Foştii acţionari ai BIR au reclamat la CSM ceea ce ei apreciază ca fiind un „jaf la drumul mare”, acuzându-i pe unii magistraţi de complicitate la jaf.
„Cioclii” băncilor au cheltuit o avere
Lichidatorul Băncii Internaţionale a Religiilor, a făcut cheltuieli din fondurile acestei bănci de peste 753,1 miliarde lei vechi din care :
Salarii, bonusuri de performanţă (personal lichidator) ………… 375,6 miliarde
Remuneraţia (onorariul lichidatorului)…………………………………. 154,1 miliarde
Onorarii şi comisoane avocaţi (aceştia fiind general cunoscuţi ca stând, în cea mai mare parte, în aceeaşi barcă cu lichidatorii)…………..144,4 miliarde
Alte cheltuieli (mijloace transport, consumabile etc.)……………………… 8,2 miliarde
După cum se poate observa, din totalul sumei de peste 1.697 miliarde lei, încasată de la data declanşării procedurii de lichidare a băncii şi până în luna septembrie 2010, pretinsul lichidator al Băncii Internaţionale a Religiilor a cheltuit, în diverse forme, mai mult de 753 miliarde lei, pentru sine şi în interesul său. Banii s-au dus pe propriile salarii, bonusuri de performanţă, pe (propriile) onorarii avocaţiale şi bineînţeles pe propriul onorariu de „lichidator”. Orice truditor în economia românească ar avea toate motivele, spunem noi, să-şi exprime îndoia faţă de corectitudinea şi mai ales faţă de randamentul sumelor descrise mai sus. Este de-a dreptul scandalos, ar spune majoritatea absolută a contribuabililor, să scurgi în propriile buzunare aproape jumătate din banii recuperaţi, chiar dacă respectivele cheltuieli ar putea fi justificate, cu acte, până la ultimul leuţ. Situaţia înregistrată în luna august a acestui an este chiar mai dramatică: lichidatorul a încasat suma de 12,2 miliarde lei din care a făcut cheltuieli de 11,2 miliarde lei, reţinându-şi ca onorariu de lichidare 9, 9 miliarde lei.
Semnele de întrebare capătă accente tot mai acute atunci când citim acuzaţiile aduse lichidatorului de către fosta conducere a BIR, aflate acum în dezbaterea Consiliului Superior al Magistraturii. Aceştia susţin că suma recuperată trebuia să fie cu mult mai mare.
Potrivit reclamaţiei depuse la CSM, reprezentanţii băncii critică faptul că lichidatorul a acordat, la creanţele BIR, discount-uri de peste 200 miliarde lei, deşi aceste creanţe erau asigurate cu garanţii solide ce puteau fi valorificate la preţuri de piaţă şi că active (sedii, alte clădiri) proprietatea BIR ar fi fost valorificate la preţuri între 10-40% faţă de valoarea reală.
Pietre preţioase şi terenuri de lux „topite” de lichidatori
La acestea se adaugă alte „afaceri” reclamate, unele dintre acestea tratate şi de către „Ziarul de Investigaţii”. Afacerea pietrelor preţioase este una dintre cele mai spectaculoase şi vizează modul în care au fost „valorificate cele mai mult de 10 kilograme de smaralde, rubine şi safire, depozitate în băncile belgiene de „falimentara” Bancă Internaţională a Religiilor. Ziarul de Investigaţii a relatat pe larg cazul pietrelor preţioase şi despre acţiunile „discutabile”, să nu spunem dubioase, ale lui Arin Octav Stănescu în acest caz. Din păcate, la acest caz se adaugă alte şi alte necunoscute, care s-au aflat sau se află, de prea mult timp, în atenţia procurorilor. Între acestea, un caz aparte îl constituie valorificarea scandaloasă a terenurilor deţinute de BIR la Breaza, caz despre care veţi putea citi, pe larg”, în ediţiile viitoare ale „Jurnal de Investigaţii”. „În realitate, Banca Internaţională a Religiilor a fost supusă unui adevărat jaf al fondurilor şi patrimoniului său, sub pretextul lichidării, conducând la concluzia săvârşirii unor acte de mare corupţie, fapt pentru care se nasc întrebări dacă acestea nu s-au produs cu complicitatea / co-autoratul unor magistraţi ?, se arată în sesizarea depusă la CSM.
Conflict de interese
O adevărată anchetă nu poate avea însă vreun rezultat cât timp nu se elucidează o problemă fundamentală – conflictul de interese în care este acuzat că se află nimeni altul decât ministrul justiţiei – Cătălin Marian Predoiu, al cărui nume este strâns legat de toţi actorii de pe scena lichidării Băncii Internaţionale a Religiilor. Iar distribuţia este una pe alese:
Doi dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din România Călin Andrei Zamfirescu şi Stan Târnoveanu sunt asociaţi atât în „RVA Insolvency” cât şi în „Zamfirescu Racoţi Predoiu”, ultimul enumerat fiind ministrul Predoiu! Acesta şi-a cesionat acţiunile la numirea în funcţia de ministru, de la Guvernul Tariceanu 2, dar a permis şi permite folosirea, ilegală, a numelui său, ca factor de presiune în dosarele grele ale justiţiei. Deşi împotriva sa a fost înregistrată şi o plângere penală (instrumentată de subalternii Laurei Codruţa Kovesi), Predoiu nu a mişcat un deget pentru a-i determina pe avocaţii firmei de unde s-a lansat în politică şi în funcţia de ministru să renunţe la posibilitatea de a-şi crea avantaje incorecte în instanţă prin folosirea numelui său. „SCA Zamfirescu-Racoti-Predoiu prezintă cu un tupeu rar întâlnit, în orice litigiu în care sunt angajaţi avocaţi ai acestei societăţi, ca titlu de marcă şi numele Predoiu, inclusiv prin aplicarea stampilei, pentru a face cunoscut instanţelor şi părţilor în litigiu că în calitate de apărător este angajată o personalitate importantă de înalt rang guvernamental, nimeni altul decât ministrul justiţiei (…). Reprezentanţii societăţii folosesc ostentativ, pe tonuri sentenţioase, numele proprietarilor societăţii, accentuând numele domnului C.M. Predoiu, cu scopul vădit de a timora instanţă, respectiv făcând-o să înţeleagă/să ţină seama/să fie atentă împotriva cărei personalităţi urmează să se pronunţe”, se arătă în plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În distribuţie…
Societatea de avocatură Zamfirescu – Predoiu apără şi încasează onorarii de la BIR, prin RVA Insolvency Specialists SPRL, societatea care se pretinde lichidatorul urmaş de drept al „Moore Stephens” (dar actele contrazic „moştenirea”). Zamfirescu şi Târnoveanu au încălcat, deatfel, legea (OUG 86/2006), în luna iunie 2007, când şi-au exercitat, în dosarul falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor, atât calităţile de avocat cât şi pe cele de lichidatori: „Un practician în insolventa nu poate avea simultan ori succesiv, într-o perioadă de 2 ani, pentru aceeaşi persoană (Banca Religiilor – n.n.), şi calitatea de avocat, (…). Interdicţia se extinde şi la asociaţii, colaboratorii şi salariaţii societăţii civile profesionale de practicieni în insolventa” (art. 30).
Aceeaşi lege interzice exercitarea profesiei de practician în insolvenţă la tribunale, tribunalele specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe lângă aceste instanţe unde funcţia de judecător sau procuror este îndeplinită de o rudă sau un afin până la gradul al III-lea al practicianului: „Interdicţia se aplică şi practicianului în insolventa care se foloseşte de formă de organizare profesională (…) în scopul eludării acestor interdicţii.” Or, Călin Andrei Zamfirescu, asociat şi şi practician în insolvenţă la RVA Insolvency Specialists SPRL, este socrul ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu. Predoiu nu este însă nici judecător, nici procuror, dar legiutorul a introdus interdicţia exercitării profesiei de practician în insolvenţă la tribunalele unde acesta are o rudă judecător sau procuror, tocmai pentru că „ruda” ar putea exercita o influenţă, de orice fel, asupra cazului. Or ministrul justiţiei este mai mult decât atât, poate cineva să pretindă că ministrul justiţiei nu poate avea o astfel de influenţă la o instanţă românească, indiferent care ar fi aceasta?! Surse din cadrul sistemului susţin că, în realitate, ministrul Predoiu poate avea o influenţă DIRECTĂ şi NEMIJLOCITĂ la orice tribunal sau curte de apel de pe teritoriul României, deoarece toate acestea sunt, practic, subordonate financiar- administrativ ministrului Cătălin Predoiu, ordonator principal de credite pentru toate instanţele. În cazul procurorilor, influenta este la fel de clară deoarece „procurorii îşi desfăşoară activitatea (…) sub autoritatea ministrului justiţiei”, iar procurorul general este numit, se ştie, la propunerea ministrului…
Deşi solicitaţi să elucideze aspectele de mai sus, nici reprezentanţii RVA, nici ministrul Predoiu, nu au răspuns demersului nostru jurnalistic. În cazul ministrului Predoiu situaţia este mai delicată, acesta depăşind şi de 5-6 ori termenul limită pentru a răspunde cererilor formulate în temeiul Legii 544, privind liberul acces la informaţiile publice.
