Tunurile date banului public la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi prin dragajele pe Dunăre sunt continuate şi în dragajul maritim. După ce au făcut epocă privatizarile pe un euro, directorii de la stat par să fi descoperit şi reţeta prestărilor de servicii pe un euro. În cazul de faţă, este vorba de un contract de dragare în Portul Midia, pentru Rafinăria Rompetrol, din care AFDJ s-a ales cu o pagubă greu de calculat, dar estimată la 1,2 milioane de euro.
Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ), regie a Ministerului
Transporturilor, este pe lista „găurilor negre”, a celor 30 de companii
naţionale în cazurile cărora FMI a cerut în martie 2011 ca pierderile să
fie incluse în deficitul bugetar consolidat al statului.
Conducerea
AFDJ a rămas indiferentă la avertismentele FMI şi, aşa cum am
demonstrat în articolele din „Jurnal de investigaţii” din iulie 2011 şi
mai 2012, a continuat seria afacerilor păguboase pe banii statului. În
articolul „Nămolul dunărean, sursă de Comision pentru PDL şi PSD”,
prezentam tunurile date banului public prin dragajele de la Dunăre.
Acum, avem de a face cu un tun dat de directorii AFDJ prin dragajele din
Marea Neagră.
În martie, fostul director al AFDJ, Florin Uzumtoma, a
semnat cu directorul Rompetrol Rafinare SA Midia, Arman Kairdenov,
contractul nr 30/28.03.2012, pentru lucrări de dragaj în Portul Midia.
Era necesară dragarea a aproximativ 310.000 mcrh, lucrările urmând să
fie executate cu draga absorbant refulantă „Dunărea Maritimă”, de 2.680
mc. Lucrările erau necesare pentru ca în Portul Midia să poată acosta şi
petroliere cu tonaj mai mare de 10.000 tdw, portul fiind proiectat
pentru accesul cargourilor de 7.500 tdw şi al petrolierelor de 10.000
tdw. Operatorul portuar al Rompetrol, SC Midia Marine Terminal SRL, a
comandat un studiu la institutul IPTANA Bucureşti şi una dintre variante
a fost avizată de Administraţia Porturilor Maritime (APM) Constanţa.
Iluzionism cu normativele
Problemele apar în momentul în care analizăm modul în care directorii
AFDJ au negociat condiţiile derulării acestei afaceri, care ar trebui
să acopere costurile şi să aducă şi ceva profit pentru AFDJ.
Când
au negociat contractul, directorul general Florin Uzumtoma şi
directorul de Navigaţie, Alexandru Galiaţatos, au stabilit că vor
efectua lucrările la un preţ de 2,30 euro/mc. Uzumtoma se baza pe o
hârtie semnată tot de el, o „Fişă de calcul” prin care stabilea tarifele
dragajelor cu „Dunărea Maritimă”, la 2,3 euro/mc fără motorina
clientului şi 1,45 euro/mc cu motorina clientului. Era un document
intern, menit să justifice tariful subevaluat.
Aşa procedase şi în
tunurile dragajelor de la Dunăre, unde a dat decizia 7.026/03.03.2010,
prin care, pentru umflarea cu 30% a facturilor plătite de AFDJ firmelor
din sfera de influenţă a PDL şi PSD, înlocuise Procedura Operaţională
PO-75-01 cu propriul mod de calcul. Una din anexele contractului cu
Rompetrol este „Documentul de Avizare” eliberat de APM Constanţa, în
care, conform studiului IPTANA, trebuia dragate 308.054 mc de aluviuni.
Acolo se spune este că „valoarea totală a lucrărilor, fără TVA, în
această variantă a studiului, este de 2.028.141 euro”. Dacă împărţim
această valoare la cei 310.000 mc de material dragat ne iese un alt
tarif decât cel din contract, adică 6,54 euro/mc.
Tarife „promoţionale”! Reducere de 50%
Tariful calculat de IPTANA este estimativ. Vom face calculele în baza
datelor raportate în prima perioadă de derulare a contractului AFDJ –
Rompetrol.
Potrivit
Procesului Verbal de Recepţie nr 19.264/21.06.2012, în perioada
04.05.2012—06.06.2012 a fost dragat un volum de 72.093 mc. Până pe
09.07.2012, se dragaseră 155.908 mc. Măsurătorile au fost făcute cu
sonda aflată în dotarea navei speciale Donaris 1, importată din
Germania, datele fiind procesate cu programul Hypack. Pentru calcularea
volumului de aluviuni dragat se aplică un „coeficient de înfoiere”,
pentru că acesta conţine şi apă. În cazul de la Midia, acest coeficient
este 0,95. Rezultă că în perioada mai-iulie, în 696 de ore de lucru, a
fost dragat un volum de 148.112 mc, respectiv un volum de 212,8 mc/oră.
Potrivit unui document intern al AFDJ, în cazul Drăgii Dunărea Maritimă
„tariful orar în regim de dragaj este de 1.095 euro/oră”. În aceste
condiţii, la 212 mc de aluviuni dragate pe oră, rezultă că tariful
trebuia să fie de 5,14 euro/mc. Nu 2,3 euro/mc!
Tarifele dragajelor
pe coasta Mării Negre cu Draga „Dunărea Maritimă”, cea mai mare din
flota românească, sunt de peste 5 euro/mc. Faptul, demonstrat de
calculele noastre, e dovedit şi de unul din contractele încheiate
anterior de AFDJ. Este vorba de contractul nr 55/22.05.2008, încheiat de
AFDJ Galaţi cu SC Argos SA Cernavodă, în cadrul căruia AFDJ a dragat
140.000 mc de aluviuni în Portul Constanţa. În acel contract, tariful a
fost stabilit de AFDJ la 5,3 euro/mp. La tariful din contractul cu
Rompetrol, de 2,3 euro/mc, AFDJ ar trebui să încaseze din lucrările din
Portul Midia 713.000 euro. Pe tariful real, rezultat din calculele
noastre, rezultă că valoarea lucrărilor este de 1.593.400 euro. Rezultă o
pierdere a AFDJ de 880.400 euro.
Clientul n-a mai venit cu motorina
AFDJ a pierdut mult mai mult, pentru că din suma pe care ar trebui să
o încaseze trebuie să scădem costurile aventurii de la Midia. În primul
rând, costurile cu motorina.
La art IV.1 al contractului
AFDJ-Rompetrol se spune că „la momentul semnării contractului tariful
este de 2,30 euro/mc, exclusiv TVA, utilizând combustibilul
prestatorului”, adică al AFDJ. Pentru dragajele raportate în perioada
mai-iulie 2012, a fost consumată o cantitate de 115.988 litri motorină,
al cărei cost îl estimăm la 626.000 lei. Pentru tot dragajul din Portul
Midia, AFDJ ar trebui să dea 1,2 milioane lei numai pe motorină.
Situaţia e stranie. La amintitul contract nr 55/22.05.2008, dintre AFDJ
şi Argos Cernavodă, nu numai că tariful era de 5,3 euro în loc de 2,3
euro/mc, dar dragarea era efectuată cu motorina clientului: la art
VII.12 al contractului cu Argos se spune: „Beneficiarul se obligă să
asigure, pe cheltuiala sa, combustibilul la calitatea şi parametrii
înscrişi în cartea navei”. Contractul din 2008 fusese negociat şi semnat
de un alt fost director al AFDJ, Ionel Malenda (PNL). În 2012,
directorii Florin Uzumtoma şi Alexandros Galiaţatos, ambii puşi de PDL,
nu numai că au acceptat un tarif la jumătate, dar au mai şi acceptat să
lucreze cu motorina AFDJ. Întrebarea este de ce nu au lucrat cu
motorina clientului, adică a Rafinăriei Rompetrol?
Costurile
motorinei sunt de aproximativ 300.000 de euro. Dar mai trebuie scăzute
şi alte cheltuieli: 60.000 lei pe lună – salariile marinarilor, 15.500
lei – taxe şi impozite pe salarii, 8.250 lei – alocaţiile de hrană,
85.000 de lei pe lună – „cheltuieli cu munca vie”, amortismente etc. În
total, la şase luni de contract, se mai duc 250.000 de euro. Aşa că din
cei 700.000 euro pe care ar trebui să îi încaseze, AFDJ mai rămâne cu
150.000. Dar mai trebuie scăzute costurile deplasării navei hidrografice
Donaris 1 pentru măsurători, chiriile microbuzelor pentru transportul
marinarilor la schimbul de tură, costurile delegaţiilor, transport,
cazare, masă, diurnă. Ar fi jenant să mai calculăm cu ce rămâne AFDJ din
acest contract. Culmea este că Rompetrol nu a achitat decât jumătate
din suma convenită în contract, aşa că, la acest moment, AFDJ este în
pierdere cu câteva sute de mii de euro.
Plata, făcută pe jumătate
Noul director al AFDJ, Mircea Răzvan Cristea (PNL), spune că
notificat Rompetrol, care a plătit doar aproximativ jumătate din bani. Deocamdată
nu îşi pune problema unui litigiu, deşi recunoaşte că a fost un
contract păgubos: „Am notificat Rompetrol Rafinare pentru a ne plăti o
sumă de bani, urmând ca pentru diferenţă să facem un document comun cu
APM Constanţa, cu privire la verificarea adâncimilor. Pe de altă parte,
şi AFDJ a făcut un contract de genul <<tu faci treaba, după care
alergi după bani>>. Deocamdată nu se pune problema unui litigiu şi
nici a unei anchete administrative”, ne-a declarat Cristea.
Şi
liderul Sindicatului Farul de la AFDJ, Ştefan Frunză, cere clarificarea
situaţiei: „Eu am pus această problemă în comisia paritară şi atunci
i-am solicitat actualului director, Mircea Răzvan Cristea, clarificarea
situaţiei acestui contract care a fost păgubos pentru regie. Contractul a
fost încheiat de fosta conducere, care nu a consultat comandantul sau
şeful mecanic de pe Draga Dunărea Maritimă în legătură cu condiţiile
derulării contractului, dacă e avantajos sau nu. Oamenii mi-au spus
<<am primit ordin să plecăm şi am plecat>>”.