Roşia Montană Gold Corporation are toate şansele de a obţine despăgubiri consistente de la statul român. Potrivit unui articol din acordul comercial dintre Uniunea Europeană şi Canada, semnat în noiembrie anul trecut, multinaţionalele vor putea intenta procese statelor membre dacă acestea adoptă noi reglementări de mediu, în contradicţie cu „aşteptările legitime” ale companiilor.
Capitolul dedicat investiţiilor din acordul economic şi comercial global dintre UE şi Canada (AECG) introduce o definiţie de „tratament just şi echitabil” pentru investitori. Această definiţie a dat deja prilejul unor procese cu mize de mai multe milioane de dolari, scrie Europeanul.org , citând Euractiv.fr . De exemplu, societatea Lone Pine a intentat un proces împotriva statului Québec, pentru că autorităţile din provincia canadiană ar fi refuzat să elibereze o autorizaţie de foraj pentru exploatarea gazelor de şist. Şi cum orice acord este bilateral, orice societate canadiană poate da în judecată un stat membru al UE, pe baza aceloraşi prevederi ale acordului menţionat. În România, cea mai mare „ameninţare” vine din partea companiei canadiene Gabriel Resources, acţionarul majoritar al Roşia Montană Gold Corporation. Cum de mai bine de 15 ani investitorilor canadieni li se refuză tot felul de avize de mediu, aceştia ar putea fi îndreptăţiţi să ceară de la statul român despăgubiri pentru Roşia Montană de zeci de milioane de euro. Reprezentanţii UE nu au contestat autenticitatea documentului, publicat online de Trade Justice Network, dar niciunul dintre ei nu a fost disponibil pentru a comenta pe marginea lui. Pia Eberhardt, purtător de cuvânt al grupului de acţiune Observatoire de l’Europe industrielle, a explicat pentru EurActiv.fr că, dacă textul rămâne neschimbat, el va provoca o avalanşă de acţiuni în justiţie pentru mediu şi sănătate: „Investitorii canadieni vor putea profita de drepturile izvorâte din AECG, pentru a intenta procese guvernelor europene”. Ei vor solicita „compensaţii reprezentând milioane de euro”, a adăugat ea. „Şi companiile care au o filială în Canada vor putea face acelaşi lucru”, a mai spus Pia Eberhardt.
Ce a promis Barroso şi ce a apărut în textul final
Odată tratatul semnat, în virtutea textului convenit între primul ministru canadian, Stephen Harper, şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso (foto), orice modificare a politicilor guvernamentale s-ar putea confrunta cu principiul tratamentului just şi echitabil. Bruxelles-ul anunţase anterior că textul din AECG conţine o definiţie precisă a principiului tratamentului just şi echitabil, care ar da orientări precise pentru tribunale, pentru a fi evitată orice interpretare „în sens larg”. Comisia a pretins, la vremea respectivă, că această precizare este prezentă peste tot în text. De fapt, ea nu apare decât o singură dată, într-un subcapitol consacrat exproprierilor. Potrivit textului exact al tratatului, o violare a regulilor poate surveni şi atunci când este luată o măsură „contrară obligaţiilor de tratament just şi echitabil recunoscut în practicile generale ale statelor, acceptat ca lege”. Nicio obligaţie de acest fel nu poate fi recunoscută de o asemenea manieră, este de părere Nathalie Bernasconi-Osterwalder, avocat internaţional din cadrul grupului de reflexie al Institutului Internaţional de Dezvoltare Durabilă. „Avocaţii îşi extind activităţile în acest domeniu şi tot mai mulţi investitori vor utiliza acest mecanims pentru a contesta măsurile luate de guverne şi pentru a-şi creşte puterea de negociere la nivel politic”, a spus ea.
Semnarea, „o chestiune de săptămâni”
Nu în ultimul rând, Comisia Europeană a promis o „transparenţă completă” şi „reuniuni deschise” organizate de organele de arbitraj, dar textul dintre UE şi Canada stipulează că aceste reuniuni se pot face cu uşile închise, pentru protejarea integrităţii procesului de arbitraj, a informaţiilor confidenţiale ale companiilor sau pentru „motive logice”. Potrivit presei canadiene, semnarea definitivă a acordului nu este decât „o chestiune de săptămâni”, rămânând de dus la bun sfârşit doar „negocierile tehnice”. Apoi, până la sfârşitul verii, textul va fi trimis pentru traducere în toate cele 23 de limbi oficiale ale UE.
