Fiecare dintre aceste incendii s-a produs într-un anumit context, dar deja se profilează câteva cauze comune: lipsa exhaustoarelor care să extragă din saloane aerul ambiental cu conținut ridicat de oxigen, lipsa instalațiilor de avertizare la incendii, instalațiile electrice vechi, unele din anii ’70, proiectate pentru puteri mici, nu pentru alimentarea numărului mare de echipamente cu care e asigurată acum asistența medicală.
Apariția acestui nou „fenomen” în spitalele din România a fost oficializată prin declarația președintelui Iohannis că „statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii”. Declarația lui Iohannis este incorectă. Nu întreg statul a eșuat în a-și proteja cetățenii. O parte a statului, corpul medical, adică epidemiologii, anesteziștii, medicii și asistentele, fac eforturi uriașe ca să salveze pacienții infectați cu Covid19 chiar și fără medicamente. Au eșuat „actorii” de pe „scena politică”, decidenții politici, care nici după un an de anchete ale Parchetelor și controale ISU nu sunt în stare să spună care au fost cauzele acestor incendii și ce vor face pentru ca tragediile să nu se mai repete.
O interpelare adresată Ministerului Afacerilor Interne condus de Lucian Bode de deputata Ana Loredana Predescu ne demonstrează că, în loc să aloce de la buget fondurile necesare pentru realizarea măsurilor de prevenire a incendiilor în spitale, oficialii „statului eșuat” se acoperă cu statistici trunchiate.
Clădirile Secțiilor ATI Covid din Neamț, București și Constanța, în care au ars de vii zeci de pacienți, nu aveau autorizații ISU
Degringoladă! Acesta este cuvântul care definește situația rețelei de spitale în perioada trecută de la începutul pandemiei, așa cum este descrisă în răspunsul oferit de ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode, la interpelarea deputatei Ana Loredana Predescu, care a adresat MAI un set de opt întrebări, solicitând date concrete despre măsurile de prevenire a incendiilor în spitalele.
O primă întrebare viza situația autorizării pentru securitate la incendiu a spitalelor în care s-au produs cele mai mari tragedii, soldate cu decesele celor 42 de pacienți. Ana Predescu a solicitat MAI să îi comunice dacă pentru clădirile în care funcționau la data producerii incendiilor secțiile ATI-Covid de la Spitalul Județean Piatra Neamț, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București și Spitalul de Boli Infecțioase din Constanța au fost emise „autorizații de securitate la incendiu” sau „avize de securitate la incendiu”. Răspunsul MAI este halucinant, pentru că niciuna din acele clădiri nu deținea „autorizație”.
„La data producerii incendiului, clădirea din incinta Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț nu făcea obiectul obținerii autorizației de securitate la incendiu, iar clădirile din Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța și din Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș functionau fără a deține autorizație de securitate la incendiu”, se spune în adresa nr 10.325/02.11.2021, semnată de ministrul de Interne, Lucian Bode.
Pasajul în care se vorbește despre clădirea de la Spitalul Județean Neamț că „nu făcea obiectul obținerii autorizației de securitate la incendiu” trebuie înțeles prin faptul că administrația spitalului și CJ Neamț, care au spitalul în subordine, nici măcar nu au încercat obținerea autorizației. Spitalul din Piatra Neamț a fost construit în 1935 și a obținut un „aviz PSI” (Paza și Stingerea Incendiilor – n red) la ultima modernizare, în 1973.
Avem o primă concluzie: clădirile în care se aflau Secțiile ATI-Covid în care au murit arși de vii 42 de români nu aveau „autorizații de siguranță la incendiu”.
Dezastru la nivel național: 62% din spitalele din marile orașe nu îndeplinesc condițiile minime de prevenire a incendiilor
Un alt punct al interpelării deputatei Ana Predescu a vizat situațiile altor clădiri de spitale în care s-au produs incendii în cursul ultimului an, respectiv Clinica Medicală III din Tg. Mureș, Spitalul de Psihiatrie Socola din Iași, Spitalul de Psihiatrie din Roman, Spitalul de Psihiatrie Gătaia, Spitalul de Psihiatrie Craiova, Spitalul Județean Slatina, Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iași și Spitalul Județean Constanța. Întrebarea a fost dacă pentru aceste clădiri au fost emise „autorizații” sau „avize” de securitate la incendiu.
La cele 8 spitale există 46 de clădiri. Pentru 26 dintre acestea nu este necesară nicio formă de autorizare. Din cele 20 de clădiri care ar trebui să fie autorizate, numai pentru 12 clădiri a fost emisă o „autorizație de securitate la incendiu”, iar pentru alte alte 4 clădiri există un „aviz”. Așadar, sunt 8 clădiri de spitale pentru care nu există nici „autorizații”, nici „avize”, iar în aceste spitale au avut loc incendii.
La Spitalele Județene din municipiile reședință de județ la care funcționează Secții ATI, statistica este asemănătoare. Din cele 102 clădiri, există „autorizații” numai pentru 19 clădiri, iar pentru 23 de clădiri există un simplu „aviz”. Pentru 17 clădiri nu este necesară autorizarea. Concluzia este că pentru un număr de 19 clădiri de Spitale Județene nu există nici „autorizație”, nici „aviz”.
Mai există Secții ATI și la spitalele municipale specializate, de pediatrie, de pneumoftiziologie sau de boli infecțioase, la care situația este la fel de gravă din punctul de vedere al emiterii documentelor de autorizare. Din 107 clădiri, 21 nu necesită vreo formă de autorizare, pentru 28 de clădiri există „autorizația de securitate la incendiu”, iar pentru 45 de clădiri a fost emis doar un „aviz”. La această categorie, există 58 de clădiri de spitale pentru care nu există nici „autorizație”, nici „aviz”. O concluzie ar fi că 62%, adică mai mult de jumătate din aceste spitale nu au nicio formă de autorizare în securitatea la incendiu.
„Autorizația” sau „Avizul”?! Harababura legislativă care permite funcționarea unui spital în baza unui „aviz” birocratic
Cei mai mulți dintre noi ne punem întrebarea firească de ce „autorizația de securitate la incendiu” este dublată și de un „aviz de securitate la incendiu”, din moment ce „autorizația” presupune îndeplinirea tuturor condițiilor ca o clădire să nu fie vulnerabilă la producerea unui incendiu.
Potrivit Legii 307/2006, referitoare la Apărarea împotriva incendiilor, „avizul” înseamnă că proiectanții clădirilor spitalelor au prevăzut condițiile de respectare a măsurilor de securitate la incendiu, dar simplul „aviz” nu reprezintă vreo garanție că în acea clădire au și fost realizate lucrările și sunt respectate condițiile. „Autorizația de securitate la incendiu” este eliberată de ISU înainte de punerea în funcțiune a unei clădiri de spital și prin ea se certifică faptul că, atât construcția, cât și instalațiile, îndeplinesc condițiile de prevenire a incendiilor. Nu toate clădirile din spitale necesită „autorizație” sau „aviz”, această scutire fiind aplicată pentru clădiri cu destinație administrativă.
Citește și Când, cum și de ce a eșuat „statul eșuat”? Răspunsul e sugerat de seria neagră a celor 14 incendii produse în spitale în ultimul an
Potrivit articolului 30^4(1) din Legea 307/2006, „până la obținerea autorizației de securitate la incendiu, beneficiarii investițiilor care vizează construcții publice au obligația să realizeze și să amplaseze panouri de înștiințare în dreptul intrărilor în spațiile respective, cu următorul conținut, tipărit cu litere de tipar cu dimensiuni de minimum 2,5 cm, de culoare roșie, pe fundal alb: <<Acest spațiu funcționează fără autorizația de securitate la incendiu>>”.
Această prevedere permite marea harababură, care facilitează unei primării sau unui consiliu județean, care au în administrare un spital, să mențină în funcționare acel spital fără să investească în asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor. Spre exemplu, un spital s-ar putea să nu aibă holurile suficient de largi pentru a se asigura evacuarea cu paturile ATI a pacienților în stare gravă și din această cauză nu se poate obține „autorizația”. Dar dacă se elaborează un proiect prin care se demonstrează că holurile vor fi lărgite și vor fi asigurate condițiile de evacuare, pentru acea clădire va fi emis un „aviz” care permite menținerea în funcționare.
De fapt, este o manevră legislativă care instaurează și în spitale principiul „lasă, că merge și așa”, dar efectele acestui artificiu birocratic pot fi tragice. Să ne reamintim cazul incendiului produs pe 1 octombrie la Spitalul de Boli Infecțioase din Constanța, când pacienții au fost evacuați pe ferestre din cauză că paturile ATI nu puteau fi scoase pe holurile înguste. Asta ar fi diferența dintre „autorizație” și „aviz”, sacrificarea vieților a zeci de oameni.
Mentalitatea precară a guvernanților de orice culoare politică: spitalele „comuniste” nu trebuie autorizate
Un specialist care a condus foarte mulți ani un Inspectorat pentru Situații de Urgență ne-a declarat că la nivelul decidenților s-a format un curent de opinie, conform căruia clădirile de spitale și școli construite înainte de 1989 n-ar trebui autorizate:
„Ne lovim în activitatea noastră de două mari probleme în privința școlilor și a spitalelor, că sunt <<comuniste>> și nu trebuie autorizate. Dar, cum rezultă și din legislație, în perioada comunistă aceste probleme erau abordate cu mai multă seriozitate, pentru că nu este permis ca o școală sau un spital să nu fie construite după normative și să nu fie autorizate” .
Monitorizarea concentrației de oxigen din saloane, inutilă pentru MAI. „Indiferență criminală!”, susține o asistentă
Deputata Ana Loredana Predescu a mai solicitat Ministerului de Interne să îi comunice „dacă spațiile în care funcționau Secțiile ATI-Covid de la Spitalul Județean Piatra Neamț, Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș din București și Spitalul de Boli Infecțioase din Constanța erau dotate cu:
a) instalații de monitorizare a concentranției de oxigen în aerul ambiental;
b) instalații de ventilare;
c) instalații de detectare a incendiului”.
Mai ales în privința existenței echipamentelor de monitorizare a concentrației de oxigen întrebarea este perfect justificată. La toate incendiile de la Secțiile ATI-Covid din cele trei spitale, în care au murit zeci de pacienți, prima cauză luată în calcul a fost aprinderea, chiar și de la o mică scânteie, a aerului ambiental cu conținut mare de oxigen, care este extrem de inflamabil.
În pofida acestor riscuri, în răspunsul MAI monitorizarea concentrației de oxigen este considerată o chestiune minoră: „Instalațiile de monitorizare a concentrației de oxigen din aerul ambiental și cel de ventilare nu fac obiectul cerinței fundamentale securitate la incendiu”, se spune în adresa 10.325/02.11.221, semnată de ministrul Lucian Bode.
Lucrurile nu se văd la fel de relaxat din punctul de vedere al unei asistente care de un an și jumătate asistă pacienții Covid la un spital din București: „Tratarea cu nepăsare a acestei situații este, îmi pare rău să o spun, o indiferență criminală, pentru că sunt puse în pericol și viețile pacienților, dar și viețile noastre. Nu au înțeles nici acum cu ce ne confruntăm. Înainte de pandemie era cu totul altceva.
Situația s-a complicat de când tratăm pacienții cu Covid cu forme severe și critice, cărora le asigurăm suportul respirator non-invaziv cu oxigen. În multe cazuri le asigurăm oxigenul din concentratoare și chiar din butelii. Dacă ai mai mulți pacienți într-un salon, crește concentrația de oxigen din aerul din salon. Unii pacienți suportă cu greu masca și o mai dau jos. Aerisim, deschidem ferestrele, dar de când s-a răcit vremea, nu putem ține ferestrele deschise mult timp, pentru că avem totuși pacienți în stare gravă, cu afecțiuni respiratorii grave, cărora aerul rece le înrăutățește starea”, spune asistenta.
În prezent, multe spitale nu au detectoare de incendiu. În anii 70, era obligatorie existența detectoarelor de incendii în spitale
Se pare că a devenit facultativă și o altă condiție de prevenire a tragediilor din spitale: existența instalațiilor de detectare a incendiilor, care era obligatorie încă din anii 70, nu numai în spitale, ci și în hoteluri sau alte clădiri publice. Deputata Ana Predescu a întrebat dacă la spitalele în care s-au produs incendiile soldate cu decesele a zeci de pacienți existau instalații de detectare a incendiilor. Existența acestor echipamente ar fi dus la salvarea multor vieți.
„În ceea ce privește instalațiile de detectare, semnalizare, alarmare la incendiu, dintre cele trei clădiri de spital doar clădirea aferentă Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș era echipată cu acest tip de instalație (zonele comune, nu și în saloanele)”, se spune în adresa semnată de ministrul Lucian Bode. Așadar, la Spitalele din Piatra Neamț și Constanța nu existau detectoare de incendii, dar nu este considerată vreo problemă gravă.
Specialistul ISU cu care am discutat ne-a declarat că din anii 70 era obligatorie existența instalațiilor de avertizare a incendiilor în clădiri aglomerate, cum ar fi spitale, hoteluri, săli de sport, săli de spectacole, iar o clădire care nu respecta această regulă nu era dată în folosință:
„Dintotdeauna a trebuit ca în spitale să funcționeze detectoare de incendiu, care să fie instalate în special pe căile de comunicații, nu neaparat în saloane. Dar dintodeauna a existat obligația instalării acelor echipamente de semnalizare și avertizare. Din anii 70, unitățile spitalicești erau obligate să aibă instalații de avertizare. Spre exemplu, a fost cazul unui centru de tratament, practic al unui hotel la care erau cazați pacienți și care în 1972, la momentul inaugurării, pentru obținerea Autorizației PSI (Paza și Siguranța Incendiilor – n red), cum se numea la vremea aceea, trebuia să fie dotat cu centrală de detectare și semnalizare la incendiu. Dacă un sanatoriu, adică un hotel cu anumită utilitate din domeniul sănătății, era obligat să aibă Autorizație PSI și trebuia să aibă centrală de detectare și semnalizare, evident că aceleași condiții trebuia să le îndeplinească și un spital, care face parte din aceeași categorie. Chiar se poate spune că un spital este mai important”, ne-a declarat specialistul ISU.
Aberant! Legea nu prevede termene de rezolvare a celor peste 1.900 de nereguli descoperite echipele ISU la Secțiile ATI
După incendiul de la Spitalul Județean Piatra Neamț au fost făcute controale ale echipelor ISU în toate spitalele din țară la care există Secții ATI. A fost întocmit un raport în care sunt consemnate 1.921 de deficiențe. Deputata Ana Loredana Predescu a solicitat informații cu privire la soluționarea acelor deficiențe, iar în răspunsul ministrului Lucian Bode se spune că problema a fost pasată la Ministerul Sănătății: „În urma controalelor executate la secțiile ATI ale unităților sanitare, ulterior incendiului produs la Spitalul Județean Piatra Neamț, IGSU a informat, prin intermediul DSU, Ministerul Sănătații asupra concluziilor activităților de control de prevenire executate de către inspectoratele pentru situații de urgență județene și București-Ilfov”, se spune în adresa MAI.
În privința termenelor de rezolvare a deficiențelor constatate în noiembrie 2020, răspunsul MAI oferă o explicație și mai halucinantă: legea NU prevede stabilirea unor termene. „Referitor la termenul de soluționare a neregulilor, facem precizarea că legislația din domeniul prevenirii situațiilor de urgență nu prevede posibilitatea stabilirii unor astfel de termene”, se spune în adresa semnată de ministrul Bode.
De ce nu ar trebui autorizate spitalele „comuniste”?
Dincolo de tevatura legislativă cu „autorizația” și „avizul”, care permite funcționarea spitalelor „inflamabile” după regula „lasă, că merge și așa”, pare mult mai nocivă mentalitatea unor oficiali ai „statului eșuat” conform căreia școlile și spitalele „comuniste” nu trebuie să fie autorizate pentru siguranța la incendii. S-ar putea ca o astfel de opinie să fie bazată pe faptul că adaptarea vechilor spitale la noile condiții de autorizare în securitatea la incendii ar costa destul de mult și oricum e necesară construirea unor noi spitale pentru a fi rezolvată mai eficient și problema infecțiilor nosocomiale din spitalele noastre. Problema este că nu se dau bani nici pentru construirea noilor spitale, nici pentru modernizarea vechilor spitale. Iar din această cauză au murit zeci de pacienți care au venit la spital pentru a-și găsi sănătatea, nu pentru a-și pierde viața. Iar așa cum arată spitalele din „statul eșuat” este posibil ca astfel de tragedii să se repete.
