În ultimii ani, Primăria Galaţi a plătit suma de 4.865.859 de lei, adică peste un milion de euro, pe două lucrări edilitare fantomă. În primul caz, o staţie de epurare care a costat 550.000 de euro a fost furată de hoţii de fier vechi înainte ca echipamentele să fie puse în funcţiune. Alţi 500.000 de euro au fost risipiţi pe o lucrare de canalizare care se rezumă la o ţeavă îngropată în pământ, fără nicio funcţionalitate, in cadrul proiectului de constructie a unui supermarket(foto). O gaură neagră e şi Parcul Industrial Galaţi, o investiţie de patru milioane de euro în care s-au pompat 14 milioane de euro.
În 2005, Primăria Galaţi a lansat investiţia de construire în credit
furnizor a unei staţii de epurare pentru cele 15 blocuri ANL din
Cartierul „Siret”.
Acesta este un cartier cu o situaţie ciudată.
Prin HG 512/2002, Guvernul Năstase a transferat 1.000 ha situate în
judeţul Brăila, pe malul Siretului, din proprietatea ADS în proprietatea
Consiliului Municipal Galaţi. Scopul era construirea unui cartier care
să unească Galaţiul cu Brăila. HG 512, elaborată de celebrul Octav
Cozmâncă pe vremea când conducea Secretariatul General al Guvernului, nu
a fost urmată şi de armonizarea organizării administrative, aşa că o
adresă din noul cartier sună la modul următor: „strada X, nr Y,
municipiul Galaţi, judeţul Brăila”.
„Furtul” celor 1.000 ha l-a
înverşunat pe „politicianul nr 1” al Brăilei, preşedintele PSD şi al
Consiliului Judeţean Brăila, Gh Bunea Stancu, care a blocat noul cartier
prin neeliberarea autorizaţiilor de construcţie. Între timp,
autorizaţiile au fost obţinute şi în blocurile ANL din Brăila locuiesc
câteva sute de familii din Galaţi.
Revolta lui Bunea Stancu
Licitaţia pentru construirea noii staţii de epurare a fost câştigată
de Unicom SA Galaţi. Între Primărie şi Unicom a fost încheiat contractul
nr 69.728/05.07.2005, în valoare de 2.215.090 lei, fără TVA, plus
358.798 lei dobânzi aferente creditului furnizor.
Lucrările trebuia
finalizate în 36 de luni, însă Primăria Galaţi, condusă până în iunie
2012 de Dumitru Nicolae (PSD), a pus la dispoziţia constructorului
terenul abia pe 26.10.2006. Lucrările au început în martie 2007. A fost
achiziţionat echipamentul staţiei de epurare, Adipur Denipho SAC5000,
pentru care Primăria Galaţi a decontat Unicom SA 1.425.390 lei. În 2008
au intrat în scenă oamenii lui Bunea Stancu. Prin adresa nr
536/10.03.2008, Inspectoratul de Stat pentru Construcţii (ISC) Brăila a
sistat lucrările până la obţinerea autorizaţiei de construcţie de la
autorităţile din Brăila. Intrată la mijloc în războiul Galaţi-Brăila,
firma a cerut prelungirea lucrărilor până în 2009, dar a trecut şi 2009
fără ca staţia să fie gata.
În 2006, amplasamentul staţiei de epurare
fusese stabilit de fostul primar Dumitru Nicolae pe malul Siretului,
într-o zonă inundabilă. În iunie
2010, apele au pus stăpânire şi pe zona viitoarei staţii de epurare.
Unicom a anunţat Primăria că îşi retrage organizarea de şantier până la
plata unei restanţe de 119.885 lei. După ce apele Siretului s-au retras,
echipamentele montate la staţia de epurare au fost furate de hoţii de
fier vechi.
Abia după un an, funcţionarii Primăriei şi-au adus
aminte de staţia de epurare de pe malul Siretului, dar la faţa locului
mai era doar ceea ce nu îi tentase pe hoţi: fundaţia de beton. Prin
adresele 14.984/09.02.2011 şi 6.140/20.01.2012, Primăria Galaţi a cerut
ca Unicom SA să ducă echipamentele achiziţionate în depozitul Primăriei,
de pe strada Zimbrului. Dar nu prea mai era nimic de adus.
Audit, explicaţii, acuzaţii
În iulie, noul edil al Galaţiului, Marius Stan, a constatat că
Primăria plătise 2,3 milioane de lei pe o staţie de epurare care nu
exista pe teren.
A ordonat un audit a cărui concluzie e uluitoare:
„unul dintre containere a fost montat pe amplasament şi datorită
inundaţiilor a fost avariat. Nu cunoaştem ce s-a întâmplat cu el după
retragerea apelor”. Staţia nu figura ca fiind predată beneficiarului şi,
în aceste condiţii, era încă în custodia constructorului. Primarul i-a
cerut lămuriri administratorului Unicom SA, Doru Pârlătescu. Prin adresa
877/25.07.2012, acesta a răspuns că după sistarea lucrărilor de către
ISC Brăila, în martie 2008, a retras lucrătorii şi în repetate rânduri a
solicitat Primăriei Galaţi clarificarea situaţiei şi reluarea
lucrărilor.
El
mai spune că prin adresa 1.721/07.06.2010(facsimil), atunci când zona a
fost inundată, a comunicat Primăriei Galaţi decizia „de a se retrage
organizarea de şantier şi implicit paza”. Dar în adresa 1.721/07.06.2010
nu am întâlnit niciun cuvânt despre retragerea pazei.
Administratorul
Unicom spune că nu poate fi considerat responsabil. Spune că la
inundaţii firma trebuia să invoce „forţa majoră”, dar acuză şi Primăria,
care trebuia să facă acest lucru: „Având în vedere că la producerea
situaţiei pentru care se putea produce forţa majoră beneficiarul era
înştiinţat de retragerea organizării de şantier (…) considerăm că şi
beneficiarul este răspunzător pentru neinvocarea clauzelor referitoare
la forţa majoră”.
În perioada octombrie 2007-decembrie 2009, Primăria
Galaţi a plătit firmei Unicom SA suma de 2.397.719 lei, adică 540.000
de euro, dar din staţia de epurare nu există decât fundaţia.
Prin
adresa 877/25.07.2012, Unicom SA a comunicat Primăriei Galaţi că din
staţia de epurare de 500.000 de euro n-a mai rămas nimic: „La data
prezentei, în gestiunea Unicom SA nu se mai găsesc (nici scriptic, nici
faptic) majoritatea materialelor, utilajelor şi echipamentelor specifice
pentru staţia de epurare. Urmează să identificăm din materialele aflate
în stoc acele materiale care fac obiectul procesului verbal de recepţie
a stadiilor fizice şi să vă comunicăm această situaţie”.
Din cele
540.000 euro plătiţi pe staţia de epurare, Primăria Galaţi s-ar putea
alege cu câteva ţevi şi şuruburi. Dar pentru asta ar trebui să se
înscrie la masa credală, pentru că între timp Unicom SA a intrat în
lichidare.
Afacerea „Colectorul”
În aceeaşi perioadă, Primăria Galaţi a plătit alţi peste 2,4 milioane de lei pentru o lucrare la fel de fantomatică.
Pe
17.06.2005, Consiliul Municipal Galaţi a vândut către Terra Invest SRL
Sibiu 11.989 mp în zona Inelului de Rocadă, la suma de 1.978.305 euro,
pentru „realizarea de către cumpărător a investiţiei <<Supermarket
cu parcare auto pe clădire>>”, un magazin Kaufland. Pe
18.01.2008, Terra Invest a vândut terenul către Kaufland Romania. Prin
clauzele primului contract, Primăria Galaţi se obliga ca în trei luni să
devieze un colector de drenare a apelor pluviale ce traversa terenul.
În 2006, Terra Invest şi Primăria au convenit renunţarea la această
clauză, dar fostul primar Dumitru Nicolae a continuat să facă lucrarea.
A
încheiat cu IACMRS Galaţi contractul nr 11.144/09.02.2007, în valoare
de 1.342.232 lei, contractul 2.230/19.05.2008, de 668.123 lei şi contractul
73.780/19.07.2011, de 49.955 lei, dar valoarea lucrărilor a fost mult
mai mare. În perioada 2007-2011, Primăria Galaţi a achitat către IACMRS
2.468.140 lei. Cum nici în iulie 2012 nu fuseseră recepţionate
lucrările, s-a făcut o expertiză la care au fost descoperite mari
deficienţe: „Ca urmare a inspectării colectorului DN 1200 cu ajutorul
robotului Rovver 900, inspectarea nu s-a realizat din cauză că
tronsoanele prezintă depuneri de reziduuri şi pietre. De asemenea
vechiul colector nu este cuplat la noul colector”, se spune în raport.
Investiţii cu iz penal
Pe baza rapoartelor de audit, primarul Marius Stan a înaintat două
sesizări penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, pentru
ambele cazuri: „În legătură cu cele două cazuri, tot ce pot să vă spun
este că am sesizat instituţiile abilitate ale statului pentru a efectua
cercetări, din cauză că din primele noastre constatări sunt situaţii
care ar putea avea conotaţii penale. Nu pot eu să spun că sunt sau nu
sunt fapte de natură penală. Asta o vor stabili procurorii”, ne-a
declarat primarul.
Altă „gaură neagră” este Parcul Industrial Galaţi,
investiţie în care fostul primar Dumitru Nicolae „pompa” bani din 2003.
Licitaţia a avut loc trei ani mai târziu şi a fost câştigată de Vega 93
Galaţi, cu care primăria a încheiat contractul 98934/18.10.2006. Parcul
are o suprafaţă de 21,8 ha şi pentru construcţia platformelor betonate,
a unui gard, a reţelelor electrice, de apă şi canalizare, costurile
iniţiale erau de patru milioane euro. După ce s-au cheltuit 10 milioane
de euro, stadiul era următorul: aleile şi platformele erau realizate în
procent de 32%, iar reţelele – 45%. După ce prin bugetul pe 2011 alocase
8,2 milioane lei, aproape două milioane de euro, pentru „finalizarea
lucrărilor”, anul trecut fostul primar a mai alocat şapte milioane de
lei, adică 1,5 milioane euro. Astfel, un parc industrial de patru
milioane euro a ajuns să coste aproape 14 milioane euro.