Familia fetei omorâte de poliţist cere despăgubiri, în instanța, în valoare de 6 milioane de euro.
Repetăm: 6 milioane de euro.
Părinţii victimei au intentat proces civil și pretind o sumă uriașă de bani, pe lângă suma oferită de firma de asigurări.
Milioanele de euro virate în contul părinţilor nu reprezintă o pedeapsă aplicată poliţistului. Şi nici nu anulează tragedia. Iar moartea unui copil nu echivalează cu un câştig la Loteria Română
Nu, nu contestăm tragedia. Şi nici nu minimizăm o dramă.
O singură întrebare se pune: ajungeau sau nu respectivii părinţi în atenţia media dacă şoferul nu era poliţist, ci un neica nimeni?
Pentru că zeci, dacă nu sute de neica nimeni accidentează şi ucid. Zilnic. În România. Inclusiv pe trecerea de pietoni.
Doar că nu poartă uniforma, iar moartea produsă de uniformă duce la puţin (mai multă) publicitate.
Iar publicitatea duce la pretenţii.
Călcăm sau nu peste cadavre: suma de 6 milioane de euro ar face dreptate? Sau este doar un mijloc tragic, dar uşor, de îmbogăţire? Întrebăm, nu dăm cu parul
“Urmează ca cererea să fie înaintată Parchetului pentru o despăgubire de 6 milioane de euro, în cazul Raisei. Zilele următoare se va întâmpla”, a confirmat avocatul familiei, Adrian Cuculis.
În acelaşi timp, rudele fetei rănite vor 1 milion. Punem o simplă întrebare: câte victime ale accidentelor rutiere din România au pretenţii de milioane de euro?
Pe şoselele din România se moare. Se moare şi pe trecerea de pietoni. Şi pe trotuar. Se moare la metrou şi se moare şi anonim, numele neajungând nici măcar într-un banal anunţ din ziarul local.
Şi Alexandru Cumpănaşu a avut pretenţii pentru că era vag înrudit cu o fetiţă ucisă
Există un precedent, iar părintele român demonstrează că uită mai uşor de dramă dacă este recompensat financiar. De data aceasta, nu a fost vorba de un poliţist, ci de multă mediatizare: cazul Caracal.
Spuneam că moartea, în România, înseamnă publicitate.
Şi argumentăm: Cumpănaşu a făcut, pentru ani buni, titlurile ştirilor. Tot Alexandru Cumpănaşu şi-a clădit un renume şi o întreagă campanie la alegerile prezidenţiale.
Adică, ar fi putut ajunge şef de stat. Competenţe: zero. Motivul? O vagă legătură de rudenie cu Alexandra Cumpănaşu, una dintre victimele de la Caracal, fată pe care abia o cunoştea.
Să ne amintim de cazul Caracal, alt caz în care părinţii au cerut “modesta” sumă de 300.000 de euro
Spuneam şi că moartea, în România, înseamnă bani.
Argumentăm: în 2019, familia Luizei Melencu, tânăra de 18 ani care a dispărut în luna aprilie și pe care Gheorghe Dincă a recunoscut că a ucis-o, a pretins daune morale de 300.000 de euro. În plus, părinţii au depus, la DIICOT, o solicitare în acest sens.
“Cer despăgubiri morale de 300.000 de euro de la inculpat. Cererea este depusă de aproximativ o săptămână de către mama și bunicul tinerei, care s-au constituit părți civile. Ei au această calitate în dosar, nu pe cea de martor”, au declarat, la acel moment, sursele citate.
Cât costă o moarte din punct de vedere psihic? Sau: putem pune eticheta de 6 milioane de euro pe moartea unui copil?
Interesant este faptul că familia victimei lui Dincă a pretins compensaţii financiare la o lună după tragedie. În cazul accidentului din Sectorul 1 al Capitalei, părinţii au fost ceva mai rapizi. Sau mai inspiraţi. Cer bani, după câteva zile.
Din nou, nu judecăm. Nu minimizăm drama. Nu luăm apărarea niciunei părţi.
Dar anumite antecedente arată că, atunci când există mediatizare extremă sau uniforme, victimele pot fi răzbunate şi cu bani.
Şi nu putem să nu ne punem întrebarea: ajută sau nu ajută alimentarea contului bancar când copilul îţi moare pe trecerea de pietoni?
Tind să cred că, dacă nu te ajută şi dacă nu te face să uiţi de pierdere, abia atunci te poţi numi părinte.
