Marcel Ciolacu

Azi, toți românii dau mână cu mână și sărbătoresc Unirea Principatelor Române. Nu doar oamenii de rând, ci și politicienii. Chiar dacă s-a speculat că președintele interimar al PSD ar avea ceva probleme de sănătate care l-ar împiedica să participe la evenimentele anunțate azi în mai multe orașe, Marcel Ciolacu nu a uitat de Unire. Așa că a compus un text frumos, pe care l-a postat pe Facebook, arătându-și speranța că, după atâția ani de la Unire, românii vor avea în sfârșit de toate, inclusiv autostradă.

24 ianuarie 1859. O zi în care, acum 161 de ani, oamenii politici ai acelor timpuri și-au dat mâna pentru a pune piatra de temlie a statului român modern.
24 ianuarie 2020. O zi de sărbătoare în care oamenii politici vorbesc frumos despre unire.

Dar sunt doar vorbe. Unirea trebuie făcută efectiv, și nu doar declarativ, în toate celelalte zile ale anului! România are nevoie de mai mult decât o sumă de bune intenții, rostite de două ori pe an.

România are nevoie de proiecte concrete și de politici publice care să unească cu adevărat toate provinciile istorice. Atât din punct de vedere economic, cât și social și cultural.

Trebuie să ne gândim serios la acest lucru pentru că totul în jurul nostru evoluează. Societatea, la fel. Și nimeni nu mai are răbdare ca cei care decid să-și rezolve interesele mărunte și meschine. Nimeni nu mai vrea să asiste cu pasivitate la certuri politice, în timp ce prioritățile reale sunt lăsate întotdeauna pe locul doi.

De aceea, fac un apel către toate forțele politice să facem un proiect de țară serios, care să fie pus în practică indiferent de cine se află la putere.

Și cred că, acum, la 161 de ani de la Unirea Principatelor Române, putem începe acest proiect de țară cu Autostrada Moldovei!”.

Articolul precedentPompier condamnat la închisoare cu executare și degradat pentru luare de mită. A primit bani pentru a nu lua măsurile legale în legătură cu nereguli constatate pe linie de P.S.I.
Articolul următorGheorghe Dincă le-a scris o scrisoare de patru pagini părinților Alexandrei, în care își recunoaște fapta: „Eu sunt acel criminal, îmi asum această crimă”