Rădăcini adânci în sportul românesc
Povestea CS Olimpia București începe în 1948, sub numele „Flamura Roșie”, într-o Românie care abia învăța să-și descopere forța prin sport. În 1962, clubul capătă numele care i-a adus renumele actual și devine un reper pentru sportul bucureștean. De-a lungul deceniilor, a traversat toate etapele posibile – reorganizări, reforme, subfinanțări – dar nu și-a pierdut niciodată direcția: să crească sportivi capabili să reprezinte România în lume.
De la atletism și haltere, până la înot, kaiac-canoe, ciclism sau karate tradițional, Olimpia a păstrat viu conceptul de sport de performanță. Clubul nu a fost niciodată doar o sală de antrenamente, ci o școală a disciplinei și a modestiei – valori rare într-o epocă grăbită.
Performanța care se măsoară în cifre
Doar rezultatele anului 2025 spun totul despre soliditatea acestei instituții. În primele trei trimestre, sportivii CS Olimpia București au obținut 328 de medalii:
– 255 la campionatele naționale,
– 38 în competițiile Cupei României,
– 35 pe plan internațional.
Sunt cifre care vorbesc singure. Fiecare medalie e o poveste de efort, antrenament, disciplină și pasiune. În spatele lor, antrenori dedicați și sportivi care au învățat ce înseamnă să duci tricolorul până pe podium.
Dintre rezultatele internaționale, câteva merită amintite pentru a arăta dimensiunea muncii de la Olimpia:
– Denis Laurean Popescu, înotător format aici, a obținut o medalie de aur și una de bronz la Campionatele Europene și urmează să concureze la Campionatele Mondiale de Înot, alături de David Popovici;
– Luis Manuel Lauret Rodriguez, haltere – două medalii de bronz la Europene și o medalie de argint la Mondiale;
– Rareș Dincă și Theodor Buligescu, în sporturile de iarnă, au urcat pe podium la competiții continentale;
– Andreea Podărică, Roxana Bănuță, Ren Hamakawa și Sorin Baciu au reprezentat cu succes România la Campionatul European de Karate Tradițional.
Sunt doar câteva exemple, suficiente însă pentru a arăta amplitudinea fenomenului Olimpia.
O fabrică de campioni, nu de aparențe
De-a lungul anilor, din sala clubului au plecat sportivi care au devenit nume importante în sportul românesc. Mulți dintre ei și-au început cariera pe pista de la Vitan sau în sălile din Iancului, acolo unde antrenamentele se țin indiferent de vreme sau buget.
Olimpia nu produce vedete, ci caractere. Aici, fiecare generație moștenește un model de lucru bazat pe respect, echilibru și încredere în munca zilnică. Este una dintre puținele structuri care a reușit să păstreze legătura între sportul de performanță și educația tinerilor.
Bazele sportive – terenurile unde se clădește performanța
Fiecare medalie cucerită își are originea într-un spațiu de antrenament. În cazul Olimpiei, vorbim despre trei centre care, împreună, formează un veritabil sistem de pregătire.
Baza Iancului – inima clubului, locul unde se antrenează secțiile de haltere, arte marțiale, atletism și altele. Aici s-au format generații întregi de sportivi. Spațiile nu sunt luxoase, dar au ce lipsește multor arene moderne: spirit.
Baza Vitan – adaptată pentru ciclism, atletism și antrenamente în aer liber. În ultimii ani, a fost reamenajată și e în pregătiri pentru a răspunde cerințelor actuale ale sportivilor de performanță.
Baza din Sectorul 4 – un proiect reluat cu efort și răbdare, destinat tinerilor sportivi. Este simbolul unei extinderi firești: Olimpia își duce spiritul și în alte cartiere ale orașului, semn că tradiția nu trebuie să fie statică.
Fiecare dintre aceste spații funcționează ca un laborator al viitorului sportiv românesc. În ele se adună mii de ore de muncă, sacrificii și vise.
Managementul – echilibrul dintre trecut și prezent
În ultimii ani, clubul a trecut printr-o serie de schimbări de conducere, dar direcția generală a rămas aceeași: performanță și seriozitate. Fiecare manager care a condus instituția a adăugat o cărămidă la consolidarea imaginii Olimpiei. Rezultatele din 2025 nu sunt doar ale sportivilor, ci și ale unei echipe administrative care a înțeles că sportul se conduce prin rigoare, nu prin declarații.
Acest echilibru între tradiție și profesionalism a permis clubului să își păstreze stabilitatea într-o perioadă complicată pentru sportul de stat. Nu s-a vorbit despre scandaluri, ci despre medalii. Iar într-un climat atât de zgomotos, liniștea performanței e cel mai bun argument.
Olimpia – un patrimoniu al capitalei
CS Olimpia București nu aparține doar sportivilor săi. Aparține orașului. Bucureștenilor care și-au dus copiii acolo pentru primele antrenamente, părinților care au învățat ce înseamnă răbdarea, antrenorilor care au rămas credincioși unei meserii tot mai rare.
Dincolo de medalii și trofee, clubul reprezintă o moștenire morală. Un exemplu că performanța se poate construi cu mijloace decente, fără artificii, fără scandaluri. De aceea, orice discuție despre „administrare” sau „gestionare” a clubului trebuie purtată cu respectul cuvenit unei instituții care a dat României sute de campioni.
În jurul acestor baze și medalii se poartă, discret, și alte conversații – unele mai puțin despre sport și mai mult despre oameni. Dar până când acestea vor ieși la suprafață, Olimpia își vede de treabă: antrenează, educă, formează.
Ultimul rând dintr-o poveste care continuă
CS Olimpia București nu e doar o instituție sportivă; e un capitol viu din istoria Bucureștiului. De 77 de ani, numele său înseamnă perseverență și echilibru. Când alții au schimbat drapelul pentru oportunități, Olimpia a rămas constantă.
Medaliile nu sunt doar statistici. Ele sunt memoria muncii, a seriozității și a devotamentului. Și poate tocmai de aceea, într-un oraș unde totul se vinde și se negociază, aceste medalii par brusc prea valoroase.
Într-o zi, vom înțelege cu adevărat ce a însemnat să păstrăm un asemenea loc neatins de impostură. Până atunci, Olimpia continuă să scrie istoria sportului românesc – zi de zi, antrenament după antrenament.
