În caz că nu știați de existența unui Grup de Reflecție Strategică „România în UE”, ei bine, aflați că această entitate a furnizat recent un raport vizavi de identitatea națională, cea europeană și provocarea populismului.
Raportul, dar și o sinteză a acestuia au fost publicate ieri de Administrația prezidențială, contributorii fiind, așa cum se arată în document, un „grup de intelectuali, cercetători, diplomați și experți activi in cadrul Grupului de reflecție România in UE”.
În fapt, în sinteza publicată de Administrația prezidențială se face referire la 13 autori, mulți dintre aceștia cunoscuți, ca ambasadorul Teodor Baconschi, Dumitru Chisăliță – președinte Asociația Energia Inteligentă, Adrian Papahagi – prof. univ. dr., Facultatea de Litere, UBB, Remus Ștefureac – președinte-director general al Institutului de Cercetări Sociologice INSCOP sau Sever Voinescu – redactor-șef, Dilema Veche.
„Prezentul document reprezintă un raport sintetic (…) ca răspuns la o serie de întrebări privind identitatea națională, identitatea europeană și tensiunile politice ale prezentului. Deși vocile provin din domenii diferite – studii europene, istorie, filologie, diplomație, energie, jurnalism-, ele configurează împreună o imagine coerentă asupra uneia dintre cele mai importante dezbateri ale momentului: raportul dintre apartenența identitară națională și cea europeană, într-un context marcat de ascensiunea curentelor național-populiste și suveraniste”, se explică în sinteză.
Aici se arată că există riscul „politizării identității” și că „discursul populist și suveranist reduce o identitate complexă la câteva simboluri și creează opoziții artificiale – între „adevărații români” și restul, între popor și elite, între România și Uniunea Europeană”.
Însă, în concordanță cu datele strânse de sondajele INSCOP, 69, doar 11,2% dintre români susțin ieșirea din UE, în timp ce 54,9% cred că viața le-ar fi mai grea dacă UE s-ar desființa (față de 22,4% care cred contrariul).
„Pe scurt: datele de opinie publică confirmă teza centrală: 69,1% dintre români vor renegocierea unor condiții mai favorabile în interiorul UE, doar 11,2% susțin ieșirea, iar 54,9% cred că viața le-ar fi mai grea dacă UE s-ar desființa (față de 22,4% care cred contrariul). În niciun bazin electoral al partidelor mari nu există o majoritate pro-desființare. Datele nuanțează însă optimismul: atașamentul este pragmatic și condiționat, nu internalizat identitar – un pro-europenism „prin calcul, nu prin convingere”, care poate fi erodat de discursuri populiste”, ar fi concluzia.
Iar țara noastră este considerată de autori drept una dintre cele mai proeuropene societăți din Uniune, aspect care ar fi întărit de rezultatele alegerilor prezidențiale din 2025, care „au arătat forța și limitele familiei suveraniste: peste 40% în primul tur și 46,4% în turul al doilea, dar o coaliție proeuropeană majoritară (53,6%)”.
„Ce este de făcut – Condamnarea morală nu este suficientă – trebuie atacate cauzele. Măsuri recurente: guvernare competentă și reducerea inegalităților; apropierea instituțiilor de cetățeni; reinventarea dialogului social; educație civică și „realfabetizare comunitară”; un răspuns ferm la războiul hibrid; capacitatea Europei de „a-și spune propria poveste”.
Un risc de metodă: copierea retoricii radicale legitimează premisele populismului. Adevărata confruntare este între două modele de organizare a democrației: unul pluralist și unul plebiscitar. Populismul național nu este destinat să învingă, dar reprezintă un serios semnal de alarmă. Viitorul depinde de capacitatea democrațiilor de a-și regăsi energia reformatoare și de a oferi permanent alternative credibile. (…)
Buna guvernare – cea mai bună politică anti-radicalizare. Prioritatea recurentă este refacerea încrederii în instituții. Discursurile ultraidentitare prosperă acolo unde statul este perceput ca incompetent, corupt sau indiferent. (…) Populismul prosperă acolo unde se instalează sentimentul abandonului. Decalajele dintre marile orașe și zonele rămase în urmă alimentează percepția „celor două Românii”. Politicile de dezvoltare regională sunt și politici de consolidare democratică. (…)
Investiția în educație reprezintă cea mai importantă politică de securitate democratică.” Alfabetizarea media și gândirea critică devin condiții de funcționare a democrației, mai ales față de un electorat radical preponderent tânăr, conectat la social media. Identitatea națională ar trebui predată ca o construcție istorică vie – cu realizări, conflicte și episoade incomode. O asemenea abordare reduce atractivitatea mitologiilor despre o națiune „pură”, trădată de străini și elite.
A fost o eroare tactică majoră ca discursul patriotic să fie lăsat deoparte în numele exclusiv al celui proeuropean – spațiul a fost acaparat de actori radicali. Se pledează pentru un patriotism democratic, incluziv și european. Lupta cu naționalismul radical nu se poate purta cu instrumente penale – este contraproductivă.
Terenul corect este al convingerilor: se combat ideile, nu oamenii. În paralel, fermitate față de rețelele de propagandă ostilă și reformarea serviciilor de informații. (…) Principiu de echilibru: combaterea dezinformării nu trebuie confundată cu cenzura”, se mai arată în sinteza raportului.
