După ce s-a zbătut un an şi jumătate în procedura insolvenţei, ultima companie de navigaţie maritimă de stat, CNM Petromin, a intrat oficial în faliment în această toamnă. Petromin lasă în urmă datorii de peste 14 milioane de euro, un capital social fantomă de 12,6 milioane de euro şi arhiva „Flota”, mai exact documentele mega- excrocheriei prin care au fost înstrăinate mineralierele şi petroliere româneşti
Compania de Navigaţie Maritimă Petromin îşi va da ultima suflare pe
14 decembrie, atunci când la Tribunalul Constanţa va fi afişat tabelul
definitiv consolidat al creanţelor.
Rezultatul a un an şi jumătate de
insolvenţă, falimentul ultimei companii maritime de stat vine într-un
moment avantajos pentru o parte a clasei policite româneşti – alegerile
generale. Dincolo de lupta creditorilor pentru a prinde o ultimă bucată
din hoitul Petromin, cel mai important lucru din întreaga procedură a
falimentului este faptul că arhiva „Flota” va fi închisă, iar celebrele
dosare ale vânzărilor de nave vor piese de muzeu.
Insolvenţa, ultimul jaf
„Se putea salva. Petromin a avut o tentativă de privatizare când încă
mai avea vapoare. Prin <metode specifice> s-a ales praful.
Petromin a fost o companie bună, dar care s-a stins tot din cauza
statului. Adunări Generale ale Acţionarilor făcute pe picior,
nerespectarea legislaţiei de către Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului. După parerea mea AVAS, în
calitate de acţionar majoritar, este vinovată de tot ceea ce s-a
întâmplat cu flota”, spune Adrian Mihălcioiu, reprezentantul ITF România
şi liderul Sindicatului navigatorilor.
Potrivit acestuia, compania a
fost intenţionat băgată însolvenţă pentru a fi desfiinţată. „Cea mai
mare prostie a fost intrarea în insolvenţă”, a spus liderul
navigatorilor, care a explicat că în prezent compania mai deţine staţii
comerciale în municipiul Constanţa, un complex de vacanţă în sudul
litoralului şi alte active. Pe 23 martie anul trecut societatea
Dăscălescu & CO SRL, lichidatorul desemnat de AVAS pentru
administrarea ultimei companii de navigaţie de stat şi care, cu totul
întâmplător sau nu, s-a ocupat în trecut de închiderea companiei-soră cu
Petromin, Romline, a anunţat piaţa de capital referitor la intrarea în
insolvenţă a CNM Petromin.
Acelaşi lichidator a procedat la o
informare similară pe 26 septembrie anul acesta, numai că de această
dată acţionarii Petromin au fost informaţi despre deschiderea procedurii
falimentului. „Termenul limită pentru verificarea creanţelor născute în
cursul procedurii, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului
suplimentar al creanţelor este 16 noiembrie 2012. Termenul pentru
întocmirea şi afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor este
14 decembrie 2012”, se arată în raportul remis către Bursa de Valori
Bucureşti.
AVAS deţine peste 70% din acţiunile companiei, SIF
Transilvania are 23,8% din capitalul iar restul le revine micilor
acţionari. Datoriile, conform tabelului preliminar al debitoarei
Petromin, erau în momentul intrării în insolvenţă, de peste 63 milioane
de lei, respectiv peste 14 milioane de euro, în condiţiile în care
capitalul social al companiei este de numai 56,2 milioane de lei, adică
12,6 milioane euro.
Rămâne de văzut dacă tabloul creanţelor s-a
modificat, în sensul scăderii valorii acestora, pentru că lichidatorul a
vândut din proprietăţile companiei, sau dimpotrivă, creanţele au
crescut. „Jurnal de Investigaţii”, a relatat amănunţit anul trecut jaful
din spatele procedurii insolvenţei, impotenţa AVAS de a gestiona ultima
companie maritimă de stat, dar şi suspiciunile privind reuşita
programului insolvenţei, suspiciuni care s-au adeverit odată cu
falimentarea oficială a CNM Petromin.
Reţeta privatizărilor ratate
Aşa cum am arătat mai sus, AVAS este acţionarul majoritar şi este considerată vinovata principală în dezastrul Petromin.
Numai
dacă privim prin prisma încercărilor de privatizare eşuate lamentabil,
fără să mai socotim şi traficul de influenţă şi nepotismele care s-a
făcut la nivelul central al AVAS pentru diferite funcţii şi remuneraţii
la Petromin, reiese fără echivoc faptul că această instituţie şi-a bătut
joc de Petromin. În 2005 AVAS a organizat trei licitaţii pentru
privatizarea Petromin, iar după aceea în fiecare an statul a încercat să
scape de „fata bătrână” a navigaţiei maritime, până când a survenit
insolvenţa iar epopeea privatizării s-a sfârşit.
Din punct de vedere
al licitaţiilor ratate, AVAS a înregistrat un „vârf” negativ în 2009,
atunci când instituţia a organizat nu mai puţin de cinci şedinţe de
vânzare a pachetului de acţiuni deţinut la Petromin. În toată aceasta
perioadă, compania maritimă acumula datorii peste datorii. Cea mai mică
valoare a cifrei de afaceri a fost înregistrată de Petromin în anul 2004
– 632.475 de lei, însă cel mai nefast an din punct de vedere al
afacerilor a fost 2008, atunci când cifra de afaceri a societăţii a
scăzut cu 42,55%, faţă de anul precedent iar veniturile realizate de
Petromin s-au diminuat cu 59,71 %, comparativ cu 2007.
Potrivit
raportărilor contabile, Petromin a obţinut profit în anii 2000 şi 2004
şi a înregistrat pierderi în anii 1999, 2001, 2002, 2003, 2005, 2006 şi
2008. 2009 şi 2010 nu au fost luaţi în considerare, pentru că societatea
nu a avut nicio activitate comercială. Datoriile Petromin erau la
nivelul lui 2009 de 20, 9 milioane de lei.
Se pare că Petromin aduce
ghinion pentru statul român, pentru că, alături de AVAS, Fiscul
constănţean s-a acoperit de ruşine în încercarea de a vinde active
sechestrate de la Petromin. Direcţia Generală de Finanţe Publice
Constanţa avea de recuperat anul trecut aproape şase milioane de euro de
la Petromin şi a organizat licitaţii peste licitaţii pentru vânzarea
spaţiilor comerciale, însă fără succes. Fiscul a mai încercat anul
trecut să valorifice şi unicul activ plutitor rămas la Petromin,
împingătorul Pluton. Nava sechestrată de Fisc a fost scoasă de trei ori
la vânzare, însă nimeni nu vrea să cumpere bunurile Petromin.
„Băieţii deştepţi”, basma curată
Dosarul „Flota”, în care a fost implicate zeci de persoane din
Ministerul Transporturilor, companii de navigaţie de stat şi actualul
preşedinte al României Traian Băsescu, va fi îngropat definitiv odată cu falimentul Petromin.
Dintre
toate escrocheriile, cea mai păguboasă afacere a Petromin a fost
asocierea “Petroklav”, care a provocat prejudicii imense statului român.
Asocierea dintre Petromin şi Klaveness Norvegia a început în iulie 1991
şi a implicat în total 16 nave româneşti, care urmau să fie modernizate
printr-un credit bancar internaţional. De aceea, în Liberia au fost
înfiinţate Petromin Overseas Inc. şi Petroklav Management Inc., în care
Petromin avea deţinea 100% din acţiuni.
Cele 16 nave au fost
transformate în tot atâtea societăţi comerciale de tip offshore, iar
transferul vapoarelor din patrimoniul Petromin către aceste companii s-a
făcut la preţul de un dolar. Ce a urmat este binecunoscut opiniei
publice. Petromin a pierdut toate navele, unele executate de banca
creditoare, altele pur şi simplu vândute de către statul român pentru a
acoperi găurile acestei afaceri păguboase. Ulterior, un număr record de
80 de inculpaţi, printre care Traian Băsescu şi Serban Mihăilescu,
directorii companiilor de stat şi funcţionari, au fost cercetaţi pentru
un prejudiciu de 11.000 miliarde de lei, echivalentul a 275 milioane de
euro. Dosarul „Flota” a fost închis cu scandal în 2007, în urma unei
expertize care i-a scăpat basma curată pe toţi inculpaţii. Petromin a
pierdut într-un mod similar toate cele 12 tancuri petroliere şi 70 de
mineraliere, pe care le deţinea în momentul divizării fostei
întreprinderi de exploatare marimă Navrom.
Epitaf pentru flota de stat
La 1 ianuarie 1990 flota de transport a României avea 288 de nave cu un tonaj de 5,6 milioane tdw. Pe mările şi oceanele lumii navigau cu pavilion românesc 188 cargouri de mărfuri generale, reprezentând 25,6l% din flotă, 12 tancuri petroliere (19,5%), 70 de mineraliere (53,2 %) şi 18 nave specializate (1,7%). Dintre acestea, 54 de nave aveau o vechime de 20 de ani, 44 împliniseră 15 ani de exploatare, 91 de vapoare aveau o vârstă de 10 ani, 69 fuseseră construite între 1980 şi 1985, iar 30 erau nou-nouţe, fiind lansate la apă între anii 1985 şi 1990. În shipping durata medie de exploatare a unei nave este de peste 20 ani, situaţie în care „băieţii deştepţi” din transporturile navale au prăduit o flotă naţională din care cel puţin jumătate din vapoare ar fi putut fi menţinute şi acum în funcţiune. De altfel, o bună parte dintre aceste nave tranzitează şi în prezent portul Constanţa, sub alte pavilioane şi denumiri.