Jaful de la SNIF, anchete în perpetuă pregătire

Recent, procurorii DNA au descins cu „mascaţii” la Ministerul Agriculturii, au făcut percheziţii şi au ridicat documente. La prima vedere, părea a fi o fulminantă operaţiune anticorupţie, însă, cercetând mai atent, constatăm că acţiunea cade în derizoriu, pentru că descinderile vizau o reclamaţie a unei angajate de la Agenţia Domeniilor Statului, care semnalase nişte mişculaţii cu bonuri de benzină şi achiziţii de consumabile pentru xerox. O simplă găinărie în comparaţie cu dosarele 35/P/2009 şi 401/P/2010, în care DNA cercetează fraudele produse la SNIF şi ANIF de directorii acestor societăţi şi în care ancheta bate pasul pe loc.

Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF), al cărui acţionar este Agenţia Domeniilor Statului, se află în administrare specială.
Mai pe şleau, e în pragul falimentului. În 2010, când reprezentanţii tuturor partidelor au încercat să descâlcească modul în care a fost distrus sistemul de irigaţii, comisia parlamentară de anchetă a ajuns la concluzia că de-a lungul anilor „SNIF a înregistrat pierderi importante care însumate sunt apropiate de valoarea activului net contabil”. Curtea de Conturi constata că SNIF era, de facto, în insolvenţă. Numai către stat, societatea avea datorii de 100 milioane de lei, adică 23,6 milioane de euro, la acestea adăugându-se sumele datorate diverşilor creditori. În patrimoniul SNIF erau 200 ha şi 350 de clădiri, multe fiind vizate de cele 148 de acţiuni de executare silită. Erau puse sub sechestru 61% din terenuri, 28% din construcţii şi 12% din utilaje.
Şi Curtea de Conturi şi comisia parlamentară de anchetă au ajuns la concluzia comună că cei care s-au perindat pe la conducerea societăţii au trasformat SNIF într-o afacere imobiliară: „Pentru a încerca o oarecare clarificare contextuală a sferei de interese referitoare la ce a fost şi a rămas <miza SNIF>, precizăm că, la sfârşitul anului 2010, SNIF exploata o suprafaţă de teren de incintă de aproximativ două milioane de metri pătraţi, delimitată în peste 300 de incinte amplasate în toate judeţele ţării, deţinea peste 350 de clădiri şi peste 800 poziţii de construcţii speciale precum şi o gamă largă de utilaje şi mijloace de transport şi echipamente de udare”, se spune în raportul Curţii de Conturi. „Membrii Comisiei de anchetă din datele din teren şi din audieri au constat că Ordinul 762/2007 de administrare specială nu a fost corect aplicat, administratorul special şi ADS au manageriat păgubos SNIF, încercând, prin modificarea Legii 138/2004 şi HG 1407/2004, să o transforme într-o afacere imobiliară”, se spune în raportul comisiei parlamentare de anchetă privind distrugerea sistemului de irigaţii.

Ce trebuia să facă Poliţia

În raportul de 166 de pagini, comisia menţionează că, deşi fraudele de la SNIF au fost scoase la iveală de numeroase rapoarte de control, anchetele penale au stagnat: „Situaţia economică a SNIF denotă managementul păgubos, fapt arătat şi de notele de control ale Corpului de Control al Ministerului Agriculturii. Deşi s-au făcut constatări, nu s-au luat măsurile care se impun”. Camera Deputaţilor a adoptat Hotărârea nr. 9/14.04.2010, care aproba raportul comisiei şi prin care, la art. 2, solicita Poliţiei şi Parchetelor anchetarea jafului de la SNIF: „Camera Deputaţilor solicită Curţii de Conturi, Ministerului Finanţelor, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Inspectoratului General al Poliţiei Române, Ministerului Agriculturii şi Guvernului României să analizeze concluziile şi propunerile formulate de Comisia de anchetă şi să ia măsurile ce se impun, potrivit competenţelor ce le revin”, se spune în hotărâre.

Pe vremea Guvernului Boc nu s-a întâmplat nimic. Nici USL nu a făcut nimic. DNA instrumentează de ani buni dosarele 35/P/2009 şi 401/P/2010, care, deşi vizează infracţiuni comise în 2007 de cei care au condus SNIF şi ANIF, nu au depăşit încă faza actelor premergătoare. Recent, la cererea celor din sistemul de irigaţii, senatorul de Galaţi Paul Ichim (PNL) a reluat cererea de fi anchetat jaful de la SNIF: „Printre persoanele consemnate în respectivul raport găsim foşti şi actuali şefi de instituţii din domeniu. Raportul Curţii de Conturi nr. 40076/4.02.2011 consemnează aceste ilegalităţi la SNIF, fapt întărit şi de rapoarte ale corpului de control al primului-ministru din 2004 până în 2012, dar şi cele ale corpului de control al Ministerului Agriculturii din 2004 în 2012. Interesant este că unul dintre personaje, Valentin Apostol, este menţinut în funcţie de actualul ministru al Agriculturii, prin decizia semnată în februarie 2013”, ne-a declarat senatorul Ichim.

Ieri director, azi patron

Un caz tipic pentru modul în care a fost distruse sistemele de irigaţii şi de îmbunătăţiri funciare este cel de la SNIF Galaţi, unde instalaţii de irigat, macarale, buldozere, excavatoare, ateliere, magazii au fost preluate la preţuri subevaluate de firma unui fost director.
Afacerea a pornit de la o datorie de 177.879 de lei pe care o avea SNIF către TCF Dab SRL Dăbuleni, societate care prestase servicii pentru SNIF Dolj. Societatea din Dăbuleni şi-a recuperat uşor banii, vânzând creanţa firmei Ultimex Trading SRL Galaţi, administrată de Dan Masgras, care a fost director al SNIF Galaţi pe la sfârşitul anilor 2000. Următoarea mişcare a lui Masgras a fost executarea silită a societăţii pe care o condusese. Ultimex Trading SRL a obţinut o hotărâre judecătorească irevocabilă pe baza căreia a executat silit SNIF Galaţi, preluând sediile cu tot ce era în ele, cu hale industriale şi utilaje. Cele mai importante erau în Galaţi, unde SNIF deţinea patru proprietăţi, pe strada Traian nr 454 şi nr 391, pe strada Gara nr 8, şi pe strada Sulfinei nr 1. Numai valoarea celor 3,5 ha de teren intravilan este evaluată la două milioane euro.
SNIF mai avea alte 27 de clădiri, în centrele unor comune din judeţul Galaţi. Teoretic, Masgras nu putea executa SNIF Galaţi, pentru că activele SNIF erau puse sub sechestru de către ANAF. Numai că activele SNIF Galaţi nu erau înregistrate la Oficiul de Cadastru şi, ca atare, nu puteau fi nici grevate de sarcini, datorită sechestrului ANAF. Aşa că firma lui Masgras a executat SNIF fără probleme.
Cel care conducea la vremea aceea SNIF Galaţi, Viorel Buzea, a ameninţat că va depune o plângere penală, pentru că executorul judecătoresc Dumitru Viţelaru a subevaluat bunurile. „Executorul nici nu a trecut pe la societate să vadă utilajele şi clădirile. La mijloc sunt interese imobiliare. Se vând depozite de 1.575 de metri pătraţi cu doar 66.315 lei. I-am făcut plângere penală”, spunea Buzea. “Evaluarea a fost făcută de doi experţi. Ei au fost împiedicaţi să intre în societate şi au făcut evaluarea prin comparaţie cu bunuri similare. Este un risc pe care conducerea societăţii şi l-a asumat când nu le-a permis accesul în societate” – a venit replica executorului.
Cel care a dat tunul, fostul director al SNIF Galaţi, a respins acuzaţiile cu nonşalanţă, aruncând pisica în curtea directorilor SNIF de la Bucureşti: „Dacă în loc să-şi dea salarii uriaşe plăteau datoriile, nimeni nu îi mai executa. Eu pur şi simplu am deschis o uşă cu o cheie potrivită. Nu este adevărat că aş avea vreun interes imobiliar. Creanţa a fost scoasă la vânzare şi societatea mea a cumpărat-o. Ce nu mai poate fi folosit este vândut la fier vechi. Trebuie recuperată o parte din datorie”, a declarat Masgras. Acum, SNIF Galaţi nici nu mai există, atribuţiunile fiind preluate de SNIF Brăila.

Un miliard de dolari, furat cu căruţa
Şi statul pune umărul la distrugerea sistemului de irigaţii, prin ANAF. Sunt cazuri în care organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI) au intrat în faliment şi ANAF le-a executat silit, scoţând la licitaţie instalaţiile.
Recent, ANAF a scos la licitaţie încă o parte din activele OUAI Vameş, din zona comunei Piscu, judeţul Galaţi, după ce anterior fuseseră licitate instalaţiile din zona localităţilor Şendreni, Braniştea şi Vameş. Aşa au dispărut instalaţiile de irigat de pe un segment de 40 km din Lunca Siretului. În urma executării silite, statul nu se alege cu mare lucru. Spre exemplu, clădirea Staţiei de Pompare SPP 22 a fost vândută la preţul de 5.998 lei, iar cei 22.972 m de reţea de conducte îngropate, cu 7,9 lei/m.
La Galaţi a fost distrus Barajul Covurlui, în care la sfârşitul anilor 80 se investise un milliard de dolari. Urma să fie pus în funcţiune în 1992, dar Guvernul a oprit lucrările în 1990. În acea perioadă, roiau pe acolo căruţele hoţilor de fier vechi. Au fost furate conducte, aproape o mie de utilaje imobilizate pe şantier pentru eventualitatea reluării lucrărilor, barăci şi până şi calea ferată construită pe şantier pentru transportul pământului excavat. Au fost furate şi locomotivele şi vagoanele. La Barajul Covurlui fusese excavată cavitatea unui un lac de acumulare cu suprafaţa de 1.000 ha şi adâncimea de 50 m, ce urma să asigure irigarea a 60.000 ha. Imensa cantitate de apă adusă din Dunăre prin Canalul Magistral Lunca era zăgăzuită de un baraj de 80.000.000 mc de pământ. După ce a fost furat tot ce era din fier, a rămas peisajul hâd al dealulrilor răscolite de buldozere, acoperite de buruieni.