. GTS Company
Petroşani este reprezentantă de omul de afaceri Sorin Avramecu, însă din
structura acţionariatului mai face parte şi patronul echipei de fotbal
Jiul Petroşani, Alin Simota, un alt partener fidel de afaceri al CNH
Petroşani”, se arăta în pres[a centrală în iulie iulie 2007.
Referitor la aceste afaceri, Constantin Creţan, liderul Federaţiei
Naţionale a Muncii, a declarat că aşa se formează structurile mafiote în
România. “Alin Simota este un bandit, nu este un om de afaceri corect
şi cinstit. Este unul dintre oamenii care au furat bani grei din minerit
şi CNH nu va scăpa niciodată de astfel de mafioţi, pentru că politicul
trebuie să îşi asigure finanţarea de undeva. Atâta timp cât ziariştii şi
liderii de sindicat nu iau măsuri, căpuşarea Companiei şi a altor
instituţii de stat va continua”, precizează Creţan.
Devize umflate şi în 2010
Alin
Simota nu a scăpat de năravul umflării preţului lucrărilor pe care
firmele sale le execută pe bani publici. Curtea de Conturi a descoperit
că Sima SRL a „umflat” facturile pentru lucrările de reparaţii şi
modernizări ale Unităţii de Asitenţă Medico-Socială din Uricani, lucrări
regăsite într-un contract încheiat între SC Simar SRL şi Primăria
oraşului Uricani. Lucrări pentru care primarul Dănuţ Buhăescu a plătit
în plus şi trebuie să recupereze o sumă însemnată pentru bugetul
oraşului. “Umflarea costurilor lucrărilor nu este o practică nouă.
Firmele lui Alin Simota, şi nu numai, par a practica frecvent dansul eu
cer şi tu -statul dai – Jocul miresei are loc în campania electorală,
când banii obţinuţi prin tertipurile amintite se întorc la politicianul
darnic (a se citi primarul darnic in cazul administraţiilor locale)
La Petroşani, Alin Simota a câştigat licitaţia pentru construirea
grădiniţei de la Şcoala Generală ID Sîrbu. Asta se întâmpla în 2007,
imobilul trebuind realizat în decurs de un an. Preţul cu care Simar şi-a
adjudecat lucrarea a fost de 1.520.683,64 lei, din care în conturile
firmei au intrat, până la momentul la care facem raportarea, adică
ianuarie 2010, undeva la 1.230.000 lei. Constructorul, adică firma lui
Simota, a reuşit între timp (până la începutul lui 2010) să majoreze
valoarea întregii investiţii undeva la 2.460.000 lei cu TVA. Asta în
timp ce oficialii de la Petroşani spuneau că a fost nevoit să facă unele
lucrări suplimentare. După trei ani de la licitaţie, grădiniţa nu ete
încă ridicată, iar cele aproape 2,5 milioane lei noi sunt pe cale să se
dărâme. Imobilul are doar pereţii, din cărămidă şi stâlpii de susţinere.
Nici nu mai contează atâta timp cât s-au făcut deconturi şi s-au plătit
lucrări. De 25 miliarde lei vechi”, scrie şi cotidianul Gazeta Văii
Jiului în luna ianuarie a acestui an.
Săracul Simota bogat
Conform Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara, una dintre
firmele controlate de el – SC Atomis International Prod SRL – se află
pe locul 35 în top 100 al datornicilor către DGFP, având o datorie de
4.377.497 de lei, aflându-se în procedura de suspendare şi executare
silită.
Cu toate datoriile la stat, Alin Simota rămâne în continuare un om
bogat, deţinând şi în prezent bunuri în valoare de peste două milioane
de euro,
conform declaraţiei de avere din anul 2010. Astfel, Alin Simota deţine o
garsonieră în municipiul Petroşani în valoare de 34.973,58 lei şi un
apartament în Bucureşti de 58,77 mp, în valoare de 300.000 de euro. În
străinătate, consilierul judeţean naţional liberal este norocosul
posesor al unui apartament de 860 mp la Cannes, în Franţa, a cărui
valoare se ridică la 1.000.000 de euro. De asemenea, Simota mai deţine
şi o casă pe continentul american, mai exact în Eagle Aspen – Colorado,
în valoare de nu mai puţin de 1.500.000 de dolari.
Potrivit declaraţiilor de interese, fostul miliardar de Top 300
controlează patru societăţi comerciale din diverse funcţii, respectiv SC
Simar Comimpex SRL Petroşani, SC Exchange Invest SRL Petroşani, SC
Europaphone SRL Petroşani şi SC Cosarely SRL Petroşani.
Reporterul Ziarului de Investigaţii a insistat, în repetate
rânduri să ia legătura cu Alin Simota pentru ca acesta să-şi poată
exprima un punct de vedere. Iniţial, consilierul judeţean s-a arătat
dispus să acorde un interviu cu privire la cele de mai sus, însă a
ulterior zi s-a răzgândit, evitând orice contact cu presa care doreşte
să-i pună şi întrebări mai puţin plăcute.
Bugetul şi patrimoniul imobiliar al Galaţiului sunt sărăcite
de mafia „gulerelor albe” de pe holurile Palatului de Justiţie, adică de
cei ce se perindă prin instanţe în calitate de experţi cadastrali,
experţi tehnici judiciari în diferite domenii sau evaluatori. Printr-o
sentinţă definitivă şi irevocabilă emisă recent de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ),
Consiliul Local al Municipiului (CLM) Galaţi a fost obligat să
plătească 4,2 milioane de euro pentru neretrocedarea unui teren ce
valorează de 14 ori mai puţin. În alt proces, în baza unei evaluări
dubioase, instanţa a obligat Consiliul Judeţului (CJ) Galaţi să
plătească daune de 10 ori mai mari decât ceruse cel ce acţionase
instituţia în judecată pentru o întârziere de câteva luni între
pronunţarea instanţei şi punerea sa în posesia unui teren revendicat.
Consilierii municipali din Galaţi au de rezolvat o problemă
complicată pentru conturile personale, pentru că sunt obligaţi de
instanţă să plătească
din propriile buzunare daune de 4,2 milioane de euro. Asta ar însemna
peste 100.000 de euro fiecare. Prin sentinţa 319/20.01.2011, definitivă
şi irevocabilă, ÎCCJ a obligat CLM să plătească valoarea unui teren pe
care municipalitatea nu l-a restituit foştilor proprietari nici „in
integrum”, nici la schimb cu alt teren. Cum instanţa a pronunţat
sentinţa împotriva Consiliului Municipal, iar consiliul nu are sedii sau
conturi care să fie executate, după litera legii ar trebui ca membrii
consiliului să plătească aceste daune. Procesul este pe rol de câţiva
ani, dar nici unul din consilieri nu a ştiut de acest proces şi au aflat
din presă că s-ar putea să plătească daunele. „Vina aparţine Oficiului
Juridic din primărie şi apoi secretarului, pentru că nu trebuiau să lase
un proces să se disjungă, să se salveze primăria şi să rămână vinovaţi
consilierii locali”, este de părere consilierul municipal PDL Petru
Alexe.
Pentru că lenea nu doare
Conflictul tranşat de judecători a fost provocat de lenea
funcţionarilor din primărie şi dezinteresul primarului Galaţiului
Dumitru Nicolae faţă de petiţiile care îi sunt adresate. În urmă cu zece
ani, Eugen Sima şi Cristian Tudose au revendicat un teren de 1,5
hectare, în zona Fileşti. La vremea confiscării, terenul respectiv era
în extravilan, fiind ocupat de vii şi grădini. După ce a început
construirea Sidex-ului, acolo a fost construit Cartierul Siderugiştilor.
Sima şi Tudose au depus cererea la Serviciul „Revendicări”, din
primărie, iar funcţionarii i-au trimis la plimbare cu explicaţia că
solicitarea nu face obiectul activităţii serviciului, pentru că, la
momentul confiscării, terenul era în extravilan. Cei doi au adresat o
nouă solicitare primarului Dumitru Nicolae, dar nu au primit nici un
răspuns şi au deschis acţiune în instanţă, cerând ca terenul să le fie
restituit în natură. Instanţa a stabilit că imobilul nu mai poate fi
restuit pe vechiul amplasament, pentru că acolo sunt blocuri şi a dispus
ca cei doi proprietari să primească despăgubiri în bani. Primăria ar fi
putut, măcar atunci, să ofere un teren la schimb. Judecarea cauzei a
fost suspendată, iar în 2007, Tribunalul Galaţi a dispus rejudecarea
dosarului 2114/c/2002.
Un teren de 300.000 de euro evaluat la 4,2 milioane de euro
Pentru
stabilirea daunelor, judecătorii au dispus o evaluare a terenului de
către un expert autorizat, desemnându-l pentru asta pe Vasile Bideaua.
Expertul a supraevaluat valoarea terenului la 4,2 milioane euro, adică
280 euro/mp. În prezent, terenurile din zona Fileşti se vând la 11-15
euro/mp, iar în momentele bune ale pieţei imobiliare nu depăşeau 20
euro/mp. Aşadar, valoarea terenului nu ar fi trebuit să depăşească
300.000 euro. În dosarul 2021/121/2009, Tribunalul Galaţi a admis
cererea lui Eugen Sima şi Cristian Tudose, obligând CLM Galaţi, prin
primarul Dumitru Nicolae, la plata sumei de 4,2 milioane de euro cu
titlu de despăgubiri. Municipalitatea a mai fost obligată şi la plata
unor cheltuieli de judecată costisitoare, în valoare de 46.000 lei
pentru Sima şi de 27.786 lei în cazul lui Tudose. CLM şi Primăria Galaţi
au făcut recurs la Curtea de Apel Galaţi, dar prin sentinţa
45A/10.02.2010, magistraţii au menţinut decizia tribunalului.
Municipalitatea a făcut recurs la instanţa supremă. În urmă cu o lună,
ÎCCJ a emis sentinţa 319/20.01.2011, prin care a respins recursul.
Sentinţa fiind irevocabilă, Municipalitatea trebuie să le plătească
celor doi revendicatori suma de 4,2 milioane de lei.
Primăria, bună de plată
După ce au aflat din presă că trebuie să scoată din buzunar câte
100.000 de euro, consilierii încearcă să vadă despre ce e vorba. A avut
loc o şedinţă extraordinară a Comisiei de Buget Finanţe, la care au fost
invitate fosta şefă a Direcţiei Juridice, Tincuţa Pătruţă, juristul
CLM, Carmen Bratoveanu şi reprezentanţii Serviciului Retrocedări. Nu s-a
tras încă o concluzie finală, dar consilierii arată cu degetul spre
primărie, pe care o consideră vinovată că nu a făcut măcar o retrocedare
pe alt amplasament. Aşadar, cele 4,2 milioane de euro vor trebui
plătite de primărie, dar cum se va întâmpla asta încă nu se ştie.
Bideaua, complicele „primarului lăcustă”
Expertul
Vasile Bideaua, care a „umflat” valoarea terenului de 14 ori, ştie bine
cum merg lucrurile în Primăria Galaţi. El a fost angajat al serviciului
de cadastru al primăriei, pe vremea când primar era Eugen Durbacă (PC),
supranumit şi „primarul lăcustă” pentru afacerile cu terenuri ale
municipalităţii. Bideaua a aranjat un schimb de terenuri, prin care
firma Delta Rom, la care erau acţionari primarul Durbacă şi soţia sa, a
obţinut un teren pe str. Brăilei, la intrarea în Galaţi, cedând un teren
situat în zona Brateş. Evident, terenul primit este de zeci de ori mai
scump decât cel cedat. Bideaua a explicat atunci că a întocmit
documetaţia la cererea SC Delta Rom, al cărui acţionar era primarul
Durbacă. Practic, cu sprijinul lui Vasile Bideaua, „primarul lăcustă”
şi-a luat terenul chiar în mijlocul şoselei de centură, construindu-şi
acolo o benzinărie şi o spălătorie auto.
Despăgubirile de nouă ori mai mari decât a cerut reclamantul
Un caz similar, de supraevaluare a daunelor stabilite de instanţe,
era să lase Consililiul Judeţului (CJ) Galaţi fără Serviciul
Administraţia Domeniului
Public (SADP). În acest caz, protagoniştii sunt Anton Bejan şi avocata
sa Nicoleta Dogaru. Bejan a revendicat un teren de 7.651 mp, situat pe
str. Ştefan cel Mare, nr 1, lângă Cimitirul Evreiesc. Prin sentinţa
346/22.03.2001, Curtea de Apel Galaţi a dispus retrocedarea în natură.
Titlul de proprietate a fost emis pe 20 iunie, întârzierea fiind
motivată de procedurile birocratice, emiterea sentinţei, comunicarea ei
la Comisia de Fond Funciar din Prefectură, hârţogăraia şi eliberarea
titlului. CJ nu a fost parte în procesul de revendicare a terenului şi
după ce s-a aflat de sentinţă a făcut propriile verificări. Aşa se face
că Bejan a fost pus în posesie pe 23 noiembrie 2001. Pentru întârzierea
punerii în posesie, Bejan a cerut în instanţă despăgubiri de 100
milioane de lei vechi. Judecătoria a respins acţiunea ca nefondată, dar
la recurs, Tribunalul Galaţi a aprobat plata unor despăgubiri cu 10% mai
mari, de 111 milioane de lei vechi. CJ a făcut apel şi prin sentinţa
110/01.02.2005, Curtea de Apel Galaţi a casat decizia şi a trimis
dosarul, pentru rejudecare. Tribunalul a emis o sentinţă identică cu cea
din 2005, stabilind plata a 111 milioane de lei. Bejan a cerut o
majorare a despăgubirilor cu coeficientul de inflaţie, iar Curtea de
Apel a majorat de nouă ori despăgubirile. Astfel, s-a ajuns la suma de
989 milioane de lei, plus 98 milioane cheltuieli de judecată.
Evaluatorul care a calculat daunele, a aplicat o chirie de 533
lei/mp/zi! În hârtiile evaluatorului se spune că ar fi o clădire de
peste 2.000 mp, care ar ocupa o treime din suprafaţa terenului. Ceea ce
nu este însă adevărat. Apoi, au fost calculate daune şi pentru perioada
de la pronunţarea instanţei până la eliberarea titlului, o aberaţie pe
bani publici pentru că, neavând titlu de proprietate Bejan nu putea fi
pus în posesie. Aşadar expertul a „umflat” prin două tertipuri daunele
plătite lui Anton Bejan din bani publici.
Miza, încă un tun imobiliar
După
ce a obţinut sentinţa, revendicatorul Bejan s-a adresat formal
conducerii CJ, după care s-a adresat unui executor judecătoresc pentru
recuperarea sumei prin executarea patrimoniului insituţiei care avusese
terenul în folosinţă în cele opt luni, Serviciul Administrarea
Domeniului Public (SADP), de sub autoritatea CJ. Potrivit publicaţiei de
executare, s-a ajuns la un debit de 126.503 lei, iar pentru asta a fost
scos la licitaţie patrimoniul imobiliar al SADP, în valoare de
2.227.000 lei şi compus din sediu, şapte hale şi 1,3 hectare de pământ
situat în zona rezidenţială din nordul oraşului, unde terenul se vinde
cu până la 150 euro/mp. Pe piaţa afacerilor imobiliare se “făceau
cărţile” pentru un asemenea tun, dar pe ultima sută de metri, conducerea
CJ Galaţi a plătit daunele, evitând executarea. Bejan a primit 30.000
euro pentru nefolosinţa temporară şi motivată procedural a celor 7.600
mp. I s-au plătit, din bani publici, cam 4 euro/mp. Adică Bejan a primit
o sumă aproape egală cu valoarea terenului.
Mafia imobiliară din Brăila a reuşit să pună mâna pe o mare
parte din terenul Pieţei Concordiei, din centrul oraşului, graţie
fostului primar PNL Constantin Sever Cibu(foto), în prezent senator
UNPR, secretarului CLM Brăila, Iorga Stoian şi şefei Direcţiei Juridice
din primărie, Angelica Pamfil. “Maşina de retrocedări” a funcţionat
ireproşabil, avându-l la “butoane” pe controversatul om de afaceri local
Simion Cloşcă, în posesia căruia aveau să ajungă terenurile.
Simion Cloşcă a lucrat “la sigur” şi le-a plătit revendicatorilor
avansul de 65.000 euro pentru primii 998 mp, pe 18.05.2006, cu o lună
înainte ca primarul Cibu să semneze decizia de retrocedare a acelui
teren. Alt revendicator, Constantin Ţigău, care nu avea dreptul la
restituire pentru că familia sa primise despăgubiri la momentul
expropierii pentru utilităţi publice, a obţinut terenul de 235 mp după
ce l-a mandatat pe Cloşcă să se ocupe de formalităţi. Primăria Brăila a
pus la dispoziţia lui Simion Cloşcă şi infrastructura de pe terenurile
retrocedate, spaţii comerciale, platforme betonate, tarabe, a căror
valoare este cifrată la aproximativ 250.000 de euro.
Curtea de Apel anulează retrocedarea, Cibu o forţează
Până acum a fost retrocedată o suprafaţă de 1.374 mp, o treime din
suprafaţa pieţei, de 3.558 mp. În 2006, fostul primar Constantin Cibu, a
semnat Decizia 10.065/15.06.2006 privind restituirea primei suprafeţe,
de 988 mp. Revendicatorii erau Victor şi Paraschiva Rugină, Elena şi
Ionel Zanet şi Carmen Gaidău. Iniţial, Prefectura Brăila a dat aviz de
legalitate, apoi prefectul de la acea vreme, Nicolae Mitroi, i-a cerut
lui Cibu să-şi retragă decizia pentru că, potrivit HG 363/2002, prin
care a fost aprobată lista obiectivelor ce fac parte din domeniul public
al judeţului Brăila, terenul respectiv face parte din domeniul public
al municipiului şi în aceste condiţii nu putea fi retrocedat pe vechiul
amplasament. Primăria Brăila trebuia să le ofere revendicatorilor
terenuri la schimb sau despăgubiri. Primarul Cibu a refuzat să îşi
retragă decizia, prefectura a atacat-o în instanţă şi după ce Tribunalul
Brăila a respins acţiunea prefecturii, dosarul a ajuns pe masa
judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi. Magistraţii au anulat decizia
primarului din Brăila prin sentinţă irevocabilă. În sentinţă, au fost
înşirate toate ilegalităţile comise de Cibu. În primul rând, că primarul
nu putea retroceda terenurile respective, pe care erau construcţii cu
utilitate publică şi că primarul încălcase flagrant caracterul
inalienabil al proprietăţii publice, “instituţia primarului neavând
dreptul să decidă trecerea unor bunuri din proprietate publică în
proprietatea privată”. Judecătorii au motivat anularea retrocedării şi
prin faptul că foştii proprietari primiseră deja despăgubiri, iar în
acest caz restituirea în natură rămânea fără obiect. Sentinţa Curţii de
Apel a deranjat interesele mafiei brăilene şi a fost anulată prin altă
acţiune în instanţă, pe motiv că judecătorii de la Curtea de Apel nu ar
fi avut dreptul să se pronunţe asupra legalităţii deciziei primarului
Constantin Cibu. Răsucirea la 180 de grade a instanţelor de judecată a
dat unde verde retrocedării de către primarul Cibu a primilor 998 mp din
Piaţa Concordia.
Un proces închis în Palatul de Justiţie Brăila
Tot pe semnătura primarului Constantin Cibu a mai fost restuită în
natură o suprafaţă de 151 mp, revendicată de familia Munteanu. După ce
s-au retrocedat 1.149 prin decizii ale primarului, a urmat restituirea,
prin sentinţă judecătorească, a 235 mp către Constantin Ţigău. În
dosarul 3604/196/2009, Judecătoria Brăila a emis sentinţa nr
4544/27.07.2009, prin care a obligt Primăria Brăila şi Direcţia
Administraţiei Pieţelor şi Tărgurilor (DAPT) “să lase reclamantului
(Constantin Ţigău – n.r.) în deplină proprietate şi liniştită posesie
terenul în suprafaţă de 235 mp, situat în Braila, str. Ghioceilor, nr
2”. Interesant este un artificiu avocăţesc. Deşi valoarea terenului din
centrul Brăilei este cu mult mai mare, în instanţă a fost evaluat la
numai 500 milioane de lei vechi. A fost gândit acest artificiu pentru
că, dacă ar fi fost declarată o valoare mai mare, exista riscul ca un
eventual recurs să fie judecat la Curtea de Apel Galaţi, unde se putea
întâmpla iar ca retrocedarea să fie anulată. Aşa, procesul a fost închis
între pereţii Palatului Justiţiei din Brăila. În prezent, mai e pe
rolul instanţelor şi retrocedarea altor 390 mp, pentru care au existat
doi pretendenţi!
Conexiune între banii lui Cloşcă şi decizia lui Cibu?
Toţi
proprietarii terenurilor restituite din Piaţa Concordiei îl aveau în
spate pe Simion Cloşcă, un controversat om de afaceri brăilean. Cei
cinci beneficiari ai suprafeţei de 988 mp de teren retrocedat au vândut
terenurile lui Cloşcă şi au încasat de la acesta avansul de 65.000 euro
pe 18.05.2006, cu o lună înainte ca primarul Constantin Cibu să le
semneze Decizia nr 10065/15.06.2006 de retrocedare pe vechile
amplasamente a celor 998 mp! Pe data de 19.07.2007, au mai primit
aproape 500.000 de euro, iar autentificarea actului de vânzare cumpărare
la notar s-a făcut în noiembrie 2008. Întrebarea este cum a putut
Cloşcă să plătească avansul de 65.000 de euro pe 18.05.2006 dacă nu ar
fi avut siguranţa că pe 15.06.2006 primarul Constantin Cibu va semna
decizia de retrocedare?
Aranjamentele dintre Cloşcă şi Ţigău
Constantin Ţigău a recunoscut în presa locală că Simion Cloşcă s-a
ocupat de toate formalităţile obţinerii terenului de 235 mp din Piaţa
Concordiei: „Am ajuns la un anumit moment dat şi la Cloşcă, pentru că îl
ştiam din copilărie. Pe el l-am găsit când am venit la Brăila să mă
interesez de teren! El luase acolo terenuri de jur împrejur. Am văzut că
el e acolo în piaţă, i-am spus că am şi eu acolo pământ şi mi-a zis că
mă ajută fără probleme”. Bineînţeles că şi cei 235 mp ai lui Ţigău au
ajuns tot la Cloşcă, cel care se ocupase de obţinerea terenului. Cei 151
mp ai familiei Munteanu la fel. E evident că Simion Cloşcă e artizanul
acestor retrocedări. În privinţa lui Ţigău, trebuie spus că nu e ceea ce
vrea să pară, un profesor de filozofie pensionar, care se descurcă greu
cu birocraţia. La Revoluţie a devenit primul preşedinte al CFSN Iaşi,
iar în perioada Guvernului Năstase a fost inspector general adjunct al
ISJ Iaşi. Aşa că atunci când a încheiat înţelegerea cu Cloşcă a ştiut
cum să pună problema şi nu s-a lăsat păcălit.
Retrocedările din Concordiei ar putea fi revizuite
În timp ce primarul Cibu, secretarul Iorga Stoian, şefa de la
„Juridic”, Angelica Pamfil, făceau non-combat, fosta directoare a DAPT
Brăila,
Simona Drăghincesu, a reuşit să descopere documentele ce dovedesc mai
multe ilegalităţi în cazul restituirii lui Ţigău a celor 235 mp. Ea a
găsit în arhiva fostei IJGCL Brăila dosarele expropierilor în baza
Decretului 76/1985. Potrivit acestor documente, în cazul familiei Ţigău
nu era vorba de confiscare abuzivă ci de expropiere pentru o utilitate
publică, pentru că familia Ţigău a primit, ca despăgubiri pentru casa şi
terenul de pe Ghioceilor nr 2, un apartament în Bariera Călăraşilor, pe
str. Franceză nr 22, dar şi despăgubiri în bani, în valoare totală de
47.873 lei. Constantin Ţigău a încasat 35.904 lei, reprezentând 3/4 din
întreaga sumă, restul de bani fiind încasaţi de Florica Ţigău, a doua
soţie a tatălui său, care între timp a decedat. În baza acestor
descoperiri, DAPT a cerut pe 19.05.2010 revizuirea sentinţei
4.544/27.07.2009 prin care instanţa îi atribuise lui Ţagău cei 235 mp.
În dosarul 6554/196/2010, instanţa de la Judecătoria Brăila s-a
pronunţat pe 29.11.2010. admiţând în principiu cererea de revizuire.
Urmează judecarea pe fond a cauzei. Revizuirea în cazul Ţigău ar putea
duce la anularea tuturor retrocedărilor, pentru că regula despăgubirilor
a fost aplicată probabil în toate cazurile şi în consecinţă toate
retrocedările ar fi declarate ilegale.
Simionescu i-a dat lui Cloşcă „acareturile” din Concordiei
După ce la alegerile din iunie 2008 Cibu a pierdut mandatul de
primar, cadourile pentru Cloşcă au trecut în atribuţiunile noului edil,
Aurel Simionescu. Sub autoritatea sa s-a făcut şi predarea oficială.
Prima suprafaţă a fost predată pe 09.10.2008. Simion Cloşcă era
proprietarul terenului de facto al terenului de pe 19.07.2007, când
achitase cei 500.000 euro. La predarea terenului, Primăria Brăila a
cedat, practic în folosinţă gratuită, toate construcţiile aferente
spaţii comerciale, platformă betonată, copertină, tarabe. În procesul
verbal se stipulează „folosinţa efectivă a amplasamentului suprafeţei de
teren de 456 mp din Brăila strada Ghioceilor nr. 4 şi a suprafeţei de
teren de 532 mp din Brăila strada Ghioceilor nr. 4 bis, conform
Dispoziţiei de restituire nr. 10065/2006 (…) împreună cu toate
bunurile (platforma betonată, copertina, stâlpi metalici de susţinere)
aflate la adresa de mai sus”. Valoarea acestor bunuri din patrimoniul
municipalităţii este de aproximativ 250.000 euro. În procesul verbal e
specificat dreptul de preemţiune al Primăriei Brăila în cazul unei
eventuale vânzări a terenului şi faptul că „acareturile”, copertina,
structura metalică, platforma betonată şi reţelele de utilităţi, rămân
în proprietatea municipalităţii şi „pot face obiectul unor compensări
ulterioare”. Adică s-ar putea, nu e exclus!
Hoţul strigă hoţii!
Pe
rolul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este o
anchetă, dar nu îi vizează pe fostul primar Cibu, pe secretarul CLM
Iorga Stoian sau pe şefa Direcţiei Juridice, Angelica Pamfil, cei care
au încălcat legea flagrant, înstrăinând domeniul public. Iorga Stoian
s-a şi pensionat la cerere, bucuros că a scăpat atât de ieftin. În caz
sunt anchetaţi primarul Aurel Simionescu, fostul viceprimar în perioada
2008-2010 Stănel Necula, Simona Drăghincescu, acum şi ea fostă
directoare a DAPT, adjuncta de la DAPT, Silvia Constantin, fostul
athitect şef Romeo Toia şi Ionel Nechifor, funcţionar la cadastru. Sunt
anchetaţi pentru neglijenţă în serviciu şi abuz în funcţie contra
intereselor persoanelor. Şi mai interesant este că ancheta Parchetului
Brăila a fost demarată ca urmare a unei plângeri penale depuse la
Poliţia Municipiului Brăila de Constantin Ţigău, care reclama că i se
pun beţe în roate în dobândirea terenului de 235 mp. În timpul anchetei,
poliţiştii de la „Investigare Fraude” erau foarte interesaţi să afle
dacă după pierderea dreptului de administrare a terenului, DAPT a mai
încasat taxe de la tarabagiii din Piaţa Concordiei şi chiar au solicitat
o listă a comercianţilor şi sumele încasate. Avea Poliţia din Brăila
vreo problemă cu faptul că municipaliatea încasa bani din închirierea
tarabelor care sunt în proprietatea municipalităţii? Se pare că da.
Probabil că ancheta Parchetului va trena o vreme şi va fi soluţionată cu
scoaterea de sub urmărire penală a “lotului Simionescu”.
Între timp, Fiscul a descopert că Simion Cloşcă, în calitate de
persoană fizică, este dator statului cu aproximativ 120.000 lei,
contravaloarea TVA-ului pe care trebuia să o plătească din 2005 şi până
în prezent pentru tranzacţiile imobiliare ce depăşesc plafonul valoric
de 35.000 de euro.
Aduși de actualul președinte Traian Băsescu, au venit în
România în 1998, când au întocmit un plan de reorganizare a sistemului
feroviar românesc, care a eșuat. După 13 ani, americanii de la Seneca
revin, chemați de această dată de Anca Boagiu.
Au sediul central la Washington, cu vedere la Capitoliu. Au relații
influente la Casa Albă, drept pentru care au beneficiat de contracte în
toată lumea, în sistemul feroviar. Americanii de la Seneca Group LLC au
revenit în România după 13 ani de la eșecul reorganizării sistemului
feroviar românesc.
În urma unei licitații organizate în toamna anului trecut, firma
americană Seneca a câștigat întocmirea planurilor de reorganizare și
diminuare a pierderilor celor trei principale companii feroviare
românești – CFR SA, responsabilă cu gestionarea infrastructurii, CFR
Călători și CFR Marfă. De asemenea, tot americanii de la Seneca au fost
însărcinați de Ministerul Transporturilor să reevalueze contractul
încheiat în 2003 între Metrorex și compania franceză Alstom, pentru
mentenanța trenurilor de metrou.
Modelul american, adus la București
Chiar dacă în ultimii ani nu s-a mai auzit nimic despre ea, compania
americană nu este la prima “descălecare” în România. Acest lucru s-a
produs în 1997, americanii fiind aduși la București de ministrul
Transportuilor de la acea vreme, actualul președinte Traian Băsescu.
Motivul ? Îngrijorarea autorităților române față de datoriile tot mai
mari pe care le înregistra Societatea Națională a Căilor Ferate Române
(SNCFR), sistemul feroviar românesc fiind amenințat de colaps.
Americanii
s-au pus pe treabă și au întocmit un plan de restructurare a sistemului
feroviar din România inspirat din modelul american. În consecință, prin
ordonanța Guvernului nr. 12, la data de 1 octombrie 1998, SNCFR a fost
spartă în cinci societăți: CFR SA (gestionarul infrastructurii), CFR
Călători, CFR Marfă, Societatea de Administrare Active Feroviare SAAF SA
(desemnată să gestioneze excedentul de active, în special locomotive și
vagoane, rezultat din divizare) și Societatea de Servicii de Management
Feroviar SMT (al cărei rol era asigurarea de servicii
financiar-contabile și juridice pentru toate celelalte societăți
feroviare, precum și gestionarea creditelor).
La vremea respectivă, potrivit declarațiilor oficialilor, SNCFR avea
datorii totale de 4.609 miliarde de lei, adică aproape 520 milioane de
dolari, dacă ținem cont de faptul că, în 1998, cursul de schimb mediu a
fost de 8.875,55 lei/USD (conform statisticilor Băncii Naționale a
României). O adevărată piatră de moară, de care trebuia scăpat cât mai
repede cu putință.
Pentru asta a și fost angajată firma americană Seneca LLC. Numai că
sistemul american nu funcționează nici în România, dar nici în Uniunea
Europeană. Cu excepția notabilă a Regatului Unit, toate celelalte țări
comunitare au un sistem feroviar integrat, în cadrul unor companii
naționale care înglobează divizii de infrastructură, transport de
călători și de marfă.
Exemplul francez și cel german, ignorate
Este de notorietate faptul că cele mai performante sisteme feroviare
funcționează în Franța și Germania. În ambele țări, companiile feroviare
– Societe Nationale des Chemins de Fer (SNCF), respectiv Deutsche Bahn
(DB) – sunt deținute de stat și funcționează integrat. De altfel, chiar
organizarea SNCFR, stabilită prin hotărârea Guvernului nr. 235/1991,
fusese inspirată din modelul francez al SNCF.
Și totuși, în 1998, Guvernul României , condus la acea vreme de
țărănistul Radu Vasile, adoptă planul americanilor, adoptând ordonanța
nr. 12, prin care, de la 1 octombrie, SNCFR este spartă în cinci
societăți. De-a lungul anilor, cele cinci “fac pui”, creându-și diferite
filiale. Astfel, în momentul de față, în domeniul feroviar funcționează
peste 25 de societăți, toate cu capital de stat. Numai CFR Călători are
opt filiale: CFR Gevaro, societatea care operează vagoanele de dormit,
cușeta, restaurant și bar, patru centre pentru reparația vagoanelor (la
Mărășești, Brașov, Titu și Caransebeș), un centru pentru repararea
locomotivelor (la Brașov), Baza de aprovizionare (tot la Brașov) și
filiala de vânzare a legitimațiilor de călătorie Voiaj CFR SA.
Datorii mai mari ca în 1998
Toate aceste divizări nu au făcut decât să umfle costurile sistemului
feroviar, dacă ținem cont de faptul că fiecare nouă entitate are o
Adunare Generală a Acționarilor și un Consiliu de Administrație. Cum, de
regulă, AGA fiecărei societati este formată din trei persoane, iar CA,
din cinci, toate plătite de stat, “aici sunt banii dumneavoastră”.
Sau ai americanilor, mai exact, pentru că de la ei a pornit totul.
Între timp, de-a lungul anilor, în loc să se diminueze, datoriile
sistemului feroviar
au crescut exponențial, demonstrând faptul că decizia din 1998 nu a
fost nici pe departe cea mai înțeleaptă și cea mai fundamentată din
punct de vedere economic pe termen lung.
La finele anului trecut, datoriile CFR SA se ridicau la 1,81 miliarde
de lei, cele ale filialei sale Electrificare CFR, la 506 milioane de
lei, în timp ce CFR Marfă avea și ea de virat 352,63 milioane de lei. La
acestea se mai adaugă datorii ale CFR Călători, care totalizează 80
milioane de lei. În total, aproape 2,75 miliarde de lei. Cum cursul
mediu de schimb a fost anul trecut (potrivit datelor statistice al BNR)
de 3,1779 lei pentru un dolar american, rezultă că datoriile cumulate a
doar patru companii feroviare reprezintă 864,92 milioane de dolari.
Adică mult mai mari decât nivelul de “numai” 520 milioane de dolari, cât
datora fosta SNCFR la 1 octombrie 1998. Și atunci, care a fost rațiunea
reorganizării, dacă datoriile nu au scăzut, ci dimpotrivă ?
Și britanicii au recunoscut eșecul
Cea mai dură reformă din sistemul feroviar european a avut loc în
Regatul Unit, prin Railways Act din 5 noiembrie 1993, lege intrată în
vigoare la 1 aprilie 1994, prin care a fost privatizat totul, inclusiv
infrastructura și semnalizarea. Ulterior, s-a dovedit fără echivoc că
noii proprietari nu aveau niciun interes să facă investiții pentru
asigurarea siguranței feroviare, singurul lor țel fiind obținerea
profitului. Accidentele feroviare au devenit din ce în ce mai numeroase.
La 7 octombrie 2007, Network Rail a fost trecută sub controlul public,
chiar dacă a rămas în continuare în proprietate privată. Tot la acea
dată, au avut loc și alte schimbări în legea de funcționare a sistemului
feroviar, menite să mai atenueze efectele negative ale deciziei luate
în 1993.
Măsurile corective au fost luate la presiunea electoratului,
nemulțumit de nesiguranța transporturilor feroviare. Criticile au fost
auzite și în Parlament. În iulie 2006, purtătorul de cuvânt al
Ministerului Transporturilor din cadrul Guvernului Conservator din
umbră, Chris Grayling, a recunoscut că divizarea din 1996 a sistemului
feroviar a fost o greşeală care a avut costuri mai ridicate: „Noi
credem, retrospectiv, că separarea completă la momentul privatizării nu a
fost o decizie bună pentru căile noastre ferate. Credem că separarea a
împins în sus costul de funcţionare a căilor ferate şi, prin urmare,
tarifele”.
România, cap de pod în Europa
Pe site-ul de internet al companiei americane. www.seneca-llc.com,
Bucureștiul figurează la loc de cinste. După ce este menționat faptul
că sediul central al companiei este la Washington DC, se precizează că
societatea de consultanță are birouri în Texas și New York. În
următoarea frază se face referire la Seneca Group International SRL,
subsidiară a companiei “ale cărei birouri sunt la București, România, în
Uniunea Europeană”. Seneca are o firmă înrudită, Chambers, Conlon &
Hartwell, LLC o companie de top specializată în lobby guvernamental la
Washington. “Printr-o reţea extinsă de contacte, creată și întreținută
pe parcursul a mai mult de două decenii, CC & H creează strategii
guvernamentale cuprinzătoare şi inovatoare, care se concentrează pe
rezultate. Cu o înţelegere completă a funcţionării interioare atât a
Congresului cât şi a Administraţiei, CC & H protejează şi
promovează interesele clientului în Washington”, se arată pe site-ul www.cch-llc.com.
„Birul pe apă chioară” impus de guvernul Boc prin majorarea
cu 900 % a preţului apei din Dunăre şi monopolul multinaţionalei
ArcelorMittal, care vinde Primăriei Galaţi apa Dunării de opt ori mai
scump decât preţul la care o cumpără de la „Apele Române”, transformă în
lux banala apă de la robinet.
Pe 2 decembrie, Guvernul Boc a scumpit de 10 ori preţul apei brute,
utilizată la prepararea apei potabile, indiferent că este extrasă din
Dunăre şi celelalte cursuri de apă sau din sursele de adâncime.
Birul Guvernului pe apa chioară
Scumpirea a fost operată prin HG 1202/2010, privind „actualizarea
cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de
apă”. După ce în urmă cu 10 luni, prin HG 328/31.03.2010, Executivul
stabilea tariful de 5,11 lei pentru 1.000 metri cubi de apă brută, acum
preţul a fost majorat la 50,00 lei/1000 mc pentru operatorii economici,
inclusiv cei care prestează servicii de gospodărie locală. Alte tarife sunt
de 24,00lei/1.000 mc pentru operatorii ce produc energie electrică şi
termică, 1,10 lei/1.000 mc pentru producătorii de energie electrică în
hidrocentrale, 3,00 lei/1.000 mc la apa utilizată în irigaţii şi 0,50
lei/1.000mc în cazul apei utilizate în acvacultură. O „actualizare” în
procent de 1.000 % depăşeşte orice fantezie cu privire la inflaţia
galopantă şi efectele crizei. Formal, Guvernul explică scumpirea prin
nevoia de a majora veniturile Administraţiei Naţionale „Apele Române”.
Potrivit notei de fundamentare, bugetul administraţiei era acoperit doar
în procent de 38%, înregistrând un deficit de 517 milioane de lei. Prin
noile tarife guvernanţii speră să obţină reducerea deficitului de la
„Apele Române” cu 215 milioane de lei.
Guvernul Năstase a dat ArcelorMittal monopolul pe apa din Dunăre
Problemele apar exact acolo unde tocmai apa nu ar trebui să fie o
problemă, la Galaţi, oraşul înconjurat din trei părţi de apele Dunării,
Siretului şi Prutului. Oraşul ameninţat anual de viiturile de pe cele
trei cursuri de apă este localitatea cea mai afectată de aceste
scumpiri. Consumul de apă potabilă al oraşului e asigurat în procent de
70% din prepararea apei brute extrase din Dunăre, restul fiind acoperit
din extracţiile de apă de adâncime de la Vadu Roşca şi Salcia, judeţul
Vrancea. La Galaţi, necazul era şi până acum costul apei brute pentru
că, deşi e situat pe malul Dunării, din cauza Guvernului Năstase, oraşul
nu mai are propria extracţie din Dunăre şi trebuie să cumpere apa de la
Combinatul ArcelorMittal. În 2001, când Executivul a negociat
condiţiile privatizării Sidex, comisia guvernamentală condusă de Ovidiu
Muşetescu a dat trustului Mittal, în preţul combinatului şi „Priza de la
Dunăre”, extracţia prin care este asigurată atât apa necesară
preparării apei potabile pentru consumul Galaţiului cât şi apa necesară
pentru procesele tehnologice de pe platforma siderurgică.
Combinatul vinde apa Dunării de opt ori mai scump!
Acest monopol înseamnă la Galaţi o afacere incredibilă, pentru că
ArcelorMittal, multinaţionala care beneficiază de la statul român de
energie electrică ieftină, face speculă cu apa din Dunăre, vânzând-o
Primăriei Galaţi la un preţ de opt mai mare decât cel la care
ArcelorMittal cumpără apa de la statul român. De 10 ani, regia Apă Canal
SA Galaţi cumpără apa din Dunăre din ce în ce mai scump. Au fost
ani cu majorări de 30%, dar şi ani în care preţul apei brute a fost
dublat. De la 406 lei vechi/mc în 2004 la 958 lei vechi /mc în 2005 şi
la 17.300 lei vechi /mc în 2006, în 2007 preţul devenind 23.000 lei
vechi/mc. Înainte de apariţia HG 1202/02.12.2010, ArcelorMittal cumpăra
apa de Dunăre, de la “Apele Române”, cu 5,11 lei/1.000 mc şi o vindea
la Apă Canal SA cu 40,6 lei/1.000 mc. În cei 10 ani de monopol al
ArcelorMittal, edilii Galaţiului ar fi putut uita de “Priza de la
Dunăre” cadorisită multinaţionalei de Guvernul Năstase şi ar fi putut
construi o altă staţie de pompare, care ar costa doar 2 milioane de
euro. Dar…
Cumpărarea apei Dunării de la străini este “tradiţie”
La Galaţi, cumpărarea de la străini a apei din Dunăre ţine de
mentalităţi şi a devenit o tradiţie. Primăria cumpără astăzi apa de la
ArcelorMittal, la fel cum pe la 1880 o cumpăra de la francezi sau
englezi. Prima capacitate de producţie de “apă filtrată de băut” a
apărut după ce, în 1872, Primăria Galaţi i-a acordat concesiunea pe 45
de ani francezului D.Monnier, din Marsilia. Construirea “Uzinei de Apă”
din Valea Ţiglinei, cu trei bazine de decantare şi trei de filtrare, a
început în 1873, dar în acelaşi an Monnier a transferat concesiunea
englezilor George Crawley şi Fred Power. Producţia de apă “de băut” a
început în 1875, Consiliul Local a votat acordul de concesiune în 1878,
Camera Deputaţilor şi Senatul l-au aprobat în 1881, iar în acelaşi an
Primăria Galaţi a semnat convenţia de concesiune a producţiei de apă
către societatea celor doi englezi, “The Galatz Water Works Co Limited”.
Municipalitatea le-a pus concesionarilor englezi mai multe condiţii,
între care instalarea a 25 de cişmele pentru “adăparea populaţiei
sărace”, să predea gratuit primăriei 300 mc apă/zi vara şi 100 mc/zi
toamna şi iarna, dar şi apa necesară pentru “stingerea completă a
focurilor”. Pentru gălăţeni, apa era distribuită în baza unui abonament,
prin care “particularul” era obligat să consume minimum 200 l/zi, adică
6 mc/lună. Alt fapt notabil, conform convenţiei, preţul plătit de
gălăţeni pentru apă era în continuă scădere, de la 50 bani/mc în primii
15 ani de concesiune, la 47,5 bani/mc în următorii 10 şi la 45 bani/mc,
în ultimii 20 de ani. În timp ce edililor de astăzi nu le pasă deloc de
creşterea preţului plătit de gălăţeni pentru apa de la robinet, cei din
secolul XIX chiar obţinuseră scăderea preţului.
Cum să cari apă cu sita
În
prezent, Regia Apă Canal practică preţurile stabilite prin HCL
138/26.03.2009, vânzând apa potabilă către populaţie la 2,99 lei/mc, iar
agenţilor economici la 2,41 lei/mc. O mie de metri cubi de apă potabilă
costă 2.990 lei. Aşadar, apa potabilă este de 60 de ori mai scumpă
decât apa brută. Aparent, ar fi vorba de costurile de producţie, dar în
acest preţ intră şi pierderile, de 51% din apa potabilă preparată şi
pompată în sistem. La Galaţi sunt aproximativ 600 km de reţele de
distribuţie, majoritatea cu durata de serviciu depăşită. Prin proiectul
ISPA, se încearcă reabilitarea a 83 km de conducte, dar asta nu schimbă
situaţia. E ca şi cum edilii Galaţiului ar căra apa cu sita. Spre
exemplu, în 2009, a fost furnizată de Uzinele nr 1 şi 2 cantitatea de
36.562.576 mc de apă potabilă. Potrivit bilanţului întocmit de
Compartimentul Tehnic Producţie de la Apă Canal SA şi depus pe masa
directorului tehnic, Niţă Podaru, din această cantitate, numai
17.573.314 mc este consum care aduce bani, restul, de 18.989.262 mc,
adică 51,94%, fiind “apă care nu aduce venituri”. Aproape jumătate din
această cantitate, adică 9.183.389 mc (25,12%) sunt “consumuri
tehnologice”, pierdute la uzinele de apă şi puncte de distribuţie. La
acestea se adaugă alte pierderi, de 9.805.873 mc (26,82%), din care
6.639.386 mc (18,16%) pierderi prin conducte de distribuţie, iar
2.144.425 mc (5,87%) pierderi de apă potabilă prin branşamente, înainte
de apometru. Edilii oraşului au oficializat risipa printr-o hotărâre
aprobată de Consiliul Municipal într-o şedinţă care nu a fost publică.
Prin aprobarea cotelor 23,66% “consum tehnologic” şi 26,35% “pierderi
de apă” s-a oficializat introducerea pierderilor în preţul apei de la
robinet.
Preţul apei de la robinet, “ruletă rusească” în trei
Potrivit notei de fundamentare a HG 1202, prin majorarea de tarif de
la 5,11 la 50 lei pentru 1.000 mc, ponderea costului apei brute în
preţul final, la consumator, al unui metru cub de potabilă creşte de la
1,78% la 1,99%, iar „impactul în costul final al apei potabile livrate
la
populaţie este o creştere de doar 0,21 %”. Asta, cel puţin în cazul
Galaţiului, e pură teorie. La fel de teoretică este şi intenţia
directorului Apă Canal SA, Gelu Stan, de a acţiona în instanţă Guvernul
României, pentru că a mărit preţul fără să consulte operatorii.
Deocamdată, au început tatonările şi urmează negocierea preţului.
Administraţia ArcelorMittal a anunţat că noul preţ de vânzare a apei de
Dunăre către regia Primăriei Galaţi va fi de 124 lei/mp. “ArcelorMittal
ne-a cerut 124 lei pe mia de metri cubi, faţă de 40 pe mia de metri
cubi, cât plătim acum. E foarte mult. Noi, la negocieri vom cere 74,5
lei mia de metri cubi, pentru că şi aşa preţul este aproape dublu”, a
declarat Gelu Stan. Şi combinatul şi regia vor încerca să îşi acopere
pierderile, trecând risipa în facturile de apă potabilă ale gălăţenilor.
ArcelorMittal este în aceeaşi situaţie, pentru că are un consum de 24
mc de apă pentru a produce o tonă de oţel, în timp ce consumul de
referinţă al Grupului ArcelorMittal este de 10 metri cubi de apă pe tona
de oţel. Administraţia a angajat două firme pentru auditul consumului
de apă, încercând reducerea la 16 mc pe tona de oţel. Conducerea Apă
Canal SA nu intenţionează să aplice măsuri de austeritate. În bugetul pe
2011 a prevăzut creşterea fondului de salarii cu 2,3 milioane de lei,
de la 23,1 milioane de lei în 2010 la 25,5 milioane de lei în 2011.
Câştigul mediu lunar pe salariat e prevăzut să crească în 2011 de la
1.835 la 1.859 de lei. Ce se va întâmpla e clar, o ruletă rusească în
trei, combinatul, regia, gălăţenii, iar cei care vor pierde vor fi
gălăţenii. ArcelorMittal va cumpăra apa Dunării, de la „Apele Române”,
cu de 50 lei/1.000 mc şi o va vinde la Apă Canal SA de 2,5 ori mai
scump, cu 124 lei/1.000 mc. Apă Canal va stabili noul preţ al apei de la
robinet, care va fi între 4 şi 7,5 lei metrul cub. Astfel, “birul pe
apă chioară” pus de Guvernul Boc va fi plătit de gălăţeni.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie Alba-Iulia i-au trimis în
judecată pe Ovidiu Hada – primarul municipiului Hunedoara, Nicolae
Robert Dan – viceprimarul Hunedoarei, tatăl primarului şi alţi doi
angajaţi pentru nu mai puţin de zece infracţiuni de abuz în serviciu şi
16 infracţiuni de complicitate la infracţiunile de conflict de
interese.Aceştia îi acuză pe cei cinci inculpaţi că ar fi adus Primăriei
Hunedoara un prejudiciu de aproximativ 700.000 de lei, nereguli
descoperite de inspectorii Curţii de Conturi, în urma unor verificări ce
au avut loc la începutul anului trecut.
Plăţi fără număr către un funcţionar al primăriei
Din rechizitoriul întocmit de procurorii DNA reiese că Primăria
municipiului Hunedoara a efectuat mai multe achiziţii publice de la
firmele controlate de Ioan Ţiplea, ce deţine funcţia de inspector de
specialitate în cadrul Compartimentului de Achiziţii Publice în perioada
septembrie 2008 – iunie 2009, fiind încălcat astfel regimul
conflictelor de interese.
“În concret, în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, inculpatul
Ovidiu Hada, în calitate de primar al municipiului Hunedoara, a dispus
efectuarea, în mod nelegal, a unui număr de 15 plăţi în sumă totală de
209.945 lei către SC T&R LOGISTICS PLASTICOS SRL şi SC TIMKAR SRL.
În această modalitate, au fost achitate bunuri şi servicii care, la
momentul plăţii, nu erau livrate şi executate. În aceeaşi perioadă,
Ovidiu Hada a contribuit la efectuarea unui număr de 16 achiziţii
publice, în valoare de 367.944 lei, de la cele două firme controlate de
Ioan Ţiplea. La rândul său, inculpatul Robert Dan a dispus efectuarea în
mod nelegal a 34 plăţi în sumă totală de 412.847 lei către cele două
firme. Banii achitaţi reprezentau contravaloarea unor bunuri şi servicii
care, la momentul plăţii, nu fuseseră predate sau executate. De
asemenea, Robert Dan a determinat încheierea între primărie şi firmele
controlate de Ioan Ţiplea a unui număr de 39 de contracte de achiziţii
publice, în valoare de 728.450 lei. Toate contractele s-au încheiat şi
derulat pe fondul existenţei unor relaţii personale între primarul
Hunedoarei şi Ioan Ţiplea”, se arată în comunicatul emis de procurorii
DNA.
Zeci de mii de lei daţi în numele tatălui
La rândul lui, tatăl primarului Hunedoarei, Gligor Hada, este
învinuit de comiterea infracţiunilor de complicitate la infracţiune de
conflict de interese, în formă continuată şi complicitate la
infracţiunea de abuz în serviciu.
„La data de 1 septembrie 2008, SC T&R LOGISTICS PLASTICO SRL
Deva, al cărei asociat şi administrator era inculpatul Ioan Ţiplea, a
încheiat un contract de închiriere a unui buldoexcavator, cu Asociaţia
Umanitară Maranatha, condusă de inculpatul Gligor Hada. La aceeaşi dată,
Primăria Municipiului Hunedoara a încheiat, în mod nelegal, un contract
de prestări servicii cu aceeaşi firmă, servicii ce vizau folosirea
utilajului respectiv. Întreaga sumă de bani, încasată de firmă în baza
acestui contract, respectiv 93.235 lei, a fost virată în contul
asociaţiei conduse de Gligor Hada”, se mai arată în comunicatul DNA.
Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Alba Iulia, iar primul termen
de judecată va avea loc în data de 17 martie. În vederea recuperării
prejudiciului, procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurător
asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor Ţiplea Ioan şi Hada
Gligor.
Democrat-liberalii, vinovaţi pentru afacerile cu iz penal ale edililor
Vinovaţi pentru trimiterea celor cinci inculpaţi în judecată
sunt, conform declaraţiilor viceprimarului Robert Dan, adversarii
politici, acuzându-i totodată pe procurorii DNA că sunt slugile
partidului aflat la putere.
„După părerea mea, nimic nu este întâmplător în ţara asta şi nu mă
surprinde foarte mult faptul că am fost trimişi în instanţă. Însă nu pot
să spun nici că mă întristează pentru că, aşa cum s-a dovedit în
ultimii ani, instanţa totuşi se ţine departe de politic şi politicul nu
are influenţă asupra instanţelor. Pe când, asupra parchetelor, în
special asupra procurorilor DNA, are. Şi, toată lumea ştie că ziua de
vineri (18 februarie 2011 – n.r.) a fost marcată de sentinţa dată în
cazul fostului vicepreşedinte PDL Marian Mihalache. A fost pe toate
agenţiile de ştiri şi atunci, cei de la partidul de guvernământ au
trebuit să scoată un material mai interesant decât acela şi anume faptul
că un primar şi un viceprimar de la Hunedoara, împreună cu alţi foşti
angajaţi ai primăriei sunt trimişi în instanţă. Personal, sunt nevinovat
şi, acelaşi lucru le-am declarat şi procurorilor”, a declarat Robert
Dan, viceprimarul municipiului Hunedoara.
Tot nevinovat a pledat şi primarul Ovidiu Hada, care şi-a exprimat
“încrederea reală” în justiţia din România, acordându-le
democrat-liberalilor prezumţia de nevinovăţie.
„Aş vrea să cred că în spatele acuzaţiilor care mi se aduc nu sunt
motive politice şi nu stau cei de la guvernare. Vreau să îmi reafirm
încrederea reală în justiţia din ţara noastră şi să mi se acorde
prezumţia de nevinovăţie, aşa cum le-o acord şi eu celor de la
guvernare. Îmi menţin declaraţia de nevinovăţie, atât a mea, cât şi a
tatălui meu, făcută în faţa procurorului DNA. Sunt convins că adevărul
acestor afirmaţii vor ieşi la iveală, în instanţă. Buna mea credinţă
este dovedită de faptul că eu, personal, am fost cel care am sesizat
nereguli în cadrul biroului de achiziţii al primăriei, am demarat
procedurile de verificare ale acestui departament. Raportul efectuat în
urma acestei expertize a confirmat bănuielile mele. În urma acestuia, am
sesizat Curtea de Conturi, iar apoi Parchetul de pe lângă Tribunalul
Hunedoara”, a declarat Hada.
Deputatul Viorel Arion, preşedintele interimar al PDL Hunedoara,
neagă acuzaţiile aduse democrat-liberalilor, precizând că nu este vorba
de nicio presiune politică, ci de un prejudiciu descoperit de către
inspectorii Curţii de Conturi.
“Ovidiu Hada este cel mai slab primar din istoria Hunedoarei şi eu
m-aş abţine să fac astfel de comentarii. În niciun caz nu este vorba de
vreo presiune politică, ci este vorba despre un proces intentat şi
despre un prejudiciu. Toată lumea ştie că a fost un control al Curţii de
Conturi, care a constatat prejudicial respective, deci nu poate fi
vorba de nicio presiune politică”, susţine Arion.
Guvernul Boc a eliminat, pe şest, din Legea urbanismului,
prin ordonanţă de urgenţă, prevederile care stăteau în gât
dezvoltatorilor imobiliari. Rechinii imobiliari au din nou voie să
ridice clădiri cu etaje fără număr, după ce ministrul Elena Udrea,
iniţiatorul ordonanţei, a făcut să dispară prevederea legală care
interzicea depăşirea cu mai mult de 20%, prin Planuri Urbanistice Zonale
(PUZ-uri), a înălţimii clădirilor. Noile prevederi intră în vigoare de
săptămâna viitoare, după publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial.
În luna august a anului 2008, Guvernul a hotărât să pună stavilă
construcţiilor abuzive ce nu respectă vecinătăţile sau planurile
urbanistice şi a revizuit, prin OG 27/2008, Legea privind amenajarea
teritoriului si urbanismul (350/2001). Ordonanţa 27/2008 a interzis să
se mai aprobe, prin planuri urbanistice zonale, derogări aberante de la
legile urbanistice ale fiecărei localităţi în parte. Cea mai importantă
restricţie a fost limitarea CUT (coeficient de utilizare a terenului),
indicator care, jonglat de dezvoltatorii imobiliari, în complicitate cu
arhitecţii şi urbaniştii, permitea construirea clădirilor cu înălţimi
nesimţite în Bucureşti şi alte oraşe ale ţării.
Doi ani de normalitate
Ordonanţa a dat o grea lovitură mafiei imobiliare care a făcut lobby
(trafic de influenţă?) din greu pentru ca aceasta să fie respinsă sau
ciuntită, în Parlament, dar reacţia promptă a societăţii civile i-a
făcut să dea înapoi pe susţinătorii intereselor rechinilor imobiliari
iar Legea urbanismului nu a mai fost amendată cum doreau aceştia.
„În urma dezbaterilor din Comisie, avem acum o lege de aprobare a
Ordonanţei 27 ce apără mediul şi pune ordine în urbanism, la nivel
naţional. Legea dă respiraţie oraşelor şi promovează o dezvoltare
urbanistică ordonată pentru viitor”, a declarat Sulfina Barbu, la data
de 9 aprilie 2009, în cadrul unei conferinţe de presă.
Creşte CUT, creşte înălţimea
Indicatorul CUT exprimă, tehnic, densitatea unei parcele (la aceeaşi amprentă la sol creşterea densităţii = creşterea înălţimii). Pe o parcelă de 1.000 de metri pătraţi, cu un CUT 4 se poate construi o clădire cu o suprafaţă desfăşurată de 4.000 metri pătraţi. Dacă acea clădire are o amprentă la sol de 500 de metri pătraţi, de pildă, clădirea va avea 8 nivele – Parter + 7 etaje (4000 m.p./500 m.p).
Elena Udrea resuscitează samsarii imobiliari
Doi ani mai târziu, la data de 25 ianuarie 2011, Mafia imobiliară a
primit o gură de oxigen, prin publicarea, pe pagina de Internet a
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), a proiectului
unei ordonanţe de urgenţă care modifică din nou Legea urbanismului. În
noua ordonanţă de urgenţă, oamenii Elenei Udrea au rescris articolul din
lege care îi incomoda pe rechinii imobiliari şi au ridicat interdicţia
asupra creşterii CUT. „Se dă astfel, din nou, frâu liber construcţiilor
de neam prost şi distrugerii Bucureştiului”, ne-au declarat mai mulţi
arhitecţi şi urbanişti consultaţi de „Ziarul de Investigaţii”,
îngrijoraţi că s-a redeschis sezonul aberaţiilor urbanistice. Gheorghe
Pătraşcu, arhitectul şef al Capitalei, ne-a declarat că nu a fost
consultat oficial cu privire la prevederile noii Ordonanţe şi că nu ştia
de dispariţia limitării creşterii CUT. „Nu este oportună, în opinia
mea, dispariţia acestei limitări. Mai trebuia menţinută, după părerea
mea, cel puţin trei ani”, ne-a declarat Pătraşcu.
Acesta ar fi fost şi motivul cred urbaniştii, pentru care
responsabilii de la MDRT au încălcat prevederile legale în privinţa
transparenţei actului decizional. Legal, proiectul de lege trebuia
afişat, pentru dezbaterea publică, timp de cel puţin zece zile.
Proiectul ordonaţei a fost publicat pe pagina de internet a MDRT la data
de 25 ianuarie, menţionându-se că se aşteaptă comentarii şi sugestii
timp de zece zile, adică până vineri, 4 februarie. Urma ca toate
sugestiile şi comentariile să fie analizate – alte câteva zile. Apariţia
primelor comentarii în presă a „determinat” însă Guvernul să aprobe
ordonanţa în pripă, la data de 2 februarie 2011, înainte chiar şi de
expirarea termenului legal de consultare a populaţiei României.
PUZ-urile ilegale, liber la aprobare
Arhitecţii sunt îngrijoraţi de faptul că noua Ordonanţă va permite
votarea a zeci, poate sute sute de PUZ-uri (Planuri Urbanistice Zonale)
care nu erau legale, deoarece CUT-ul „sărea” chiar şi cu 100-200% faţă
de maximul de 20% legal. „Nu cred că se va crampona vreun consilier sau
un primar de faptul că se prevede că toate proiectele existente înainte
de ordonanţă vor fi aprobate după vechea legislaţie. În luna decembrie
2010, de pildă, au fost propuse, pe Ordinea de zi a Consiliului General
al Municipiului Bucureşti, zeci de PUZ-uri care încălcau flagrant legea.
Consilierii s-au abţinut atunci de la vot, dar acum au cale liberă”,
ne-a declarat un consilier al Capitalei.
Numai statul face PUZ, românul rămâne mofluz
O altă prevedere periculoasă a ordonanţei este cea ca iniţiatorul
unui PUZ să nu mai poată fi decât autoritatea publică sau marii
dezvoltatori imobiliari. Aceasta este de natură a-i favoriza, implicit,
tot pe mafioţii imobiliari.
Urbaniştii consultaţi de noi ne-au prezentat mai multe scenarii care
întăresc faptul că ordonanţa se va întoarce împotriva cetăţenilor de
rând. Iată două dintre acestea.
Dacă o persoană are 2000 de metri pătraţi de teren în intravilan, pe
care doreşte să le vândă şi hotărăşte că ar câştiga mai mult dacă
împarte mai întâi pământul în patru loturi, pe care să le vândă separat,
nu poate face lotizarea decât după ce întocmeşte şi i se aprobă un plan
de urbanism zonal (PUZ). O dată cu ordonanţa aprobată în pripă de Boc,
cetăţeanul nu mai poate iniţia PUZ-ul, ci trebuie să se roage de
şmecherii din Primărie să facă ei asta. Aceştia ar putea fi însă mult
mai interesaţi să bată palma cu samsarul care doreşte să cumpere la preţ
mic pământul cetăţeanului şi nu vor iniţia PUZ –ul.
Sau să luăm cazul unui alt cetăţean care deţine o parcelă de teren în
Bucureşti sau în alt oraş, pe care a refuzat să o vândă samsarilor de
terenuri, deoarece vrea cu tot dinadinsul să îşi construiască acolo o
casă de locuit. Samsarul ştie însă că terenul omului se află în
vecinătatea unui monument istoric iar acesta nu va putea să-şi ridice
casa decât după ce i se aprobă un PUZ. Iar oamenii din Primărie, pe care
samsarul îi ştie atât de bine, vor iniţia PUZ-ul la Sfântu Aşteaptă sau
numai după ce samsarul devine proprietarul terenului. Atât arhitectul
şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, cât şi Anca Ginavar, director
general în cadrul Ministerului Dezvoltării şi Turismului, ne-au
confirmat că astfel de scenarii sunt într-adevăr, posibile (iminente,
spun urbaniştii!). Cea din urmă, Anca Ginavar, ne-a confirmat-o cam cu
jumătate de gură, mai ales că se află la originea ordonanţei aprobată
acum de Boc, după ce tot ea susţinuse în urmă cu doi ani, introducerea
restricţiilor împotriva aberaţiilor urbanistice. Cine şi cum au
convins-o să-şi schimbe părerea?
Primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, a spart mai mult de şapte milioane de euro din banii publici pentru cumpărarea şi amenajarea sediilor a numai patru grădiniţe din sectorul pe care-l administrează. Chiliman nu a găsit sedii mai bune pentru cele patru grădiniţe decât vilele şi terenurile unor prieteni sau parteneri de afaceri pe care le-a cumpărat, fără licitaţie, la preţuri de palate sau reşedinţe regale. Sumele cheltuite pe grădiniţe au crescut şi de cinci ori faţă de cele aprobate de Guvernul Tăriceanu şi au intrat în buzunarele cântăreţei Gabi Luncă, a investitorului imobiliar Gheorghe Chicheanu şi a firmei patronate de omul de afaceri libanez, Mohammad Murad, fondatorul lanţului de fast-food „Spring Time”.
„Tot noi votăm ce-am negociat”
La
data de 31 martie 2008, Guvernul Tăriceanu a aprobat repartizarea unor
sume din bugetul de stat către bugetele locale, pentru reabilitarea mai
multor grădiniţe şi şcoli din ţară. Sectorul 1 al Capitalei a primit,
prin hotărârea de guvern, un tratament special. Bugetul sectorului
condus de Chiliman a fost”dăruit” cu o sumă generoasă – 12 milioane de
lei, bani necesari pentru a cumpăra patru clădiri în care să funcţioneze
grădiniţele. Sumele au fost defalcate pe fiecare grădiniţă în parte, în
funcţie, evident, de negocierile prealabile dintre edilii locali şi
proprietarii imobilelor „vânate” pentru grădiniţe, cu sume fixe,
cuprinse între 2 milioane şi 4 milioane de lei.
La trei luni după intrarea în vigoare a hotărârii de guvern 370/2008,
consilierii locali ai sectorului 1 au votat însă o hotărâre prin care
au desemnat pe trei dintre ei (Dincă Gheorghe, Crişu Florian şi
Dumitrescu Cristian) să facă parte dintr-o aşa-zisă comisie de negociere
a preţurilor. Două luni mai târziu, la data de 19 septembrie 2008,
Consiliul Local a aprobat preţurile negociate de cei trei consilieri,
astfel că trio-ul Dincă-Crişu-Dumitrescu este tocmai bun de invitat la
(Agenţia Naţională pentru Integritate (ANI) dacă se va dovedi că şi-au
votat, în septembrie 2008, propria negociere.
Taraful Onoriu a cântat de 4 milioane
Dacă ar fi doar atât! Negocierile purtate de consilierii locali ai sectorului condus de Chiliman au dublat
preţurile grădiniţelor. De pildă, preţul clădirii din strada Izbiceni,
promisă grădiniţei 44, aprobat şi plătit de Guvern cu 2,5 milioane lei, a
fost pus pe note de negociatorii lui Chiliman până la 6,1 milioane de
lei (1,65 milioane de euro). Se vede treaba că lăutarii Gabi Luncă şi
Ion Onoriu, foştii proprietari ai vilei au ştiut să le cânte la ureche
lui Chiliman şi compania, şi încă pe bani frumoşi.
La şaorma de aur
La
fel s-a întâmplat şi cu vila de pe Bulevardul Gheorghe Ionescu Siseşti,
pentru care Guvernul a virat 2 milioane de lei ca să mute acolo
grădiniţa 97. Vânzătorul imobilului, patronul SC Perla Majestic SA, i-a
putut invita pe consilierii de la 1 la negocieri fie la Mamaia – la
hotel Perla Majestic, fie în Bucureşti la hotel Phoenicia. Altfel ne
vine greu să credem că negocierea s-ar fi putut purta la vreun fast-food
Spring Time, proprietate pe atunci a aceluiaşi Mohammad Murad. Cât ar
fi fost libanezul de convingător, tot e greu de crezut că la o şaorma
şi-o salată puteau accepta consilierii lui Chiliman să plăteacă de trei
ori mai mulţi bani decât a hotărât Guvernul – 6,12 milioane lei (1,654
milioane euro).
Şandrama la preţ de castel
Două
străzi mai departe, edilii de la sectorul 1 au ochit, pentru grădiniţa
283, un spaţiu pe Bulevardul Ficusului, la doi paşi de Romaero SA. Aici
Guvernul s-a dorit mai generos şi a preţuit imobilul la 3,5 milioane de
lei. Şi în acest caz vânzătorul vilei i-a pus pe consilieriii lui
Chiliman să golească vistieria – Gheorghe Chicheanu, proprietarul vilei
(spun surse din Primărie), a cerut şi a primit aproape dublu, 6,85
milioane lei (1,85 milioane de euro). Puţin cunoscut în Bucureşti,
Chicheanu este un renumit investitor imobiliar în Dobrogea. Ba mai mult,
simplă coincidenţă, Chicheanu ar fi şi administrat nişte plaje, parte-n
parte cu Murad de la Perla Majestic. Excepţia de la „negocieri” o face
cumpărarea celei de-a patra vile, pe Episcop Vulcan, pentru grădiniţa
nr. 252, care a fost aprobată de Guvern pentru 4 milioane de lei.
Proprietarul acesteia, un „no-name”, ni s-a spus de la Sectorul 1, nu a
mai scos niciun sfanţ peste banii de la Guvern. Sau poate că nu ştia
nici să cânte, nici să gătească!
Consolidare de sute de mii de euro
Dacă
cele de mai sus v-au scandalizat, să ştiţi că nu am terminat. Atât de
bune erau vilele de milioane pentru a găzdui grădiniţe, că au şi intrat
în reparaţii sau modernizări. În urmă cu un an, la data de 16 februarie
2010, Consiliul local a votat, prin două hotărâri succesive, cheltuirea a
încă 2,72 milioane de lei pentru consolidarea şi modernizarea vilei din
Izbiceni. Pasămite Gabi Luncă nu le-a cântat nimic, la negocieri,
despre şubrezenia vilei. Astfel, devizul final, pentru casa soţiei lui
Ion Onoriu a fost de 8,7 milioane de lei, de trei ori şi jumătate mai
mult decât aprobase Guvernul.
Dacă vila soţilor Onoriu era şubredă, cea a lui Chicheanu s-a arătat
dărăpănătură de-a dreptul. Tot la data de 16 februarie Consiluiul local a
votat cheltuirea a 1,85 milioane de lei pentru reparaţiile vilei
cumpărate de la Chicheanu, peste cei 6,85 milioane „negociaţi” la
cumpărare. În total 8,7 milioane de lei, de aproape cinci ori preţul
aprobat de Guvernul României! De adăugat că până una alta, grădiniţa a
fost trimisă să funcţioneze, prin hotărâre a Consiliului Local, în
sediul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de
pe Mareşal Averescu, pentru o perioadă de trei ani.
Famiglia lui Chiliman
Este greu de crezut că este o simplă coincidenţă că tocmai persoanele
numite mai sus s-au nimerit a fi posesorii unor case (vile) taman
bune pentru grădiniţe. Presa a relatat atât despre faptul că primarul
Chiliman a făcut mai multe tranzacţii, pe bani publici, cu membri ai
familiei Onoriu, cât şi despre strânsa prieteni a primarului cu Mohammad
Murad, patronul Perla Majestic. Este treaba organelor de anchetă să
stabilească dacă acestea sunt simple coincidenţe şi mai ales cum au
selectat edilii sectorului 1 cele patru imobile – case de locuit, care
nu erau nicidecum compartimentate în scop didactic şi cum s-au plătit pe
cele patru vile bani cât pentru 20 de grădiniţe. Este de urmărit, de
asemenea, cât din meritul „negocierii” îi poate fi atribuit primarului
Chiliman şi cum a justificat acesta preţurile vilelor în expunerea de
motive a hotărârii de consiliu prin care s-a aprobat cumpărarea vilelor
la preţurile negociate. Expunere de motive pe care nu am găsit-o pe
pagina de Internet a Primăriei, tot aşa cum nu am primit vreun punct de
vedere oficial, cu privire la aspectele de mai sus, până la închiderea
ediţiei.
Primari de milioane
Ziarul de Investigaţii declanşează o amplă campanie de dezvăluiri exclusive privitoare la afacerile, să nu spunem delapidările sau jaful, de sute de milioane de euro din administraţiile publice locale. Sectorul 1 este primul, dar şi unul exponenţial din acest punct de vedere. Veţi putea citi în numerele viitoare despre incredibile afaceri cu locuinţe, reabilitări termice şi alte tunuri de milioane. Altfel spus, declarăm război tuturor aleşilor a căror deviză este „Viitorul e în buzunarele noastre”.
Patrimoniul Galaţiului a fost jecmănit de un teren de 10
hectare, în valoare de 9,5 milioane de euro, întreaga afacere fiind
orchestrata cu complicitatea şefei Direcţiei Juridice din Primăria
Galaţi, Tincuta Pătruţa. Ea nu a reprezentat primăria la nici unul din
cele 8 termene din procesul în care era disputata proprietatea asupra
terenului. Alţi complici au fost trei experţi cadastrali, care prin
expertizele lor au “mutat” amplasamentul terenului revendicat la 2
kilometri de amplasamentul real. Implicat este şi şeful Oficiului de
Cadastru Galaţi, care a avizat documentaţia cadastrală care certifica
falsificarea amplasamentului. Afacerea a generat un puternic scandal,
pentru că pe 6 din cele 10 ha se afla o necropolă romană din sec 3 dHr.
Revendicare tardivă, dar strategică
Anton Bejan ar putea fi descris ca un personaj oarecare. Locuieşte la
etajul 3 al unui bloc din cartierul Pieţei Centrale, un bloc zdruncinat
de tramvaie. Nici nu s-ar spune că este ditai “nababul”, care a încasat
un cec de milioane de euro pentru terenul de 10 ha. În 2006, Bejan s-a
gândit să revendice acel teren pe care îl moştenea de la părinţi.
În mai 2006, Anton Bejan a notificat Primăria Galaţi că este
proprietarul unui teren de 10 ha, situat în zona vărsării Şiretului în
Dunăre. Susţinea că acel teren fusese cumpărat, de tatăl său, Anghel
Bejan, în martie 1951. Era o revendicare tardivă, pentru că cererile şi
actele doveditoare pentru retrocedările în baza Legii 247 trebuiau
depuse până la data de 30.11.2005. Dar şi tardivitatea cererii a făcut
parte dintr-o strategie bine pusă la punct. Bejan nu avea un act de
vânzare-cumpărare autentificat ci o chitanţă de mână. Şi avea
posibilitatea ca în baza art. 5 din Legea 247 să atace problema direct
în instanţă. Înainte de a deschide acţiunea, Bejan a depus la
Registratură Primăriei Galaţi înştiinţarea 24.735/29.05.2006, prin care
comunica municipalităţii că este “proprietarul terenului în suprafaţa
totală de 10 ha situat în apropierea Gurii Şiretului, având ca vecin, la
sud, Universitatea Danubius”. După câteva zile, Bejan a depus la
registratură primăriei comunicarea 25.709/02.06.2006, în care face
următoarele precizări: “Vă comunic că sunt proprietarul terenului situat
în apropierea Gurii Şiretului, cuprins între Universitatea Danubius şi
platoul versantului ce urca spre oraş, în suprafaţa de 10 hectare”.
Prin oraş, cu tunul imobiliar “în spate”
Aparent, ambele hârtii s-ar referi la acelaşi amplasament, de la intrarea în Galaţi dinspre Brăila, pe DN22B, de pe Digul Dunării. În cele două hârtii apare, însă, o uşoară deplasare a amplasamentului. Ca să înţelegem cum stau lucrurile trebuie să luăm în calcul şi “prezumţia de vinovăţie”. Adică să încercăm să ne explicăm şi de ce ar fi putut fi interesat Bejan de o “deplasare” a amplasamentului. Terenurile care se învecinează la sud cu Universitatea Danubius, sunt ocupate de drumuri, de hypermarketuri, de terenuri concesionate. Sunt terenuri care nu mai pot fi obţinute “restitutio în integrum”, iar în acest caz Anton Bejan s-ar fi ales cu un lot dat în altă parte, unde proprietăţile au preţuri de sute de ori mai mici. Sau cu despăgubiri, o variantă la fel de păguboasa. În aceste condiţii, este evident că lui Anton Bejan i-ar fi convenit să intre în posesia celor 10 ha “restitution în integrum” pe un amplasament deplasat, dar care să îi ofere şansa încheierii unei afaceri imobiliare la tarife de la 1 la 3 milioane de euro hectarul.
Anton Bejan nici nu a mai aşteptat un răspuns de la Primăria Galaţi. A
angajat Cabinetul de Avocatură Mihael Cacescu din Tecuci şi pe
12.06.2006, a deschis acţiune la Judecătoria Galaţi, cerând că instanţă
să pronunţe o sentinţă care să ţină loc de contract de vânzare
cumpărare, ca urmare a antecontractului din 01.03.1953. Avocatul lui
Bejan a depus la dosar două expertize cadastrale. Prima, depusă pe
26.10.2006, este o expertiză extrajudiciară realizată de expertul Florin
Vasiliu. Tot din Tecuci, ca şi avocatul Cacescu. Schiţă realizată de
Vasiliu, la comanda avocatului, plasează terenul la o distanţă de 2 km
de amplasamentul invocat iniţial. Noul amplasament era la ieşirea din
Galaţi spre Tecuci, pe panta ce coboară dinspre Cimitirul Cătuşă. După 3
luni, în ianuarie 2007, este realizată o expertiză mai sofisticată. Se
numeşte “Documentaţie tehnică cadastrală”, a fost întocmită de expertul
PFA Iosif Mart şi cuprinde un “Plan de amplasament şi delimitare”, “Fisa
corpului de proprietate” şi “Memoriu tehnic”. Şi aceasta expertiză
stabileşte acelaşi amplasament ca şi prima, adică la ieşirea din Galaţi
spre Tecuci, nu în zona Universităţii Danubius. Aceasta documentaţie a
primit avizul nr 336/30.01.2007 al Autorităţii Naţionale de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară, prin semnătura lui Nicolae Reti, directorul
Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi. După câteva
zile, expertiză lui Mart a fost depusă la dosarul nr 10.168/233/2007.
Aşa că la termenul din 12.02.2007, când instanţă a hotărât numirea unui
expert tehnic judiciar, “Documentaţia tehnică cadastrală”, cu tot cu
avizul ANCPI era deja în dosar. Instanţa l-a numit expert tehnic
judiciar pe expertul cadastral PFA Florin Albu, care este tot din
Tecuci, ca şi avocatul Cacescu şi expertul Florin Vasiliu. Expertiză
tehnică judiciară realizată, la cererea instanţei, de Florin Albu a
impus acelaşi amplasament al celor 10 hectare, la 2 km de amplasamentul
menţionat de Bejan în hârtiile depuse primărie.
O expertiză controversată
Primele două expertize, întocmite la cererea avocatului Cacescu,
puteau fi bănuite de eventuale erori, comise la cererea comanditarului.
Pentru discernământul completului de judecată era importantă expertiză
judiciară realizată de Florin Albu. Dar acesta nu a făcut nimic altceva
decât să oficializeze, din punct de vedere juridic, ceea ce puseseră pe
hârtie Vasiliu şi Mart. Îşi explică eroarea prin două cauze. În primul
rând, prin faptul că la dosarul cauzei se afla “Documentaţia tehnică
cadastrală” ce obţinuse cu numai câteva zile înainte avizul Autorităţii
Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, autoritatea supremă în
privinţa regimului terenurilor. În al doilea rând, Albu da vina pe cei
de la Direcţia Juridică din Primăria Galaţi, care nu au participat la
expertiza în teren: “Puteau să vină cu alte acte, prin care să
dovedească alt amplasament. Puteau să conteste expertiză mea, să ceară
contraexpertiza”.
În sfârşit, proprietar
Prin sentinţa 3654/27.04.2007, instanţă i-a dat lui Anton Bejan
dreptul de proprietate asupra celor 10 ha cu aplasamentul dictat prin
cele trei expertize cadastrale mincinoase, adică la ieşirea din Galaţi
spre Tecuci, lângă Cimitirul Cătuşa, nu pe amplasamentul din actul de
vânzare din 1951 şi menţionat de Bejan în hârtiile depuse la primărie:
la ieşirea din Galaţi spre Brăila, lângă Universitatea Danubius. “La
gurile Şiretului”, cum spunea chiar Bejan. Pe 24.05.2007 sentinţa a
devenit definitivă şi irevocabilă, iar Anton Bejan a devenit
proprietarul celor 10 ha de la ieşirea din Galaţi spre Tecuci.
Retrocedarea Necropolei Romane
Terenul obţinut de Bejan nu este unul oarecare. Acolo este o Necroola
Romana ce datează din secolul 3 dHr. Cele 93 de morminte descoperite
din 1975 până în prezent demonstrează trecerea la creştinism a
populaţiei daco-romane ce locuia în urmă cu 1700 de ani pe teritoriul pe
care se afla astăzi Galaţiul. În partea de jos a pantei ce urca spre
Micro 20, sunt numai morminte de incineraţie, de ritual roman. Apoi, pe
măsură ce panta urca, sunt întâlnite din ce în ce mai multe morminte de
inhumaţie, adică de ritual creştin. În necropola au mai fost descoperite
cruciuliţe de sidef, obiecte încrustate cu simboluri creştine, dar şi
patru depozite de amfore şi un “Castelum”. Din 1985, zona a fost
declarată rezervaţie arheologică protejată de Legea 422, legea
monumentelor istorice. Prin adresa 965/14.02.2005, Ministerul Culturii
îl obligă pe primarul Dumitru Nicolae să protejeze şi să pună în valoare
Necropola Romană. Terenul necropolei era al primăriei.
Lehamitea doamnei Tincuţa
Trecerea în proprietatea lui Anton Bejan a celor 10 ha ale Primăriei
Galaţi a fost posibilă numai datorită refuzului sistematic al
funcţionarilor de a apăra interesele municipalităţii, spun sursele
noastre. În primul rând a şefei Direcţiei Juridic Contencios, Tincuta
Patruta. Directoarea a primit citaţii la toate cele opt termene de
judecata din dosar, dar nu s-a prezentat la nici unul. A primit
invitaţie şi la expertiza tehnică judiciară, dar nu a trimis nici un
reprezentant din cei 17 jurişti pe care îi are în subordine. Ulterior, a
primit şi expertiză, dar nu a contestat-o.
Pas parol în numele primarului
Întreaga tărăşenie le-a fost ascunsă atât primarului Dumitru Nicolae,
cât şi viceprimarilor. Iar dacă toate astea nu erau de ajuns, şefa
Direcţiei Juridice, Tincuta Patruta chiar a servit interesele părţii
adverse, depunând la dosar o adresă semnată de primarul Dumitru Nicolae,
prin care invoca lipsa calităţii procesuale a Primăriei Galaţi. Ceea
ce, cu alte cuvinte, însemna că terenul respectiv nu aparţine primăriei.
De fapt, în locul primarului Dumitru Nicolae semnase consilierul
juridic Nicu Costache, cu acordul Tincutei Patruta.
Ciudat, dar după ce instanţă s-a pronunţat, iar Bejan a devenit
proprietarul terenului de 9,5 milioane euro, directoarea Patruta s-a
sucit la 180 de grade. Acum considera că terenul este al primăriei şi a
depus plângere penală împotriva expertului judiciar Albu şi a lui Iosif
Mart. Este de fapt un “joc de glezne”, prin care ar vrea să îşi
dovedească loaialitatea faţă de interesele primăriei, după ce a fost
complice la întreaga tărăşenie.
Ţeapă de 9,5 milioane euro
După ce Anton Bejan a devenit proprietarul celor 10 ha, au urmat trei
vânzări succesive. Conform avocatului Cacescu, primul comparator a fost
Pireus Bank. La cea de a doua tranzacţie, apar ca proprietari Eduard
Cacescu, fiul avocatului, Petrică Croitoru şi Dorin Radu. Toţi trei din
Tecuci. Tranzacţia a fost perfectata la Cabinetul Notarial Manoliu.
Logic, tot din Tecuci. Apoi, cei trei au vândut terenul grupului de
firme Profilând, condus de omul de afaceri Andrei Lisinschi. Preţul
tranzacţiei a fost de 9,5 milioane de euro. De banii ăştia, omul de
afaceri s-a ales cu un teren pe care nu poate construi şi pe care dacă
ar vrea să îl vândă ar trebui să respecte dreptul de preemţiune al
statului, pentru că este monument istoric protejat de Legea 422.
Experimentul Philadephia 2
Eduard Cacescu, Petrică Croitoru şi Dorin Radu, au obţinut de la
funcţionarii din Primăria Galaţi certificatul de urbanism provizoriu nr
1654/08.08.2007, prin care se aviza construirea, în Necropola Romana, a
unor locuinţe şi centre comerciale în regim P+2. Printre semnăturile
iniţiatorilor certificatului de urbanism se afla nume sonore. Că cele
ale fostului şef al Direcţiei de Urbanism, Silviu Vlasie şi a prietenei
sale, fostă şefă a Biroului Autorizări, Gabriela Mirea, ambii trimişi în
judecată de DNA, pentru trafic de influenţa şi şantaj. Mai apare şi
numele fostei arhitecte şefe, Eleonora Marin, care nu avea drept de
semnătura pentru că nu îndeplinea condiţiile pentru a fi funcţionar
public. Evident că apare şi semnătura edilului Dumitru Nicolae, care a
semnat…“că primarul”. În certificatul de urbanism apare şi o eroare,
preluată din expertizele lui Florin Vasiliu, Iosif Mart şi Florin Albu,
conform cărora amplasamentul terenului de 10 ha ar fi pe strada
Combinatului. De fapt, strada Combinatului este în Micro 17, la o
distanţă de 2 cartiere de amplasamentul pentru care s-a emis
certificatul de urbanism. Aşadar, pentru terenul de 10 ha mai există şi
un al 3-lea amplasament. E amplasamentul din acte!?
“Îl ţineau pentru ei!”
În intervenţia să într-o emisiune televizată, avocatul Mihael Cacescu
a declarat că acel teren nu fusese protejat că monument istoric şi
Necropla Romană nu a fost pusă în valoare, tocmai pentru că şefii din
primărie puseseră ochii pe teren: “Ei aveau interesul să păstreze
terenul. Am convingerea asta, că nu mi-au recunoscut ei mie, vă daţi
seama… Ei îl păstrau pentru ei. Când s-a dus clientul la cartea
funciară, i-a spus <<domnule, mi-ai luat o piatră de pe
inimă>>… Ceva de genul ăsta. Că îi tot cereau să-l ţină…”
Au început anchetele
Primarul Galaţiului, Dumitru Nicolae, a făcut infarct după ce a aflat
cum este jefuit patrimoniul municipalităţii cu implicarea
funcţionarilor primăriei. Acum, după ce a fost operat la Târgu Mureş,
edilul este în concediu medical. Viceprimarul Nicusor Ciumacenco a
declarat că a fost declanşată o verificare internă: “În acest moment
facem o anchetă, pentru a vedea de ce acele persoane din Primăria
Galaţi, care aveau datoria de a susţine interesele primăriei nu au făcut
nimic în acest sens. Sunt multe lucruri greu de înţeles şi ca atare,
cei care sunt implicaţi în astfel de fapte vor trebui să răspundă”. După
ancheta administrativă, este previzibilă şi una a procurorilor
anticorupţie.
Cinci
electricieni au murit sâmbătă în urma unei explozii care a avut loc în
subteranul exploatării miniere Uricani. Cei cinci ortaci, printre care
se afla şi şeful lor de echipă, efectuau o revizie la un transformator
de la Orizontul 300, Blocul IV N, tabloul de distribuţie TD 3C, iar în
jurul orei 14:40, după ce au anunţat că şi-au terminat treaba, au fost
spulberaţi de explozia declanşată de o scurgere de metan.Victimele sunt
Cosmin Calotă – inginer şef, 36 de ani; Marian Cucu – electrician, şef
de echipă, 41 de ani; Ioan Nădrag – electrician, 36 de ani; Iulian Stoi –
electrician, 36 de ani şi Cornel Hici Borc – electrician, 36 de ani. În
urma accidentului, patru copii, dintre care trei minori, au rămas
orfani.
Electricienii, găsiţi morţi la şapte ore după producerea exploziei
Deşi accidentul a avut loc în jurul orei 14:00, familiile ortacilor
şi zecile de oameni adunaţi la poarta unităţii miniere au aflat de
decesul celor cinci electricieni şapte ore mai târziu, întrucât
salvatorii minieri au fost nevoiţi să asigure perimetrul pentru a coborî
în siguranţă.
Primul care a anunţat moartea ortacilor a fost primarul oraşului
Uricani, Dănuţ Buhăescu. „Anunţ cu mare părere de rău că salvatorii au
ajuns la ei, dar i-au găsit pe toţi morţi, nu mai aveau ce să le facă.
Situaţia este foarte neagră, operaţiunea de aducere la suprafaţă a lor
este foarte grea. Spun asta fiindcă salvatorii trebuie să le caute
organele, mâinile, picioarele, să-i împacheteze şi să-i aducă la
suprafaţă. Este o zi neagră pentru Uricani, iar familiile victimelor
sunt de-a dreptul distruse”, a declarat, vizibil afectat, Dănuţ
Buhăescu.
Povestea de la mina Petrila, din urmă cu doi ani, când au fost
surprinşi de explozie şi salvatorii minieri, era să se repete sâmbătă
seara la Uricani, când o a doua explozie a zguduit măruntaiele
exploatării miniere.
La 22.50 a avut loc o replică a primei explozii, în timp ce
salvatorii minieri încă se aflau în subteran, însă aceştia nu au fost
răniţi de suflul deflagraţiei, deoarece se aflau deja în rampa puţului.
Totuşi, un singur salvator minier s-a accidentat uşor în timpul
operaţiunii de salvare, când s-a zgâriat într-un cui.
O comisie va cerceta cauzele producerii exploziei
Constantin Jujan, directorul general al Companiei Naţionale a Huilei,
a precizat că o comisie va cerceta cauzele care au dus la producerea
accidentului de muncă.
„În jurul orei 21.15, echipele de salvare au intrat în zona afectată
de incident, iar cele cinci persoane accidentate nu mai erau în viaţă în
subteran. Cea mai grea operaţiune este cea de evacuare a victimelor.
Încă nu se ştie cauza care a dus la producerea acestui eveniment, iar o
comisie, Parchetul şi ITM-ul vor cerceta cauzele care au dus la
producerea acestui incident. Până la cercetarea cauzelor şi expertizarea
echipamentului nu se permite accesul în zonă. Familiile vor beneficia
de compensaţii băneşti, iar aparţinătorii familiei, conform contractului
colectiv de muncă, pot fi angajaţi în cadrul Companiei Naţionale a
Huilei. Având în vedere elementele care au fost descoperite, semnele
conduc spre producerea unei explozii”, a declarat Constantin Jujan.
Totodată, la mina Uricani este prezent şi Augustin Lazăr, procurorul
adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care
coordonează ancheta.
„O echipă specializată pentru cercetarea accidentelor de muncă din
subteran s-a deplasat la mina Uricani, unde efectuează cercetarea
evenimentului care a avut loc în după amiaza zilei de astăzi (sâmbătă, 5
februarie – n.r.). Echipa este alcătuită din ofiţeri de poliţie
judiciară, inspectori de protecţie a muncii, coordonaţi de procurori
criminalişti, care sunt specializaţi în acest domeniu. Urmează să se
efectueze cercetări la faţa locului, identificarea victimelor,
verificarea legalităţii activităţilor desfăşurate în momentul în care
s-a produs evenimentul şi urmează să se stabilească de către inspectorii
de protecţie a muncii cauzele tehnice ale producerii evenimentului.
Există o versiune care este cea mai probabilă, în sensul că s-a produs o
deflagraţie de gaz metan, produsă de un arc electric”, a declarat
Augustin Lazăr.
Compensaţii pentru familiile victimelor
Ioan Botiş, ministrul Muncii, prezent la Uricani, a precizat că în
perioada următoare vor fi acordate compensaţii băneşti şi ajutoare pe
termen mediu şi lung pentru fiecare familie în parte, în funcţie de
nevoile acestora.
„În Guvern vom prezenta două formule. Va fi un pachet de urgenţă,
prin care vom susţine familiile afectate, iar al doilea pachet va fi pe
termen lung, individualizat pentru fiecare familie în parte. Intenţionăm
să sprijinim copiii în procesul de învăţământ şi-i vom susţine prin
formare profesională şi prientare spre un loc de muncă pe cei care au
nevoie. Fiecare familie va fi tratată separat, în sensul în care vom
identifica nevoile, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi
lung”, a explicat Ioan Botiş.
Referitor la zvonurile conform cărora mina Uricani s-ar afla pe lista
unităţilor miniere ce urmează a fi închise, ministrul Economiei, Ion
Ariton, a menţionat că va sprijini în continuare activitatea minieră şi
că o decizie se va lua joi, la Bucureşti, în ceea ce priveşte
restructurarea sectorului minier din Valea Jiului.
„Nu s-a luat nicio decizie cu privire la închiderea unor anumite mine
din Valea Jiului. Noi nu dorim ca acest sector să dispară, ci dorim să
sprijinim mineritul”, a precizat Ariton.
Minerit ca în urmă cu 20 de ani
Totuşi, minerii acuză şi la ora actuală că evenimentul de la Petrila
nu i-a sesnibilizat sub nicio formă pe factorii care s-ar putea implica
în dezvoltarea sectorului minier, având în vedere că şi acum sunt
nevoiţi să lucreze cu echipamente vechi de peste 20 de ani.
„Nu sunt condiţii şi nici nu vor fi, pentru că nu-i interesează. Ăia
de la Bucureşti vor numai să închidă minele sau să fure bani, nu-i
interesează că minerul de rând nu are cu ce să lucreze, că nu are o
lopată ca lumea, că se târâie pe burtă ca să ajungă la locul de muncă.
Încălţămintea pe care o avem e frumoasă doar în poze, salopetele la fel.
Ne îmbolnăvim şi dacă nu murim în accidente, murim în primii ani după
ce ieşim la pensie, din cauza bolilor profesionale”, a declarat Florin
Ghenea, unul dintre mineri.
„Nu avem piese de schimb, facem unele lucrări legate pur şi simplu cu
sârmă, că nu sunt simple şuruburi, piuliţe, suntem vai de capul nostru.
Nu avem de nici unele, dar au pretenţia să dăm cărbune. În alte mine,
din alte ţări, se lucrează mecanizat, nu cum lucrăm noi, ca măgarii, cot
la cot cu şobolanii”, spune şi Radu Florea, miner.
Angajații CT Bus - compania de transport care operează în municipiul Constanța, sunt, pentru a doua zi consecutiv, în grevă.
Ieri, compania anunța că este...
Răzvan Alexandru Cuc, fost ministru PSD al Transporturilor în guvernele Grindeanu și Tudose, a fost reținut ieri de procurorii anticorupție, într-un dosar de dare...
Liderul UDMR, formațiune-parte a coaliției de guvernare, a vorbit aseară despre previziunile economice ale țării, în raport cu măsurile de austeritate impuse.
Potrivit lui Kelemen...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.DA, ACCEPTPolitica cookies
