L-am cunoscut pe Costel Comana, patronul Regiotrans, găsit mort ieri în toaleta unui avion columbian, în urmă cu zece ani, în 2005. Era oarecum la începutul afacerii sale de transport feroviar de călători. Am scris un articol despre business-ul său, am mai ţinut legătura o perioadă. Apoi am rupt legătura. Nu înainte însă de a fi implicat, fără voia mea, într-un episod tragi-comic: am fost acuzat că eu complotez împreună cu Costel Comana pentru a-l da jos pe şeful AFER de la acea vreme, Constantin Zaharia.
Spuneam că pe Costel Comana l-am cunoscut acum zece ani de zile. Pe vremea aceea eram ziarist la „România liberă” şi, pasionat fiind, ca şi acum, de calea ferată, am vrut să scriu un articol despre firmele private de transport feroviar de călători.
Am apelat la reprezentanţii Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA, cărora le-a cerut să-mi dea nişte date referitoare la numărul de kilometri pe care i-au închiriat către privaţi, cine sunt firmele care operează şi aşa mai departe. Totodată, i-a rugat pe cei de la CFR SA să mă pună în legătură cu unul dintre aceşti operatori privaţi, pentru ca articolul să nu fie o simplă înşiruire de cifre. Mi s-a făcut legătura cu Costel Comana, patronul Regiotrans Braşov, care a acceptat să stea de vorbă cu mine.
M-am suit în tren şi m-am dus la Braşov. La gară mă aştepta o maşină care m-a dus la sediul firmei – o clădire deloc impunătoare – unde am stat de vorbă mai bine de o oră. Mi-a povestit cum a început afacerea, ipotecându-şi casa, cum vrea s-o dezvolte. La vremea respectivă Costel Comana era un om de afaceri trecut puţin peste 40 de ani care credea cu tărie în transportul feroviar şi părea hotărât să-şi mărească business-ul.
După ce mi-a povestit câte în lună şi în stele despre firma sa, m-a „încredinţat” unui angajat de-al său care m-a dus la Zărneşti, să văd cu ochii mei baza sa operaţională. De fapt, linia Braşov-Zărneşti este prima pe care a început să opereze Regiotrans. Am făcut poze la gările de pe traseu, igienizate şi modernizate, precum şi la locomotivele, vagoanele şi automotoarele pe care le avea garate la Zărneşti.
Am publicat articolul şi apoi am mai ţinut legătura, la telefon, cu Costel Comana. Şi, involuntar, am ajuns să fiu acuzat că uneltesc (eu, un simplu ziarist) împreună cu el (un om de afaceri în plină ascensiune) pentru a-l da jos de la Autoritatea Feroviară Română (AFER) pe directorul general de la acea vreme, Constantin Zaharia. Am făcut un material pe baza unei discuţii purtate cu Vasile Belibou, pe atunci director general adjunct al AFER. Numai că pe „fluxul tehnologic” al articolului – la corectură sau la paginare, n-am reuşit să aflu nici până acum – cuvântul „adjunct” a dispărut. Reieşea, deci, că Vasile Belibou este directorul general al AFER, şi nu adjunct.
În dimineaţa în care a apărut articolul, eu am plecat spre Constanţa. Eram deja pe la Ciulniţa, când, nici nu trecuse bine de opt dimineaţa, îmi sună telefonul. Cu o falcă în cer şi cu una în pământ, însuşi Constantin Zaharia, care mă acuza că uneltesc pentru a-l debarca de la şefia AFER. Acoliţi în acest demers, spunea el, îmi erau Vasile Belibou şi… Costel Comana.
Belibou era suspect pentru că articolul fusese scris pe baza discuţiei cu el. Dar ce legătură avea Costel Comana cu afacerea asta? „Lăsaţi, domnu Bărbulescu, nu vă mai prefaceţi că nu ştiţi. Am văzut eu că toată ziua bună ziua vorbiţi cu Comana şi scrieţi articole despre el. Nimic nu e întâmplător”, perorează în telefon Constantin Zaharia, lăsându-mă cu gura căscată. La asemenea „argumente” nu prea mai ai ce răspunde…
În fine, nici nu cobor bine în gara Constanţa, că-mi sună din nou telefonul. De data asta era Costel Comana. Şi pe el îl sunase Zaharia şi-i expusese acelaşi scenariu. Ne-am amuzat pe tema asta, însă patronul Regiotrans nu era prea fericit de ce turnură luaseră evenimentele. Deh, era la mâna AFER din mai multe puncte de vedere.
Am continuat, vreun an şi ceva să ţinem legătura. Odată s-a şi supărat pe mine, când am dat pe prima pagină în „România liberă” ştirea că Regiotrans începe să opereze pe ruta Bucureşti-Braşov. Era vorba de prima companie privată care opera pe o magistrală feroviară, nu doar pe linii secundare. Mi-a reproşat că nu vorbisem cu el şi că nu ar fi fost oportună apariţia acestei ştiri, ca nu cumva să aibă probleme din partea CFR Călători, principalul concurent. I-am replicat că vorbisem cu directorul lui general, Florin Hădăreanu, şi că, oricum, ca ziarist, nu puteam în ruptul capului să ignor o astfel de ştire.
De atunci, nu prea am mai vorbit. De altfel, Costel Comana nu a mai vorbit cu nimeni din presă. Voia să redevină un om de afaceri discret. Finalul a fost însă unul tumultuos…
