Raed Arafat, secretar de stat și șef al Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), este în continuare ușor dezamăgit de acuzațiile pe care i le aduc procurorii.
Deși a trecut ceva vreme de la momentul în care procurorii militari din Cluj au anunțat că au în lucru un dosar penal care îl vizează inclusiv pe Arafat, acesta continuă să combată informațiile transmise de anchetatori.
Procurorii militari clujeni anchetează fapte presupus a fi comise în anul 2017, iar în urmă cu aproape o lună, Raed Arafat preciza că „nu au fost prezentate niciun fel de elemente concrete care să indice existența unor fapte de natură penală”.
Ieri, acesta a revenit pe subiect, cu toate că alte informații nu au mai fost oferite de procurorii militari. Ca și atunci când au apărut primele date oficiale legate de anchetă, șeful DSU a publicat o nouă înregistrare video, în care subliniază că „acuzația de „contrabandă cu elicopter” se bazează pe o comunicare smulsă de la un director”.
Și, așa cum reiese din postarea făcută pe Facebook, se pare că Arafat a avut acces la propriul dosar, iar de aici, precizările:
„În urma analizării documentelor existente la dosar și a corespondenței instituționale relevante, consider necesare câteva clarificări suplimentare privind situația de fapt referitoare la preluarea elicopterului de către IGAv.
În primul rând, este de o gravitate deosebită faptul că acuzația ignoră pozițiile oficiale exprimate de Direcția Generală a Vămilor la solicitările Parchetului, în 2021 și în 2022, care au confirmat că nu au fost încălcări ale legislației aplicabile în legătură cu primirea elicopterului și nici nu au fost formulate observații sau recomandări care să indice o conduită ilicită din partea IGAv.
Acuzația de „contrabandă cu elicopter” se bazează în schimb pe o comunicare smulsă un an mai târziu de la un director dintr-o structură inferioară, Direcția Regională Vamală București, căruia i-au fost prezentate premise factuale și construcții juridice care nu corespundeau realității. În mod inevitabil, această abordare a condus la concluzii eronate, generate pro causa pentru a contura aparența unei neregularități, dar nici măcar aceasta de natură penală.
De asemenea, acuzația inventează teza pretinsului prejudiciu, ignorând faptul că operațiunea prin care IGAv a fost despăgubit, în baza mecanismelor contractului de asigurare, era exceptată de la obligația de plată a TVA, conform cadrului legal fiscal existent și aplicabil atât la data de referință cât și în prezent.
În pofida acestor elemente clare, după aproape șase ani de investigații, în perioada 2020–2026, și după clasarea de către DNA a acuzațiilor privind pretinse fapte de corupție sau abuz în serviciu, fără apariția niciunei probe noi care să modifice situația de fapt, s-a apreciat necesară introducerea mea în cauză pentru acuzația penală exprimată sintetic de „ajutor dat statului român de a găsi o modalitate pentru a nu plăti TVA tot către statul român”, ambalată juridic sub denumirea de complicitate la contrabandă.
Foarte interesant este că la scurt timp după formularea acuzației, s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale din nevoia clarificării unor împrejurări care necesită cunoștințe de specialitate, pe care procurorul nu le-ar putea deține singur. Aceasta în condițiile în care toate acțiunile în legătură cu pretinsa „contrabandă” au fost totuși realizate în mod transparent, prin corespondență oficială și cu implicarea instituțiilor competente ale statului.
Faptul că expertiza fiscală a fost dispusă ulterior formulării acuzației ridică suspiciuni legitime cu privire la temeiurile care au justificat punerea a 17 persoane sub acuzație penală. Deloc întâmplător este și faptul că expertiza a fost dispusă cu ignorarea completă a solicitărilor de clarificare formulate de avocații tuturor celor 17 persoane acuzate, cel mai probabil în baza acelorași premise false utilizate anterior.
Rămân la convingerea că o analiză obiectivă și completă, realizată pe baza documentelor oficiale existente, a corespondenței instituționale și a cadrului fiscal aplicabil, va conduce la clarificarea definitivă a situației de fapt”.
