Fostul ministru al Muncii Violeta Alexandru consideră că este timpul unor modificări majore la Legea Arhivelor Naționale, în așa fel încât cei care au nevoie de anumite documente să aibă un acces mai facil.
În acest sens, deputatul, încă președinte al PNL București, a depus o serie de amendamente, momentan proiectul pe care l-a gândit fiind în faza consultărilor cu societatea civilă și cu mediul de business, pe care anunță că le va finaliza în câteva zile, în așa fel încât să fie găsită „cea mai bună soluție legislativă”.
Din ce explică aceasta, modificările trebuie operate în așa fel încât toate adeverințele de care au nevoie românii să fie la îndemână, ușor de găsit și eliberate „într-un termen rezonabil”, ba chiar costurile procedurilor să fie acoperite de stat.
„Instituțiile și societățile de arhivare să publice lista întreprinderilor/ firmelor de la care au preluat fonduri arhivistice. Oamenii vor ști la ce firmă de arhivare trebuie să apeleze pentru documentele lor.
Adeverințele să se elibereze într-un termen rezonabil (90 se zile cred că este cea mai potrivită variantă). Trebuie să fie un termen rezonabil, nu se poate să dureze, și aici, de la jumătate de an în sus.
Statul poate prelua costurile eliberării adeverințelor. Un mecanism de tipul: persoana își decontează la casa de pensii costul plătit pentru adeverința emisă de firma de arhivare”, a detaliat fostul ministru.
În urmă cu câteva zile, Violeta Alexandru vorbea despre faptul că „trebuie găsită o soluție realistă, funcțională, eficientă” pentru problemele care i-au fost semnalate legate de fondurile arhivistice, în condițiile în care legea este încă interpretată diferit.
„Nu este vina oamenilor pentru faptul că o societate/ întreprindere a intrat în faliment. O spun cu toată responsabilitatea: mare neseriozitate manifestată de angajatori în privința predării arhivelor.
Adevărul crud este că statul nu a fost în stare să se ocupe, adică să preia și să gestioneze arhivele societăților în faliment. A eșuat. În 2013, în fața acestei realități, s-a permis societăților de arhivare să pună o ofertă pe masă și să le preia ele. Nu am pretenția că le cunosc pe toate dar, din ce am văzut, într-adevăr, se ocupă, țin documentele în condiții optime. Costurile pentru preluare și păstrare sunt acoperite din fondul de lichidare. Nu și costurile de eliberare certificate/adeverințe, o activitate greu de estimat de la început până nu știi cine ce anume solicită. Iar căutatul în documente foarte vechi nu este chiar cea mai simplă treabă.
Dacă nu s-ar mai ocupa firmele de arhivare și în condițiile în care statul a eșuat, riscul ca arhiva să rămână nepreluată e iminent. Documente pierdute – nicio posibilitate să mai fie recuperate. Au fost și asemenea cazuri în România”, detalia aceasta.