De când actuala Comisie Europeană, sub președinția Ursulei von der Leyen, a preluat mandatul în 2019, ”Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) au fost o parte fundamentală a programului nostru politic.”, declară Comisarul european pentru Economie, Paolo Gentiloni, în ediția din 2023 a documentului Dezvoltare sustenabilă în Uniunea Europeană, publicat de Eurostat.
Scopul documentului este tocmai monitorizarea evoluțiilor și a gradului în care sunt atinse Obiectivele de Dezvoltare Durabilă asumate politic de Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen, în contextul în care anul 2023 marchează jumătatea traseului pe care s-a înscris în 2015 executivul Uniunii Europene pentru atingerea țintelor din Agenda 2030.
Agenda 2030 cuprinde cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), reunite informal şi sub denumirea de Obiective Globale.
Prin intermediul Obiectivelor Globale, se stabileşte o agendă de acţiune ambiţioasă ”în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030”.
Economia Zero Net, centrul eforturilor UE
În ultimii ani, Comisia Europeană a întreprins mai multe acțiuni concrete pentru a progresa către ODD.
Au fost lansate inițiative profund transformatoare, cum ar fi Pactul verde european – Green Deal, Legea privind clima și Planul de acțiune pentru Pilonul european al drepturilor sociale.
ODD-urile au fost integrate progresiv în Semestrul European, precum și în ciclul anual de coordonare a politicilor economice, un efort care continuă și astăzi, se arată în documentul Dezvoltare sustenabilă în Uniunea Europeană publicat recent.
”Facilitatea de recuperare și reziliență (RRF), inima NextGenerationEU, oferă o oportunitate extraordinară pentru investiții și reforme concentrate pe prioritățile noastre europene comune. La doi ani de la crearea sa, RRF rămâne în centrul eforturilor noastre de a reuși tranziția UE către o economie Zero Net și o societate echitabilă și prosperă.”, arată documentul.
”E bine, dar se putea și mai bine”
”Uniunea Europeană s-a angajat pe deplin să realizeze Agenda 2030, iar ODD-urile formează o parte intrinsecă a programului de lucru al Comisiei Europene și a Orientărilor politice ale președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen.
Evaluarea generală a progresului către ODD „Acțiunea climatică” se caracterizează prin tendințe puțin mai negative decât pozitive, în comparație cu ceilalți indicatori privind ODD
În timp ce, conform estimărilor provizorii pentru 2021, UE și-a redus deja emisiile nete de gaze cu efect de seră cu aproximativ 30% din 1990, vor fi necesare progrese mai puternice pentru a îndeplini obiectivul ambițios al unei reduceri cu 55% până în 2030.
Măsurile suplimentare respective fac deja parte din pachetul Fit for 55.”, precizează documentul programatic al Comisiei Europene.
”În plus, ponderea energiei regenerabile ar trebui să crească mult mai puternic decât în perioada evaluată (2016-2021) pentru ca UE să își atingă noul obiectiv mai ambițios pentru 2030.”, mai arată sursa citată.
”Niciun guvern nu are dreptul de a decide asupra adevărului principiilor științifice”
Studiul intitulat Challenging „Net Zero”with Science (Provocând „Zero Net” cu Știința), publicat în februarie 2023 sub coordoarea a doi profesori universitari emeriți americani, susține că mișcarea globală de eliminare a combustibililor fosili și a emisiilor de CO2, precum și a altor gaze cu efect de seră, nu se suține din punct de vedere științific și reprezintă o amenințare pentru viața a miliarde de oameni.
Realizată de William Happer, profesor de fizică emerit la Universitatea Princeton și Richard Lindzen, profesor emerit de științe atmosferice la Institutul de tehnologie Alfred P. Sloan din Massachusetts și sprijinită de Coaliția CO2, lucrarea științifică arată că guvernele din întreaga lume iau măsuri pentru a implementa energia fără combustibili fosili sau ”Net Zero” fără a avea un suport științific real.
Un al treilea nume care își pune semnătura pe studiu este Gregory Wrightstone, geolog cu o experiență profesională de peste 40 de ani, ce și-a petrecut o mare parte din ultimul deceniu scriind și vorbind despre interacțiunea dintre geologie, istorie și climă.
Studiul examinează amănunțit suportul științific pe care se bazează deciziile eminamente politice prin care s-a decis tranziția la o economie și o societate fără emisii de carbon și trage concluzia fără echivoc că totul este o mare eroare.
Autorii invocă un citat din fizicianul de Nobel Richard Feynman, care a scris într-o lucrare a sa din 1998 că ”Niciun guvern nu are dreptul de a decide asupra adevărului principiilor științifice”.
Mai mult decât atât, lucrarea științifică a celor doi profesori universitari arată că dependența de energie regenerabilă și stocată în baterii va avea uriașe consecințe economice, sociale și de mediu pe care factorii politici de decizie din întreaga lume nici nu încearcă să le preîntâmpine sau să le atenueze.
”Concluzii științifice fatalmente defectuoase”
”În opinia noastră științifică, toate aceste reglementări și acțiuni „Net Zero” sunt invalide din punct de vedere științific și se bazează pe concluzii științifice fatalmente defectuoase pentru că:
• Fabrică date sau omit date care contrazic concluziile lor, de exemplu, despre vreme extremă.
• Se bazează pe modele care nu funcționează.
• Se bazează pe constatările IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change – Comisia interguvernamentală pentru schimbările climatice din SUA – n.r.), care sunt opinii guvernamentale, nu știință.
• Omit beneficiile sociale extraordinare ale CO2 și ale combustibililor fosili.
• Omit consecințele dezastruoase ale reducerii combustibililor fosili și ale emisiilor de CO2 la „Net Zero„.
• Resping știința care demonstrează că nu există niciun risc de încălzire globală catastrofală cauzată de combustibili fosili și CO2.”, arată autorii studiului.
”Narațiunea falsă a Zero Net”
Ei îi acuză pe susținătorii ”Zero Net” emisii că raportează în mod regulat fenomene meteo extreme, pe care le pun pe seama schimbărilor climatice, în timp ce dovezile nu arată nicio creștere – iar, în unele cazuri, chiar o scădere – pentru evenimentele meteorologice cu intensitate severă.
Iar modele și tiparele meteo realizate pe computer, pe care sprijină reglementările guvernamentale ”Zero Net” și subvențiile de trilioane de dolari pentru surse regenerabile de energie, mașini electrice, încălzirea verde a locuinței, electrocasnice și multe alte produse nu funcționează.
În plus, cercetările și studiile științifice care nu susțin narațiunea ”consensului” în privința încălzirii globale dăunătoare provocate de om sunt în mod obișnuit cenzurate și excluse din rapoartele guvernamentale, arată autorii studiului.
Foarte gravă este acuzația privind concluziile Grupului Interguvernamental din SUA pentru Schimbările Climatice care contrazic narațiunea despre încălzirea globală catastrofală cauzată de combustibilii fosili, care ar fi rescrise de birocrații guvernamentali pentru rapoarte publice care să susțină ”narațiunea falsă a Zero Net”.
De asemenea, beneficiile unei ușoare încălziri globale și ale creșterii nivelului de dioxid de carbon, pentru care autorii studiului pledează, sunt de obicei eliminate sau minimizate în rapoartele guvernamentale.
Foamete la scară globală
Eliminarea combustibililor fosili și implementarea politicilor și acțiunilor ”Zero Net” înseamnă renunțarea la îngrășăminte și pesticide cu azot derivate din combustibili fosili, ceea ce ar însemna ca aproximativ jumătate din populația lumii să nu mai aibă suficientă hrană, deci o foamete la scară globală.
În concluzie, adoptarea politicilor ”Zero Net” echivalează cu respingerea dovezilor științifice copleșitoare conform cărora nu există niciun risc de încălzirea globală catastrofală cauzată de combustibilii fosili și CO2, spun profesorii universitari americani.
Ei argumentează că implementarea politicilor ”Zero Net” încalcă principiile științifice pe care s-a susținut în ultimii 300 de ani avansul civilizației occidentale.
”Este esențial să repetăm: eliminarea îngrășămintelor cu azot derivate din combustibili fosili și a pesticidelor va crea foamete în întreaga lume. Și din punct de vedere științific nu există niciun risc de încălzire globală catastrofală cauzată de combustibilii fosili și CO2.”, insistă autorii studiului.
Ne datorăm existența plantelor verzi care, prin fotosinteză, cu ajutorul razelor solare, transformă dioxidul de carbon – CO2 și apa – H2O în carbohidrați și eliberează oxigen.
Plantele terestre obțin carbonul de care au nevoie din CO2 pe care îl iau din aer. Alți nutrienți esențiali — apă, azot, fosfor, potasiu etc. — provin din sol și sunt extrași prin rădăcini.
Așa cum plantele cresc mai bine în soluri fertilizate și bine udate, ele cresc mai bine în aerul cu concentrații ridicate de CO2.
Fără CO2, nu ar exista fotosinteză, hrană și viață umană sau de altă natură.
Un beneficiu social major al creșterii ușoare a nivelului de CO2 în atmosferă este că determină majorarea cantității de plante alimentare, prin fenomenul cunoscut sub numele de ”fertilizare cu CO2”.
În consecință, mai mult CO2 înseamnă mai multă hrană pentru oamenii din toată lumea.
Combustibilii fosili, învinuiți pentru producerea de CO2 prin procesul de ardere, oferă energie ieftină și locuri de muncă. Iar combustibilii fosili abundenți și accesibili le-au oferit oamenilor obișnuiți libertatea, prosperitatea și sănătatea care în vremurile trecute au fost rezervate doar regilor, mai susțin autorii studiului.
Eliminarea combustibililor fosili în numele politicilor ”Zero Net” va avea consecințe dezastruoase pentru cei ce trăiesc sub un anumit nivel de trai și va crea haos social la nivel internațional, spun cei doi profesori americani.
Iar renunțarea la combustibilii fosili va elimina îngrășământul cu azot, care ajută la obținerea recoltelor ce hrănesc în prezent jumătate din populația globală.
Denaturarea observațiilor științifice
Deoarece teoriile sunt testate cu observații, fabricarea de date și omiterea dovezilor contradictorii este o încălcare flagrantă a metodei științifice. Autorii studiului îl citează pe profesorul Lindzen care, pornind de la prestigioasa lui experiență, declară că
”Denaturarea, exagerarea, alegerea datelor convenabile sau minciuna totală acoperă aproape toate așa-zisele dovezi” organizate în sprijinul teoriei încălzirii globale catastrofale iminente cauzate de combustibilii fosili și de necesitatea urgentă de a obține ”Zero Net” combustibili fosili ori alte emisii provocate de activitatea umană până în 2050.
Modelele sunt un tip de teorie prin care se face o prezicere pentru observațiile fizice. Metoda științifică necesită modele care să fie testate prin observații, pentru a vedea dacă funcționează. Dacă predicția unui model nu este confirmată de observațiile fizice asupra fenomenelor pe care pretinde că le prezice, modelul teoretic este greșit și nu poate sta niciodată la baza unor teorii care să ridice pretenția că ar fi științifice.
”Este uimitor că una dintre cele mai complexe întrebări din fizică (și anume, comportamentul unui fluid turbulent, activ radiativ, multifazic) a trebuit să fie pusă la index de guvernul american și de agențiile acestuia, astfel încât scepticii să fie reduși la tăcere.
Modelele care susțin narațiunea crizei climatice nu reușesc să se pună în concordanță cu fenomenele pe care se presupune că sunt concepute să le prezică, ceea ce face ca că puzzle-ul să rămână nerezolvat.”, arată studiul citat.
Omenirea se confruntă cu o situație foarte periculoasă în care liderii mondiali au abandonat știința și rigoarea intelectuală lăsate moștenire încă de la principiile iluministe din secolul XVII, arată profesorii care au întocmit lucrarea științifică.
Politizarea științei
Studiul insistă pe importanța principiului potrivit căruia factorul politic nu poate determina știința. Teoriile științifice nu pot fi subordonate ideologiilor.
Încălcarea acestui principiu a avut efecte înfricoșătoare de-a lungul istoriei, din vremuri mai vechi și până în zilele noastre.
”Mandatele guvernamentale determinate de ideologie în agricultură au dus, de obicei, la dezastre”, arată profesorul Happer.
”Lumea tocmai a asistat la prăbușirea agriculturii cândva bogate din Sri Lanka, ca urmare a restricțiilor guvernamentale privind îngrășămintele minerale (azotate).”, exemplifică lucrarea citată.
Mai demult, pe vremea lui Stalin, Trofim Lysenko ajunsese în U.R.S.S. un adevărat ”țar al biologiei și agriculturii sovietice”.
Principiile false de biologie au predominat timp de 40 de ani în Uniunea Sovietică deoarece Lysenko a câștigat controlul dictatorial, oferind unul dintre cele mai temeinic documentate și înfiorătoare exemple de politizare a științei.
Lysenko era susținut puternic de ”oameni de știință” care au beneficiat de patronajul său și milioane de oameni au murit din cauza campaniei sale nemiloase împotriva științei în agricultură, arată studiul.
Agenda alarmismului climatic, în contradicție cu știința obiectivă
Evaluarea inter pares (evaluare colegială, evaluarea activității științifice, academice sau profesionale a unei persoane sau a unor lucrări științifice înainte de publicare de către alte persoane care lucrează în același domeniu – n.r.) poate fi de ajutor în multe domenii ale științei, dar nu determină validitatea științifică, arată profesorii universitari americani.
Acordul de predicții teoretice cu observația sau experimentul, metoda științifică, este adevărata piatră de încercare a adevărului în știință.
”În deceniile noastre de experiență personală în domeniu, am fost consternați să vedem atât de multe distinse reviste științifice care au acum comitete editoriale ce promovează agenda alarmismului privind schimbările climatice, mai degrabă decât știința obiectivă.
Lucrări de cercetare cu constatări științifice contrare dogmelor calamității climatice sunt în mod obișnuit respinse de cei ce fac recenziile și mulți se tem prin urmare că finanțarea cercetării lor va fi redusă dacă se pune vreo îndoială cu privire la viitoarea catastrofă climatică.”, arată studiul.
Mai mult decât atât, ”editorii de reviste au fost concediați pentru că au publicat articole care contravin liniei de partid a alarmei climatice. Din păcate, evaluarea inter pares a literaturii despre climă este acum o glumă.”, concluzionează profesorii americani, atrâgând atenția că nu se poate vorbi de recenzii obiective ci doar depre evaluări colegiale.
Iar situația actuală încalcă principiul străvechi că ”nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză”, arată lucrarea științifică.
În consecință, toate publicațiile climatice evaluate inter pares trebuie privite cu scepticism. Unii autori sunt corecți, dar mulți au probleme serioase cu obiectivismul, arată cei doi profesori universitari.
Inducerea publicului în eroare
Ei îl citează pe profesorul Steven Koonin, fizician care în cartea sa ”Unsettled”, publicată în 2021, dedică 86 de pagini și cinci capitole studiind prin metode științifice fenomenele asociate vremii extreme, inclusiv valurile de căldură, uraganele, tornadele, creșterea nivelului mării, precum și incendiile de vegetație.
După o analiză amănunțită, profesorul Koonin susține că realitatea este opusă de știrile alarmiste prezentate în mass media cu privire la vremea extremă:
”Concluzia este că știința spune că cele mai multe evenimente meteorologice extreme nu arată pe termen lung tendințe care pot fi atribuite influenței umane asupra climei.
Știința ne spune că observațiile care se extind de peste un secol indică faptul că majoritatea tipurilor de evenimente meteorologice extreme nu prezintă nicio schimbare semnificativă – iar unele astfel de evenimente au devenit de fapt mai puțin obișnuite sau mai puțin severe – chiar dacă influențele umane asupra climei cresc(…).
Percepția publicului că temperaturile extrem de ridicate sunt în creștere – alimentată de titluri cum ar fi ‘Recordurile zilnice de temperatură, pe măsură ce globul se prăjește!’ – este pur și simplu incorectă.”, susține Steven Koonin în cartea sa.
El oferă, de asemenea, multiple exemple flagrante atât în ceea ce privește fabricarea datelor, cât și legate de omiterea unor date contradictorii despre vremea extremă.
”Tranziția verde”, principalul obiectiv al Comisiei Europene
”Tranziția verde și digitală” rămâne principalul obiectiv al Comisiei Europene pentru anii următori, așa cum se arată și în comunicatul de presă emis de la Bruxelles cu privire la bugetul Uniunii pentru 2024.
Populația și economiile din țările blocului comunitar s-au confruntat în 2022 cu numeroase provocări și probleme, pe fondul crizei energetice și al exploziei prețurilor din zona de energie din ultimii doi ani, ce au adus o inflație fără precedent în zona euro, prăbușirea puterii de cumpărare și un recul al economiei europene.
Comisia Europeană vorbește despre scăderea abruptă a nivelui de trai în țările Uniunii prin fraza: ”UE s-a confruntat cu provocări excepționale în ultimii ani, printre care o creștere rapidă a inflației, care a exercitat o presiune considerabilă asupra capacității bugetului de a răspunde în continuare noilor evoluții”.
”Cu toate acestea, proiectul de buget pentru 2024 continuă să ofere o finanțare esențială pentru prioritățile politice ale UE, conform planificării. Cheltuielile legate de tranziția verde și digitală vor constitui în continuare o prioritate, astfel încât Europa să devină mai rezilientă și mai pregătită pentru viitor.
Proiectul de buget pentru 2024 direcționează fonduri către domeniile în care acestea pot avea cel mai mare impact, în funcție de cele mai importante nevoi de redresare ale statelor membre UE și ale partenerilor noștri din întreaga lume.
Fondurile vor contribui la modernizarea și consolidarea Uniunii, prin încurajarea tranziției verzi și digitale, prin crearea de locuri de muncă și prin consolidarea rolului Europei în lume.”, arată Comisia Europeană în comunicatul de presă amintit.
Comisia a propus un buget anual al UE în valoare de 189,3 miliarde EUR pentru 2024. Bugetul va fi completat cu plăți estimate la 113 miliarde EUR pentru granturi în cadrul NextGenerationEU (un plus de 60%), instrumentul de redresare post-pandemie al UE, prin care se alocă fondurile pentru planurile naționale de Redresare și Reziliență, respectiv pentru tranziția verde și digitală.
Proiectul de buget al UE pentru 2024 include cheltuielile acoperite de creditele din cadrul plafoanelor bugetare pe termen lung, finanțate din resurse proprii. Acestea sunt completate de cheltuielile din cadrul NextGenerationEU, finanțate din împrumuturi de pe piețele de capital.
