4.5 C
București
sâmbătă, 20 decembrie 2025
Facebook RSS
Acasă Blog Pagina 1367

Primul tramvai Imperio Eco produs la Bucureşti.

Autor
Adrian Bărbulescu
-

Prilej de miting populist, de genul „nu ne vindem ţara”, cu ocazia prezentării primului tramvai modern, cu podea joasă, fabricat la Bucureşti de Astra Vagoane Călători Arad în colaborare cu Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB).

În loc să se bucure că pe străzile Bucureştilor ar putea să circule tramvaie la standarde occidentale, fabricate sub licenţă Siemens, câţiva angajaţi de la Uzina de Reparaţii Atelierele Centrale (URAC) din cadrul RATB au ieşit în curtea fabricii, strigând că vor să facă ei tramvaie, nu „capitaliştii”.

Ponta s-a speriat de proteste

Chiar dacă era invitat la eveniment, când a auzit că e rost de scandal, premierul Victor Ponta a anunţat că nu mai vine. N-a venit nici primarul general Sorin Oprescu, chiar dacă evenimentul de marţi reprezenta o premieră pentru Bucureşti. 

Evident, scandalul „proletarilor” de la URAC n-a fost pe placul acţionarului majoritar al Astra Vagoane Călători, Valer Blidar, care a spus doar că „este păcat că un grup de compatrioţi manifestează împotriva acestei realizări”.

Aer condiţionat şi podea joasă

Dar să revenim la evenimentul de marţi, când a fost prezentat primul tramvai modern fabricat la Bucureşti, denumit Imperio Eco. Acesta are podea joasă pe toată lungimea sa şi dispune de aer condiţionat, sistem de informare a pasagerilor şi un design futurist. 

Consumul energetic este şi el redus. Ba, mai mult, energia recuperată este utilizată pentru alimentarea instalaţiei de aer condiţionat. Cu toate că vara, în România, temperaturile ating şi 40 de grade Celsius, din cele aproximativ 2.500 de tramvaie care circulă pe străzile oraşelor româneşti, doar 12 – 10 la Oradea şi două la Cluj Napoca – sunt dotate cu aer condiţionat. În Bucureşti, la toate cele aproximativ 500 de tramvaie, ventilaţia este asigurată exclusiv pe geam.

Varianta standard a tramvaiului Imperio Eco are 228 de locuri, dar există şi varianta cu 360 de locuri, formată din patru module. Chiar dacă tramvaiul este fabricat în colaborare cu RATB, regia nu-l poate cumpăra direct, ci numai în urma organizării unei licitaţii – aşa prevăd normele europene.

Şinele se opresc la poarta uzinei

O altă problemă care trebuie rezolvată este modalitatea în care va fi scos tramvaiul din uzină. Şinele se opresc la poarta fabricii, chiar dacă până la liniile de tramvai de pe strada Lizeanu sunt mai puţin de 100 de metri. Pentru a face racordul, trebuie însă obţinută o autorizaţie din partea RATB. „Proiectul este gata şi aşteptăm autorizaţia de la RATB. Sperăm că ea va veni în câteva zile, apoi tot cei de la RATB trebuie să facă lucrările de construcţie pentru realizarea racordului”, a declarat pentru Ziarul de Investigaţii un oficial al Astra Vagoane Călători Arad. 

Radu Mazăre, criticat

Prezentarea de marţi i-a dat din nou prilejul lui Valer Blidar de a-i „dojeni” pe primarii care au renunţat la liniile de tramvai. „Tramvaiul este cel mai ecologic mijloc de transport şi este păcat că unele oraşe care au deja linii de tramvai renunţă la ele, în loc să extindă reţeaua”, a spus Valer Blidar. Fără a-l numi explicit, spusele lui Blidar făceau evident referire la primarul Constanţei, Radu Mazăre.

Traseiştii locali. Culiţă minus Pistol egal LOVE

Autor
Adrian Bărbulescu
-

Harta politică rezultată după alegerile locale de la 10 iunie nu este nici pe departe cea reală. Patru preşedinţi de consilii judeţene şi opt primari de reşedinţe de judeţ nici ei nu mai ştiu la ce partid sunt, din moment ce au schimbat, de-a lungul timpului, formaţiunile politice ca pe ciorapi. Jurnal de Investigaţii a realizat o analiză a aleşilor traseişti, care obţin voturile electoratului chiar dacă ar candida din partea Partidului Comunist Român.

Urăsc trădarea, dar îi iubesc pe trădători. După acest principiu s-au ghidat, în ultimii 20 de ani, toate partidele, atunci când erau la putere sau pe cale să acceadă la caşcaval. Nici alegerile locale de la 10 iunie 2012 nu au făcut excepţie de la această regulă.

PNL a fost un adevărat aspirator de traseişti, dar nici PSD nu s-a lăsat mai prejos, cu toate cu preşedintele acestui partid, Victor Ponta, declara sus şi tare că este total împotriva unor asemenea practici. Evident, analiza realizată de Jurnal de Investigaţii nu avea cum să fie una exhaustivă, care să cuprindă toţi primarii de oraşe şi comune. Ea a luat în calcul doar preşedinţii de consilii judeţene şi primarii reşedinţelor de judeţ.

Patru preşedinţi de consilii judeţene au schimbat cel puţin o dată partidul în ultimii ani. Schimbarea opţiunii politice nu s-a făcut numai de la PDL spre putere, ci şi între partidele care acum formează USL.

La ultimele alegeri, Partidul Conservator a dobândit pentru prima oară şefia unui Consiliu Judeţean. Este vorba de CJ Maramureş, unde pedelistul Mircea Man a fost detronat de Zamfir Ciceu, membru al PC. Dar el nu a fost dintotdeauna la partidul lui Dan Voiculescu. Până anul trecut, Ciceu a fost membru al PNL.

La Neamţ, UNPR a câştigat singurul CJ, preşedinte fiind instalat Culiţă Tărâţă, care însă nu a fost mereu progresist, ci pesedist. În Hunedoara, penelistul Mircea Moloţ a făcut parte, în tinereţea lui politică din anii 90, din Partidul Democrat Agrar (PDAR) şi din Partidul Republican. Deja cazul lui Sorin Frunzăverde, reales preşedinte al CJ Caraş-Severin, de această dată nu de la PDL, ci de la PNL, este de notorietate, aşa că nu vom zăbovi asupra lui. 

De la Ion la Crin, via Gabi

Mai multe sunt cazurile de traseişti în rândul primarilor de reşedinţe de judeţ. La Baia Mare, fotoliul de primar a fost adjudecat de Cătălin Cherecheş. El a fost până în 2010 membru PSD, iar acum a ajuns la PNL, după un scurt stagiu la partidul lui Gabriel Oprea, UNPR.

La primăria Zalăului, atotputernic este acum Radu Căpîlnaşiu, racolat de PNL, în 2008, de la PDL. S-a întâmplat şi invers. Primarul oraşului Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, zis „Pinalti”, a trecut, cu ani în urmă, de la PNL la PDL.

La Primăria Bacăului se află tot Romeo Stavarache. Acum este liberal, însă el a câştigat prima oară fotoliul de primar cu susţinerea PUR, actualul Partid Conservator al lui Dan Voiculescu.

În sudul ţării, găsim şi mai multe cazuri de traseism politic. Postul de primar al Craiovei i-a revenit Liei Olguţa Vasilescu (LOV). Ea a candidat din partea PSD, partid din care face parte după ce a părăsit PRM şi pe tribunul Corneliu Vadim Tudor.

La Slatina a rămas primar Darius Vâlcov, care însă a părăsit PDL în primăvara acestui an şi a sărit repede în barca PSD. La fel s-a întâmplat şi la Buftea, reşedinţa administrativă a judeţului Ilfov. În urma alegerilor, funcţia de primar i-a revenit tot lui George Pistol, cu deosebirea că acum el nu mai susţine cauza PDL şi a lui Traian Băsescu, ci pe cea a PNL şi a lui Crin Antonescu. Revelaţia care a condus la schimbarea bruscă de doctrină şi opţiune politică l-a lovit pe dom’ primar tot cu câteva luni înainte de alegeri.

Despre Giurgiu, ce să mai spunem? Situaţia este mai mult decât incertă. După ce liberalul Lucian Iliescu (fost şi el la PSM!) a pierdut primăria, câştig de cauză a avut independentul Nicolae Barbu. Şi-l revendică atât PSD – partid din care a demisionat – cât şi Dan Diaconescu şi PPDD. Deocamdată, împricinatul nu le-a dat câştig de cauză niciunora. Pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Cinci milioane de euro, tocaţi în familie la ArCuB

Autor
Dănilă Chirovici
-

ArCuB a fost înfiinţat în anul 1996 şi este un serviciu public de cultură, aflat sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Conform propriei prezentări, ArCuB este singura organizaţie de acest gen din România, care are rolul de punte între autoritatea locală, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, şi societatea civilă. Sediul ArCuB beneficiază de o poziţie super-privilegiată, în plin centru al Capitalei, vis-a-vis de fostul amplasament al ambasadei americane. Clădirea a fost renovată şi în prezent are trei săli, una de conferinţe cu 50 de locuri, una de spectacole, cu 370 de locuri, şi una destinată workshop-urilor, cu o capacitate de 30 de locuri. Toate pot fi închiriate. „Preţurile estimative sunt disponibile la cerere, oferta finală variind în funcţie de sală şi de amploarea activităţii propuse”. Dar nu despre asta este vorba. Ci despre felul în care sunt gestionate sume enorme din bugetul Primăriei Generale.

Adevărul este că portofoliul de acţiuni al ArCuB este impresionant. De la organizarea revelioanelor, la festivitatea tradiţională „Cişmigiul Copiilor”, piese de teatru, festivaluri de muzică.

În fine, la ArCuB poţi vedea „Festivalul de Film Experimental”, sau „Les films de Cannes a Bucarest”. Tot în agenda ArCuB se află şi Festivalul Dakino. Directoarea Mihaela Păun declara că „la ArCuB anul are mai mult de 365 de zile. În fiecare an la calendarul evenimentelor organizate de ArCuB se mai adaugă o filă”. Aşa este. Dar toate proiectele astea costă bani.

Relaţiile dintre reprezentanţii ArCuB şi cei ai Direcţiei Generale Economice şi ai Direcţiei Buget din Primăria Capitalei nu sunt dintre cele mai cordiale. Adică sunt aşa cum sunt în general relaţiile dintre cei care cer bani şi cei care dau bani. Oarecum încordate.

Cineva de la Direcţia Generală Economică a spus că cei de la ArCuB „fac pe artiştii cu banii Primăriei. Noi suntem contabilii limitaţi şi ei spiritele elevate”.

Cu toate acestea, bugetul aprobat pe anul 2012 prin HCGMB 66/23.03.2012 este de, atenţie la mine!, 23.100.000 lei. Adică ArCuB are de cheltuit anul ăsta peste cinci milioane de euro, din care 300.000 lei sunt repartizaţi numai pentru venituri curente. Reparaţiile curente au şi ele puse la teşcherea 300.000 lei. În schimb, însă, pentru pregătire profesională nu se pun la bătaie decât 15.000 lei. ArCuB are 35 de angajaţi, dintre care şase sunt în funcţii de conducere, în frunte cu directoarea Mihaela Păun.

Vaca bună de muls

Statutul ArCuB „e făcut cu cap”. Adică:

•           Organizează programele culturale proprii ale CGMB, atât cele care sunt iniţiativa acestuia cât şi cele care decurg din derularea unor relaţii de colaborare la nivel local, naţional sau internaţional. Comentariu: carevasăzică mână liberă la cumetrii, şuste şi aranjamente. Bon. Să vedem mai departe.

•           Iniţiază, dezvoltă şi menţine legături cu instituţii publice, asociaţii culturale şi alte structuri neguvernamentale, în vederea diversificării ofertelor culturale locale, a promovării identităţii culturale a oraşului Bucureşti. Comentariu: idem paragraful anterior. Mai departe.

•           Organizează în regie proprie sau în colaborare cu alte instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale expoziţii, spectacole, concerte şi alte manifestări cu caracter cultural (s.n). Comentariu: idem paragrafele anterioare. Mai departe.

•           Susţine iniţiative de cercetare şi experimentare a noi modalităţi de expresie artistică (!!!) Asta-i fără comentariu. La fel ca şi ceea ce urmează.

•           Promovează şi sprijină activităţi de studiu şi cercetare cu privire la istoria şi civilizaţia oraşului Bucureşti.

•           Produce, editează şi difuzează cărţi şi reviste, material audio-vizual precum şi alte asemenea produse culturale.(???)

•           Organizează şi administrează ateliere de creaţie cultural artistică.

Gata. Asta e. Nobile scopuri. Înşirate pe hârtie de vreun candidat la primăria Capitalei ai spune că sunt fonfleuri sau, în cel mai bun caz, nişte idealisme fără conţinut. Numai că la ArCuB lucrurile nu stau aşa. Ei au în spate, pentru anul în curs, 5.179.372 de euro. În adresa venită de la Primăria Generală, care însoţea bugetul alocat, directorul Vasile Săvoiu menţionează, pedant: „având în vedere că situaţia specifică perioadei de criză se menţine şi în acest an cu influenţe posibile asupra încasării veniturilor la bugetul local, vă rugăm să angajaţi sumele aprobate cu maximă responsabilitate a necesităţii şi oportunităţii efectuării cheltuielilor”. Corect!

Teatru, dar şi mascaradă

Cred că puţini sunt cei care au căderea să pună la îndoială calitatea spectacolelor oferite de către ArCuB. Măcar a celor desfăşurate în incinta de pe strada Batiştei nr. 14.

Foarte mulţi actori români, unii cu un renume consacrat deja, interpretează pe scenele puse la dispoziţie de instituţia condusă de Mihaela Păun. Filmele lui Tarkovski îşi găsesc şi ele ecranele care să le primească. Şi totuşi! Pentru peste cinci milioane de euro parcă prea puţini bucureşteni respiră aerul emanat din plămânii culturali ai ArCuB.

Revelioanele în stradă, ca revelioanele. Lumea ştie ceva vag despre Primărie. Da-n restul anului? Aud? Hai, că n-or fi bucureştenii cei mai culţi „capitalişti”, da’ un sondaj de genul „ştii, mă, ce-i ăla ArCuB?” stă la îndemâna oricărui locuitor al Capitalei. Dacă ăia cinci milioane de euro ar fi gestionaţi cumsecade ar afla de acţiunile ArCuB şi Traian Igaş. Numai că nu-i uşor să ţii de bani atunci când îi ai. Şi mai ai şi rude, şi prieteni…

Soţul Mihaelei Păun este actorul Tiberiu Păun, o prezenţă constantă în spectacolele de teatru organizate de ArCuB. Acelaşi Tiberiu Păun deţine firma Total Business Production (TB Production), care este foarte apropiată şi implicată în proiectele derulate de ArCuB. Este vorba în principal despre plăţi pentru drepturi intelectuale rezultate din activităţi regizorale sau de actorie. Mihaela Păun este acţionară la TB Production şi la Asociaţia Eveniment, o altă structură care ajută, contra cost, la punerea în aplicare a unor proiecte susţinute financiar de ArCuB.

Merită remarcat faptul că aproximativ 90% dintre evenimentele propuse de ArCuB reprezintă piesele de teatru. În care îşi găseşte o participare prolifică şi Silviu Biriş, soţul dirtectoarei adjuncte, Irina Halina Cornişteanu. De când a devenit director la ArCuB, Mihaela Păun şi soţul şi-au cumpărat un apartament într-un ansamblu rezidenţial dintr-o zonă centrală a Bucureştiului, plus o vilă la Snagov, sumele din conturile bancare au crescut substanţial, încasările din „drepturi intelectuale” cifrându-se la peste 150.000 de euro.

Sacul şi Pomul Lăudat

Incontestabil, ArCuB face bine ceea ce face. Doar că face pe mult prea mulţi bani. Ceea ce ar putea fi spus şi altfel. Face prea puţin pentru banii care i se acordă.

Care sunt iniţiativele alea de cercetare şi experimentare a unor noi modalităţi de expresie artistică? Măgăruşul roz cu zvastica pe fund, promovat de ICR in SUA?

Dar faptul că organizează şi administrează ateliere de creaţie culturală, ce-o fi aia? Adică, dacă ne strângem acasă la un prieten, la un şpriţ, ş-o dăm pe muzică şi poezie, ne dă bani???!!!

Dar că promovează activităţi de studiu şi cercetare a istoriei şi civilizaţiei oraşului Bucureşti, ce-nseamnă? Se plăteşte cercetarea teraselor din Centrul Vechi si lectura vederilor din anticariate?

La întrebarea Jurnalului de Investigaţii referitoare la procedura de încheiere a contractelor, modalităţile de retribuire şi artiştii cei mai des solicitati, am primit următorul răspuns de la departamentul de PR: „ În cei peste 16 ani de activitate, ArCuB a colaborat cu mii de artişti români şi străini care se potrivesc genului de evenimente pe care le-am organizat (exprimarea le aparţine reprezentanţilor ArCuB, n.red). Onorariile se stabilesc de către coordonatorii de proiect prin negociere directă”. Scurt pe doi. Un amănunt: la revelioanele de prin 2004 şi mai încoace, pe când Traian Băsescu făcea băi de mulţime şi dădea cu şampania în bucureşteni, prezentator era Tiberiu Păun.

Senatorul Marius Necula, taximetrie pe banii DSP Galaţi

Autor
Dănilă Chirovici
-

Atlas SA Galaţi, firmă controlată prin Data Consult SRL, trecută de senatorul PDL Marius Necula pe numele mamei sale, nu câştigă numai din lucrări edilitare pe bani publici, de la săli de sport la instalaţii de apă şi canalizare, ci şi din taximetrie. Tot pe bani publici. Din 2003-2004, când senatorul PDL era subprefect şi apoi prefect PSD, firma familiei Necula încasează 300.000 de lei, uneori şi mai mult, de la Direcţia de Sănătate Publică, pentru ca să-i transporte pe directorii instituţiei şi pe funcţionarii care au activitate de teren. În urmă cu doi ani, firma familiei Necula îi plimba pe poştaşii din Galaţi şi Brăila, tot în cadrul unor contracte de taximetrie pe bani publici încheiate cu direcţia regională a CN Poşta Română, condusă de un coleg de la PDL.

Situaţie stranie la Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Galaţi, unde este încheiat anual un contract pentru „servicii de transport terestru specializat de pasageri”.

În acest an, valoarea estimată a contractului este de 236.387 lei fără TVA lei. În caietul de sarcini se vorbeşte despre transportarea pasagerilor cu un număr de opt autoturisme. DSP Galaţi a încheiat cu Atlas SA, firma controlată de familia Necula, contractul nr 1/13.02.2012, în valoare de 29.286 de lei şi 32 de bani, fără TVA. Cu TVA ar fi vorba de 36.614 lei. Prin aplicarea TVA, şi valoarea estimată a contractului creşte la 293.119 lei. Valoarea foarte mică, de 10% din valoarea estimată, nu are prea mare importanţă, pentru că acest contract se derulează după regulile clasice ale taximetriei cu „aparat de taxat”, plăţile făcându-se în baza unui tarif /oră/şofer.

Diferenţa dintre contractul încheiat în februarie şi valoarea estimată sau chiar la o sumă mai mare decât cea estimată poate intra în conturile Atlas şi în baza unor procese verbale, acte adiţionale sau contracte subsecvente. Asta pentru că achiziţia de servicii de transport are la bază un contract cadru, completat de contracte subsecvente. La art 7.1 al contractului cadru e prevăzută şi o clauză de majorare: „preţul contractului se poate ajusta doar în cazul în care elemente constitutive ale tarifului ofertat se modifică, independent de voinţa părţilor contractante”.

S-a mers pe procedura de încheiere a contractului după o prealabilă cerere de oferte de către DSP, procedură ce poate fi aplicată, fără organizarea unei licitaţii de oferte, în cazurile achiziţiilor de servicii cu o valoare mai mică de 100.000 de euro. Au fost prezentate două oferte şi cea a Atlas a fost desemnată câştigătoare.

În caietul de sarcini se prevede că prestatorul Atlas SA nu are nicio obligaţie în ceea ce priveşte achiziţia de carburanţi sau asigurarea stării tehnice a celor opt autoturisme. „Pentru asigurarea bunei desfãsurãri a activităţii”, Direcţia de Sănătate Publică asigură costurile reparaţiilor şi lucrărilor de întreţinere ale autoturismelor precum şi piesele de schimb şi carburanţii necesari funcţionării în condiţii optime. În cadrul contractului se vor mai face şi calcule în baza tarifelor Atlas SA, respectiv tarif/oră/conducător auto pentru zile normale de lucru şi altul pentru zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale.

Exces de zel

Surprinde minuţiozitatea funcţionarilor de la serviciul de achiziţii al Direcţiei de sănătate de la Galaţi. Logic ar fi fost ca în caietul de sarcini al DSP să se prevadă câteva date generale despre transporturile de care are nevoie, cum ar fi distanţe în kilometri, număr de persoane transportate, eventual numărul de locuri pe care trebuie să îl aibă o maşină care trebuie să ducă de colo-colo echipe de funcţionari. Funcţionarii nu s-au limitat la atât, ci au mers până la a prevedea în caietul de sarcini şi mărcile celor opt autoturisme şi capacităţile cilindrice ale motoarelor: 1. Dacia Furgon – utilitară – 5 locuri – 1870 cm3 – 1 buc.; 2. Autoturism Nubira – 5 locuri – 1.598 cm3 – 3 buc.; 3. Autoturism Tacuma – 1.998 cm3 – 1 buc.; 4. Autoturism Dacia Logan MCV – 5 locuri – 1598 cm3 – 1 buc.; 5.Autoturism Skoda – 1.800 cm3 – 1 buc; Autoturism Dacia Solenza – 5 locuri – 1390 cm3 – 1 buc.

Explicaţiile lui Boldea

Această situaţie a contractelor de „servicii de transport terestru specializat de pasageri” încheiate, anual, din 2003 şi până în prezent, de DSP Galaţi cu firma familiei Necula are câteva secrete interesante.

Ne-au fost explicate de actualul director al DSP Galaţi, Valentin Boldea. Este fratele deputatului Mihail Boldea, dar asta nu are nici o importanţă în economia subiectului. Valentin Boldea ne-a explicat că această problemă, a contractelor de transport datează din perioada 2003-2004, când la Direcţia de Sănătate Publică a avut loc o restructurare şi a trebuit să fie redus numărul angajaţilor direcţiei. La momentul respectiv, instituţia avea angajaţi zece şoferi, câte unul pentru fiecare autovehicul din parcul auto al instituţiei.

La restructurare, conducerea de atunci a DSP Galaţi avea două variante. Prima era să păstreze şoferii, care sunt necesari, pentru că DSP are activitate de teren, de la inspecţie şi supraveghere la probleme administrative, pentru care sunt necesare deplasările în teren. Varianta păstrării şoferilor presupunea însă concedierea altor angajaţi, asistenţi, laboranţi etc. „Atunci s-a optat pentru varianta renunţării la şoferi şi externalizarea acestui serviciu. Aceasta a fost decizia luată atunci, în 2003-2004. Direcţia a renunţat la şoferi şi s-a făcut un contract de prestări servicii cu o firmă care să ne asigure şoferii. Şoferii sunt angajaţii acelei societăţi”, a declarat Boldea.

El a explicat că maşinile aparţin DSP Galaţi, iar contractul vizează numai externalizarea serviciului de conducere a autovehiculelor. „Cred că suntem printre puţinele direcţii de sănătate publică din ţară care au recurs la această metodă. Alte direcţii care se confruntau cu lipsa personalului de specialitate au tăiat posturile neocupate şi au păstrat şoferii”, ne-a mai spus şeful DSP Galaţi.

Boldea spune că nu poate găsi o soluţie pentru a angaja şoferi, din moment ce posturile sunt blocate şi funcţionează regula „la şapte plecaţi se poate face o angajare”. Potrivit lui, toate contractele au fost încheiate cu respectarea procedurilor de achiziţie publică: „De-a lungul anilor au fost respectate procedurile legale de atribuire a contractului, respectiv Ordonanţa 34. În fiecare an s-a făcut procedura legală, cu publicarea anunţurilor pe SEAP. În majoritatea anilor nu am avut decât un singur ofertant”. În privinţa numelui firmei, şeful DSP Galaţi nu vrea să facă nici un comentariu: „Nu mă interesează cum se numeşte firma, nu este o invenţie a mea, nu fac alte comentarii. Doresc să avem concurenţă, dar în condiţiile în care se prezintă un singur ofertant, asta este situaţia”, spune Valentin Boldea.

Afacere PSD, continuată la PDL

Vom face câteva dezvăluiri despre condiţiile în care a fost pusă la cale această afacere, a taximetriei pe bani publici.

În 2003, Marius Necula era subprefect PSD, iar din august 2004 a devenit pentru câteva luni prefect PSD de Galaţi. În 2003, Marius Necula controla (cu 53% din acţiuni) Atlas SA prin SC

Data Consult SRL Galaţi. Nici vorbă ca atunci părţile sociale să fie trecute pe numele părinţilor. În acea perioadă, şef al DSP Galaţi era Aurel Nechita, coleg la PSD Galaţi cu subprefectul Necula. Nechita este cel care a concediat şoferii şi a apelat la serviciile de taximetrie ale firmei lui Necula. Din 2003 până în prezent, pe la conducerea DSP Galaţi s-au perindat directori numiţi de PSD, PNL, PDL, dar afacerea a rămas în picioare.

Acţionarul majoritar al Atlas SA este Data Consult SRL Galaţi, firmă înfiinţată de Marius Necula în 1994 şi care deţine 52,6% din acţiunile Atlas. “Cuponarii” deţin 12,4%, SIF Moldova 34%, iar AVAS 0,9%. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în 2010, la Data Consult, apăreau ca asociaţi părinţii senatorului. În declaraţia de interese nr 38/15.12.2008, senatorul Necula declara însă că deţine 80% din părţile sociale ale Data Consult, în valoare de 42.320 lei, iar în alte două declaraţii de interese ulterioare, din 15 şi 24 iunie 2009, susţine că este asociat unic la această firmă. În declaraţia 281/15.09.2009 apărea formula „SC Data Consult SRL – asociat unic – în curs de dobândire (a acţiunilor – n red)”. După izbucnirea, în mai 2010, a scandalului sălilor de sport, din declaraţiile de avere şi de interese ale senatorului PDL au dispărut orice referiri la acţiuni sau la Data Consult.La bunăstarea conturilor Atlas SA a contribuit sistematic şi Direcţia Regională de Poştă (DRP) Galaţi, pe vremea când era condusă de psihologul Ion Ştefan (PDL). În baza contractului nr 260/11567/15.10.2009.2009, Atlas SA a încasat 73.032 lei fără TVA pentru “transport regulat de pasageri pe bază de grafic în localitatea Galaţi”. Atlas şi DRP Galaţi au încheiat un contract similar şi pentru transport de persoane în Brăila.

Pinalti scurtcircuitează Transelectrica

Autor
Adrian Bărbulescu
-

Despre afacerile cu energie ieftintină derulate de super băieţii descurcăreţi cu tentaculele adânc înfipte în mediul politic s-a tot vorbit în ultimii ani. Unii dintre aceştia au început să-şi diversifice afacerile în domeniu, orientându-se spre tranzitul de energie. O afacere subţire, cu acces limitat, care aduce statului român pagube de zeci de milioane de euro prin neplata taxelor. Deloc întâmplător, şi această afacere se ţese în jurul aceloraşi firme şi personaje care “gestionează” energia ieftină a României. Din acest peisaj, evident, nu putea lipsi starostele din umbră al afacerilor cu energie, primarul PDL din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, zis „Pinalti”.

O afacere cu damf de evaziune fiscală se derulează de ani buni în domeniul energetic, văduvind bugetul statului de zeci de milioane de euro.

În esenţă, este vorba de nefacturarea unor mari cantităţi de energie electrică importate şi apoi exportate. În ultimii ani, situaţia financiară a companiei Transelectrica s-a deteriorat puternic. Mare parte din vină o poartă faptul că veniturile din activitatea de transport şi asigurarea serviciilor de sistem pentru exportul şi importul de energie electrică au scăzut, în mod nejustificat, aducând astfel prejudicii şi bugetului public consolidat. Persoanele juridice licenţiate să realizeze import sau export de energie electrică notifică Transelectrica la începutul perioadei în legătură cu cantitatea pe care urmează să o importe sau exporte. Apoi, la sfârşitul operaţiunii, trebuie să se realizeze balanţa pentru care se emit facturi, în vederea plăţii tarifelor, taxelor şi impozitelor.

Din 2010, firmele care deţin licenţe pentru exportul de energie electrică notifică la Transelectrica la începutul perioadei de derulare a operaţiunii că vor să realize un export de energie de X MWh, iar la finalul perioadei raportează că de fapt exportul a fost de (X-Y) MWh, din care Y reprezintă tranzitul de energie electrică.

Această situaţie a adus pentru Transelectrica un minus de 30 milioane de euro, pentru perioada 2010-2011, la care se adaugă prejudiciile aduse bugetului public consolidat prin neplata taxelor şi impozitelor. Realizarea acestei inginerii este posibilă din cauza faptului că tranzitul de energie electrică nu este raportat înaintea perioadei de realizare, aşa cum se întamplă în cazul importului sau exportului.

Opt milioane în şapte luni

Modul în care compania Transelectrica este spoliată de importante resurse financiare a ajuns şi la urechile inspectorilor fiscali, care au început o amplă verificare la

Transelectrica.

Astfel, în perioada ianuarie 2009-decembrie 2011, inspectorii ANAF au constatat că dacă în 2009 s-au tranzitat prin România 443 GWh, în 2010 această cantitate ajunsese la 1.227 GWh, iar în 2011 crescuse la 1.897 GWh. Potrivit reglementărilor în vigoare, pentru energia tranzitată, firmelor nu li se percepe contravaloarea serviciului de transport, un tarif reglementat de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei la 17 lei/MWh, şi nici contravaloarea serviciilor de sistem, tarif reglementat de ANRE la 21 lei/MWh.

Numai în primele şapte luni din 2011, ANAF a identificat o diminuare a veniturilor Transelectrica de aproximativ 33 milioane de lei, adică aproximativ opt milioane de euro la vremea respectivă. Situaţia a fost adusă anul acesta şi la cunoştinţa premierului de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, care însă a evitat să se implice. Lui i-au fost adresate, pe această temă, şi două interpelări în Parlament în care i se cerea să precizeze, în scris, firmele care au realizat tranzitul de energie electrică, cantitatea de energie electrică tranzitată pe teritoriul României, în perioada 2010 şi până în prezent (primăvara anului 2012), sumele neîncaste de Transelectrica şi sumele care ar fi trebuit plătite la bugetul statului. Solicitările au rămas fără nici un răspuns şi, ulterior, premierul şi-a pierdut şi mandatul, aşa că totul a rămas suspendat în aer.

ANAF arată cu degetul

Pentru perioada 2009-2010 controlul ANAF a indicat ca principali beneficiari ai acestor operaţiuni de tranzit cinci companii: EFT Romania, Statkraft Romania, Edison Trading-Sucursala Bucureşti şi Rudnap SRL.

În dreptul celor cinci firme, inspectorii ANAF au notat o creştere semnificativă a tranzitului de energie în perioada verificată. EFT Romania a raportat un tranzit de 18 GWh în 2009, acesta crescând la 148 GWh în perioada similară (primele şapte luni) a anului 2010 (creştere de 822,2%). Aproape la fel de spectaculoase au fost creşterile de tranzit şi în cazul celorlate patru companii: Statkraft a crescut tranzitul pentru perioada menţionată de la 9 la 60 GWh (plus 666,7%), Edison Trading-Sucursala Bucureşti, de la 14 la 41 GWh (plus 292,9%), iar Rudnap SRL, de la 12 la 92 GWh (plus 766,7%). Poate ar mai trebui spus că tot în această periodă exporturile realizate de cele cinci companii nu au crescut semnificativ, ba mai mult, au scăzut în cazul EFT de la 450 GWh la doar 50 GWh sau chiar au fost sistate, cazul Edison Trading.

Pinalti „electricianul”

Compania Rudnap este activă pe piaţa de energie din 15 ţări din Europa de Sud-Est şi este deţinută de compania Altaria Research Limited, cu sediul în Cipru. Firma are în România doar trei angajaţi şi a raportat în 2010 o cifră de afaceri de 318.180.308 lei, după ce în 2008 notificase 30.650.909 lei.

Altaria Research Limited este controlată de sârbo-croatul Damir Fazlic, un personaj care s-a aflat în centrul unor mai multe scandaluri. Altaria şi-a făcut intrarea în România prin preluarea companiei Global Logistics Services SRL, o firmă înfiinţată de Gabriel Ştefan, nimeni altul decât fiul primarului de la Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, cunoscut de microbişti şi sub numele de „Pinalti”. Alături de băiatul primarului, în acţionariatul firmei Global Logistics Services se mai regăsea Lucian Bădescu, fiul unui fost ofiţer de rang înalt din SRI, precum şi firma Green Energy.

Aceasta era controlată, în perioada sa de glorie, de către fiul lui Gheorghe Ştefan şi de Lucian Bădescu. După ce numele firmei a ajuns pe prima pagină a ziarelor, Gabriel Ştefan s-a retras, locul său în acţionariat fiind luat de compania Scucci Limited, un alt off-shore, în spatele căruia nimeni nu poate spune cu certitudine cine se află.

Revenind la Rudnap, firma s-a aflat în 2010 în centrul unui scandal, după ce s-a aflat că a preluat fără licitaţie, de la Electrica, un contract de export de energie.

Scandalul a fost adus în atenţia presei de fostul director de al Complexului Energetic Rovinari, Laurenţiu Ciurel, care a declarat public că Rudnap lua energia cu 38 de euro, sub preţul de producţie, şi o revindea cu 50 de euro în Balcani. Chiar şi după ce afacerea a ajuns în presă, contractul de export al companiei Rudnap a fost prelungit.

În prelungirea acestui contract un rol important l-a avut fostul secretar de stat din Ministerul Economiei, Claudiu Stafie, „întâmplător” vicepreşedintele filialei Piatra Neamţ a PDL şi un apropiat al lui Gheorghe Ştefan. În condiţiile în care Electrica negocia cu mai multe companii acordarea acestui contract, alegerea firmei Rudnap a fost motivată de Electrica, societate condusă la acea vreme de Ioan Folescu, un membru marcant al PDL Dâmboviţa, prin faptul că firma sârbească avea capacitate de a derula în bune condiţii acest contract, a plătit energia în avans şi şi-a asumat problema recuperării TVA aferente.

EFT, mereu câştigătoare

EFT România a fost până la sfârşitul anului 2011 o abonată la energia ieftină. Potrivit Fondului Proprietatea, compania, deţinută de concernul European EFT Group (Energy Financing Team), a cumpărat 1.160.303,96 MWh, pentru care a plătit 142.717.387,32 lei, adică 123 de lei/MWh.

De altfel, EFT este un vechi partener de afaceri al companiei Energy Holding, controlată din spate de controversatul mogul al energiei ieftine, Nicolae Buzăianu, fiind protejată din umbră şi de specialistul autohton în energie, acelaşi Gheorghe Ştefan. Energy Financing Team (EFT), companie înregistrată la Londra, este controlată de doi cetăţeni sârbi, fiind unul din principalii furnizori de energie din zona Balcanilor. De-a lungul anilor, ea a fost acuzată că a câştigat multe contracte pentru furnizarea de energie în această zonă, deşi ofertele sale nu erau dintre cele mai bune.

Bolnavii de Parkinson, trataţi cu indiferenţă de statul român

Autor
Anamaria Nedelcoff
-

V-ai întrebat vreodată cum este să vreți să dați mâna cu cineva ți brașţul să vă tremure necontrolat, speriindu-i pe cei din jur? Sau să dorii să beți un pahar cu apă într-o zi călduroasă de vară ți să o vărsași pe toată, fără a putea să vă ostoiţi setea? Aceste lucruri li se întâmplă frecvent celor aproximativ 2.000 de bolnavi de Parkinson din județul Hunedoara ți celor peste 72.000 de bolnavi din întreaga ș ară.ț Diagnosticul se pune doar la două spitale din ţară, şi acelea private

Statul român plătete medicaia bolnavilor de Parkinson, care, în cazul formelor mai grave, poate ajunge la 5.000 de lei pe lună. Şi atât. Nu face nimic pentru depistarea bolii în fază incipientă.

De multe ori se ajunge într-un stadiu avansat al bolii, întrucât Parkinson este destul de greu de diagnosticat. Ne lipsesc specialitii, lipsete aparatura necesară, lipsesc secii moderne de Neurologie. România nu are nici măcar un centru în care să se poată face teste legate de factorul genetic care poate duce la cântărirea probabilităilor de a ajunge la Parkinson.

Viaa cu Parkinsonț

Despre toate aceste lucruri ne povestete unul dintre oamenii care a învăat să trăiască cu Parkinson i care a obinut distincia ”Dr. Rana International Parkinson`s Community Service Award 2011”.

”Boala Parkinson este o boală destul de greu de diagnosticat. Ea apare în diferite moduri i doar un om cu experienă poate să-i dea seama de această boală. La mine, la început, au crezut că am un accident vascular cerebral, au zis că e motenire de familie i până la urmă s-a dovedit că am un sindrom parkinsonian, nu un Parkinson clasic, pentru că un Parkinson clasic este unul în care tremuri sau te înepeneti de nu mai poi să pleci din loc. La mine e o simbioză din cele două, ori tremur, ori mă blochez”, spune Dan Răican.

Statul oferă medicamentele gratuit, iar două dintre ele, Stalevo i Azilect, pentru acordarea cărora trebuie aprobare specială de la Casa Judeeană de Asigurări de

Sănătate, ajung la suma de 5.000 de lei flaconul.

Unde poi afla sigur dacă ai Parkinson? În doar două spitale din România, la Bucureti i Oradea. Vestea proastă este că amândouă spitalele sunt private, iar suspectul de Parkinson trebuie să scoată din buzunarul propriu sute de lei.

”În România există doar două aparate care fac analizele speciale, un screening complet, se cheamă tomografia cu emisie de pozitroni. O altă modalitate care să arate dacă eti predispus la această boală este să faci analize genetice, dar în România nu se fac deloc analize să depisteze dacă e de natură genetică sau nu”, precizează bărbatul.

Carul înaintea boilor

De ce preferă totui statul să deconteze medicamente gratuite pe viaă unui bolnav de Parkinson în stare gravă decât să ofere gratuităi pentru diagnosticarea la timp a maladiei? Din cauză că nu trăim în vremurile unui sistem medical ideal. Aceasta este explicaia pe care ne-o oferă Gabriela Grosu, preedintele Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din judeul Hunedoara.

”Parkinson este una dintre afeciunile înalt invalidante i diagnosticul este foarte greu de stabilit la noi”, spune ea. Pe lângă lipsa specialitilor i a aparaturii, Parkinson este i o boală ”încăpăânată”, a cărei simptomatologie diferă de la un caz la altul.

Cât despre motivul pentru care statul preferă să pună carul înaintea boilor, de vină sunt tot bolnavii. ”Ce spunei dumneavoastră este posibil într-un sistem medical românesc ideal. i mai trebuie i ca cei de la casele de asigurări de sănătate să îi dea acordul, să stabilească noi priorităi. Dar în primul rând, simptomele sunt ignorate de pacieni. Singurul simptom care-i aduce în faa medicului este acel tremur, pe care oricum la început îl pun pe seama epuizării”, precizează Gabriela Grosu.

În Europa, mii de bolnavi care au o formă avansată de Parkinson pot face operaii pentru ameliorarea simptomelor sau chiar stoparea bolii. În România, anual, doar vreo 40 de oameni se bucură de revenirea la o viaă normală, în timp ce alte câteva mii sunt pe listele de ateptare de ani buni. Justificarea statului? Nu sunt bani, căci o asemenea operaie poate ajunge i la 20.000 de euro de pacient.

”Tratarea Parkinsonului în faze mai avansate se face cu două tipuri de operaii. Există operaia cu neuroimplant, care constă în faptul că îi face două găuri în cap i îi bagă nite electrozi în creier, iar cu electrozii respectivi îi pune un stimulator care pulsează i creierul produce dopamină. A doua operaie este pompa de levodopa, care înseamnă un aparat care îi dă levodopa (medicament care atenuează simptomele bolii – n.r.) în mod controlat. Prima operaie costă 20.000 de euro, iar a doua ajunge pe la 7.000 de euro”, specifică Răican.

În România sunt doar două locuri în care se efectuează operaia cu neuroimplant, în Capitală, la Spitalul Universitar i la Bagdasar. Operaiile cu pompa de levodopa se fac la Spitalul Universitar i la Spitalul Cantacuzino din Capitală, la Spitalul Universitar din Timioara, se lucrează la amenajarea unei secii special pentru asta la Braov, iar la Spitalul Judeean de Urgenă din Deva sunt tatonări legate de un asemenea proiect.

”La neurostimulator, aparatul în sine costă 20.000 de euro, plus că trebuie o dotare a sălii de operaie de cel puin 50.000 de euro. Este nevoie de un cadru special care îi ine capul rigid, ghidează pe unde îi face găurile i toată operaia se face cu anestezie locală, să poată vorbi medicul cu tine, ca să nu îi bage electrozii prin altă parte. tii, creierul nu doare i de aceea se face cu anestezie locală”, a mai spus Răican.

CJ taie i spânzurăș

Legat de achiziionarea aparaturii necesare pentru operaiile bolnavilor de Parkinson din judeul Hunedoara, oficialii spun că totul depinde de ce hotărâte Consiliul Judeean. Însă, chiar dacă CJ ar fi dispus să finaneze un asemenea proiect, lipsesc medicii.

”Este posibil un asemenea proiect, dar ai nevoie de specialiti. Dar eu tiu că cine îi dă aparatul te i instruiete. Domnul Răican ar vrea, dar totul depinde de conducerea spitalului”, declară dr. tefan Repede, medic-ef în cadrul Direciei de Sănătate Publică (DSP) Hunedoara.

Ioan Demeter, directorul medical al Spitalului Judeean de Urgenă Deva, spune că implementarea unui proiect care să-i ajute pe bolnavii de Parkinson din jude este binevenit, dar este nevoie de încă un neurochirurg.

”Avem un singur speciali în neurochirurgie. Aparatura nu este lipsită de importană, am primit adrese de la asociaia respectivă legate de achiziionarea ei. Se poate colabora pentru asta cu Ministerul Sănătăii i Consiliul Judeean. Locaie avem, specialiti avem, dar ne-ar mai trebui un neurochirurg”, spune Demeter.

Sperana bolnavilorț

Totui, viaa obinuită a unui om diagnosticat cu Parkinson ia sfârit. Nu mai poate munci, fiind declarat o persoană cu handicap i trebuie să fie mulumit cu 600 de lei pe lună. La toate acestea se adaugă partea psihologică, de neputină, depresia, precum şi disperarea că s-a transformat într-o legumă, fiind, în cele mai multe cazuri, părăsit de familie i prieteni.

”Parkinson este considerată o dizabilitate i, în funcie de stadiul bolii, statul îi poate da 600 de lei, dacă ai asistent personal, 400 de lei dacă eti bolnav grav i 200 pentru uor. i medicamentele gratuite. În afara ării, pe lângă medicamentele gratuite, indemnizaia unui bolnav de Parkinson, în funcie de gravitatea bolii, este de 2.000–3.000 de euro”, explică Răican.

Pentru a trece mai uor peste boală i pentru a se simi util, Răican, fost angajat al Serviciului Român de Informaii, a înfiinat în 2006 Asociaia AntiParkinson. ”Am plecat cu 20 de membri, fără niciun ban. Primii bani mi i-a dat un notar pentru a face actele pentru asociaie. După aceea, am început să scriu proiecte, am câtigat bani europeni, de la Consiliul Local, de la Consiliul Judeean, am început să câtig distincii după distincii. Am renăscut din propria cenuă ca pasărea Pheonix”, spune zâmbind bărbatul.

Bolnavii de Parkinson care se înscriu în asociaie beneficiază de consiliere socială, de servicii sociale primare acreditate de Ministerul Muncii, de materiale informative i pot participa la diverse evenimente care au ca temă boala Parkinson. Tot ei pot participa la congresul anual al bolnavilor de Parkinson, unde au cazare gratuită, iar însoitorii plătesc jumătate din tarif.

Facultatea de Medicină Galaţi, un moft politic de 20 milioane de euro

Autor
Dănilă Chirovici
-

Blazonul Galaţiului a fost upgradat cu Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de stat Dunărea de Jos. Înfiinţarea facultăţii a costat aproape 20 de milioane euro. Un proiect ratat, pentru că au luat rezidenţiatul numai 40% din studenţii înscrişi în prima promoţie de medici “made in Galaţi”. Miza înfiinţării Medicinei a fost mai mult una de natură salarială, iar câştigătorii sunt medicii grupaţi clientelar în jurul fostului secretar de stat la sănătate Aurel Nechita.

Facultatea de Medicină din Galați a fost ambiţia doctorului Aurel Nechita, care, după ce fusese secretar de stat la Sănătate în ministeriatul Danielei Bartoş, îşi dorea şi o carieră universitară.

El şi-a convins colegii din PSD Galaţi că înfiinţarea Medicinei le-ar putea aduce capital electoral la alegerile din 2004, aşa că totul a fost făcut în mare grabă. Nu erau medici care să poată preda disciplinele medicale la nivel universitar, dar au fost inventaţi. Nu existau dotări, dar au fost făcute. În vara lui 2004, rectorul universităţii, Emil Constantin (PSD) anunţa investiţii de 12,5 milioane de euro în dotările laboratoarelor de biochimie şi biofizică.

De la Pessac, orăşel înfrăţit cu Galaţiul, a fost obţinută o donaţie de câteva mii de volume şi reviste medicale pentru bibliotecă. Decan devenea Aurel Nechita (PSD), prodecan Carmina Muşat (PSD), din staf făcând parte Nicolae Bacalbaşa (PSD) şi Dumitru Cristea (PNL), prieten cu Nechita şi Bacalbaşa.

Afacere imobiliară

Facultatea s-a dezvoltat rapid şi ca afacere imobiliară. De la Primărie a fost obţinut sediul de pe strada Cuza Vodă nr 35, unde se află decanatul şi birourile.

În zestrea facultăţii a intrat şi clădirea fostei Policlinici Municipale de pe strada Eroilor nr 34. Oraşul cu 300.000 de locuitori a fost lăsat fără ambulatoriul municipal. Universitatea Dunărea de Jos a cumpărat cu 1.200.000 lei, tot pentru Facultatea de Medicină, sediul firmei Cozamin, din Micro 21. Patronul Cozamin, Constantin Căluianu, e în clientela PSD, aşa că a primit de la Primărie un teren la ieşirea din Galaţi spre Brăila, unde a ridicat noua sa fabrică confecţii. Urmează să intre în patrimoniul imobiliar al Facultăţii şi clădirea de pe strada Bălcescu nr 82, unde sunt comasate cabinetele a 15 medici de familie. Acolo va fi Secţia de Stomatologie.

Protecţia politică l-a salvat pe decanul Nechita de controalele Curţii de Conturi, după ce unele improvizaţii ale sale căpătaseră conotaţii penale. În septembrie 2006, el a

organizat admitere şi la specializarea Farmacie, cu sprijinul rectorului Emil Constantin (PSD). Dar Ministerul Educaţiei nu aprobase noua specializare.

Abia după un an a fost dată o HG prin care se înfiinţa specializarea Farmacie. Aşa că timp de un an universitar au fost plătite, fără bază legală, salariile profesorilor, bursele studenţilor şi celelalte cheltuieli. În 2008, a fost înfiinţată specializarea Medicină Dentară, fără să existe măcar un scaun stomatologic.

Facultatea „fifty-fifty”

Facultatea funcţionează la 50% din capacitate şi a obţinut 50% din rezultatele aşteptate. Din cei 75 de studenţi înscrişi în primul an, au absolvit numai 53, dintre care 46 s-au înscris la rezidenţiat.

Doar 30 au luat rezidenţiatul, adică 40% din cei înscrişi în anul 1. Sunt necesare 75 de cadre didactice, dar sunt ocupate numai 38 de posturi, celelate 37 fiind vacante. Facultatea are numai trei din cei 10 profesori universitari, numai trei conferenţari din șapte şi numai 10 asistenţi din 21.

Unul dintre profesori e Aurel Nechita. A devenit “prof univ dr”, chiar dacă nu e autor al vreunei lucrări de cercetare, cum cere legea. Cariera sa universitară a început în 2002, când a devenit conferenţiar la şcoala de asistente, cursuri de scurtă durată. După un an de la înfiinţarea Facultăţii, în 2005, devenea profesor universitar, deşi era doar autorul a șase volume de “note de curs”.

Mai amuzantă e ascensiunea în funcţii universitare a anestezistului Nicolae Bacalbaşa (PSD) şi a ORL-istului Gheorghe Cristea (PNL). Ei şi-au dobândit titlurile universitare publicând în reviste aproape necunoscute în lumea medicală. Cei doi specialişti în ATI şi ORL au publicat în Vol 5, nr 1, din “Revista Naţională de Stomatologie”, lucrarea “Fiziologia determinată de scaunul din cabinetul stomatologic”!?

Nechita (PSD) predă trei discipline, Fiziologie, Pediatrie şi Puericultură, fiind totuşi în domeniul său, pediatria. Prof dr Bacalbaşa (PSD), de specialitate anestezist, predă tot trei discipline, Patologie Generală, Fiziopatologie şi Urologie! Specialistul ORL, dr Cristea (PNL) predă Chirurgie şi ortopedie pediatrică! Din echipă face parte şi soţia ministrului Administraţiei, Victor Dobre (PNL). Dr Xenia Dobre predă Oftalmologia.

Acuzații de malpraxis

Nechita este şi preşedintele Colegiului Medicilor Galaţi. În staful facultăţii este şi un medic acuzat de malpraxis. Conf dr Pantelie Nicolcescu predă Psihologie generală şi Metodologia cercetării ştiinţifice.

Ca anestezist la Spitalul Clinic de Copii Sf Ioan, Nicolcescu a fost acuzat de părinţii a doi copii de ucidere din culpă, neglijenţă în serviciu şi fals intelectual. Valentina Ieremia, o fetiţă de cinci ani din comuna Cudalbi, a murit pe masa de operaţie pe 31.03.2007, în timp ce era operată de apendicită. Acuzaţiile l-au vizat pe anestezistul Nicolcescu, care i-ar fi administrat o supradoză de anestezic.

Nicolcescu a fost acuzat de administrarea unei doze greşite şi de părinţii lui Mihnea Nicolau, un băieţel care murise tot pe masa de operaţie. Ambele cazuri au fost soluţionate cu NUP de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi. Anestezistul a fost scos basma curată şi de Colegiul Medicilor, controlat de colegii de cancelarie. Până în 2011, preşedinte a fost Dumitru Cristea, ORL-istul care predă Ortopedie, iar preşedintele Comisiei de Etică Medicală şi Deontologie era Bacalbaşa. Din 2011, preşedintele Colegiului e chiar Nechita.

Facultatea a fost înfiinţată şi de dragul titlurilor universitare, dar şi pentru o mai bună racordare la banul public. Medicii din spitalele clinice au salarii mai mari decât cei din spitalele obişnuite. Potrivit Anexei 1 a Ordonanţei 115/2004, privind salarizarea personalului medical, un medic primar sau specialist dintr-un spital clinic are salariul cu 15-30% mai mare decât unul cu grad similar dintr-un spital obişnuit. Prin înfiinţarea facultăţii, au devenit clinice două din cele cinci spitale gălăţene, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf Apostol Andrei şi Spitalul Clinic de Copii Sf Ioan. Primul e controlat de Nechita, ca membru al CA, uzând şi de profesorii Bacalbaşa, Firescu, Cristea. Al doilea spital e controlat tot de Nechita, ca fost director şi şef de secţie.

Et si tu n`existais pas

Dacă n-ar fi existat Facultatea de Medicină, Aurel Nechita şi compania ar fi avut salarii anuale de 30-50 de mii de lei. Facultatea le-a schimbat viaţa.

Potrivit declaraţiei de avere nr 402/03.06.2011, Nechita a încasat ca decan 68.088 lei, iar de la spital 33.899 lei. În 2009, PSD l-a pus din nou secretar de stat la Sănătate, în Guvernul Boc 1. Conform declaraţiei de avere nr 195/05.10.2010, Nechita a încasat ca secretar de stat 41.319 lei, iar ca decan aproape dublu, 72.090 lei. Prodecanul Dana Tutunaru a încasat în ultimii doi ani 98.802 lei pentru activitatea sa la spital şi 108.978 lei de la Facultate.

Din dorinţa de a încasa mai multe salarii de la stat, Nechita încalcă legea. Agenţia Naţională de Integritate l-a găsit în trei situaţii de incompatibilitate. În februarie 2011

, ANI constata că timp de cinci ani Nechita fusese în incompatibilitate, încălcând art 81, alin (1) şi (2), respectiv în perioada 12.05.2005-19.12.2008, când era deputat, dar şi decan.

ANI a constatat că a fost în incompatibilitate şi în perioada 10.01.2009-02.10.2009, când a fost simultan secretar de stat şi decan. În urmă cu trei săptămâni, ANI a constatat că Nechita este din nou în incompatibilitate, neputând fi şef de secţie la Spitalul Sf Ioan şi decan. El încalcă art 180, alin (1), lit b) şi art 184, alin (12) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, conform căruia „funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate”. Aceleaşi prevederi le încalcă şi dr Dana Tutunaru, care acum este prodecan, dar şi prorector al universităţii.

PAID intră oficial sub tutela familiei Adamescu

Autor
Dănilă Chirovici
-

Pe la începutul acestui an, Constantin Toma, patronul societăţii de asigurări Platinum Asigurări Reasigurări, era în cărţi pentru şefia Consiliului de Administraţie al Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale – PAID. Dar la sfârşitul lunii aprilie, surpriză! Alexander Adamescu, în vârstă de 34 ani, fiul magnatului Dan Grigore Adamescu, a fost ales preşedintele Consiliului de Administraţie al PAID . De felul în care se fac în România asigurările obligatorii de locuinţă sunt nemulţumiţi oficialii Băncii Mondiale, care au finanţat proiectul cu două milioane de dolari.

Prin accederea fiului Alexander la şefia PAID, Dan Grigore Adamescu va avea mână liberă pentru a schimba tot ceea ce se va putea, astfel încât să-şi protejeze interesele în zona de asigurări facultative pe care le vinde compania sa de asigurări, Astra.

Dar iată ce jonglerie a făcut Adamescu în 2011 (aşa cum a dezvăluit în urmă cu două luni Jurnal de Investigaţii): compania sa, Astra, a subscris poliţe facultative pentru locuinţe la acelaşi preţ şi aproape cu aceeaşi denumire ca poliţa obligatorie. Aceasta din urmă se numeşte PAD, iar poliţele emise de Astra au primit numele de PAD Bonus, PAD Plus sau PAD Mărţişor. O mică şmecherie făcută pentru a-i induce în eroare pe cei neştiutori, care credeau astfel că şi-au cumpărat o poliţă obligatorie de asigurare a locuinţei.

Jupânii pieţei

Astra avea în portofoliu, la sfârşitul anului trecut, aproximativ două milioane de poliţe facultative pentru locuinţe, adică mai bine de jumătate din totalul contractelor aflate în vigoare la 31 decembrie 2011, care totalizau peste patru milioane de poliţe.

Valoarea primelor subscrise de Astra pe clasa de asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, clasă care include şi asigurările pentru locuinţe, a totalizat peste 304 milioane de lei, iar primele cedate în reasigurare s-au situat la 17,86 milioane de lei. Spre comparaţie, Allianz-Ţiriac a subscris, pe aceeaşi clasă de asigurări, 162 milioane de lei pentru 329.562 de contracte încheiate, pentru care a cedat în reasigurare 129,8 milioane de lei. Astra a subscris dublu, dar contractele sunt de şase-şapte ori mai multe. Iar la cedare în reasigurare, diferenţa este semnificativă.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) intenţionează să introducă cerinţe mult mai drastice pentru cedarea în reasigurare a riscurilor de dezastre naturale, pentru companiile care încheie poliţe facultative. Pentru a se pune la adăpost de viitoarele reglementări, Astra a conceput o „strategie de relansare a PAID”. Ce vrea de fapt Adamescu? Să transforme o lege socială într-o lege care să-i aducă lui bani în cont. Cum? Simplu – prin transformarea PAID în reasigurător (ceea ce contravine actualelor prevederi ale Legii 260/2008) şi prin introducerea specificaţiei că asigurarea de prim risc poate fi încheiată doar de acţionarii PAID.

Pentru că aceşti acţionari au subscris până acum o mulţime de poliţe facultative de tip proporţional. Adică au vândut cu 20 de euro, la fel ca PAID, au mai pus nişte riscuri în plus, dar au uitat să spună că, în caz de daună, vor plăti doar o parte, respectiv proporţia dintre suma asigurată (20.000 de euro) şi valoarea locuinţei. Să luăm un caz concret: ai o casă care valorează 60.000 de euro. Ai asigurat-o facultativ, la Astra, şi plăteşti 20 de euro, dar în acest caz suma pentru care ţi-ai asigurat locuinţa este de 20.000 de euro, nu 60.000, cât este valoarea reală a casei. Deci ţi-ai asigurat-o pentru o sumă reprezentând doar o treime din valoare. Să presupunem că a venit o belea şi ai o daună de 9.000 de euro. Zici că e bine, Astra îţi va da banii şi ai scăpat de griji. Pardon, îţi va spune însă tânărul Adamescu, matale primeşti doar 3.000 de euro, adică o treime din valoarea daunei. Astfel acţionează poliţele facultative de tip proporţional. Dacă însă ai asigurare la PAID, primeşti toţi cei 9.000 de euro. Asta înseamnă asigurare de tip prim risc.

Şmecheria cu transformarea PAID în societate de reasigurare i-ar asigura domnului Adamescu confortul de a subscrie oricât, fără a mai fi nevoit să vândă riscurile pe care şi le asumă pe piaţa internaţională de reasigurări, fiindcă acest lucru ar urma să îl facă PAID. Dar pentru asta, PAID ar trebui să aibă şi o capitalizare corespunzătoare. Dar mai are azi cineva bani de băgat în capitalizarea PAID? Foarte greu de crezut.

În plus, aşa cum stă scris în planul companiei Astra privind „Liniile directoare ale strategiei de dezvoltare a activităţii PAID”, Adamescu îşi doreşte ca nivelul primei de asigurare să fie crescut de la 20 de euro la ….cât de mult s-o putea, şi să fie introdusă o franşiză, care ar însemna ca o parte din daună să fie suportat de asigurat.

Modificarea legii din noiembrie 2010, care a permis vânzarea asigurărilor facultative pe post de asigurări obligatorii, a fost realizată după ce s-a făcut lobby puternic în acest sens de către două mari grupuri internaţionale prezente în România (Allianz şi Vienna Insurance Group). Nu este de ignorat faptul că directorul general al Allianz de la acea vreme fusese propus de PDL pentru a prelua şefia CSA. Între timp, însă, postul de preşedinte al CSA i-a fost atribuit lui Constantin Buzoianu, după un imens scandal politic şi mediatic.

Schimbarea, aproape peste noapte, a legii a pus în inferioritate poliţa obligatorie faţă de cea facultativă. Concurenţa neloială pe care acţionarii PAID, şi nu numai, au făcut-o poliţei obligatorii cu ajutorul produselor facultative a avut ca efect scăderea subscrierilor PAID cu aproape 80% în perioada ianuarie-martie 2012, faţă de aceeaşi perioadă din 2011. Practic, după cum arată astăzi situaţia subscrierilor PAID, este posibil ca solvabilitatea acestei societăţi să intre rapid sub limita minimă impusă de legislaţie.

Urecheaţi de Banca Mondială

Programul Român de Asigurare la Catastrofe (PRAC) este una dintre componentele Proiectului de Diminuare a Riscurilor în Cazul Producerii Calamităţilor Naturale şi Pregătirea pentru Situaţii de Urgenţă.

Pentru lansarea PRAC, România a primit finanare de la Banca Mondială în valoare de două milioane de dolari. În această sumă intra i asistenţa acordată CSA în

elaborarea normelor şi reglementărilor rămase a fi emise pentru implementarea Legii asigurării obligatorii a locuinţelor, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii PAID. Proiectul de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale se încheie la data de 30 iunie 2012.

Reprezentanţii Băncii Mondiale în România va trebui să facă un raport cu privire la cum au înţeles autorităţile locale să cheltuie aceşti bani, inclusiv pe componenta PRAC. Ei sunt nemultumiţi de cum merg lucrurile în zona asigurărilor obligatorii pentru locuinţe.

Recent, mai axact pe 31 mai 2012, Marius Bulugea şi-a încheiat mandatul de director general al PAID. Demisia prezentată de el are în spate nemulţumiri legate de faptul că demersurile constante pe care le-a făcut pentru schimbarea legii (la Parlament, Guvern, Ministerul Administraiei si Internelor, Preedinie), astfel încât PAID să-şi poată atinge obiectivul iniţial, au rămas fără răspuns.

Acum urmează ca noul Consiliu de Administraţie al PAID, condus de Alexander Adamescu, să numească un nou director general.

Arc peste timp

În anul 2008, a apărut la editura Humanitas o carte care i-a uimit pe mulţi critici literari prin vigoarea cu care era scrisă, dat fiind faptul că autorul, Gheorghe Florescu, era un fost lucrător prin comerţul socialist, fără prea multă carte. „Amintirile unui cafegiu” este o excelentă panoramă a câtorva decenii de comerţ sub regimul comunist, cu toate afacerile ilicite şi mişmaşurile aferente. Încrengătura de interese, relaţii şi subterfugii care erau necesare în acei ani bolnavi pentru obţinerea, spre exemplu, a unei amărâte de pungi de cafea este probabil de neînţeles în zilele de azi.

Dar pe cine găsim noi descris în amintirile cafegiului Florescu, la pagina 114? Ia citiţi aici: “În cadrul biroului Desfacere al Agenţiei de Import se impunea tot mai mult un tânăr economist <dat dracului>: Dan Grigore Adamescu. Se vorbea în agenţie că ar fi nepotul lui Radu Abagiu (ministru adjunct al Comerţului în perioada comunistă). Oricum, avea un spate puternic şi un tupeu pe măsură. De la început a fost considerat de către aproape toată lumea un posibil înlocuitor al şefului biroului”.

În 1971, după ce a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureti, Adamescu s-a angajat la I.C.L. „Universal-Consignaţia“, „raiul“ bunurilor de import. În 1978 a fugit în Germania. După 1990, a debutat cu afacerile în România, prin firma sa Mega Vision, reuşind să vândă aici 20.000 televizoare pe care nu le-a putut comercializa în Germania de Est. În 1992 deţinea o parte importantă din cotidianul România Liberă, dar apoi i-a scăzut treptat participarea, pentru ca azi ziarul să se afle din nou în proprietatea sa. Alte afaceri ale lui Adamescu sunt legate de nume precum Baumeister i Mega Construct, în domeniul energetic, respectiv al construcţiilor, Unirea Shopping Center, City Business Center, Modern Business Center – în imobiliare, Astra – în asigurări, Rex Mamaia, InterContinental i Pullman – în sectorul hotelier, i de MegaVision i Flamingo – în retail cu electrocasnice. Averea sa este estimată la circa 800 milioane de euro.


PDL – o hologramă electorală

Autor
Dănilă Chirovici
-

Să mă scuze cei mai sensibili! Da’ PDL e carne din carnea si sânge din sângele fostului FSN (Frontul Salvării Naționale, o mișcare revoluționară de la începutul anilor nouăzeci, pentru conformitate și pentru cei care acum își termină facultatea). Analiza ADN pe care o vom face și fără de care este imposibil de vorbit despre fostul principal partid de guvernământ va demonstra paternitatea formațiunii politice conduse, în acte și deocamdată, de Emil Boc . Istoria Partidului Democrat Liberal cuprinde foarte multe etape și mișcări politice de-a dreptul halucinante.

FSN a fost formațiunea unui simbol al revoluției române, Petre Roman, un fel de cuceritor romantic, însă, vai!, niciodată învingător în lupta pentru Cotroceni, un partid care mergea pe culoarele Parlamentului umăr la umăr cu UDMR, a încăput apoi pe mâinile lui Traian Băsescu, cel care l-a băgat într-un regim cazon de instrucție politică, a scos untul din el și toate procentele pe care le putea obține și l-a adus la guvernare. După care l-a înscris la Popularii Europeni și i-a schimbat numele, obligându-l să se mărite cu bastardul liberalilor.

„Ești cel mai bun, Petre!”

Puloverul roșu. Simbol al unor idealuri care până în ziua de azi mă fac să lăcrimez. Un bărbat „foarte bine” care vorbea fluent franceza, engleza și spaniola.

Nu vrem Kent, cafea, valută, vrem pe Roman să „facă dragoste cu noi”. Lozinca asta strigată din suflet de muncitoarele de la APACA spune aproape totul. Petre Roman a fost cel care a născut Partidul Democrat. O mișcare de dizidență la adresa lui Ion Iliescu, în special. Fiindcă el era un simbol nu doar al tinerei generații – de atunci – ci și al Stângii.

I-a fost foarte ușor să strângă în jurul lui ciopor de lideri de opinie entuziaști. Nu i-a fost greu nici să intre în Internaționala Socialistă, de unde a păzit cu cerbicie poarta de fostul PDSR, actualul PSD, care nu a obținut bilet de intrare decât însoțit de social-democrații lui Alexandru Athanasiu.

Mă rog, altă poveste! Faza tare e următoarea – camarazii lui Petre Roman s-au pus cloșcă pe tot patrimoniul fostului UTC. (Of, Uniunea Tineretului Comunist!) Ceea ce reprezintă până în ziua de azi o avere inestimabilă. Peste noapte, săli de spectacole, de exemplu, s-au transformat în saloane de bingo, hahahahaha! Hotelurile și-au

cam păstrat destinația inițială. La fel și bazele sportive, în principiu, pentru că ulterior multe au devenit terenuri numai bune de construit pe ele te-miri-ce.

Perioada romantică a Partidului Democrat în care politica era abordată fantezist, adică și cu fantezie, în care scorul electoral nu conta, accesul în Camera Deputaților și în Senat era asigurat. Ce vremuri! Oamenii lui Petre Roman nu aveau nevoie de consiliere. Îl aveau pe Mihnea Constantinescu purtător de cuvânt, actualmente înalt demnitar în Ministerul de Externe, fost trimis special al României pentru reconstrucția Irakului alături de Simona Marinescu, niște personaje atât de carismatice și de bine educate care făceau, fiecare, cât trei firme de lobby.

Dorel Șandor, ubicuul

Dar îl aveau și pe Dorel Șandor, un personaj ale cărui perfomanțe intelectuale sunt incontestabile dar a cărui prezență fizică este mereu surprinzătoare și niciodată sigură.

Analizele și calculele lui electorale au fost o puternică sursă de inspirație pentru o formațiune politică aflată sub comanda unica. Petre Roman se ducea undeva, electriza mulțimile, fără a aduna numărul pe care-l strângea Ion Iliescu, dar în stilul lui. Poveste adevărată: avea un bodygard, de la SPP, Liviu, un tip la fel de stilat ca și el, îmbrăcat impecabil, cu o prezență fizică sfidător de armonioasă, și mirosind a un parfum care îți rămâne întipărit în memorie. Spun asta pentru că Petre Roman are alergie la damfuri. Și trebuie să se ducă într-o comunitate populată de mulți țigani.

Ieșise lume că Liviu, săracu’, intrase în panică și începuse să transpire. Vine o țigancă, nu vă spun ce duhoare!, țoc-țoc pe obrajii lu’ Petre Roman, își ridică fustele în fața lui (pe bune) și-i spune „mânca-ți-aș, pe tine te votez președinte (al României) da’ să-l eliberezi pe bărbată-meu din pușcărie că n-am mai văzut p…ă de trei ani!”

Cam asta era atmosfera. Campaniile electorale le făceau Petre Roman, prin simpla lui prezență, mereu neconvingătoare în campaniile pentru Cotroceni, dar suficientă pentru a băga partidul în Parlament, Dorel Șandor și Vasile Blaga, acesta din urmă mai mult la nivel organizatoric. Păzeau spatele Radu Berceanu and co. Adică era unu’, Moinescu, a fost șef peste Poșta Română, care se ocupa cu zilele de naștere ale ziariștilor, să zicem, adică făcea un fel de lobby în presă și-l făcea foarte eficient.

Pe vremea aia erau atât de bine sudați ca echipă și atât de carismatici încât cu banii pe care îi strângeau din ”cotizațiile interne” și din ce mai pica de afară, de pe la partidele surate din Internaționala Socialistă și de pe la relațiile lui Petre Roman, se descurcau singuri. E foarte adevărat, fără a face performanță politică. În paranteză, Traian Băsescu a fost directorul de campanie electorală a lui Petre Roman la candidatura acestuia, în 1996, pentru Cotroceni.

Liniște!

Pauză, luați loc, respirați adânc. Și-a venit Traian Băsescu, nene!!!!! Uau… S-a întâmplat la congresul din mai 2001.

Altă mâncare de pește. Ordine și disciplină, gata cu poezia și cu fantezia, se acționează numai la comandă. Cariera actualului președinte, la al doilea mandat, al României nu face obiectul acestei analize dar trebuie menționat faptul că în momentul în care a preluat Partidul Democrat, Traian Băsescu a avut drept scop principal transformarea acestuia într-o mașinărie politică distrugătoare care să-i folosească propriei ascensiuni în ierarhia publică.

A reușit pe deplin. A început să apeleze la consultanți din străinătate. Da, bineînțeles, la omniprezentul și omnipotentul Tal Silberstein, cu stagii vechi și la PSD, dar care, exact în perioada în care Traian Băsescu i-a solicitat serviciile, avea la activ prim-ministrul în funcție, la acea vreme, al Israelului, Ehud Barack. Același Tal Silberstein a lucrat și cu James Carville, strateg de campanie și pentru Al Gore și pentru Tony Blair.

În România, pentru Traian Băsescu și Partidul Democrat, încă, pe atunci, Tal Silberstein l-a adus și pe Shimon Sheves. Au început să curgă mișcările politice spectaculoase. Prima s-a numit Cozmin Gușă. Fostul secretar general al PSD, fostul consilier al lui Adrian Năstase, fostul consilier al milionarului basarabean Vlad Plahotniuc, fostul consilier al lui Marian Vanghelie, din 19 martie 2010 consilier al lui Sorin Ovidiu Vântu pe „probleme de extindere externă” (sic) fost președinte al PIN, n-are rost să vă explic ce-i aia, deci acesta a devenit aliatul lui Traian Băsescu recte PD, plus PNL, în ceea ce a fost Alianța Dreptate și Adevăr.

Simt nevoia unor citate din ceea ce a semnat Traian Băsescu în numele partidului său. „Mobilizarea românilor din străinătate care și-au pierdut încrederea în mecanismele statului totalitar”. „Primenirea clasei politice”. Încă unu’ și gata! „ Scoterea în decor a persoanelor care au deținut funcții în structurile (s.n) comuniste până în 1989.”

La final

A urmat tam-tam-ul cu Valeriu Stoica, după scandalul cu fostul premier Călin Popescu Tăriceanu.

PD și-a lipit o bucată ruptă din PNL, și-a schimbat de două ori numele, și s-a dat pe Dreapta. După cariera politică fulminantă a lui Traian Băsescu banii, deja, nu mai

erau o problemă. Campania din 2008 a fost o formalitate. Pentru care, totuși, s-au mobilizat resurse importante, contribuții majore având și Adriean Videanu, și Radu Berceanu și Vasile Blaga. (Cât despre 2009, trebuie vorbit despre Mircea Geoană.)

Mai e ceva: PDL are o caracteristică aparte, se bazează pe câțiva oameni de afaceri extrem de fideli și cu totul necunoscuți. Geneza lor stă la începuturi, cum spuneam, în privatizarea patrimoniului UTC. Astăzi avem în față un partid care se clatină rău, pentru că unul dintre picioare e montat contra naturii, dar care are pe ce să se sprijine.

În Ilfov, prosperă evazioniştii şi şefii Fiscului

Autor
Adrian Bărbulescu
-

Fără îndoială, Ilfovul este pe primul loc în topul judeţelor atunci când vine vorba de evaziune fiscală. Angrouri de legume-fructe pe unde marfa se plimba nestingherită fără acte sau cu facturi false, jonglerii cu rambursarea TVA la ansamblurile rezidenţiale, ce mai, un adevărat dezmăţ fiscal. În aceste condiţii, averea personală a unor angajaţi ai Fiscului ilfovean creşte pe zi ce trece. Pentru a nu intra pe mâna DNA, unii funcţionari ai statului îşi trec proprietăţile imobiliare pe numele părinţilor, al socrilor sau, de ce nu, al amantelor. Alţii o fac la vedere.


Pentru bucureştenii care doreau să se mute de la bloc, dar nu aveau suficienţi bani pentru a-şi lua o casă sau un teren chiar în interiorul Capitalei, Ilfovul s-a transformat într-un adevărat paradis imobiliar.
La fel şi pentru cei care se mulţumeau şi cu un apartament la bloc, dar preţurile practicate în cartierele Bucureştilor se dovedeau a fi prohibitive pentru ei. Aşa se face că, printre vaci, căruţe şi ţărani cheflii încă de la primele ore ale dimineţii, în comunele din jurul Bucureştilor au început să apară, în perioada de boom imobiliar, ansambluri de vile şi chiar de blocuri. Unde era un teren liber şi, mai ales, ieftin, au apărut peste noapte investiţii imobiliare, chiar dacă drumurile erau desfundate, iar de mijloace de transport în comun către Capitala nici nu putea fi vorba.
O astfel de investiţie imobiliară este Militari Residence, situată pe teritoriul administrativ al comunei Chiajna. Particularitatea acestui ansamblu rezidenţial este că, spre deosebire de altele, locuinţele au continuat să se vândă chiar şi în plină criză, iar cartierul este în continuă dezvoltare.

Jonglerii cu TVA

Dsc00801

Şi totuşi, care să fie reţeta succesului? Ei bine, răspunsul la această întrebare l-au dat procurorii, care au descoperit numeroase matrapazlâcuri de natură fiscal-penala săvârşite de respectivii investitori imobiliari.
În toamna anului trecut, ei au şi fost săltaţi de procurori, dar apoi s-a dispus cercetarea lor în stare de libertate. Astfel, pe 6 septembrie 2011, procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu au dispus începerea acţiunii penale şi reţinerea, pe o durată de 24 de ore, a inculpaţilor Căpăţâna Constantin şi Mihai Puia Chivu, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală. „Totodată, în cursul zilei de azi (6 septembrie 2011 – n.red.), aceştia au fost prezentaţi instanţei de judecată cu propunere de arestare preventivă“, se preciza în comunicatul remis la acea vreme de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ). De asemenea, procurorii au dispus începerea acţiunii penale faţă de inculpatul Mihai Gogu, solicitând instanţei arestarea sa în lipsa, precum şi începerea urmăririi penale faţă de învinuita Căpăţâna Stela – ambii, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, se mai preciza în comunicatul amintit. Instanţa a hotărât, însă, cercetarea învinuiţilor în stare de libertate. Dar la acest aspect vom reveni mai târziu.
Să vedem mai întâi care era modul de operare al proprietarilor ansamblului Militari Residence:
Stela şi Constantin Căpăţâna îşi înregistraseră în contabilitatea proprie (persoane fizice autorizate), în cursul anului 2011, cheltuieli nereale, pe bază mai multor facturi fiscale falsificate, emise de societăţile administrate de inculpaţii Mihai Puia Chivu şi Mihai Gogu. Prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului de soţii Căpăţâna se cifrează la valoarea de 3.174.901 lei, au constatat procurorii. Tot ei dezvăluie şi motivul pentru care învinuiţii au apelat la această inginerie financiară: „Scopul pentru care cei doi au înregistrat în contabilitate facturile fiscale false l-a constituit diminuarea TVA-ului de plată datorat bugetului de stat privitor la construcţia unui complex rezidenţial în judeţul Ilfov. De asemenea, cei doi urmăreau obţinerea unor rambursări ilegale de TVA, în baza facturilor fiscale false emise de societăţile comerciale administrate de ceilalţi doi inculpaţi“.
Pe de altă parte, şi ceilalţi doi inculpaţi au atentat la veniturile bugetului de stat. Mihai Puia Chivu şi Mihai Gogu au înregistrat în contabilitate cheltuieli nereale, pe bază mai multor facturi fiscale falsificate (pretins emise de alte firme cu care ar fi avut raporturi comerciale), prin aceasta aducând bugetului de stat, fiecare dintre ei, un prejudiciu în valoare de 2.972.304 lei, respectiv 3.832.986 lei. Dacă facem totalul, rezultă un prejudiciu adus vistieriei statului de aproape 2,5 milioane de euro.

Cercetaţi în libertate

La vremea respectivă, lucrurile s-au precipitat, lăsându-se cu mare tam-tam. Procurorii, în colaborare cu poliţişti ai Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ilfov, au făcut o serie de percheziţii acasă la inculpaţi şi la sediile firmelor administratede aceştia.
Între timp, însă, situaţia s-a mai liniştit, iar cercetările continuă în stare de libertate. Cercetările au fost pasate de la o autoritate a statului la alta, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu trimiţând dosarele la instanţă superioară. „Dosarul numărul 4125/P/2011 a fost preluat în vederea soluţionării de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov. Faţă de această situaţie, vă solicităm să vă adresaţi instituţiei sus-menţionate“, au răspuns sec, la solicitarea revistei „Jurnal de Investigaţii“, reprezentanţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu. Ne-am adresat şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, care ne-a răspuns că dosarul se afla în anchetă la procuror, iar conform legii penale în vigoare, urmărirea penală nu este publică.

Nasul şi finul, la ANAF

Dsc04268

În timp ce procurorii descopereau ilegalitate după ilegalitate în afacerile din jurul Bucureştilor, ce făceau însă cei care ar fi trebuit să-i controleze? Ei bine, îşi sporeau considerabil averea personală. Şi nu aşa, pe faţă, ci cu o măiestrie ieşită din comun, astfel încât să nu dea ANI sau DNA peste ei.
La Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov, cuvântul de ordine este cumetria. Directorul executiv Marinel Rizea este nasul şefului Direcţiei de Control a instituţiei, Dan Florin Anghel.
În declaraţia de avere a nasului se regăsesc proprietăţi care l-ar face invidios şi pe un director de multinaţionala. Cinci terenuri la Periş, Clinceni, Petrăchioaia şi Bragadiru, un apartament în Bucureşti, o vilă de 380 mp la Periş, tablouri în valoare de 6000 de euro, bijuterii de 6500 de euro, plasamente şi investiţii în firme. Şi totuşi, nasul nu are maşina.

Funcţionar cu BMW X5

Dsc04262

În schimb, are fânul, şi nu orice maşină, ci un BMW model X5. Dacă privim însă declaraţia sa de avere, am putea crede că Dan Florin Anghel nu are nicio locuinţă, fiind nevoit să stea cu chirie.
Şi totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa. Funcţionarul statului locuieşte într-o vilă impresionantă, renovată recent, cu o curte deloc mică, chiar în buricul Bucureştilor, pe strada Matei Elina Voievod. Numai că nimeni nu-i poate reproşa nimic, pentru că proprietatea este trecută pe numele socrilor.
O altă proprietate imobiliară este trecută pe numele mamei lui Anghel. Este vorba de un apartament de lux, situat într-un bloc nou din centrul Capitalei, în apropiere de Bucureşti Mall (Vitan), pe strada Grădinarilor. În fine, BMW-ul sau este văzut cu regularitate parcat în comună Dobroesti-Pantelimon, în faţa unei vile de tip duplex de pe strada Cireşului. Deseori rămâne la această adresă zile în şir, comportându-se ca un adevărat proprietar.
Anghel a mai fost văzut în numeroase rânduri zăbovind peste noapte la o altă vila de pe aceeaşi stradă. În acte, vilă îi aparţine altui dezvoltator imobiliar din judeţul Ilfov, Valentin Gagu.
Am vrut să lămurim problema, însă Dan Florin Anghel nu a fost deloc cooperant. „Nu am niciun fel de proprietate. De unde aveţi numărul meu de telefon?“ Întrebat ce este cu vilă din strada Matei Elina Voievod, funcţionarul a răspuns că este a socrilor, moştenire. Când a venit vorba despre casele din Dobroesti-Pantelimon, Anghel nu a mai dorit să dea detalii.

Revoluţionarii Vasluiului: bodyguarzi şi alţi oportunişti

Autor
Dănilă Chirovici
-

Într-un Vaslui în care până şi mămăliga stătea pe gânduri dacă să explodeze sau nu, ipocrizia este-n floare. Chiar dacă aici s-a tras un singur glonţ în iarna lui 1989, revoluţionarii nu lipsesc. Unul dintre aceştia, Liviu Iacob, este afacerist şi consilier local la Huşi, iar marele lui merit a fost doar acela că i-a asigurat garda de corp avocatului Marian Enache, cel care avea să fie primul lider al Frontului Salvării Naţionale la Vaslui.

Cei care s-au aflat în Piaţa Civică, la Inspectoratul Judeţean de Miliţie şi, ulterior, în Palatul Administrativ din Vaslui, îşi reamintesc şi acum că singurul glonţ a fost tras de un soldat neinstruit, care a manevrat greşit arma, iar aceasta s-a descărcat accidental! Glonţul răzleţ a fost tras dintr-un pistol automat amplasat în piaţa civică. Un militar în termen, pătruns până peste poate de importanţa momentului, a manevrat greşit arma, iar aceasta s-a descărcat accidental, glonţul fiind tras în direcţia dealurilor din suburbia vasluiană Bahnari. Norocul a fost că toţi cei de pe-acolo se uitau la televizor, aşa că respectivul glonţ nu a făcut nicio victimă.

O plebe aiurea, aşa cum îi stă bine oricărei plebe, se postase, în seara lui 22 decembrie, în faţa Inspectoratului Judeţean de Miliţie, pentru a striga din toţi rărunchii: „Huo!”. Erau singurele litere din care puteau forma un cuvânt. O atitudine cel puţin bizată, dacă ţinem cont că organele de ordine de pe atunci din Vaslui, fuseseră cât se poate de cuminţi.

„În holul mare al Inspectoratului Judeţean de Miliţie erau nişte oameni care predau arme, într-un loc de sub scări. A venit la mine un colonel, despre care ulterior am aflat că se numea Mihăilă, care mi-a spus că n-are rost să ne omorâm între noi. Eu am jucat la cacealma şi i-am spus că am pus nişte tunuri uşoare să bată în sediul Securităţii – aflat în aceeaşi clădire cu Inspectoratul – în caz că nu se vor preda”, rememorează unul dintre revoluţionari, inginerul Viorel Bulete, plecat de ani de zile din ţară.

El îşi continuă povestea, arătând că a urcat pe un TAB şi l-a dus pe Mihăilă pe scări, chiar în faţa Miliţiei. Apoi, „insurgenţii” au mers la sediul Palatului Adminstrativ al Vasluiului, luând cu asalt balconul acestuia. În lipsă de specialişti în oratorie, fiecare a îngăimat câte ceva, încercând să se bage în seamă.

Dar şi Vasluiul a avut morţii săi. Unul dintre aceştia este Adrian Ionesei. Abia terminase liceul şi era militar în termen când a fost răpus, undeva în apropiere de Buzău, într-una din ambuscadele petrecute în acele zile, când românii s-au măcelărit între ei.

Imediat după moartea sa, profesorii de la Liceul „Ştefan Procopiu” din Vaslui, ale cărui studii acesta le terminase, i-au creat un loc comemorativ, în care să i se aprindă o lumânare.

Bodyguardul şi revoluţia

Unul din cei care s-au înfruptat copios din banii oferiţi de statul român drept recompensă pentrui „merite revoluţionare” este huşeanul Liviu Iacob, în prezent om de

afaceri şi consilier local.

Acesta, împreună cu fratele său, l-a însoţit, în acel decembrie 1989, la Bucureşti, pe avocatul Marian Enache, cel care avea să fie primul preşedinte al Comitetului Frontului Salvării Naţionale Vaslui.

Liviu Iacob a ajuns în prezent să facă deliciul şedinţelor de Consiliu Local. La precedenta şedinţă, acesta s-a contrat cu un alt consilier, după ce s-a dezlănţuit într-o tiradă în care se întreba, cu un tragic aer hamletian, despre şedinţele obişnuite şi celelalte… mai puţin obişnuite. Consilierul Gheorghe Şerban n-a mai îndurat şi i-a răspuns: „Domnule Iacob, vorbiţi aiurea. Vă place foarte mult să vă băgaţi în seamă! Hai, spuneţi ce mai aveţi de spus, că eu încep să-mi iau notiţe. Dar mai repede, dacă se poate!”.

Lezat de ironia colegului de Consiliu, Iacob a ripostat: „Dumneavoastră veniţi aici doar pentru indemnizaţia de şedinţă, pentru acele cinci milioane de lei vechi, şi vă plictisiţi de fiecare dată când se dezbate un subiect. Nu sunteţi decât un miliţian, care ştiţi doar să faceţi procese verbale!”. Replica nu s-a lăsat aşteptată: „Aşa o fi! Ştiţi, însă, care-i problema? Eu pot accepta că sunt un miliţian adevărat, însă nu mi se pare în regulă să mă acuze de asta un revoluţionar fals!”, a spus acesta, spre amuzamentul consilierilor locali din Huşi.

De la lipit afişe, în SUA

Un alt revoluţionar controversat este Gicu Terza. Acesta a surprins pe toată lumea, în acea zi de 22 decembrie, când s-a infiltrat printre cei care cereau schimbarea sistemului, aceasta cu atât mai mult cu cât mama sa era o persoană de vază în conducerea vasluiană a Partidului Comunist Român.

Ulterior a devenit membru al Partidului Democrat, ajutându-l pe Traian Băsescu prin lipirea de afişe, atât atunci când acesta a fost ales deputat de Vaslui, cât şi în 2004, când a fost ales preşedinte al României. Ulterior, Gicu Terza a emigrat în Statele Unite ale Americii.

Profesorul Ioan Paul Munteanu, preşedintele Asociaţiei „22 Decembrie” Vaslui, recunoaşte că el se află, de fapt, în spatele personajului principal al filmului „A fost sau n-a fost”, regizat de Corneliu Porumboiu. Cu o sinceritate dezarmantă, el ne-a declarat: „Domnule, eu de la bun început n-am fost de acord cu acele indemnizaţii. Unde s-a mai auzit să fii plătit pentru că ai participat la o revoluţie? Şi ce-ar mai fi fost, ca oamenii să se fi gândit, în acele momente, la mari consolări materiale? Fiecare voia altceva, să fie mai bine, să se sfârşească odată acel regim. E adevărat că, în prezent, mulţi îşi regretă gestul de atunci. Şi au mai murit, în ţară, şi atâţia nevinovaţi… Eu ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în acea zi de 22 decembrie… Cei care au venit de la început şi cei care s-au fofilat, după asta, în căutarea câte unui ciolănel…”.

Interesant este faptul că Relu Budacea, profesor de filosofie până în 1989, devenit apoi ofiţer de poliţie, se numără printre puţinii care, deşi participant la acele evenimente din decembrie 1989, a refuzat să-şi facă dosar de revoluţionar şi să primească drepturi în conformitate cu Legea 341.

Indemnizaţii de 200 milioane euro

Nu mai puţin de 4.830 de hectare de teren extravilan şi 157 de hectare de teren intravilan au fost scoase din proprietatea statului din 1992 până în 2004, pe baza certificatelor de revoluţionar.

617 milioane de euro este suma pe care statul român le-a plătit-o revoluţionarilor, cu titlu de indemnizaţie, din 2004 – de la intrarea în vigoare a Legii 341 – şi până în prezent. 200 milioane de euro este suma aproximativă care acoperă scutirile de impozit, spaţiile comerciale şi gratuităţile de transport acordate revoluţionarii în urlimii 21 de ani.

În tot acest timp, „revoluţionarii” Vasluiului au primit sume cuprinse între 1.700 şi 2.500 de lei, net, fiecare. De asemenea, 41 din cei 106 revoluţionari au primit indemnizaţii lunare în valoare de 1.102 lei. În total, revoluţionarii vasluieni ar urma să primească, din 2012, peste 1,1 milioane de euro, drept indemnizaţii restante.

Fostul şef de cabinet al lui Blejnar, dat în urmărire internaţională

Autor
Dănilă Chirovici
-

Fostul şef de cabinet al lui Sorin Blejnar, Codruţ Marta, a fost dat în urmărire internaţională miercuri, anunţă oficialii Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR).

Totodată, a fost introdusă şi o alertă în sistemul informatic Schengen referitoare la dispariţia lui Codruţ Marta, dispariţie semnalată de soţia lui în urmă cu şase zile.

„La data de 30 mai 2012, Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin Biroul Naţional Interpol din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională a solicitat urmărirea internaţională, prin Interpol, a lui Marta Codruţ-Alexandru, de 38 de ani, persoană dispărută în împrejurări suspecte.

Reamintim faptul că, la data de 25 mai 2012, IGPR a dispus darea în urmărire naţională a lui Marta Codruţ – Alexandru, în urma sesizării făcute, în aceeaşi zi, de către soţia acestuia, care a precizat că, ultima dată, soţul ei a fost văzut în 21 mai 2012. Tot cu aceeaşi dată a fost introdusă o alertă în sistemul informatic Schengen.

Semnalmente: înălţime 1,80 – 1,84 m, constituţie solidă, ten deschis, ochi albaştri, nas proeminent, bărbia rotundă.

La data dispariţiei era îmbrăcat în sacou de culoare albastru închis, la coate având întărituri din alt material, cămaşă de culoare deschisă (roz – lila), jeanşi de culoare albastru deschis, pantofi albastru închis, din piele întoarsă, mărimea 43, purta ochelari de vedere”, se arată în comunicatul IGPR.

1...1.3661.3671.368...1.378Pagina 1.367 din 1.378

Rămâi conectat

6,124FaniÎmi place
București
ceață
4.5 ° C
5.1 °
3.8 °
82 %
2.1kmh
1 %
S
7 °
D
8 °
lun
8 °
mar
10 °
mie
5 °

Ultimul articol

Acordul UE–Mercosur este expresia cea mai concretă a eșecului de guvernare și pare că...

Sorin PREDA -
În ultimii ani, Uniunea Europeană a construit un discurs public obsesiv despre siguranță alimentară, sănătate publică și protecția consumatorului. În paralel, aceiași decidenți au...

Cristian Popescu Piedone, un actor-cheie în noua ecuație administrativă a Capitalei

Ioana Mitrit -
Un moment de tranziție pentru administrația Bucureștiului Depunerea jurământului de către Ciprian Ciucu în funcția de primar general al Capitalei marchează începutul unei etape administrative...

Ludovic Orban se întoarce „acasă” și anunță că Forța Dreptei urmează a fuziona cu...

Ștefana Teodoreanu -
După o lipsă de câțiva ani din PNL, partid pe care l-a și condus, Ludovic Orban ar putea renunța la partidul pe care l-a...
Nu, nu suntem „o echipa tânără și dornică de afirmare”! Suntem o echipă de jurnaliști cu experiență în investigații de presă și nu numai. Scriem dintotdeauna anchete jurnalistice. Avem un trecut bogat, am fost citați ca martori în multe procese de corupție. Nu ne este frică, am văzut multe, ne-au amenințat mulți. Suntem în continuare vii, scriem în continuare anchete. Suntem colaboratori la mai multe instituții de presă, ziare, televiziuni, radio-uri. Colaborăm, atunci când este nevoie, cu firme specializate în obținerea de informații sau pentru apărarea noastră în instanță. Interesul nostru este și al vostru: aflarea adevărului chiar dacă enervează, chiar dacă nu este cel așteptat. Experiență de mai bine de 20 de ani în presa din Romania ne dă putere. Noi suntem Ziarul de Investigații!
Contactați-ne: office@zin.ro
© Copyright 2020 - Zin.ro