2022.
Există roboți care pot îndeplini sarcini umane. Ne putem vedea și auzi de la un capăt la celălalt al planetei. Oameni stau pe stații spațiale. Orice informație ajunge, aproape instant, grație Internetului.
În România se cer, încă, documente tromise prin poștă. Și nu pentru orice soi de activitate, ci chiar pentru competiția ”Școli Europene”.
Competiția, în sine, își dorește să crească nivelul educației la standarde europene. Să se asigure că școlile din România cooperează cu școli din UE, pentru îmbunătățire. Să crească mobilitatea profesională și schimbul intercultural. Să promoveze rezultatele, experiențele și bunele practici, prin cooperare europeană. Să dezvolte atât profesorii, cât și elevii. Să aducă învățământul românesc la standarde europene.
Foarte frumos. Mai ales că, în anii trecuți, școlile câștigătoare primeau câte 5.000 de lei. Plus că te stimulează, competiția în sine. Dacă n-am fi, totuți, în România.
Repet: România – 2022 – documente trimise prin poștă
Ca în orice concurs, trebuie completate niște formulare, pe lângă portofoliul, efectiv, de concurs.
Majoritatea acestora pot fi semnate electronic. Toate, în afară de avizul inspectoratului, care trebuie obținut olograf.
Hai să spunem că, într-un fel sau altul, se poate rezolva și acest lucru.
Parte dintre documente pot fi trimise și în format PDF.
”Ce bine!”, am fi tentați să spunem. ”Scăpăm, finalmente, de hârțogăraie!”
Și ar putea fi real. Ar putea fi, dar nu în România lui 2022.
Pentru că, da, poți trimite documentele în format PDF, doar că trebuie să fie puse pe un stick de memorie care, la rândul lui, să fie băgat în plic și expediat prin poștă către Inspectoratul Școlar Județean Dolj.
Dilema e foarte simplă:
De ce nu pot fi trimise absolut toate documentele, inclusiv portofoliul de participare, în format electronic? Și nu prin poștă, ci pe mail, ca-n orice altă țară din UE, în 2022? Mai ales ținând cont de faptul că vorbim de titlul de ”Școală Europeană”.
Rămasă în epoca dosarului cu șină, România e nostalgică
Bine, nu știu dacă e vorba doar de nostalgie. Sau de ancorarea în trecut.
De ce nu se poate, și la noi, să scăpăm de hârtie, hârtiuțe, dovadă de plată cu timbru fiscal și dosar cu șină? De ce nu ne axăm mai mult pe digitalizare? De ce refuzăm să simplificăm lucrurile?
Poate pentru că, așa, foarte multe posturi plătite degeaba ar trebui desființate. Poate de frica de a învăța ceva nou. Poate de lene.
Oricare ar fi motivul, mi se pare cel puțin penibil să aspiri la învățământ la standarde europene și să organizezi concursuri axate, încă, pe plicuri.
