Ce s-a întâmplat la Șag, județul Timiș
Cătălin-Cristian Călinoiu este tatăl lui Max, copilul de trei ani ajuns la spital în mai 2025 după masa servită la Grădinița cu Program Prelungit Șag. De acolo a pornit totul. De atunci, Călinoiu a cerut acte de la fiecare instituție cu vreo atribuție asupra clădirii în care își ducea copilul: Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat” al Județului Timiș, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Școlar Județean Timiș, Ministerul Educației și Cercetării, Corpul de Control al ministerului. A adunat un dosar pe care ni l-a pus la dispoziție și pe care l-am analizat document cu document.
Ce arată documentele nu mai are legătură cu mâncarea. Are legătură cu focul.
Pe 30 martie 2026, Inspectoratul Școlar Județean Timiș răspunde, prin adresa nr. 5856, fără ocolișuri: „Grădinița cu Program Prelungit Șag nu deține, la data prezentului, autorizația de securitate la incendiu.”
Unitatea deține două avize ISU – nr. 07/25/SU-TM din 10.01.2025 și nr. 52/25/SU-TM din 05.03.2025 – emise pentru lucrările de modificare constructivă, extindere, recompartimentări interioare și schimbare de destinație.
Aici apare prima capcană. Pe ea se sprijină toată apărarea instituțională care urmează.
Care este diferența dintre avizul ISU și autorizația de securitate la incendiu
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență o explică fără echivoc în adresa nr. C/467 din 13.05.2026, trimisă aceluiași părinte.
Avizul de securitate la incendiu este actul care, scrie IGSU, se emite de inspectoratul județean „fără a se efectua verificări în teren”. Certifică doar că documentația de proiectare respectă reglementările tehnice. Se obține înainte de începerea lucrărilor.
Autorizația de securitate la incendiu „trebuie solicitată după admiterea recepției la terminarea lucrărilor și înainte de darea în funcțiune a clădirii” și certifică faptul că măsurile de securitate la incendiu sunt implementate și respectă prevederile reglementărilor tehnice de proiectare.
Pe scurt: avizul e proiectul. Autorizația e realitatea. Avizul spune că pe hârtie clădirea ar fi sigură dacă s-ar executa lucrările. Autorizația spune că lucrările s-au executat și cineva a intrat și a verificat cu ochii lui.
Grădinița din Șag are proiectul. Realitatea, nu.
Cu toate astea, ISJ Timiș invocă exact cele două avize drept dovadă că totul e în ordine. În aceeași adresă din martie 2026, inspectoratul scrie că ISU „nu a dispus suspendarea activității unității de învățământ, întrucât s-a constatat că sunt respectate cerințele esențiale de securitate la incendiu”, argumentând cu obținerea celor două avize.
Un act emis fără ca cineva să fi văzut clădirea e folosit drept dovadă că în clădire e sigur. Nu e o eroare de redactare. E modul în care instituția își fabrică liniștea.
Șase luni în care nu s-a mișcat nimic
Documentul cel mai sec din tot dosarul este adresa Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Banat” al Județului Timiș, nr. 4304596 din 27.04.2026. Conține o singură informație, exprimată administrativ:
„pentru Grădinița cu Program Prelungit Șag, corp de clădire care aparține de Școala Gimnazială Șag, în perioada 11.11.2025 – 27.04.2026, nu au fost întreprinse demersuri către Inspectoratul pentru Situații De Urgență «Banat» al Județului Timiș în vederea obținerii autorizației de securitate la incendiu.”
Șase luni. Din noiembrie până în aprilie. Nicio cerere, niciun dosar, niciun demers, nimic!
În aceleași șase luni, în fiecare dimineață, părinții din Șag și-au dus copiii la poarta grădiniței.
Aceeași adresă precizează cine ar fi trebuit să facă demersurile: „obligativitatea obținerii autorizației de securitate la incendiu revine unității administrativ-teritoriale, în calitate de proprietar al imobilului”. Adică Primăriei Comunei Șag.
Dacă va arde, cine răspunde – în afară de educatoare?
Ce lipsește, concret, din clădire
Documentele spun exact ce nu există acolo. Nu e vorba de subtilități tehnice.
Din răspunsul ISJ Timiș aflăm că unitatea a solicitat oferte pentru „executarea lucrărilor de instalare a luminilor de siguranță și a indicatoarelor de tip Exit” – solicitarea nr. 4790/4 din 04.11.2025 către o firmă, solicitarea nr. 4790/3 din aceeași zi către alta. Ofertele au venit în noiembrie 2025, separat pentru corpul de clădire C1 și pentru corpul C2.
Într-o grădiniță cu program prelungit, în noiembrie 2025, se cereau abia atunci oferte pentru lumini de siguranță și indicatoare de evacuare.
Ce a dispus statul, între timp, drept măsuri de siguranță? ISJ enumeră ce a cerut ISU: instruirea personalului privind modul de comportare în caz de incendiu și utilizarea stingătoarelor, „diseminarea de materiale informative privind riscul de incendiu” și „diseminarea de materiale educative în cadrul campaniei «RISC – Nu tremur la cutremur»”.
Pliante. Într-o clădire fără ieșiri marcate.
Ce a fost afișat la avizier, de fapt
Un detaliu din răspunsul ISJ Timiș nr. 31066 din 15.10.2025 merită citit de două ori.
Întrebat cum au fost informați părinții despre situația unității, inspectoratul consemnează ce i-a declarat directorul: „la avizierul unității există o informare cu privire la faptul că unitatea funcționează cu Autorizația sanitară de funcționare în curs de obținere”.
Deci s-a afișat. S-a afișat despre autorizația sanitară.
Despre autorizația de securitate la incendiu, care lipsea în aceeași perioadă, nicio informare. Nici la avizier, nici la intrare, nicăieri.
Nu era o problemă de capacitate. Hârtia se putea printa. Era o problemă de obligație: pentru cea sanitară exista o măsură dispusă de DSP, pentru cea de incendiu nu exista nimic care să oblige pe cineva să sufle o vorbă.
De ce nu e obligată grădinița să afișeze avertismentul
Textul legii e public și se verifică în cinci minute.
Legea nr. 28 din 15 ianuarie 2018 a completat Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. A introdus obligația panourilor de înștiințare: „Acest spaţiu funcţionează fără autorizaţia de securitate la incendiu”, tipărit cu litere de minimum 2,5 centimetri, de culoare roșie pe fundal alb, amplasat în dreptul intrării.
Alineatul următor stabilește cine trebuie să afișeze. Enumerarea e limitativă și cuprinde trei categorii:
- clădiri cu destinația de comerț – baruri, cluburi, discoteci, restaurante, centre comerciale, magazine, supermagazine, hipermagazine;
- clădiri cu destinația de cultură – teatre, cinematografe, săli polivalente, săli de spectacole;
- clădiri cu destinația de turism – hoteluri, moteluri, hosteluri, vile turistice, cabane, pensiuni, camere în regim hotelier.
Grădinițele nu sunt acolo. Școlile nu sunt acolo. Creșele nu sunt acolo.
Cine nu afișează, dintre cei obligați, e amendat. Grădinița care nu afișează nu încalcă nimic, fiindcă nimeni nu i-a cerut vreodată.
Legea merge mai departe pe aceeași logică. Măsura de oprire a funcționării unei clădiri neautorizate – singura sancțiune care chiar protejează pe cineva – „se dispune la obiective cu aria desfășurată mai mare de 200 mp, având destinația de comerț, cultură sau turism”, scrie IGSU în adresa din mai 2026. Aceleași trei categorii. Iar IGSU precizează explicit, despre Șag: „Construcţia cu destinaţia de învăţământ preşcolar care face obiectul sesizării, nu intră sub incidenţa Hotărârii de Guvern menţionată mai sus.”
Legiuitorul a scris de două ori „comerț, cultură, turism”. De două ori a lăsat copiii pe dinafară. O grădiniță neautorizată nu poate fi oprită din funcționare și nu e obligată să vă spună nimic.
Precizare necesară la o anchetă proprie
În aprilie 2022, Ziarul de Investigații publica ancheta „Mii de școli în «pericol de incendiu», după ce «statul eșuat» a eliminat autorizația ISU din condițiile de acreditare”, unde scriam că legea obligă școlile fără autorizație să afișeze avertismentul și că prevederea nu e respectată nicăieri în rețeaua școlară.
Verificarea integrală a textului legii arată că lucrurile stau mai rău decât am scris atunci. Obligația nu e încălcată în cazul școlilor și grădinițelor. Obligația nu există – alineatul care stabilește categoriile vizate le exclude.
Nu avem, așadar, o lege bună aplicată prost. Avem o lege proastă, aplicată corect.
Cum arată, în realitate, o evacuare dintr-o grupă de grădiniță
Ora unsprezece dimineața. Douăzeci de copii între trei și șase ani. O educatoare – atât prevede legea, câte un post pe grupă, normat pe ture în unitățile cu program prelungit, potrivit art. 165 din Legea 198/2023.
Copiii nu stau în bănci. Doi sunt în colțul din spate, la cuburi. Trei s-au vârât sub măsuțe, fiindcă așa e jocul. Unul e la toaletă. Doi tocmai au ieșit pe hol. Restul, împrăștiați prin sală.
Apare fum.
Un copil de trei ani speriat nu fuge spre ieșire. Se ascunde. Sub masă, în dulapul de haine, după ușă. Nu citește indicatoare – care oricum nu există. Nu se autoevacuează, cum face un adult dintr-un bar.
Educatoarea trebuie să-i găsească pe toți douăzeci. Să-i numere. Să-i scoată. Singură. Într-o clădire fără lumini de siguranță și fără marcaje de evacuare, pe un hol în care ea însăși nu vede ușa.
Într-un bar, fiecare fuge pe picioarele lui. Și totuși legea obligă barul să te avertizeze că nu are autorizație – pe tine, adult, care poți alege să nu intri.
Dacă va arde, cine răspunde – în afară de educatoare?
De ce nu s-au făcut lucrările: bugetul local
ISJ Timiș explică de ce lucrările nu s-au executat: sunt „condiționate de alocarea resurselor financiare necesare, acestea presupunând investiții semnificative care exced bugetul curent al unității de învățământ, fiind necesară finanțarea de la bugetul local al Unității Administrativ-Teritoriale Comuna Șag, în calitate de ordonator principal de credite și proprietar al imobilelor”.
Și adaugă: „Lucrările nu au putut fi executate până în prezent din cauza constrângerilor financiare, urmând a fi realizate de îndată după aprobarea sumelor necesare în bugetul local aferent anului 2026.”
Ministerul Educației, prin Corpul de Control, repetă același lucru în adresa nr. 17004 din 14.07.2026: necesarul de finanțare a fost transmis Primăriei Comunei Șag „în calitate de ordonator principal de credite, spre aprobare, urmând ca, după aprobarea sumelor necesare în bugetul local, aferent anului 2026, să fie realizate lucrările specifice”.
Tradus în limba în care se iau deciziile într-o primărie: siguranța la incendiu a copiilor a intrat pe lista de priorități bugetare, alături de asfaltări, trotuare și parcuri. Și a pierdut.
Calculul e cinic și e simplu. Nu toți votanții au copii de grădiniță. Toți votanții văd asfaltul proaspăt și leagănele noi din parc. Luminile de siguranță de pe holul unei grădinițe nu se văd niciodată – doar o singură dată, în ziua în care contează, iar atunci nu mai contează cine le-a votat.
Merită amintit și ce s-a inaugurat în comuna Șag, cu surle și trâmbițe. În septembrie 2022, presa locală relata cum primarul Flavius Roșu și viceprimarul mergeau cu „daruri dulci, de casa nouă” la copiii mutați în noul corp al grădiniței, iar primarul scria pe rețelele sociale despre „victoriei celor care luptă pentru interesele comunității”.
”Victoria” nu a durat mult! Patru ani mai târziu, cele două corpuri ale aceleiași grădinițe apar în documente drept lucrări neexecutate din lipsă de bani. Pentru corpul C1 a fost obținută autorizația de securitate la incendiu abia pe 02.06.2026 – numărul 227/26/SU-TM. Pentru corpul C2, documentația tehnică a fost depusă la ISU Timiș pe 12.08.2026, potrivit IGSU, urmând să fie soluționată conform prevederilor legale. La 24 august 2026, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de începerea anului școlar, corpul C2 nu avea autorizație de securitate la incendiu.
Dacă va arde, cine răspunde – în afară de educatoare?
Primăria va spune că nu erau bani în buget.
Sancțiunea: 25.000 de lei pentru mâncare, avertisment pentru foc
Comparația e făcută de aceleași instituții, în același dosar, pentru aceeași clădire.
Pentru funcționarea fără autorizație sanitară, Direcția de Sănătate Publică Timiș a aplicat, prin notificarea nr. 28524 din 12.11.2025: „o amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, conform art. 4 lit. b) din HG nr. 857/2011, precum și avertisment potrivit art.7 din OG nr. 2/2001, pentru funcționare fără autorizație sanitară de funcționare valabilă.”
Pentru funcționarea fără autorizație de securitate la incendiu, IGSU comunică, în adresa nr. C/894 din 24.08.2026, că în urma controlului din 17.10.2025 s-a constatat funcționarea fără autorizație, „sancțiunea aplicată fiind avertisment”.
Legea prevede pentru asta, potrivit aceluiași IGSU, amendă „de la 20.000 lei la 50.000 lei”.
S-a dat avertisment. Adică zero lei.
Statul român a taxat cu 25.000 de lei lipsa unei hârtii despre igienă și a dat un avertisment scris pentru lipsa hârtiei care spune dacă acei copii pot ieși vii dintr-o clădire în flăcări.
Câte unități de învățământ din România nu au autorizație de securitate la incendiu
Datele furnizate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență arată că, la finalul anului 2025, aproximativ 11.000 de clădiri din România nu dețineau autorizație de securitate la incendiu, iar peste 4.000 dintre acestea erau unități de învățământ, publice și private – mai bine de un sfert din total. Cele mai multe se aflau în zona București-Ilfov, aproximativ o mie. La celălalt capăt, județul Bistrița-Năsăud, cu 17 unități.
Cifra care schimbă complet discuția e însă alta, tot de la IGSU, comunicată în septembrie 2025: până la 30 iulie 2025 fuseseră emise autorizații de securitate la incendiu pentru 5.866 de construcții ale unităților de învățământ preuniversitar, iar 15.956 de construcții nu fac obiectul avizării și autorizării din punctul de vedere al securității la incendiu.
Aproape șaisprezece mii de clădiri în care intră zilnic copii nu sunt neautorizate. Sunt scutite. Nu figurează ca problemă. Nu apar în statistica celor 4.000. Nu vor primi niciodată o amendă, un avertisment sau o vizită, fiindcă statul a decis, prin construcție legislativă, că în ele nu se pune problema.
Motivul invocat de ani de zile: clădirile ridicate înainte de 1990 nu intră sub incidența regulilor actuale, pentru că legea nu retroactivează. Chiar IGSU a recunoscut public că cele mai multe nereguli se găsesc tocmai în școlile construite înainte de Revoluție.
Clădirile cele mai vechi, cu instalațiile electrice cele mai obosite, sunt exact cele exceptate de la verificare. Nu din neglijență. Din lege.
Situația județeană completează tabloul. La Sibiu, în august 2025, dintr-un raport al Inspectoratului Școlar rezulta că, din peste 300 de unități de învățământ din județ, toate dețineau autorizație sanitară de funcționare, dar doar 73 aveau autorizație de securitate la incendiu. În Covasna, în anul școlar 2025-2026, inspectorii ISU au constatat 282 de deficiențe la unitățile de învățământ, au aplicat amenzi de 436.000 de lei și au găsit 74 de clădiri școlare care funcționează fără autorizație de securitate la incendiu.
Cât despre numărul exact al grădinițelor din România care dețin autorizație de securitate la incendiu – nu există. Statul raportează pe „unități de învățământ”, un sac în care intră laolaltă liceul, sala de sport, internatul și grupa mică. Nimeni nu numără separat clădirile în care stau copiii de doi, trei și patru ani. Nu se poate afla nici măcar câte sunt.
Dacă va arde, cine răspunde – în afară de educatoare?
ISU va spune că obligația revenea primăriei.
Cum a fost construită pasarela pe care se plimbă răspunderea
Nimic din ce citiți nu s-a întâmplat din… întâmplare. Are o dată de naștere.
În 2019, Guvernul Dăncilă a dat Ordonanța de urgență nr. 23/2019, care a scos autorizația de securitate la incendiu dintre criteriile de acreditare a școlilor de stat și private. Obligația de a o obține nu a dispărut – a fost mutată în sarcina autorităților locale și a proprietarilor de imobile. Ordonanța a fost aprobată prin lege și promulgată.
De atunci, o școală sau o grădiniță poate fi acreditată, poate primi copii și poate funcționa ani la rând fără ca lipsa autorizației de incendiu să constituie vreun impediment.
Rezultatul se vede perfect în dosarul de la Șag, unde fiecare instituție are dreptate în colțul ei:
ISU spune că obligația revine unității administrativ-teritoriale, proprietar al imobilului. Corect juridic.
ISJ Timiș scrie că „nu are competența de a dispune contrariul, întrucât nu are atribuții de verificare a condițiilor sanitare și nu poate dispune suspendarea activității unității de învățământ” și că se limitează la monitorizare. Corect juridic.
Primăria Șag nu poate executa lucrări fără sume aprobate în bugetul local. Corect juridic.
Ministerul Educației, prin Corpul de Control, constată și transmite ISJ-ului să monitorizeze. Corect juridic.
Patru instituții. Patru răspunsuri legale. Zero responsabili.
Mai e ceva ce nu apare în niciun act, fiindcă nimeni nu a întrebat: prefectul județului Timiș, care conduce Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, și președintele Consiliului Județean Timiș nu figurează nicăieri în acest dosar. Nu au fost sesizați, nu au intervenit, nu au cerut nimic. Nici nu erau obligați.
Omisiunea din raportul Corpului de Control
Un ultim document din dosarul de la Șag, pentru cine mai are îndoieli că problema a fost cunoscută și ocolită.
Ministerul Educației a dispus, prin Ordinul de serviciu nr. 1129/CC din 02.09.2025, un control la Inspectoratul Școlar Județean Timiș și la Grădinița din Șag. Raportul Corpului de Control, finalizat pe 09.01.2026, are șaptesprezece pagini.
Inventariază, minuțios, implementarea programului „Masă sănătoasă”. Descrie procedurile operaționale de recepție a hranei. Enumeră deciziile consiliului de administrație, adeverințele de instruire în noțiuni fundamentale de igienă, chestionarele de satisfacție completate de 186 de părinți, fișele de aptitudine ale îngrijitoarelor, modul de depozitare a caserolelor de unică folosință.
Despre autorizația de securitate la incendiu – niciun cuvânt. Nu apare deloc. Nici ca problemă, nici ca observație, nici ca recomandare.
La data acelui raport, avizele ISU din ianuarie și martie 2025 existau. Controlul ISU din 17.10.2025, soldat cu avertisment pentru funcționare fără autorizație de securitate la incendiu, se produsese deja.
Călinoiu a sesizat omisiunea, în scris, Ministerului Educației și Corpului de Control. Răspunsul, în adresa nr. 17004 din 14.07.2026, explică faptul că obiectivul controlului fusese altul – programul „Masă sănătoasă” și funcționarea consiliului de administrație – și trimite problema securității la incendiu spre monitorizarea ISJ Timiș.
Corpul de Control al Ministerului Educației a consumat șaptesprezece pagini pe caserole, chestionare și proceduri de servire a mesei calde, într-o clădire fără autorizație de securitate la incendiu, și nu a considerat necesar să menționeze asta.
Unde mor copiii în incendii școlare, în lume
Am verificat ce s-a întâmplat în ultimul deceniu, în afara României.
Copiii au murit în incendii la școli și grădinițe în China – 13 elevi de clasa a treia la un internat din Henan, în ianuarie 2024; 18 morți, majoritatea copii, la o școală de arte marțiale din Zhecheng, în iunie 2021. În Kenya – 21 de elevi la Hillside Endarasha Academy, în septembrie 2024; 67 de elevi într-un dormitor incendiat, în 2001. În Niger – 26 de preșcolari de cinci și șase ani la Maradi, în noiembrie 2021, și alți 20 la Niamey, în aprilie același an. În Tanzania – 40 de eleve arse de vii în 1994.
În Statele Unite, ultimul incendiu școlar cu zece sau mai multe victime s-a produs în 1958. Aproape șaptezeci de ani. Nu pentru că acolo nu izbucnesc incendii, ci pentru că a fost reglementat, s-au montat sprinklere și detectoare, se fac exerciții de evacuare și clădirile sunt inspectate.
Iar cauzele consemnate în cazurile din China și Kenya sunt aceleași pe care le citiți în documentele de la Șag. Școala din Zhecheng, unde au murit 18 oameni, nu trecuse prin procedura obligatorie de audit al securității la incendiu – era o casă privată transformată în școală. În Kenya, o evaluare a Ministerului Educației din 2024 a găsit dormitoare cu gratii la ferestre, ieșire unică, uși care se deschid spre interior și supraaglomerare.
Ce a făcut Kenya după acea evaluare: a ordonat închiderea a 348 de școli.
Ce a făcut România la Șag, după ce a constatat funcționarea fără autorizație de securitate la incendiu: a dat un avertisment scris și a dispus diseminarea de materiale informative.
Kenya are un produs intern brut pe cap de locuitor de câteva ori mai mic decât al României. A închis 348 de școli. Noi am dat pliante.
Cine va răspunde, de fapt, în ziua de după
Merită făcut, o singură dată, exercițiul pe care nimeni nu vrea să-l facă. Să presupunem că se întâmplă. Că într-o dimineață obișnuită, într-o clădire fără indicatoare de evacuare, ia foc un tablou electric.
A doua zi, la conferința de presă, prefectul va spune că nu era în competența lui. Va avea dreptate.
Președintele Consiliului Județean va spune că unitatea nu se află în administrarea CJ. Va avea dreptate.
Inspectorul școlar general va spune că ISJ nu are atribuții de verificare și nu poate suspenda activitatea. Va avea dreptate – a scris-o deja, în martie 2026.
Primarul va spune că lucrările erau prinse în bugetul pe 2026 și că se aștepta aprobarea. Va avea dreptate.
ISU va spune că a controlat, a constatat, a aplicat avertisment și a dispus instruirea personalului. Va avea dreptate.
Toți vor avea dreptate. Fiecare cu articolul lui de lege în mână.
Iar în sala de judecată, peste câțiva ani, va sta o singură persoană: educatoarea de la grupă. Ea are în fișa postului supravegherea copiilor. Ea era acolo. Ea a fost instruită – există și adeverința, statul a bifat-o.
Încadrarea va fi ucidere din culpă, art. 192 alin. (2) din Codul penal – fapta comisă prin nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii – pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă mor doi sau mai mulți copii, alin. (3) majorează limitele cu jumătate, până la 10 ani și 6 luni.
Și nu e o speculație. S-a întâmplat deja, în România, exact așa.
Precedentul: Maternitatea Giulești
Pe 16 august 2010, în jurul orei 18:30, a izbucnit un incendiu în salonul de Terapie Intensivă nou-născuți al Maternității Giulești, din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu”. Șase bebeluși au murit. Alți cinci au suferit arsuri grave.
Expertiza a stabilit cauza: ștecherul aparatului de aer condiționat și priza în care era băgat s-au încins și au luat foc. Erau ascunse în spatele unui dulap. Cablul a acționat ca un fitil, iar focul s-a extins la mobilier. O instalație improvizată, într-o secție cu nou-născuți.
Pe 2 aprilie 2015, după aproape cinci ani de proces, Curtea de Apel București a pronunțat sentința definitivă.
Asistenta Florentina Cîrstea – singura de serviciu în acel moment – a fost condamnată la doi ani și două luni de închisoare cu executare, pentru ucidere din culpă și vătămare corporală gravă din culpă. Motivul reținut de instanță: lipsise din salon câteva minute. Se dusese după șervețele igienice.
Fostul manager al spitalului, profesorul Bogdan Marinescu, a primit șase luni de închisoare cu suspendare. Electricianul unității, o pedeapsă tot cu suspendare. Șeful Secției de Neonatologie, medicul Adrian Ioan Toma, a fost achitat. În privința șefului Serviciului Tehnic, Vasile Dima, instanța a constatat încetarea procesului penal. Spitalul a primit o amendă penală de 400.000 de lei, iar despăgubirile stabilite au depășit patru milioane de euro.
Recapitulând sentința: pentru instalația electrică improvizată, pentru priza ascunsă în spatele dulapului, pentru starea clădirii în care erau ținuți nou-născuții – nimeni nu a executat o zi de închisoare.
A executat femeia care lipsise câteva minute.
Asta e jurisprudența României în materie de copii morți în incendii. Nu o presupunere, nu un scenariu de coșmar imaginat de noi. O hotărâre definitivă a Curții de Apel București, pe care oricine o poate citi.
La Șag, unde nu s-a întâmplat încă nimic, statul știe de peste un an că lipsesc luminile de siguranță și indicatoarele de evacuare. ISU știe. ISJ știe. Ministerul Educației știe. Primăria știe. Toți au scris-o, negru pe alb, în adresele citate mai sus.
În ziua în care se va întâmpla (să sperăm că NU se va întâmpla), toți vor scoate hârtiile astea și vor arăta că și-au făcut treaba. Fiecare pe bucata lui. Fiecare corect juridic.
Iar la bară va sta educatoarea.
Legal? Perfect legal. Există precedent.
Normal? Aliniat la vreo normă a bunului-simț? La care anume?
Dacă va arde, cine va răspunde – în afară de educatoare?
REPET!
ISJ va spune că n-are competență.
ISU, că era treaba primăriei.
Primăria, că nu erau bani.
Ministerul, că a monitorizat.
Prefectul nu va spune nimic, fiindcă nimeni nu l-a întrebat vreodată.
La Giulești, răspunsul a fost dat deja acum unsprezece ani.
Ce rămâne
Toate documentele din acest articol există fiindcă un părinte a refuzat să se oprească.
Cătălin-Cristian Călinoiu nu e jurist, nu e activist și nu e jurnalist. Este tatăl unui copil de trei ani care a ajuns la spital după masa de la grădiniță, în mai 2025. A întrebat, a cerut acte, a insistat, a sesizat instituție după instituție. A urcat până la Ministerul Educației și la Senat. Nu pentru a obține ceva pentru el – copilul lui a fost între timp transferat la altă grădiniță, cum consemnează chiar raportul Corpului de Control.
A continuat pentru copiii care au rămas acolo.
Ce a descoperit el, în hârtiile pe care nimeni nu se obosise să le așeze una lângă alta, e o lacună care ne privește pe toți: statul român a scris o lege prin care cârciuma de la colț e obligată să vă avertizeze că nu e sigur, iar grădinița în care vă lăsați copilul opt ore pe zi nu e obligată să vă spună nimic!
Peste câteva zile începe anul școlar. Sute de mii de copii vor intra pe porțile grădinițelor din România. Aproape șaisprezece mii de clădiri de învățământ nu fac nici măcar obiectul verificării la incendiu. Peste patru mii funcționează fără autorizație. Niciuna nu are obligația de a afișa la intrare litere roșii de 2,5 centimetri.
Părintele nu are cum să știe. Nimeni nu e obligat să-i spună. Iar dacă întreabă, i se va răspunde – de la fiecare ghișeu în parte – că nu e competența acelei instituții.
Dacă va arde, cine răspunde – în afară de educatoare?
Întrebarea rămâne adresată.
Ministerului Educației și Cercetării.
Ministerului Afacerilor Interne.
Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
Prefecturii Timiș.
Consiliului Județean Timiș.
Primăriei Comunei Șag.
Și Parlamentului României, care a scris o lege în care copiii de trei ani nu figurează pe lista celor care merită avertizați.
Vom publica orice răspuns primim.
Întrebări
Este obligatorie autorizația de securitate la incendiu pentru grădinițe?
Da. Obținerea ei este obligatorie, iar responsabilitatea revine unității administrativ-teritoriale, în calitate de proprietar al imobilului, conform art. 232 alin. 6 din Legea 198/2023 a învățământului preuniversitar. Din 2019, prin OUG 23/2019, lipsa acesteia nu mai împiedică însă acreditarea sau funcționarea unității de învățământ.
Trebuie o grădiniță să afișeze că funcționează fără autorizație de securitate la incendiu?
Nu. Legea 28/2018, care a completat Legea 307/2006, impune afișarea panoului „Acest spațiu funcționează fără autorizația de securitate la incendiu” doar clădirilor cu destinația de comerț, cultură sau turism. Unitățile de învățământ nu sunt incluse în enumerarea legală.
Poate fi închisă o grădiniță care funcționează fără autorizație de securitate la incendiu?
Măsura de oprire a funcționării se dispune, potrivit IGSU, la obiective cu aria desfășurată mai mare de 200 mp având destinația de comerț, cultură sau turism. O construcție cu destinația de învățământ preșcolar nu intră sub incidența acestei prevederi.
Care este diferența dintre avizul ISU și autorizația de securitate la incendiu?
Avizul se emite fără verificări în teren și confirmă doar că proiectul respectă normele tehnice. Autorizația se emite după terminarea lucrărilor, în urma verificării la fața locului, și confirmă că măsurile de securitate au fost efectiv implementate.
Câte unități de învățământ din România nu au autorizație de securitate la incendiu?
Potrivit datelor IGSU, la finalul anului 2025 peste 4.000 de unități de învățământ funcționau fără autorizație. Alte 15.956 de construcții din învățământul preuniversitar nu fac deloc obiectul avizării și autorizării la incendiu.
Cine răspunde penal dacă mor copii într-un incendiu la grădiniță?
Persoana cu atribuții directe de supraveghere – de regulă cadrul didactic de la grupă – poate fi cercetată pentru ucidere din culpă, art. 192 alin. (2) Cod penal, pedepsită cu 2-7 ani, limitele majorându-se cu jumătate dacă mor două sau mai multe persoane. Precedentul există: în dosarul incendiului de la Maternitatea Giulești din 2010, unde au murit șase nou-născuți din cauza unei instalații electrice improvizate, singura pedeapsă cu executare – doi ani și două luni – a fost primită de asistenta de serviciu, care lipsise câteva minute din salon. Managerul spitalului a primit șase luni cu suspendare, iar șeful secției a fost achitat.
