De la idee la realitate
„Ideea mi-a venit încă din 1997, dar cu adevărat serios am început să lucrez la tehnologie în 2009. În 2017 am ajuns la faza de omologare”, povestește inginerul János Szakács.
Drumul a fost dificil. Primele prototipuri au fost finanțate aproape exclusiv din economiile personale. „Prototipul l-am făcut doar din banii mei. Pe parcurs au fost și câteva companii din domeniu care m-au finanțat, însă sumele de care aveam nevoie erau mult mai mari. De multe ori m-am întrebat dacă a meritat. Astăzi, după ce am văzut că instalația funcționează și livrează, răspunsul este simplu: da, a meritat.”
De la refuzuri la colaborări
„Am mers la groapa de gunoi de la Târgu Mureș să cer măcar un sac de deșeuri pentru testare. Nu mi-au dat, pe motiv că le fac concurență. Imaginați-vă ce am simțit atunci”, spune Szakács.
La Cluj, situația s-a schimbat radical: „Acolo mi-au zis simplu: poți lua cât gunoi vrei, avem destul. A fost o surpriză uriașă. Și așa au ajuns să audă de noi.”
Ani mai târziu, surpriza a devenit realitate: Consiliul Județean Cluj a lansat licitația pentru construcția stației. „Pe președintele Alin Tișe l-am văzut doar de două ori: o dată la semnarea contractului și o dată la o conferință de presă. Dar important e curajul Clujului: au fost pionieri, au avut încredere să încerce ceva nou și revoluționar. Pe alții noutatea i-a speriat. N-au vrut să-și asume riscul. Clujul și l-a asumat și acum rezultatele sunt vizibile.”
Cum funcționează tehnologia
Instalația funcționează pe baza unui proces de dezintegrare moleculară brevetată în România. După colectare și sortare, tot ce ar fi trebuit îngropat ajunge aici. La temperaturi între 600 și 1.100°C, deșeurile sunt supuse unei „distilări uscate”: plasticul, organicul și alte deșeuri reziduale se transformă în energie electrică și gaze.
„Să presupunem că avem 10 tone de deșeuri, cu o umiditate medie de 50–55%. După sortări și reciclări, rămân cam 4 tone. Din acestea, obținem aproximativ 4 MWh de energie electrică și până la 1,5 MWh energie termică”, explică Szakács.
La Cluj, bilanțul anual este impresionant: 18.000 MWh produși din aproximativ 25.000 tone de deșeuri. „Acoperim peste 10% din consumul orașului. Energia poate fi direcționată spre Cluj Arena, spitale, grădinițe, iluminat public. Totul din gunoiul care, altfel, ar fi fost îngropat pe vecie.”
Gropile de gunoi ucid încet
„Scopul declarat este ca gropile de gunoi să dispară. Cu această tehnologie, ele pot deveni istorie în mai puțin de doi ani”, afirmă inventatorul.
Realitatea este cruntă: gropile de gunoi poluează masiv. Levigatul contaminează solul și pânza freatică, gazele emanate (metan, CO₂, compuși toxici) sufocă aerul, iar munții de deșeuri rămân acolo pe vecie, focare de boli.
„Gropile de gunoi ucid încet.” Nu e metaforă, ci diagnostic.
Citește și Câți bani îngroapă primăriile din București în groapa de gunoi de la Vidra
Performanțe economice și de mediu
Instalația e proiectată să funcționeze cel puțin 20 de ani, cu înlocuiri doar de consumabile. „Noi am făcut calcule pentru 8.000 de ore de funcționare pe an. Costul unui MWh produs aici e undeva la 20% din costul pieței – și asta e maxim.”
Ca nivel de poluare, comparația este sugestivă: „Ceea ce producem noi echivalează cu emisiile unui motor diesel. UN motor.”
România vs. Vestul Europei
Întrebat cum se compară cu Franța, Italia sau Olanda, Szakács a răspuns simplu: „E simplu – tehnologia noastră funcționează!”
Spre deosebire de incineratoarele clasice din Occident, România a pariat la Cluj pe o soluție mai curată și mai ieftină. Costurile de operare sunt reduse, randamentul energetic e ridicat și emisiile controlate. E o dovadă că putem exporta tehnologie, nu doar importa.
Viitorul – între oportunitate și interese
„Deja am fost contactat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului și de câteva consilii județene. Dacă nu ni se pun bețe în roate, România poate scăpa in doi ani, definitiv de gropile de gunoi, de mirosurile și gazele lor toxice. Interesele sunt însă uriașe – zeci de milioane de euro. Proprietarii gropilor nu se vor preda ușor.”
Tehnologia funcționează. Stația de la Cluj o dovedește. Totul depinde acum de voință și curaj.
Concluzie
Stația de dezintegrare moleculară de la Cluj marchează o ruptură istorică: din acest moment, România are dovada practică că deșeurile nu mai trebuie îngropate în gropi care otrăvesc aerul, apa și solul. Tehnologia funcționează, livrează energie, are costuri competitive și reduce poluarea drastic. Continuarea practicii „tradiționale” a depozitării în gropi de gunoi devine astfel un act iresponsabil, incompatibil cu interesul public și cu obligațiile de mediu ale statului român.
Din această clipă, autoritățile nu mai au nicio scuză. Singura barieră reală ar putea fi, cel mult, suspiciunea de legături mai puțin ortodoxe între stat și interesele economice din jurul gropilor de gunoi – suspiciune care planează de ani de zile și care explică rezistența la schimbare. Dacă aceste interese prevalează, România va continua să plătească prin boli, poluare și infringementuri europene.
Dacă însă va prevala rațiunea, soluția este deja aici. Clujul a arătat că se poate. Restul țării nu mai are nicio justificare pentru a continua să îngroape viitorul sub munți de gunoi.
