Sămânța parcă n-are gust, dacă nu scuipi cojile, cu patos, pe jos.
Ce poate fi mai frumos într-o zi de aproape vară, decât să stai cu pretenarii la soare, la o șuetă (cel mai probabil discuții despre filosofie și politica mondială) și să scuipi, cu boltă, cojile? Și nu oriunde, ci direct pe jos.
Practic, calitatea conversației se vede în grosimea covorului de coji. Și în restul de gunoi lăsat în urmă, ca martor al trecerii persoanelor auguste pe acolo.
Cojile de semințe aruncate pe jos sunt riscante
Nu, nu există riscul de a aluneca pe ele, ca pe cojile de banane, din desene animate. Nici nu mușcă, violent, din asfalt. La nivel estetic, provoacă dureri de cap. Dar cojile de seminte sunt mai riscante de atât: ard la buzunar. Și cum mai ard!
Nouă băieți din Galați au primit amendă în valoare de 7.200 de lei, pentru c-au mâncat semințe și-au ales să tapeteze asfaltul, cu ele. Asta, în ciuda faptului că, la câțiva metri depărtare, coșurile de gunoi îi îmbiau să le folosească.
Cazul nu e singular: cojile costă mult, peste tot în țară
La Galați, amenda pentru că ai aruncat ”hârtii, bilete, resturi de țigări, coji de semințe, guma de mestecat, sticle sau alte ambalaje pe alei, peluze, în parcuri, zone verzi şi pe trotuare, mijloace de transport în comun sau în alte locuri publice” e între 800 și 1.500 de lei.
La Brăila, dacă te prinde că ai mâncat semințe și-ai aruncat cojile pe jos, te pune să strângi, ca să scapi de amendă. Cel puțin așa s-a întâmplat week-end-ul trecut.
La fel s-a întâmplat și-n București, sectorul 5. Aceeași situație, aceeași pedeapsă: strângi sau plătești.
În Pitești, în perioada 10.05-24.05 2021 s-au dat 41 de amenzi, în valoare de 7.600 lei, dar i-au pus și să strângă gunoiul. Să-i doară și spatele, și portofelul. La fel au pățit și la Arad unde, pe lângă plătit amenda, au făcut și curat, cu mătura și fărașul. Să țină minte, de-altă dată.
Ce doare mai tare: rușinea sau portofelul?
Cel mai probabil, amândouă.
Problema nu e nouă. Coji de semințe se aruncă pe jos, de când lumea. Amenzile sunt mai recente, dar nu atât de recente încât să nu fi intrat, cumva, în conștiința comună. Doar că gunoiul aruncat pe jos nu ține nici de vechime, nici de proximitate; ține de bun-simț.
Am mai spus și-n alte dăți: dacă nu se poate altfel, atunci educația se face prin amendă. Și poate că, atunci când vezi că ai rămas cu finanțele pe minus, o să te gândești de două ori înainte de a arunca gunoiul altundeva decât la coș.
