În România, sportul nu duce lipsă de talente, ci de conducători care să nu-l încurce. Iar în acest peisaj complicat, apare figura lui Constantin-Bogdan Matei, un personaj care și-a construit cariera pe traseul clasic al aparatului de partid: profesor modest, politician oportun, apoi demnitar cu gafe intrate în folclorul public. Totul pe fondul unei biografii în care realitatea, ironia și improvizația se amestecă într-un cocktail administrativ greu de digerat.
Constantin-Bogdan Matei este omul care conduce Agenția Națională pentru Sport, instituție care-și dorește performanță, dar se alege prea des cu scandaluri.
ORIGINILE: EDUCAȚIE, CARIERE MICI ȘI AMBIȚII MARI
De unde începe povestea
Constantin-Bogdan Matei s-a născut pe 26 octombrie 1980, la Râmnicu Vâlcea.
A urmat Grupul Școlar „Henri Coandă” din Râmnicu Vâlcea, apoi a absolvit în 2004 Facultatea de Educație Fizică și Management în Sport la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Parcursul educațional este unul obișnuit, chiar banal pentru cineva ajuns ulterior să conducă sportul românesc. Nimic spectaculos, nimic definitoriu, nimic care să anunțe un lider major în domeniu.
Profesoratul: începutul carierei
După facultate, Matei devine profesor de sport la Școala Gimnazială „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. Devine și director adjunct pentru o perioadă.
În mod ironic, primele lui poziții administrative s-au născut dintr-un sistem care promovează oamenii nu neapărat pentru rezultate, ci uneori pentru că „trebuie pus cineva acolo”.
Antrenorul de copii
Matei a antrenat copii în fotbal, declarând: „iubesc să antrenez copii de la grupe foarte mici”. Nimic greșit aici. Lucrul cu copiii e admirabil și, uneori, singurul capitol unde Matei pare autentic, departe de luminile false ale politicii.
EPIC FAIL-URILE ACADEMICE: CUM SĂ DEVII PROFESOR CU REZULTATE SLABE
Titularizarea – saga jalonată de note mici
În 2006, la examenul de titularizare, Matei a luat nota 2,75.
În 2007, nota a crescut la 5,25. Tot insuficient.
A reușit să promoveze abia în 2012.
Este aproape poetic să vezi cum cineva ajunge ministru după ce ani întregi s-a împiedicat în propriile examene profesionale. În alte țări (civilizate), astfel de rezultate ar închide discuția despre o carieră de vârf. În România, ele pot fi un argument politic.
Momentul decisiv: înscrierea în PSD
În 2011, Matei devine membru PSD. În mod „coincidențial”, exact după această înscriere, în 2012 reușește să promoveze titularizarea.
Uneori, în România, nu talentul îți dă aripi, ci carnetul de partid. Coincidențele sunt frumoase, dar aceasta e prea frumoasă ca să fie doar atât.
ASCENSIUNEA POLITICĂ: SENATOR PRIN INVIZIBILITATE
Intrarea în PSD: rampa de lansare
După înscrierea în partid, primește funcții administrative precum inspector școlar general adjunct. Exact tipul de promovare care confirmă că politica românească se tratează ca un lift: apeși butonul partidului și urci.
Alegerile din 2016: senator „din prima”
În 2016, Matei este primul pe lista PSD Vâlcea și devine senator.
Activitate parlamentară slabă
În primii doi ani a vorbit de nouă ori în plen. O singură declarație politică. O singură interpelare.
Pentru un parlamentar, această activitate este similară cu a intra la birou, a te așeza pe scaun și a nu deranja aerul prea mult.
MINISTRU AL SPORTULUI – EPOCA GAFELOR
Numirea neașteptată
În noiembrie 2018, este propus ministru al Tineretului și Sportului în Guvernul Dăncilă. Dacă numirea lui părea o glumă, nu era. Gluma a început de-abia după numire.
Gafa „Codul lui Hammurabi”
Un reporter l-a întrebat dacă va vota „Codul lui Hammurabi”. Matei a răspuns serios: „Dați-ne răgaz să ne acomodăm, să studiem.”
În acel moment, ministrul sportului a reușit să demonstreze nu doar că nu cunoaște legislație, dar nici măcar istoria de clasa a VI-a. Episodul a devenit legendă și l-a urmărit toată cariera.
„Nu știu cine e portarul naționalei U21”
Întrebat de presă despre Ionuț Radu, căpitanul naționalei U21, a spus că nu știe cine este.
Pentru ministrul sportului, să nu cunoști sportivii de top este echivalent cu a fi ministrul culturii și a nu ști cine e Eminescu.
Incidentul cu țigara
În 2019, Matei a aprins o țigară în timpul unei ședințe PSD, încălcând legea antifumat. Și-a cerut scuze: „Mi-am aprins-o din reflex”.
Reflexele sunt fascinante. Unele îți salvează viața, altele îți ard reputația.
DUPĂ MINISTER – ACTIVITATE PARLAMENTARĂ ȘI LEGI CONTROVERSATE
Legea „CSA Steaua în Liga I”
În 2023, Matei este coinițiator al proiectului de modificare a Legii Sportului pentru a permite clubului CSA Steaua să promoveze în Liga I.
O lege cu dedicație nu e o premieră în România. Dar este o dovadă despre cum se poate folosi legislația pentru a rezolva probleme sportive create chiar de stat.
NUMIREA LA CONDUCEREA AGENȚIEI NAȚIONALE PENTRU SPORT (2025)
Revenirea în prim-plan
Pe 14 ianuarie 2025, Matei este numit președinte ANS. O înlocuiește pe Elisabeta Lipă.
Numirea a fost întâmpinată cu surprindere. Publicul își amintea prea bine gafele, iar specialiștii nu vedeau aportul lui real în sportul românesc.
Declarațiile de început
Matei a afirmat că „sportul e mai unit ca niciodată” și că vrea să readucă „cât mai mulți copii în sălile de sport”.
Declarațiile standard, fără substanță, tipice unui demnitar care încearcă să rescrie propria biografie prin optimism exagerat.
Promisiuni administrative
A promis dialog, transparență și colaborare între instituții.
În România, aceste cuvinte au aceeași frecvență ca reclamele la detergenți: peste tot, tot timpul, dar fără rezultate consistente.
Mandatul lui Constantin-Bogdan Matei la conducerea sportului românesc: decizii, scandaluri și conflicte instituționale
Criza Sense4Fit și acuzațiile de dopaj
Colaborarea dintre ANS și firma Sense4Fit a devenit una dintre cele mai discutate teme din sportul românesc din 2025. Parteneriatul anunțat de Constantin-Bogdan Matei pentru organizarea Sense4Fit Summit a fost prezentat drept un pas curajos spre „modernizarea sportului”.
Asta, pe hârtie.
În realitate, evenimentul a explodat în reacții publice.
Federația Română de Culturism și Fitness a acuzat oficial ANS că se asociază cu o firmă implicată în evenimente fără verificări anti-doping, în care ar participa sportivi suspendați.
Situația ridică serioase semne de întrebare privind rigurozitatea cu care ANS înțelege integritatea sportului, dând impresia unui management care confundă marketingul ieftin cu politici publice.
Matei a respins acuzațiile, precizând că evenimentul este „doar de promovare, nu competiție” și că nu vede problema absenței controlului doping.
Conflictul a fost prezentat în presa sportivă ca primul mare test de credibilitate al șefului ANS.
Răspunsurile sale defensive au părut mai degrabă exerciții de evitare decât o demonstrație de leadership real.
Sistarea finanțării pentru Gimnastica Ritmică: scandalul care a rupt sportul în două
Dacă Sense4Fit a fost scânteia, conflictul cu Federația Română de Gimnastică Ritmică a fost incendiul.
La două luni după ce Amalia Lică a obținut o medalie mondială istorică, ANS a tăiat finanțarea federației.
Măsura a părut absurdă chiar și pentru cei obișnuiți cu haosul din sportul românesc. Să lovești financiar o disciplină tocmai în momentul performanței denotă cel puțin un simț invers al priorităților.
Presupusul motiv invocat de ANS: nereguli administrative. Presupusul motiv real, potrivit surselor din martorii direcți: presiuni politice și un conflict intern cu antrenoarea Piscupescu.
Irina Deleanu a acuzat public ANS că sancționează o federație întreagă pentru un litigiu punctual.
450 de sportive și antrenori au fost afectați. Competiții naționale suspendate. Pregătire internațională blocată.
Această decizie a transmis un mesaj toxic: regulamentele par opționale, iar finanțarea devine o armă politică.
Decizia ANS a fost contestată juridic. La data limită, litigiul rămâne deschis.
Scandalul rentelor viagere: când instituția plătește… morților
Aici deja intrăm într-o zonă suprarealistă.
Curtea de Conturi a descoperit că ANS a plătit peste 500.000 lei către sportivi… decedați.
Problemele provin din perioada anterioară mandatului lui Matei, dar descoperirea a venit în timp ce el era în funcție.
Indiferent cine a greșit, pentru opinia publică tot ANS rămâne simbolul administrației în care birocrația continuă să plătească oameni care nu mai trăiesc.
Opoziția a sărit la gâtul instituției, inclusiv prin declarații incendiare.
Deputatul Ciprian Paraschiv (AUR) a acuzat public ANS de „ticăloșie administrativă”.
Presa a reținut doar atât: bani pierduți, responsabilități difuze, instituție prinsă nepregătită.
Sala Polivalentă: conflictul rece cu Primăria Capitalei
Bucureștiul este singura capitală europeană fără o sală polivalentă modernă. Dacă sportul ar depinde de promisiuni, România ar conduce la medalii. Din păcate, depinde de infrastructură, iar aici realitatea e penibilă.
La preluarea mandatului, Matei a preluat mesajul transmis de Elisabeta Lipă: Primăria Capitalei trebuie să miște proiectul. Și l-a transmis public, direct, într-un ton aproape de admonestare.
A fost perceput ca un atac politic asupra lui Nicușor Dan, dar primarul a evitat polemica.
Indiferent de tabere, situația arată încă o dată dezastrul coordonării instituționale din România: două instituții publice ar trebui să lucreze împreună, dar comunică prin replici în presă, nu prin proiecte.
Imaginea publică generală: între gafele vechi și puterea funcției
Mandatul lui Matei este marcat de două realități paralele:
Are ani întregi de experiență administrativă și politică, implicare în legi, comisii, structuri.
Gafele anterioare, precum episodul „Codul lui Hammurabi” sau necunoașterea sportivilor de top, revin constant în atenția publică.
Percepția publică nu iartă, iar în sport, credibilitatea se câștigă greu și se pierde ușor. Fiecare decizie îi poate consolida reputația sau o poate prăbuși încă o treaptă. Din informațiile mele pare că în momentul ăsta Matei se află cu un picior spre groapă.
Imaginea publică a lui Constantin-Bogdan Matei este o ecuație complicată, construită din trei straturi: început profesional cel puțin modest, ascensiune politică accelerată și un șir de episoade controversate care continuă să-l urmărească.
Un profil profesional care nu reușește să scape de etichete
De la debutul său mediatic, Matei a fost perceput ca politician promovat prin structurile PSD, nu prin performanță profesională.
Presa a reamintit constant că notele sale la titularizare au fost sub valoarea necesară ani la rând, reușind să promoveze doar după intrarea în partid.
Această asociere între semi-mediocritatea academică și ascensiunea politică rămâne o umbră care îi definește percepția publică: omul care a crescut mai repede decât a dovedit.
Dacă e să tragem linie, profilul lui Constantin-Bogdan Matei este un paradox ambulant al sportului românesc: un om fără performanțe în plan profesional, dar cu funcții importante în ierarhia de stat; un lider care își asumă discursuri grandioase, dar pe care realitatea îl contrazice de fiecare dată când apar date, controale sau rezultate.
Sportul românesc nu are încă o strategie unitară pentru 2025–2030, deși guvernul o anunță de ani de zile.
România continuă să fie codașă la infrastructură sportivă, nici măcar Capitala nu are o Sală Polivalentă modernă. Cluburile sportive sunt unele în pragul falimentului, altele, probabil în pragul ”vânzării”.
Sportul românesc avea nevoie, în 2025, de un profesionist respectat, cu autoritate morală și expertiză tehnică, adică de un lider. În schimb, a primit un politician cu un trecut controversat, cu un prezent tensionat și cu un viitor incert în funcție de ciclurile politice.
Este probabil cel mai slab șef din istoria sportului românesc, nici măcar aproape de ceea ce ar trebui să însemne un lider modern într-un domeniu atât de vulnerabil.
Dacă va reuși vreodată să lase în urmă altceva decât gafe, conflicte și scandaluri administrate prost, rămâne o povară pe umerii viitorului, nu o dovadă a prezentului. Astăzi, tot ce arată traseul lui Constantin-Bogdan Matei este o administrație care nu merge înainte, ci doar se rostogolește. Nu există reformă, doar reacții. Nu există viziune, doar improvizație. Nu există rezultate, doar amintiri despre scuze și explicații.
În locul unui lider care să ridice sportul românesc, avem un titular al funcției care se sprijină pe inerție, nu pe performanță. Iar când funcția e mai mare decât omul, sistemul va face implozie.
