Una dintre cele mai păguboase afaceri internaţionale ale României revine în prim plan. După ce a plătit 150 milioane de euro pentru două hârburi plutitoare, marina militară „torpilează” bugetul de stat cu sume considerabile. Operaţiunile NATO la care participă fregatele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” costă statul român milioane de euro în fiecare an.
În curând se împlinesc zece ani de la intrarea în serviciu a primei
fregate de tip 22, „Regele Ferdinand”. Achiziţionate cu 180 milioane de
dolari (150 milioane de euro) prin filiera BAE Systems, cele două
nave-soră mai au puţin şi îşi dublează preţul. Misiunile fregatelor în
cadrul NATO costă o groază de bani, fără să mai punem la socoteală
cheltuielile cu reparaţiile instalaţiilor învechite .
Înainte de
subiectul propriu- zis, trebuie să facem un scurt istoric al acestei
clase de nave. Cunoscute în limbaj de specialitate drept fregatele de
tip 22, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” au făcut parte dintr-o
flotă specială de 14 nave pe care Marea Britanie a construit-o pentru a
se proteja de submarinele fostei URSS. Extrem de rapide şi foarte
rezistente, fregatele de tipul 22 pot desfăşura misiuni pe orice fel de
mare. Performanţele extraodinare au însă un preţ pe măsură: cele patru
turbine care echipează fiecare fregată consumă foarte mult carburant,
respectiv 30 de tone pe oră, de opt ori mai mult comparativ cu cea mai
mare navă militară construită în România, freagata „Mărăşeşti”, ale
cărei patru motoare clasice „papă” doar patru tone pe oră. Poate şi din
această cauză britanicii nu mai le exploatează de mult.
În vara lui
2000, în Marea Britanie a apărut o adevărată controversă referitoare la
aceste nave. Apogeul a fost atins în 2007, atunci când politicienii
englezi au decis că ultimele două fregate de acest tip care mai erau în
serviciul Royal Navy şi care aveau au costuri anuale de exploatare de
120 milioane euro lire sterline, să fie trase pe dreapta. În prezent,
din cele 14 nave doar cinci mai activează: două în Forţele Navale Române
(ex. London şi Coventry), trei în marina braziliană (ex. Broadsword,
Battleaxe, Brazen – a patra fregată achizionată de brazilieni, ex.
Brillian, a fost tăiată anul trecut la fie vechi) şi una în Chile (ex.
Sheffield)
Sperietoare de piraţi
Revenind la fregatele noastre, la momentul achiziţiei, în toamna lui
2003, pe lângă scandalul presupusei şpăgi de şase milioane de dolari
dată oficialilor români pentru a semna contractul, criticii au remarcat
preţul extrem de mare comparativ cu dotările sărăcăcioase puse la
dispoziţie de englezi.
Cele două fregate, scoase de la fier vechi şi
revopsite, au fost cumpărate cu nu mai puţin de 180 milioane de dolari
(116 milioane de lire sterline), bani suficienţi la acea dată pentru
cumpărarea a cel puţin patru fregate dintr-o clasă similară ca
performanţe, respectiv „Oliver Hazard Perry”.
Mai mult, la acest preţ partea română a primit două „plute” inofensive,
pentru că cele două sisteme de apărare antiaeriană Sea Wolf, care
împreună dispun de o rezervă de 72 de rachete, precum şi cele două
lansatoare Harpoon, fiecare cu câte patru rachete, au fost demontate de
la bordul navelor, urmând ca acestea să facă subiectul celei de-a doua
etape de modernizare, care ar fi trebuit să coste încă 420 milioane de
dolari. Navele ar fi totalizat astfel costuri de 300 milioane de dolari
fiecare, în condiţiile în care Royal Navy a plătit, de-a lungul
timpului, între 68 şi 175 milioane de lire sterline pentru fiecare navă
nouă scoasă din şantier.
În concluzie, fără rachete, fregatele
româneşti primesc cele mai „dificile” misiuni în cadrul NATO: să sperie
piraţii din zonele cu risc. Fregata are ca armă principală, dacă putem
spune aşa, un singur tun de 76 mm, plus câteva mitraliere de infanterie.
Piraţii somalezi sunt mai bine înarmaţi decât fregatele româneşti.
Joaca de-a războiul
Potrivit uzanţelor internaţionale, fiecare stat care participă la
misiuni NATO îşi plăteşte singur toate cheltuielile cu tehnica militară.
Nici până în ziua de azi nu am fi aflat cât suportă românul din
propriul buzunar toată această joacă de-a războiul a fregatelor dacă ex
ministrul Apărării Gabriel Oprea nu scotea porumbelul pe gură în 2011,
înainte de plecarea „Regelui Ferdinand” la misiunea din Libia. Oprea a
anunţat că statul român a pus la dispoziţia marinei militare un buget
suplimentar de 4,5 milioane de euro pentru finanţarea acestei misiuni.
Dacă facem un simplu calcul bazat pe informaţiile oficiale ale statului
Major al Forţelor Navale, „Regele Ferdinand” are la activ 11 misiuni
internaţionale iar „Regina Maria”, alte şase. Raportat la un cost mediu
de patru milioane de euro per misiune, misiunile fregatelor totalizează
costuri de 68 milioane de euro. Asta fără să mai punem la socoteală
cheltuielile suplimentare, respectiv pregătirea militarilor, reparaţiile
navelor şi altele.
Ca de altfel toţi predecesorii săi, Mircea Duşa
le-a promis marea cu sarea marinarilor români. Prezent la festivitatea
prilejuită de întoarcerea fregatei „Regina Maria” din misiunea Active
Endeavour 2013, şeful Armatei a declarat că marina militară va beneficia
de programe de modernizare a navelor. „Sunt mai multe programe de
modernizare a bazei Armatei, fie că e vorba despre forţele terestre, fie
că e vorba de cele aeriene sau navale. În Consiliul Suprem de Apărare a
Ţării am adoptat două programe, unul pe termen mediu, respectiv până în
2016, altul pe termen
lung, până în 2022, privind înzestrarea Armatei şi aducerea tehnicii
din dotare la nivelor standardelor NATO. Am prevăzut în aceste documente
o alocare de 0,3% din PIB anual, astfel încât în 2016 să ajungem la
2%”, a spus Duşa. Rămâne de văzut câte se vor materializa din
promisiunile ministrului, mai ales că marina română se chinuieşte de 18
ani să repună în exploatare unicul submarin românesc, „Delfinul”, al
cărui echipaj aşteaptă, de asemenea, materializarea unor promisiuni
făcute la începutul anului tot de Duşa, care a spus că submarinul va
deveni o prioritate în perioada următoare. În ceea ce priveşte
costurile, un set nou de baterii fără de care „Delfinul” nu se poate
scufunda costă aproximativ 20 milioane de euro, iar mult-discutata a
doua etapă de modernizare a fregatelor, în varianta cu complexul de
rachete la bord, de cincisprezece ori mai mult. Aşa cum am menţionat mai
sus, fiecare ministru al apărării din 2000 încoace a promis bani
marinei militare, însă în realitate lucrurile au sta exact pe dos. Din
lipsa fondurilor, din cele peste 50 de nave de război operaţionale la
începutul anilor 90, în prezent au rămas doar vreo 20. De altfel, un
document publicat recent de CSAT arată că 60% din Armată este
nefuncţională, situaţie care, în actualele condiţii financiare, nu are
şanse să fie rezolvată prea curând.
Mai mult în şantier decât pe mare
O altă problemă, muşamalizată de autorităţi, constă în defecţiunile din ce în ce mai dese ale fregatelor.
Aflate
la sfârşitul perioadei de exploatare, respectiv peste 25 de ani
vechime, uzura echipamentelor îşi spune cuvântul. Numai în 2011, „Regele
Ferdinand” şi „Regina Maria” au intrat la reparaţii de cinci ori. Prima
navă deţine recordul în materie de reparaţii: după ce a revenit din
misiunea din Libia (august 2011), fregata a avut nevoie de lucrări de
şantier în valoare de 274.899,97 lei, care au constat în reparaţia
ansamblului generator motor din grupul energetic M2, iar spre sfârşitul
aceluiaşi an nava a suferit o reparaţie capitală la un motor auxiliar.
Asta după ce, în primăvara lui 2011, aceeaşi fregată făcuse obiectul
unor lucrări de reparaţii înaintea plecării spre Libia.
În ceea ce
priveşte „Regina Maria”, aceasta a făcut obiectul a două lucrări de
reparaţii anuale, devizul total fiind de 2.831.296 de lei. Dată fiind vârsta fregatelor, în anii viitori reparaţiile vor fi şi mai dese şi vor costa tot mai mult.
Episodul
jenant al achiziţiei celor două nave de la britanici nu se termină
aici. Potrivit presei internaţionale, compania britanică ce a
revitalizat fregatele le-ar fi cumpărat pe amândouă cu 400.000 de euro
(530.000 de dolari) de la depozitul de fier vechi al marinei regale
britanice, pentru ca apoi să le vândă României cu o sumă de 360 de ori
mai mare. Mai mult, chiar în perioada negocierilor dintre statul român
şi BAE Systems, în Marea Britanie s-a petrecut un fapt jenant pentru
România. Ei bine, în timp ce românii negociau de zor cu englezii,
Ministerul Apărării din Marea Britanie a aprobat un plan de utilizare a
fregatelor de tipul 22 drept ţinte navale pentru antrenamentul
celorlalte nave militare. Decizia a fost luată în 2002 şi a fost pusă în
practică în august 2004, atunci când HMS „Brave” şi HMS „Boxer”, două
nave soră cu fregatele noastre, au fost scufundate în oceanul Atlantic,
în cadrul exerciţiului naval Hulkex. Comentariile sunt de prisos.