Chiar l-am cunoscut pe Bachus, cel care i-a furat pe comuniști, fapt care l-a înfuriat foarte tare pe dictatorul Ceușescu. Eram copil și omul avea parteneri de afaceri și în Comuna Chitila, locul unde eu am copilărit. Era un domn bine îmbrăcat, care răspândea în jurul său mirosuri de parfumuri fine. Venea la cineva care avea casa lângă șine, acolo fiind și locul nostru de joacă. Când Gheorghe Ștefănescu, numele adevărat al lui Bachus din Chitila, a fost prins cu afacerile sale necurate (măsluia băuturile și le vindea la suprapreț), au început să apară și poveștile despre el, multe din ele fabulații – se spunea, printre altele, că în vinoteca lui de la Titulescu, mai precis în butoiul ce-l avea în vitrină, ca design, se afla aur cu grămada, lingouri, lănțișoare și inele și multe alte obiecte strălucitoare. Nu știu cât de adevărat a fost, dar se pare că afacerile cu aur l-au dus la pierzanie, că interlopii l-au vândut poliției.
De altfel, pelicula Secretul lui Bachus, din 1984, film regizat de inegalabilul Geo Saizescu, este o transpunere perfectă a basmului lui Ștefănescu, jucat de marele actor Ștefan Mihăilescu-Brăila. Saizescu a avut ironii fine, la adresa regimului comunist, dar a trecut de cenzură, pentru că avea momente comice care acopereau infatuarea PCR.
Și venim în 1990, după Revoluție, când în România se fura ca-n codru și se puteau face tot felul de afaceri ilegale și oneroase – le-am trecut și pe-astea! În astfel de timpuri apare Asociația cu Scop Lucrativ Bachus, patronată de Liviu Dragnea și Petcu Vasilică. Documentele vremii spun că Dragnea era un om avut, avea mobilă, bunuri casnice și o Dacie roșie, cumpărată de la o domnișoară ce o câștigase la loz în plic.
Liviu Dragnea a vândut legume, a negociat cu țăranii, apoi și-a deschis un bar, pe care l-a numit Bachus, după numele firmei sale. Și vindea Dragnea bere la halbă în draci, coniac și alte spirtoase. S-au făcut bani serioși, iar Asociația cu Scop Lucrativ Bachus devenise mult prea mică, pentru aspirațiile lui Dragnea. Urmează un srl, magazine, baruri, discoteci, cauciucuri second hand, banii încep să curgă fără număr, iar ăștia îi dau putere și curaj să intre în politică.
Dar apar și greșelile și dacă în comerț n-a fost prins cu nicio afacere necurată, pentru că știa să le ascundă, iată că în politica anilor 2019, Dragnea cade în plasa instanțelor de judecată, care-l condamnă pentru instigare la abuz. Am putea să-l comparăm cu vestitul gangster Al Capone, regele mafiot al comerțului cu alcool, dar care n-a putut fi condamnat niciodată pentru prohibiție, aproape că nu putea fi agățat cu nimic – nici crime, nici droguri și nici prostituție, chiar dacă gangsterul le făcea pe toate. Până la urmă i s-a tras de la acuzația de evaziune fiscală, așa cum a pățit-o și Dragnea – nu afacerile necurate l-au pierdut, ci acele angajări fictive pe care le-a impus.
Cu câteva zile în urmă, fostul președinte al PSD a solicitat prin avocații săi punerea în libertate, însă magistrații i-au respins cererea. Prin documentele depuse la dosar, apărătorii săi au invocat deținerea ilegală în penitenciar, întrucât completul de 3 judecători, de la Înalta Curte, care l-a condamnat, nu era specializat să judece fapte de corupţie. Avocaţii invocă astfel o decizie a Curţii Constituţionale din octombrie 2019, spun agențiile de presă. Dar Bachus din Secolului XXI rămâne în închisoare, cine știe cât timp!
