După ce a supraviețuit bombandamentelor celor două războaie mondiale, cea mai veche companie petrolieră din țară sfârșește tăiată la fier vechi
Industria românescă a devenit o menajerie unică în Europa. Companii-fantomă, nici închise, nici operaționale continuă să îngroașe datoriile la bugetul de stat fără ca nimeni să miște un deget. Recordul în materie este deținut de fosta rafinărie Astra Română, intrată în insolvență în 2014, dar care continuă să producă pierderi și acum. Cu instalațiile dezafectate, fără angajați, dar cu un pierderi uriașe.
“Datoriile societății înregistrate la 30.06.2020 sunt în valoare de 47.087.425 lei și includ datorii comerciale în valoare de 7.916.853 lei, datoriile de natură salarială în sumă de 119.736 lei ,obligații fiscale de natură salarială în valoare de 75.516 lei scadențe parțial la 25.07.2019 avansuri încasate în valoare de 28.128 lei, alte obligații fiscale (impozite, taxe și penalități) în sumă de 34.559.944 lei, creditori diverși în valoare de 234.285 lei , dividende în sumă de 367.832 lei, t.v.a de plată 3.839.452 lei.”, au precizat administratorii societății.
Pierderi de trei milioane lei pe an, angajații, în șomaj
La data de 02.06.2014 prin Hotărîrea nr 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor „Rafinaria Astra Romînă” s-a hotărât deschiderea procedurii generale de intrare în insolvență a societății. După stabilirea tabelului definitiv al creditorilor urmând a se întocmi planul de reorganizare. Pe 23.06.2014 Tribunalul Prahova admite cererea depusă de către SC Rafinaria „Astra Română” SA și dispune deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Se desemnează administrator judiciar Via Insolv SPRL. Începând cu data de 01.08.2014 conform Hotararii nr. 8 a sedinței Consiliului de Administrație din 31.07.2014 s-a decis închiderea instalațiilor aflate sub incidența AIM (autorizația inegrată de mediu) nr. 93 revizuită în 17.12.2009. Tot în acel an, societatea a concediat 600 de salariați, alte 137 de persoane fiind disponibilizate în luna ianuarie 2005. Potrivit raportărilor financiar-contabile rafinăria a înregistrat o pierdere în valoare de 1.525.634 lei la 30.06.2020. Cu multe datorii pe cap, compania mai produce câțiva leuți, insuficienți pentru relansarea societății. Compania a înregistrat în primele șase luni ale acestui ani o cifră de afaceri de 887.861 lei, mai puțin ca în intervalul de referință de anul trecut, atunci când afacerile au fost de peste 1,2 milioane lei. În același timp cheltuielile totale au fost de peste 1,9 milioane lei în primul trimestru al acestui an.
“Cifra de afaceri cuprinde venituri din vânzări deșeuri produse petroliere, venituri din chirii spații și teren, linii cale ferată, utilități energetice, vânzări deșeuri feroase. Costul activității cuprinde costurile de bază (materiale, cheltuieli personal, energie, combustibil) costul aferent serviciilor câtre terți și cheltuielile pentru întreținerea instalațiilor aflate în conservare”, a raportat compania.
Societatea are un capital social subscris și vărsat în valoare de 113.502.269 lei, alcătuit din 1.135.022.690 acțiuni cu valoare nominală de 0,1 lei fiecare. Principalii acționari ai firmei sunt două SRL-uri din paradisul fiscal, Kreyton Limited Road Town Tortola VGB, care deține 48% din părțile soaciale și Kalatse Investments LTD localitatea Akropolis Cipru, cu 41,66 % din acțiuni.
Cum a devenit istorie
Astra Română a fost fondată ca o modestă fabrică de petrol aflată în suburbia Ploiesti-ului. Mai târziu, in anul 1908, ca urmare a unor vânzări succesive, rafinăria apare in documente ca făcând parte din Societatea de extractie ”ASTRA”, societate care la rândul ei, după mai multe fuziuni se constitue in anul 1910 ca Societatea “ASTRA ROMANA”. În perioada anilor 1911 – 1947 Rafinaria “ASTRA ROMANA” a apartinut trustului “ROYAL DUTCH SHELL” și de-a lungul acestor 36 ani, dar și a anilor care au urmat, S.C. Rafinaria “ASTRA ROMANA “S.A. s-a extins si a fost dotata cu cele mai moderne utilaje si instalații pentru tehnica momentului in domeniul petrolier. Astfel, la sfârșitul anilor ’30 capacitatea de prelucrare ajunsese la peste 1,6 milioane tone țiței /an.
Deși puternic avariata in Primul Război Mondial, dar mai ales in timpul celui de- Al Doilea Război Mondial, dupa naționalizarea din 1947, instalațiile au fost reconstruite, funcționand in anii ce au urmat la o capacitate de 900.000 tone titei/an. De-a lungul a peste 120 ani de existență rafinaria și-a modificat si modernizat profilul de mai multe ori, odată cu evoluția tehnologiilor pe plan mondial.
