În încercarea disperată de a scăpa de răspunderea unor fapte penale, Compania Aeroporturi Bucureşti a aruncat pe fereastră peste 135.000 de euro, pentru a-şi chema în garanţie şefii de la Ministerul Transporturilor. Mai pe româneşte, Compania de Aeroporturi a plătit 5 miliarde de lei vechi pentru a turna, în instanţă, ministerul Ancăi Boagiu, care s-a apărat, denunţându-şi subalternii din companie. Totul pe bani publici!

O poveste veche, de la începutul anilor 2000, bântuie şi acum Compania naţională Aeroporturi Bucureşti SA (CNAB), succesoarea Societăţii Naţionale Aeroportul Bucureşti Băneasa (AIBB). Departe de a se lămuri, litigiul dintre aceasta şi Aviaţia Utilitară capătă în justiţie accente hilare, dar care se concretizează în irosirea fără niciun fel de temei a banului public.

Banii cu pricina, 570.247,22 lei, adică peste 135.000 de euro, au fost plătiţi instanţei de judecată sub formă de taxă de timbru pentru chemarea în garanţie a Ministerului Transporturilor, a foştilor directori ai AIBB şi a Universităţii de Știinţe Agronomice şi Medicină Veterinară. Totul în încercarea disperată de a pasa răspunderea pentru unele fapte penale săvârşite în urmă cu mai bine de zece ani de conducerea AIBB, fapte care au dus la prejudicierea unei societăţi private, Aviaţia Utilitară Bucureşti SA.

Mai grav este însă faptul că chemarea în garanţie s-a făcut fără ca, în prealabil, directorul general al CNAB să-şi informeze, măcar verbal, şefii ierarhici din cadrul Ministerului Transporturilor în legătură cu intenţia sa. Astfel, oficialii ministerului au fost luaţi ca din oală de hârtiile care le-au fost adresate prin tribunal, nevoiţi fiind să riposteze faţă de iniţiativa unui subordonat, la urma urmei, punându-şi juriştii la treabă.

Pentru ca ridicolul să fie la cote maxime, conducerea CNAB nici nu a studiat cu atenţie legislaţia în vigoare, astfel că cererea de chemare în garanţie a fost depusă târziu, drept pentru care banii cu pricina, plătiţi drept taxă de timbru, vor intra în conturile Ministerului Justiţiei, fără a exista vreo posibilitate de a-i recupera. Oricum, chiar dacă cererea de chemare în garanţie ar fi acceptată, din punct de vedere legal taxa de timbru tot nu va putea fi returnată companiei.

Sigur, la nivelul unei companii de mărimea Aeroporturi Bucureşti suma nu poate părea mare, însă este vorba de nişte bani – publici, până la urmă, deoarece unic acţionar este statul român – care au fost irosiţi fără nici un fel de temei, juridic sau de altă natură. Bani cu care ar fi putut fi plătite 850 de salarii minime legale!

Un litigiu de 13 ani

Litigiul dintre Aeroportul Băneasa şi Aviaţia Utilitară a început în 1998, când conducerea aeroportului a depus la Ministerul Transporturilor o cerere pentru aprobarea documentaţiei necesare stabilirii şi evaluării terenurilor aflate în patrimoniul său, în vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafaţă de 387.514,68 mp. Primul pas pentru stabilirea dreptului de proprietate este identificarea vecinilor. Exact ca în cazul unui sătean, care, pentru a-şi delimita ogorul, trebuie să stabilească mai întâi că la nord se învecinează cu Mitică, la sud cu Costică şi aşa mai departe.

Numai că, în cazul de faţă, Mitică, în speţă Aviaţia Utilitară, a fost ignorat, trecându-se direct la următorul vecin, situat şi mai la nord. Mai exact, comisia alcătuită din reprezentanţi ai conducerii aeroportului a indicat firmelor Cornel & Cornel TOPOEXIM SRL şi Terra Total SRL, angajate pentru încheierea proceselor verbale de vecinătate, un cu totul alt vecin decât cel real.

Cu toate că la nord aeroportul se învecina cu Aviaţia Utilitară, comisia a indicat Staţiunea Didactică Experimentală Belciugatele, situată mai la nord. Practic, oficialii aeroportului au încercat să mute gardul mai încolo, arogându-şi drept de proprietate pe un teren care nu-i aparţinea lui, ci Aviaţiei Utilitare.

Şi a şi reuşit, în ciuda faptului că în sarcina comisiei de recepţie era stipulată obligaţia de a verifica lucrarile topografice atât la birou cât şi pe teren, inclusiv identificarea corectă a proprietarilor.

Responsabilitate clară

De altfel, Oficiul de cadastru a precizat clar cui îi revine răspunderea în cazul în care s-au săvârşit nereguli sau încălcări ale legii. „La eventuala constatare ulterioară a unor greşeli la lucrarea recepţionată rămâne direct răspunzator executantul; beneficiarul (în speţă SN Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa) îşi asumă răspunderea pentru introducerea în documentaţie a tuturor actelor necesare, precum şi pentru legalitatea actelor prezentate”, se arată negru pe alb în procesul verbal de recepţie din data de 28.10.1999 al Oficiului de cadastru, geodezie şi cartografie al Municipiului Bucureşti.

Mai ales că oficialii aeroportului nu puteau invoca necunoaşterea vecinilor. Cu numai un an înainte, la sediul Ministerului Transporturilor se încheiaseră două minute prin care reprezentanţii Aviaţiei Utilitare Bucureşti SA şi cei ai Regiei Autonome Aeroportul Bucureşti Băneasa încercau găsirea unei soluţii în problema diferendului în ceea ce priveşte delimitarea terenului pe care fiecare dintre acestea îl avea în administrare.

În 1990, la data înfiinţării Aviaţia Utilitară Bucureşti SA avea în patrimoniu o suprafaţă de teren de aproximativ 27 de hectare, din care a depus la Ministerul Transporturilor documentaţia pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru 89.830 mp (8,9 ha). Documentaţie care a fost respinsă, ministerul invocând lipsa titlurilor de proprietate pe teren, chiar dacă legea nu cerea acest lucru.

Ani de procese

În schimb, în anul 2000, ministerul a eliberat în favoarea AIBB certificat de atestare a dreptului de proprietate şi pe suprafaţa deţinuta de Aviaţia Utilitară. Decizia a fost contestată în instanţă, care, patru ani mai târziu, a obligat Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului să emită în favoarea Aviaţiei Utilitare certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 89.830 mp. De asemenea, magistraţii au anulat parţial, pentru suprafaţa menţionată, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de minister în favoarea AIBB.

Sentinţă confirmată, în 2006, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fapt pentru care Ministerul Transporturilor a fost obligat ca, un an mai târziu, să emită în sfârşit certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M09 nr.1348/19.02.2007 pentru Aviaţia Utilitară Bucureşti SA.

Chiar dacă, în final, a avut câştig de cauză, timp de şase ani de zile societatea Aviaţia Utilitară Bucureşti nu a putut să-şi utilizeze propriul teren, motiv pentru care a dat în judecată Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa, cerând daune. Nu numai că nu a putut dispune de terenul său, dar societăţii i-a fost obstrucţionată în mod repetat activitatea.

Cu plugul pe pistă

Un exemplu relevant în acest sens îl constituie decizia luată de conducerea AIBB la data de 19 decembrie 2003 de a ara porţiunea de teren care asigura legătura dintre parcarea aeronavelor Aviaţiei Utilitare şi pista de aterizare – decolare. Oficial, reprezentanţii aeroportului şi-au motivat decizia prin necesitatea reabilitării porţiunilor acoperite cu iarbă adiacente pistei betonate. Dincolo de ridicolul acestei explicaţii (cine face astfel de lucrări în toiul iernii), Aviaţia Utilitară a fost în imposibilitatea de a-şi deplasa aeronavele către pistă, fapt care a dus la perturbarea gravă a activităţii sale.

Lăsând la o parte şicanele la care a fost supusă, Aviaţia Utilitară Bucureşti a pierdut bani grei din cauza faptului că nu a putut să-şi utilizeze terenul câtă vreme litigiul său cu Ministerul Transporturilor s-a tot plimbat prin tribunale.

Daune de 13,5 milioane de euro

Administratorul societăţii, Adrian Gărdean, a cerut anul trecut Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti SA, succesoarea AIBB, daune în valoare de 56.613.622 de lei, echivalentul a 13.559.824,2 euro, reprezentând prejudiciul calculat pentru perioada 4.04.2000 (data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de MTCT în favoarea AIBB) – 10.10.2006 (data pronunţării sentinţei ÎCCJ prin care s-a anulat certificatul cu pricina pentru suprafaţa de 89.930 mp).

Gărdean consideră că, dacă societatea sa ar fi închiriat terenul la valoarea de 1,93 euro/mp/lună, ar fi obţinut un venit anual de 2.080.462,8 euro, adică 5.699,8 euro/zi. Cum de la data de 4.04.2000 şi până la 10.06.2006 au trecut 2.379 de zile, valoarea totală a despăgubirilor solicitate de Aviaţia Utilitară se ridică la peste 13,5 milioane de euro. Valoarea de închiriere de 1,93 euro pe zi a fost stabilită pe baza unui raport de expertiză contabilă judiciară din 2008.

Ba chiar dacă a şi închiriat o parte din teren şi unele hangare şi clădiri Unităţii Speciale de Aviaţie (instituţie care administrează elicopterele Ministerului de Interne şi pe cele ce deservesc serviciul SMURD), tot nu şi-a primit banii, pe motiv că Aviaţia Utilitară nu figura întabulată cu dreptul de proprietate asupra terenului. Pentru suprafaţa de 11.000 mp, chiria negociată cu Unitatea Specială de Aviaţie era de doi dolari pe metrul pătrat, de unde rezultă un prejudiciu anual de 264.000 de dolari, adică 723,28 dolari pe zi.

Cum litigiul cu AIBB s-a plimbat prin tribunale nu mai puţin de 2.484 de zile, rezultă că prejudiciul suferit numai din contractul cu Unitatea Specială de Aviaţie se ridică la 1.796.627,52 dolari.

Jidav aruncă pisica

Ce face actuala conducere a Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti, în frunte cu directorul general Tudor Jidav ? Pur şi simplu încearcă să scape de responsabilitate, aruncând pisica în curtea Ministerului Transporturilor, unicul acţionar al companiei, împotriva căruia a formulat o cerere de chemare în garanţie. Alături de minister, CNAB solicită chemarea în garanţie şi a Staţiunii Experimentale Belciugatele, dar şi a cinci persoane care au făcut parte, în urmă cu mai bine de zece ani, din conducerea Aeroportului Băneasa, dintre care una a şi decedat între timp.

În întâmpinarea trimisă instanţei, Ministerul Transporturilor cere respingerea cererii de chemare în garanţie ca nefondată, arătând că AIBB “a depus o declaraţie prin care şi-a asumat întreaga responsabilitate cu privire la veridicitatea informaţiilor prezentate în cadrul documentaţiei şi pe cale de consecinţă a legalităţii întocmirii acesteia, angajându-se totodată să suporte orice pretenţie pusă în sarcina ministerului, în cazul contestării Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seri MO nr. 0733/04.04.2000 în instanţă”.

Ba, mai mult, chemarea în garanţie s-a făcut şi tardiv. “Cererea (de chemare în garanţie – n.red) făcută de pârat se va depune o dată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare”, stabileşte articolul 61 al Codului de procedură civilă.

Însă, chiar dacă a fost depusă tardiv şi fără a se respecta prevederile legale în domeniu, cererea de chemare în garanţie a determinat plata de către CNAB a unei taxe de timbru de 570.247,22 lei, sumă care nu mai poate fi recuperată. Aici sunt banii dumneavoastră!

Articolul precedentJaf la blocul mare
Articolul următorPrimarul George Scripcaru şi Justiţia cântă „Aria Dedeman”