Cu pandemie sau fără, în izolare sau în libertate, dacă ajungem la capitolul lectură, vom vedea că românul preferă eticheta de la sticla de șampon, comentariile cu bârfe de pe Facebook și subtitrările de la telenovelele indiene.
Și cam atât.
Nu generalizăm noi, generalizează Eurostat care, făcând un studiu în gloriosul an 2020, a ajuns la concluzia că doar 6,2% din români citesc cărți. Suntem pe ultimul loc în Europa. O concluzie matematică arată că aproximativ 94% dintre români nu citesc cărți.
Dacă întâlnim un analfabet funcțional, trebuie să reținem 3 aspecte:
1. Sub nicio formă să nu-l numim ”analfabet funcțional”. Se va ofensa și va deveni atât de opărit, încât va arunca cu injurii, anateme și stropi de apă sfințită, mai ceva ca Șpagoveanu la slujba de Paște. Dacă are, însă, acces la tehnologie, te va apostrofa pe Facebook ”ânjurândute de măta”.
2. Trebuie să avem răbdare și tutun: pe cât de analfabet este, pe atât de mult se va smiorcăi în legătură cu sistemul educațional din România și cu prețul cărților, preț care a explodat.
3. ”Pe vremea lui se făcea școală, dom`le!” Nu contează că vorbim de ăla care juca barbut în fundul clasei sau de cel căruia i-au luat 6 ani să termine 4 clase. Pe atunci se făcea școală, nu ca acum, cu ”interneții ăștia care se ia în gură cu profesori”.
Când dai peste câte unul din ăsta (și sunt șanse foarte mari să întâlnești măcar unul pe zi) prima reacție e de confuzie. Adică nu știi dacă să plângi, sau să râzi isteric. Dup-aia, te-ntristezi puțin. Ăștia sunt oamenii care votează, care-și expun, în mod public și vocal, părerile și cei care cresc următoarea generație. Cel mai probabil, tot de analfabeți funcțional.
Citește cărți. Te fac neprost.
Când eram mică și-i întrebam pe ai mei ce înseamnă un cuvânt, nu mi-l dădeau mură-n gură. Mă trimiteau la dicționar. După un timp, am încetat să mai întreb și mă duceam, frumos și regulamentar, direct la bibliotecă. Așa am învățat să și înțeleg ceea ce citesc. Nu m-a învățat școala, m-am învățat singură. Ca mine – mulți alții.
Pentru că nu contează cât de mult citești. Contează să și pricepi ce spune autorul.
Problema e că românii nu prea mai citesc cărți. Aproape deloc. E prea greu. Și, din puținele lucruri pe care le mai citesc, nu pricep mare lucru. Pentru că nu mai citesc cărți. Știu, cerc vicios.
Bineînțeles că e interesant să dai vina pe prețul cărților. Că din cauza asta nu mai citești. De unde să mai dai bani și pe cărți, dintr-un biet salariu? Variantele sunt multiple, dacă, într-adevăr, banii sunt problema: aștepți reduceri masive pe vreun site de profil, împrumuți, faci schimb de cărți, citești cărți on-line.
Nu e ca și cum, când erai mic, părinții îți cumpărau cărți cu sacul, pe care le-ai devorat dintr-o suflare și acum nu mai ai ”muniție”. Și, dacă e așa, asta înseamnă că te poți apuca de recitit din cărțile vechi. Că nu scrie nicăieri că trebuie să citești cărți țiplate. Voință să fie, că soluții se găsesc.
Analfabeți funcțional vs hipsteri
Aparent, sunt două categorii antitetice. În esență, sunt exact la fel: vor să pară ceva ce nu sunt. Analfabetul funcțional vrea să pară deștept, hipsterul vrea să pară cult.
Analfabetul funcțional o să-ți spună că prețul cărților e prea mare, și de asta ”s-a oprit din citit”, hipsterul o să-ți spună că nu citește orice, ci doar literatură cultă: filosofie, cărți motivaționale și scriitori obscuri, cu nume exotice, greu de pronunțat, dezgropați de pe alte forumuri de hipsteri.
Nici unul, nici altul nu vor ști să-ți explice un lucru simplu: primul – pentru că nu știe atât de multe cuvinte, al doilea – pentru că nu se coboară la nivelul tău de muritor ordinar.
Rezumat
Dacă vrei, într-adevăr, să citești, nu te plângi de prețul cărților; le cumperi, sau găsești soluții alternative.
Dacă vrei să fii deștept, citești. De preferat, cât mai multe cărți.
Dacă te mulțumești cu eticheta de șampon, nu te umfli în pene cu cât ești de deștept.
Dacă ai ajuns până la finalul acestui text, încă mai ai o șansă.
