Pe 22 mai 2025, fiul meu de trei ani a ajuns la Urgențe după o zi la creșa din Șag, județul Timiș. În aceeași grupă, de 19 copii înscriși, opt au avut aceleași simptome. În mâncarea din acea zi, laboratorul DSP a găsit stafilococ. Două luni mai târziu, conducerea spitalului declara presei: „Nu s-a găsit absolut nimic”. Pe 1 octombrie 2026, spitalul mi-a răspuns în scris că, pe toată durata internării, în laboratorul său nu s-a făcut nicio analiză din materii fecale. Metodologia națională spune că investigarea acestor cazuri este „obligatorie pentru unitatea sanitară cu paturi”. Am cerut acte, timp de 16 luni, de la toate instituțiile din Timiș care aveau ceva de spus. Le pun aici una lângă alta, cu numele celor care le-au semnat. Nu acuz pe nimeni. Arăt doar ce scrie. Și spun, la final, ce trebuie schimbat ca următorul părinte să nu treacă prin ce am trecut eu.
Seara de 22 mai 2025
Fiul meu mergea la creșa din Șag, la grupa de antepreșcolari. Primăria Șag mi-a confirmat în scris, pe 23 iulie 2025, că era înscris la „Grupa Mare B, nivel antepreșcolar”. Pe 22 mai a mâncat acolo prânzul din programul guvernamental „Masă sănătoasă”.
Seara, în jurul orei 20:00, eram cu el la Urgențe, la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara. Vărsase de opt ori. La analize avea acidoză și era deshidratat. A fost internat în aceeași noapte.
Nu era singurul. În aceeași seară a ajuns la spital un al doilea copil din grupa lui. A doua zi, până la ora 15:00, al treilea. Datele sunt din informarea finală a Direcției de Sănătate Publică Timiș, nr. 302/2 din 27 mai 2025, semnată de dr. Aurica Ardelean, medic primar epidemiolog. Tot acolo scrie că „cazurile au fost anunțate de către Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii «Louis Țurcanu»”.
Spitalul a făcut, așadar, primul pas corect. A anunțat. Ce a urmat e motivul pentru care scriu.
Opt copii, nu unul
La Șag s-a spus, de la început, că a fost un caz izolat. În comunicatul din 30 iunie 2025, școala explica, potrivit Libertatea, că nu s-a declarat focar „întrucât a fost confirmat un singur caz și nu au fost raportate alte situații similare”. Primarul Flavius Roșu declara aceleiași publicații: „Nu a fost ceva generalizat, s-a întâmplat punctual.” În comunitate, eu am rămas omul care a făcut scandal pentru un singur copil bolnav.
Actele spun altceva.
Inspectoratul Școlar Județean Timiș anunța, în comunicatul dat imediat după, că „4 copii din aceeași grupă și cadrul didactic responsabil de grupă au prezentat simptome similare”.
La internare, în foaia de observație a fiului meu, medicul a consemnat, din spusele noastre: „în colectivitatea pe care copilul o frecventează (Creșa Șag), aproximativ 8 copii prezintă simptomatologie asemănătoare”.
Iar Corpul de Control al Ministerului Educației, în raportul din 9 ianuarie 2026, consemnează că din nota de relații a directorului școlii, nr. 2745 din 11 septembrie 2025, a rezultat că „un număr de opt copii (toți din grupa Mare B) au prezentat o simptomatologie digestivă asemănătoare”. Cinci dintre ei au rămas acasă, sub tratament. Ceilalți trei sunt copiii ajunși la spital, din ancheta DSP.
Opt copii dintr-o grupă de 19 înscriși. Din nota școlii, consemnată de minister. Și, potrivit Inspectoratului Școlar, cadrul didactic al grupei.
Eu i-am văzut în timp real. În seara aceea eram în grupul de WhatsApp al părinților. Între 21:44, pe 22 mai, și 14:51, a doua zi, alți șapte părinți au scris că și copiii lor au vomitat sau au făcut febră. Nu public mesajele și nu dau niciun nume, pentru că sunt copiii altor oameni. A doua zi, la 14:50, una dintre educatoare scria acolo că doar din grupa noastră sunt copii bolnavi, cu diagnostice diferite, enterocolită, gastroenterită, rotavirus, „depinde de medicul care a pus diagnosticul”. Un părinte scria că, după medicul pediatru, „mai mult ca sigur” e rotavirus.
Poate a fost rotavirus. Poate a fost ce s-a găsit în mâncare. Poate amândouă. Exista o singură analiză care putea răspunde. O să vedeți că nu s-a făcut.
Ce s-a găsit în mâncare
DSP Timiș a ridicat probele păstrate din mâncarea servită copiilor: cuscus cu nuggets și cașcaval pane. Buletinul de analiză nr. 1748 din 23 mai 2025 a găsit stafilococ coagulază-pozitiv, 34.909 unități formatoare de colonii pe gram, și valori crescute de enterobacterii. Potrivit raportului Ministerului Educației, proba de apă, cele cinci probe de sanitație și mâncarea din ziua precedentă, 21 mai, au ieșit negative.
Primul răspuns pe care l-am primit de la DSP Timiș, nr. 13599 din 6 iunie 2025, confirma: „Într-un preparat servit în data de 22.05.2025 a fost identificată contaminare microbiologică cu stafilococ coagulazo-pozitiv și enterobacterii peste limita admisă.” Tot acolo, DSP stabilea și de unde venea problema: „sursa contaminării nu a fost apa din rețeaua publică, ci rețeaua internă de apă utilizată de firma de catering (…) firma a procedat la înlocuirea conductelor proprii de apă și a remediat deficiențele identificate”.
Sursa contaminării mâncării a fost, deci, găsită și reparată. Ce au avut copiii a rămas necunoscut.
Aici trebuie să fiu foarte atent, pentru că de asta depinde tot. Nu scriu că mâncarea a îmbolnăvit copiii. Nu pot scrie asta. Nimeni nu mai poate. Articolul acesta explică de ce.
Stafilococ căutat, streptococ găsit absent
După rezultatul din mâncare, DSP a dispus ca personalul care manipulează alimentele la unitate să facă exudat din gât și din nas, „ca măsură de excludere a purtătorilor de Stafilococ coagulaza-pozitiv”.
Cum s-a încheiat măsura, scrie în două adrese ale DSP Timiș, din 10 și din 31 iulie 2025, cu aceeași formulare: „Măsura dispusă a fost respectată conform buletinelor de analize medicale din data de 04.06.2025 care indică absența streptococului.”
S-a cerut excluderea stafilococului. S-a raportat absența streptococului. Sunt două bacterii diferite.
Raportul Ministerului Educației redă rezultatele din buletinele personalului: „Streptococcus pyogenes – absent; Streptococcus beta-hemolitic grup C – absent; Streptococcus beta-hemolitic grup G – absent”. Stafilococul nu apare în ce redă raportul.
Comunicatul din 27 mai
Pe 27 mai 2025, la ora 19:03, Școala Gimnazială Șag, de care aparține unitatea, publica pe Facebook un comunicat semnat de directorul Cristian-Ioan Moga: „În urma controlului și a probelor de apă și alimente nu s-au identificat indicii care să sugereze o toxiinfecție alimentară (…). Rezultatele probelor au fost negative.”
Buletinul cu stafilococ fusese emis pe 23 mai, cu patru zile înainte. Nu știu când a ajuns el la școală.
Pe 30 iunie 2025, după sesizările mele, școala a publicat un al doilea comunicat, în care a recunoscut prezența stafilococului și și-a cerut scuze părinților. Primul comunicat nu se mai găsea pe pagina școlii când l-am căutat, în iulie 2026.
De ce nu s-a declarat focarul
Aici e miezul.
Informarea DSP din 27 mai 2025 consemnează: „Nu au putut fi recoltate probe de materii fecale sau lichid de vărsătură de la nici un copil care a solicitat asistență medicală.”
Aceeași frază se regăsește, aproape cuvânt cu cuvânt, în adresa DSP Timiș din 31 iulie 2025, semnată de directorul executiv, jr. Florin Ardelean.
Purtătorul de cuvânt al DSP a explicat pentru Libertatea, în iulie 2025: „Fără identificarea unui agent patogen prin lipsa probelor de materii fecale de la cei 3 copii și a neprezentării altor cazuri cu aceeași simptomatologie la unitățile sanitare, nu au fost întrunite criteriile pentru declararea unui focar de gastroenterocolită conform metodologiei și nici a unui focar de toxiinfecție alimentară.”
Pe românește: germenul era în mâncare, dar de la copii nu exista nicio probă de scaun. Fără proba de scaun de la copii, cele două nu mai pot fi legate de nimeni. Nici de medic, nici de DSP, nici de procuror, nici de judecător. Nici de mine.
Un an și patru luni, aceasta a fost explicația oficială: probele „nu au putut fi recoltate”. Apoi am citit dosarul medical.
Ce scrie în dosarul medical
Pe 29 septembrie 2026 am ridicat de la spital copia dosarului fiului meu. Am citit-o pagină cu pagină, inclusiv ce era scris de mână.
Trebuie să spun cinstit: spitalul mi-a promis dosarul în scris încă din iulie 2025, iar ulterior am fost sunat să vin să-l ridic. Nu m-am dus atunci. E vina mea și o spun, pentru că un articol care cere adevărul de la alții trebuie să-l spună și pe al autorului.
La internare, medicul notase: „Se decide internarea pentru monitorizare, investigații suplimentare și tratament de specialitate.”
În foaia de indicații din 23 mai 2025, medicul trecuse coprocultura și antigenele virale din scaun. Examenul a fost, deci, indicat.
Scrisoarea medicală de externare consemnează, la 24 mai, „2 scaune semiconsistente” în ultimele 24 de ore. Copilul a avut, deci, scaun în spital.
Și laboratorul funcționa. În dimineața de 23 mai, la 08:05 și 08:06, i s-au recoltat fiului meu două probe, din gât și din nas. Laboratorul le-a primit la 08:18 și le-a pus la cultură la 08:23. Rezultatele au ieșit pe 26 mai, după externare.
Proba din gât, da. Proba din nas, da. Proba din scaun, nu.
Răspunsul spitalului, 16 luni mai târziu
Am întrebat spitalul, în scris, dacă a existat vreo cerere de analiză din scaun. Răspunsul, semnat de prof. dr. Florin Horhat, l-am primit pe 1 octombrie 2026:
„În perioadele menționate, nu s-a efectuat în Laboratorul Spitalului de copii «Louis Țurcanu», nicio analiză din materii fecale.”
Răspunsul nu spune că proba nu s-a putut lua. Spune că nu s-a făcut.
În iulie 2025, managerul spitalului, prof. dr. Mihai Gafencu, declarase pentru Libertatea: „Nu a depistat niciun agent infecțios, microbian sau viral care ar fi putut da o boală diareică (…). Nu s-a găsit absolut nimic.” Cu actele de azi pe masă, fraza are alt înțeles. În scaun nu s-a găsit nimic, pentru că în scaun nu s-a căutat.
Ce spune metodologia națională
Am cerut Institutului Național de Sănătate Publică metodologia aplicabilă în mai 2025. Mi-a fost transmisă oficial în septembrie 2026. La pagina 10 scrie:
„Investigarea etiologică a cazurilor de TIA internate este obligatorie pentru unitatea sanitară cu paturi.”
Aceeași metodologie spune că spitalele „recoltează și trimit probele biologice la laborator pentru diagnosticul etiologic” și că proba se ia „cât mai aproape de debutul bolii”. Pentru copilul mic, descrie pas cu pas prelevarea cu tamponul rectal. Adică proba se poate lua și când un copil de trei ani nu face scaun la comandă.
Mai spune un lucru, care explică de ce graba contează: materiile fecale au cea mai mare valoare pentru diagnostic dacă sunt colectate imediat după debut, „pentru virusuri < 48 ore, pentru bacterii < 4 zile”. După aceea, urma se pierde.
Și regula de bază, scrisă tot acolo: „Se consideră caz/focar de TIA dacă la bolnav/i și în aliment se identifică același germen.” Mâncarea avea germenul. De la bolnavi nu s-a luat proba de scaun. Ecuația a rămas cu o singură parte.
Pentru stafilococ, metodologia trece în tabelul ei o perioadă de incubație de „2-6 ore” și simptome ca „grețuri severe, crampe abdominale, vărsături”. Fiul meu a mâncat la prânz și vărsa seara. Asta nu dovedește nimic. Spune doar că întrebarea era legitimă și că răspunsul se putea afla.
Ce s-ar fi întâmplat dacă proba ar fi fost luată
Să presupunem că, în dimineața de 23 mai 2025, proba de scaun ar fi fost recoltată și că laboratorul ar fi găsit în ea același germen ca în mâncare. Din acel moment, potrivit metodologiei naționale, cazul ar fi devenit focar confirmat, iar faptele nu ar mai fi fost o chestiune de interpretare, ci de lege.
Dreptul european construiește siguranța alimentară pe un principiu simplu: un aliment care a îmbolnăvit oameni este un aliment nesigur și nu mai are voie să ajungă la consumatori. Regulamentul (CE) nr. 178/2002, legea de bază a alimentelor în Uniunea Europeană, ar fi obligat operatorul să retragă de îndată produsele și să informeze autoritățile, iar Regulamentul (UE) 2017/625 privind controalele oficiale ar fi dat autorităților puterea de a dispune suspendarea activității până la remediere.
DSP ar fi trebuit să informeze imediat DSVSA, prin sistemul rapid de alertă pentru alimente, iar focarul ar fi intrat în raportarea pe care România o face către Uniunea Europeană, potrivit directivei privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici. Ancheta epidemiologică nu s-ar fi oprit la trei copii: s-ar fi căutat activ cazurile printre toți cei care au mâncat din aceleași porții, inclusiv la alte unități servite de același furnizor. Iar părinții ar fi fost anunțați, pentru că informarea nu ar mai fi fost „o stare de alarmare nejustificată”, ci o măsură de sănătate publică.
Pe plan civil, legea care transpune directiva europeană privind răspunderea pentru produsele cu defecte îi cere victimei să dovedească paguba, defectul și legătura dintre ele. Proba de scaun era exact dovada acelei legături. Fără ea, răspunderea, oricare ar fi fost, nu mai poate fi stabilită de nimeni.
Și există și cealaltă variantă, la fel de importantă: dacă proba ar fi arătat rotavirus, firma de catering ar fi fost exonerată pe baza unei probe, nu pe baza lipsei ei. În ambele variante, adevărul ar fi fost aflat. Fără probă, nu l-a aflat nimeni, nici cei care acuză, nici cei care se apără. O singură analiză, care nu s-a făcut, a decis soarta tuturor celorlalte.
De ce nu au fost anunțați părinții
În același răspuns din 6 iunie 2025, DSP Timiș îmi explica de ce părinții nu au fost informați: „rezultatele anchetei nu au confirmat un astfel de risc care să impună informarea publică a părinților. O astfel de măsură ar fi fost nelegală și de natură să creeze o stare de alarmare nejustificată.”
Școala a scris același lucru în comunicatul din 30 iunie 2025, potrivit Libertatea: „informarea publică a părinților nu era obligatorie în acest context, tocmai pentru a evita generarea unei stări de alarmare nejustificată”.
Urmăriți firul. Ancheta nu a confirmat riscul, pentru că nu avea probe de scaun de la copii. Părinții nu au fost anunțați, pentru că ancheta nu confirmase riscul. Iar fără părinți care să întrebe, nimeni nu a mai cerut probele. Cercul se închide singur. Nimeni nu trebuie să ascundă nimic pentru ca adevărul să se piardă. Ajunge ca într-o seară să nu se ia o probă.
Două instituții care nu și-au vorbit
Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș mi-a scris, pe 26 iunie 2025, că „rezultatele analizelor pentru probele recoltate din alimentele suspicionate (…) au fost corespunzătoare” și că „suspiciunea de boală este cea de enterocolită virală”.
Pe 16 iulie 2025, aceeași instituție mi-a scris că „nu a fost informată cu privire la rezultatele pozitive pentru stafilococ coagulazo-pozitiv”.
Probele pe care DSVSA le-a analizat erau altele. Le-a recoltat pe 26 mai, la firma de catering: supă de pui și paste cu șuncă, gătite în altă zi. Le-a verificat pentru bacterii coliforme, număr total de germeni și Listeria. Stafilococul nu era pe listă.
Pe 19 septembrie 2025, directorul executiv al DSVSA Timiș, dr. Alin-Flavius Nicoară, mi-a răspuns trimițându-mă la cele două adrese.
Autoritatea națională, ANSVSA, mi-a confirmat apoi în scris că DSVSA Timiș ceruse rezultatele de la DSP Timiș prin adresa din 30 iunie 2025 și că nu primise răspuns. Două instituții ale statului, din același oraș, ai căror inspectori fuseseră în control în aceeași unitate, în aceeași zi.
Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Timiș mi-a răspuns, prin adresa nr. 34064 din 10 iunie 2025, semnată de comisarul-șef adjunct Mihai-Alin Gubandru, că sesizarea mea a fost „concluzionată ca fiind nesoluționabilă”, pentru că igiena și calitatea alimentelor fuseseră verificate de DSVSA și DSP. În aceeași adresă scrie însă că, la control, comisarii au constatat „deficiențe privind informarea consumatorului”, iar unitatea a fost sancționată contravențional.
O creșă cu autorizație de grădiniță
DSP Timiș a emis, pe 6 noiembrie 2025, autorizația sanitară de funcționare nr. 559/D. Obiectul ei este „învățământ preșcolar”. Activitatea de creșă, unde era fiul meu, nu e cuprinsă în acest obiect, iar niciun act primit de mine nu menționează o altă autorizație.
În adresa din 27 martie 2026, aceeași DSP numește obiectivul controlat „Creșă și grădiniță PP Șag”.
Ministerul Sănătății mi-a scris, în august 2026, ca regulă generală, că activitatea de învățământ preșcolar nu poate fi extinsă prin interpretare asupra antepreșcolarului. Ministerul a precizat că nu se pronunță asupra legalității acestei autorizații. Eu nu mă pronunț nici atât. Spun doar ce scrie pe ea. Iar pe ea scrie: „Titularul autorizației este obligat să solicite în scris schimbarea autorizației sanitare de funcționare în cazul modificării în structura funcțională a unității.”
În urma controlului din 8 octombrie 2025, DSP Timiș a constatat că unitatea nu deținea autorizație sanitară de funcționare valabilă. Potrivit notificării nr. 28524 din 12 noiembrie 2025, semnată de directorul executiv Florin Ardelean, s-a aplicat o amendă de 25.000 de lei „pentru neîndeplinirea măsurii dispuse” printr-un proces-verbal din 3 iunie 2025 și avertisment „pentru funcționare fără autorizație sanitară de funcționare valabilă”.
Și focul
Inspectoratul Școlar Județean Timiș mi-a comunicat, prin adresa nr. 5856 din 30 martie 2026, semnată de inspectorul școlar general Aura-Codruța Danielescu, că unitatea „nu deține, la data prezentului, autorizația de securitate la incendiu”.
Pe 1 octombrie 2026, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență mi-a răspuns, prin adresa nr. C/1101, care poartă numele inspectorului general împuternicit, general de brigadă ing. Lucian-Dumitru Marciu, și semnătura șefului Inspecției de Prevenire, colonel ing. Bogdan Grigore. Aflu de acolo că, la un control din 12 septembrie 2024, cu opt luni înainte de seara de 22 mai, s-a constatat că unitatea „funcționează fără autorizație de securitate la incendiu”. Corpul de clădire despre care am întrebat a primit autorizația pe 11 septembrie 2026. Tot IGSU precizează că obligația de a obține autorizația revine unității administrativ-teritoriale, adică primăriei.
Înainte de asta, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat” al Județului Timiș îmi scrisese, prin adresa nr. 4304596 din 27 aprilie 2026, semnată de inspectorul-șef, general de brigadă ing. Lucian-Vasile Mihoc, că între 11 noiembrie 2025 și 27 aprilie 2026 „nu au fost întreprinse demersuri” pentru obținerea autorizației de securitate la incendiu și că obligația revine primăriei, ca proprietar. Tot acolo, ISU preciza că în aceeași perioadă nu a mai făcut controale la unitate și că această clădire nu intră sub incidența regulilor care impun oprirea funcționării.
Despre ce lipsea concret din clădire a scris, documentat, Ziarul de Investigații, pe 30 august 2026.
Cine a livrat mâncarea și cât a plătit comuna
Mâncarea din 22 mai 2025 a fost livrată de firma de catering Darian Eric Business SRL, controlată de DSVSA Timiș pe 26 mai 2025.
Am cerut Curții de Conturi să verifice plățile făcute către această firmă. Prin adresa nr. 55538 din 31 august 2026, semnată de șeful de serviciu Mihail-Cătălin Toderașcu, Curtea mi-a comunicat toate plățile făcute în perioada 2022-2025 către firmă (CUI 43966183) de cele opt entități publice din Timiș pe care le semnalasem.
Comuna Șag apare cu plăți în fiecare dintre cei patru ani:
| Anul | Plăți ale UATC Șag către Darian Eric Business SRL |
|---|---|
| 2022 | 162.919,57 lei |
| 2023 | 642.852,47 lei |
| 2024 | 978.646,60 lei |
| 2025 | 503.830,04 lei |
| Total | 2.288.248,68 lei |
Dintre celelalte șapte entități, o comună apare cu 447.489,88 lei, numai în 2025, două unități din Timișoara cu sume de câteva sute sau câteva mii de lei, iar patru cu zero. Curtea precizează că plățile sunt agregate din toate sursele.
Concluzia Curții, citată exact: „potrivit analizei documentare efectuate se va programa cu celeritate, în măsura identificării unui fond de timp disponibil, misiunea de audit de conformitate ad-hoc doar la UAT Comuna Șag.”
Până azi nu am găsit publicat raportul acelui audit. Când va apărea, îl voi cita aici, oricare ar fi concluzia lui.
Primăria și Prefectura
Pe 23 septembrie 2025, potrivit adresei DSP Timiș din 13 noiembrie 2025, reprezentanții unității și primarul comunei Șag au confirmat că fiul meu a frecventat învățământul antepreșcolar într-un corp de clădire nou, din septembrie 2024.
Pe 4 septembrie 2025, după ce la licitația pentru „Masă sănătoasă” nu s-a mai înscris nicio firmă, primarul Flavius Roșu a scris pe Facebook: „Din cauza acuzațiilor grave aduse de o persoană care a pus sub semnul întrebării integritatea tuturor celor implicați în derularea acestui program guvernamental, întreaga comunitate are acum de suferit.” Persoana eram eu.
Pe 7 decembrie 2025, pagina oficială a Instituției Prefectului Județului Timiș scria, după o vizită a prefectului la grădinița din Șag, că aceasta „funcționează în conformitate cu toate cerințele legale”. La acea dată, potrivit adreselor ISJ și IGSU de mai sus, unitatea nu avea autorizație de securitate la incendiu.
Pe 7 aprilie 2026, prefectul Cornelia-Elena Micicoi mi-a răspuns, prin adresa nr. 3437/S1, că Prefectura nu are competență în emiterea sau verificarea autorizațiilor sanitare sau de securitate la incendiu. Era a șasea mea sesizare pe același subiect.
Dosarul penal
Plângerea penală pe care am făcut-o în vara lui 2025 a fost înregistrată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. Cercetările sunt în curs. Cât timp sunt, nu le comentez.
Cronologia, pe scurt
12 septembrie 2024. Un control ISU constată că unitatea funcționează fără autorizație de securitate la incendiu.
22 mai 2025. Prânzul din programul „Masă sănătoasă”. Seara, doi copii din grupă ajung la Urgențe.
23 mai 2025. Al treilea copil ajunge la spital. Buletinul DSP nr. 1748 găsește stafilococ în mâncare. Fiului meu i se recoltează probe din gât și din nas. Din scaun, nu.
24 mai 2025. Externarea, cu „2 scaune semiconsistente” în ultimele 24 de ore.
27 mai 2025. Informarea DSP: probele „nu au putut fi recoltate”. Comunicatul școlii: „Rezultatele probelor au fost negative.”
6 iunie 2025. DSP îmi confirmă stafilococul. Informarea părinților „ar fi fost nelegală”.
26 iunie 2025. DSVSA: „suspiciunea de boală este cea de enterocolită virală”.
30 iunie 2025. DSVSA cere rezultatele de la DSP. Nu primește răspuns. Școala recunoaște public stafilococul.
16 iulie 2025. DSVSA: „nu a fost informată” despre stafilococ.
11 septembrie 2025. Nota directorului școlii: opt copii din grupă au avut simptome.
8 octombrie 2025. Amenda DSP de 25.000 de lei.
6 noiembrie 2025. Autorizația sanitară nr. 559/D, cu obiect „învățământ preșcolar”.
7 decembrie 2025. Prefectura: unitatea „funcționează în conformitate cu toate cerințele legale”.
9 ianuarie 2026. Raportul Corpului de Control al Ministerului Educației.
30 martie 2026. ISJ: unitatea nu deține autorizație de securitate la incendiu.
11 septembrie 2026. Corpul de clădire despre care am întrebat primește autorizația ISU.
29 septembrie 2026. Ridic dosarul medical. Examenul de scaun fusese indicat.
1 octombrie 2026. Spitalul: „nicio analiză din materii fecale”.
Ce am înțeles în 16 luni
Fiecare instituție mi-a răspuns. Fiecare a avut, în colțul ei, o explicație. Spitalul a anunțat. DSP a analizat mâncarea. DSVSA a controlat firma. Școala și-a cerut scuze. Prefectura nu avea competență.
Și totuși, la capăt, nimeni nu poate spune de ce s-au îmbolnăvit opt copii mici în aceeași zi. Nu știu dacă s-a ascuns ceva. Știu că singura analiză care putea răspunde nu s-a făcut, iar după câteva zile nu se mai putea face.
Nu am scris niciodată împotriva copiilor din Șag și nici împotriva părinților lor. În iulie 2025, un comunicat transmis în numele a trei sute de părinți a luat apărarea școlii. Îi înțeleg. Fiecare vrea să creadă că locul în care își lasă copilul dimineața e sigur. Asta vreau și eu. Doar că eu am vrut să știu, nu să cred.
În noaptea de 22 mai 2025, statul avea tot ce îi trebuia ca să afle adevărul. Copiii erau în spital. Medicul scrisese indicația. Laboratorul lucra. Metodologia spunea „obligatorie”. Lipsea un singur gest: o probă. Un tampon. Câteva minute. De atunci, peste zece instituții au scris zeci de pagini despre acea seară. Niciuna nu mai poate scrie ce au avut copiii.
Fiul meu e bine. Are patru ani, merge la altă grădiniță și joacă fotbal. Peste câțiva ani o să citească aceste rânduri. Vreau să afle din ele că, atunci când el nu putea vorbi pentru el, cineva a întrebat în locul lui.
Ce cer, ca tată, să se schimbe în România
Nu cer să fie pedepsit cineva. Cer ca următorul părinte să nu ajungă unde am ajuns eu: cu un dosar gros și o întrebare la care nu mai poate răspunde nimeni.
Unu. Orice copil internat cu vărsături și diaree, care vine dintr-o colectivitate unde și alți copii au aceleași simptome, să aibă proba de scaun recoltată din primele ore, din scaun sau cu tampon rectal, așa cum scrie deja în metodologie. Dacă proba nu se poate lua, motivul să fie scris în foaia de observație și spus părintelui, pe loc.
Doi. Părinții unei grupe în care mâncarea a ieșit pozitivă la analize să fie anunțați în scris de DSP, în câteva zile. Eu am aflat de stafilococ după două săptămâni de cereri. Comunitatea a aflat după cinci săptămâni.
Trei. Când DSP găsește un germen în mâncarea copiilor, DSVSA să afle în aceeași zi. Obligația există deja. Trebuie doar respectată și verificată.
Patru. Creșele să funcționeze cu autorizație sanitară care să le cuprindă expres activitatea. Un copil de doi ani nu e un preșcolar.
Cinci. O creșă sau o grădiniță care funcționează fără autorizație de securitate la incendiu să fie obligată să anunțe asta la intrare, așa cum e deja obligat un bar.
Primele trei se pot face cu un ordin de ministru. Ultimele două, cu o modificare mică de lege. Nu costă aproape nimic. Costă doar să vrea cineva.
Întrebările mele, adresate public
Unele le-am pus deja în scris, de-a lungul anului. Altele mi s-au născut citind răspunsurile. Le pun aici, scurt, ca să le poată citi oricine.
Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”: Ce s-a întâmplat cu coprocultura și cu antigenele virale din scaun, trecute în foaia de indicații pe 23 mai 2025? Are spitalul o procedură scrisă pentru recoltarea probei de scaun la copiii internați dintr-o colectivitate cu mai multe cazuri?
Direcției de Sănătate Publică Timiș: Ce înseamnă că probele „nu au putut fi recoltate”, câtă vreme spitalul scrie că nu s-a efectuat nicio analiză din materii fecale? A cerut DSP spitalului, în ancheta din mai 2025, recoltarea probelor de la copii? De ce buletinele personalului din iunie 2025 redau numai streptococi, când măsura cerea excluderea purtătorilor de stafilococ?
Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Timiș: Ce a făcut instituția după ce cererea din 30 iunie 2025 către DSP a rămas fără răspuns?
Inspectoratului Școlar Județean Timiș și Școlii Gimnaziale Șag: Când a ajuns la școală buletinul nr. 1748 din 23 mai 2025? De ce s-a vorbit public despre un singur caz, când comunicatul ISJ anunța patru copii, iar nota directorului avea să numere opt?
Primăriei Șag: Când a cerut primăria o autorizație sanitară care să cuprindă activitatea de creșă?
Instituției Prefectului Județului Timiș: Pe ce documente s-a sprijinit afirmația din 7 decembrie 2025 că unitatea funcționează „în conformitate cu toate cerințele legale”?
Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Banat” al Județului Timiș: Ce s-a dispus după controlul din 12 septembrie 2024, care a constatat lipsa autorizației de securitate la incendiu?
Ministerului Sănătății și Institutului Național de Sănătate Publică: Ce verificare există astăzi, în România, că un spital chiar recoltează proba atunci când metodologia spune că investigarea este „obligatorie”?
Voi publica aici, integral, orice răspuns primesc.
Ce poate cere un părinte din prima noapte
Dacă ajungeți la spital cu un copil care varsă și are diaree, iar alți copii din aceeași grupă au aceleași simptome, spuneți asta de la început, la triaj. Cereți să i se recolteze probă din scaun sau, dacă nu are scaun, cu tampon rectal. La externare, cereți buletinul cu rezultatul. Dacă proba nu s-a luat, cereți să vi se scrie de ce. Cereți copia foii de observație. Este dreptul copilului vostru.
Eu nu am știut să cer. Acum știți voi.
Întrebări
Este obligatorie recoltarea probei de scaun la un copil internat cu suspiciune de toxiinfecție alimentară?
Metodologia națională spune că investigarea etiologică a cazurilor de toxiinfecție alimentară internate este obligatorie pentru unitatea sanitară cu paturi.
Se poate recolta proba dacă un copil mic nu are scaun?
Da. Metodologia descrie prelevarea cu tamponul rectal la copii.
Ce se întâmplă dacă nu se recoltează proba de scaun de la copii?
Focarul nu poate fi confirmat. Chiar dacă în mâncare se găsește un germen, legătura dintre mâncare și ce au avut copiii nu mai poate fi stabilită.
Are dreptul un părinte la copia dosarului medical al copilului?
Da. Spitalul eliberează, la cerere, copia documentelor medicale ale copilului către părintele care îl reprezintă.
O creșă poate funcționa cu autorizația sanitară a grădiniței?
Ministerul Sănătății arată, ca regulă generală, că activitatea de învățământ preșcolar nu poate fi extinsă prin interpretare asupra antepreșcolarului.
Cine trebuie să obțină autorizația de securitate la incendiu pentru o grădiniță de stat?
Potrivit ISU Timiș, obligația revine unității administrativ-teritoriale, adică primăriei, în calitate de proprietar.
Despre autor
Cătălin-Cristian Călinoiu este medic, absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, și tatăl unui băiat de patru ani. Se pregătește pentru examenul de rezidențiat. Nu este jurnalist. Toate documentele citate în acest articol i-au fost comunicate, ca părinte, de instituțiile care le-au emis, iar declarațiile publice sunt citate din presă și de pe paginile oficiale ale instituțiilor.
