Victor
Ponta greşeşte. Roşia Montană Gold Corporaton ste un proiect care s-a
fâţâit prea mult. După cincisprezece ani de tergiversări, se impune o
soluţie! Atitudinea echivocă a primului ministru este profund
dăunătoare. Semnez, da’ votez împotrivă, respingere urgentă a
proiectului de lege şi în Senat şi în Camera Deputaţilor, garantează
Zgonea, da’ să vedeţi ce prăpăd de bani urmează după… ce-i asta? Un
puseu de orgoliu pueril.
Victor Ponta a simţit, corect, că a ieşit în decor cu declaraţia
care exprima o non-poziţie a sa personală şi a întregului PSD, care a
fost sancţionată, prompt şi dur de Crin Antonescu, cel care i-a forţat
pe liberali să adopte o decizie de respingere a proiectului RMGC trimis
în Parlament de Cabinetul Ponta. De aici încolo a început o sarabandă de
acuzaţii şi ironii din partea social-democraţilor, greu de înţeles.
Ilie Sârbu a spus că preşedintele PNL face pe „fata mare”, vrând să
puncteze faptul că Antonescu ştia de costurile respingerii proiectului
Roşia Montană. Chiar şi aşa, ce legătură are una cu alta? Victor Ponta a
acuzat astăzi în conferinţa de presă „decizia politică” pe care au
luat-o liberalii înaintea unor dezbateri în USL. Carevasăzică pe Ponta
nu-l deranjează în primul rând respingerea proiectului ci faptul că PNL a
luat o decizie de capul său. Astăzi avea o figură foarte serioasă
anunţând că „probabil proiectul nu va trece”, fiind mai degrabă supărat,
şi prezentând nişte date care puneau într-o lumină favorabilă RMGC.
Taxele de mediu, ecologizarea, în cazul respingerii proiectului, ne va
costa 150 de milioane de euro, ne anunţa cu părere de rău
prim-ministrul. Aceeaşi persoană care ne anunţa, ferm, că în calitate de
deputat va vota împotriva RMGC.
Să fim bine înţeleşi! Crin Antonescu
trăieşte clipă de clipă doar pentru a ajunge preşedintele României.
Relaţia cu Victor Ponta şi PSD este doar calcul pragmatic. |ntors
dintr-un super concediu a constatat că i-a scăzut cota politică.
Surpriza cea mare abia uma să vină. Confruntat cu o nominalizare la
Ministerul Transporturilor, Crin Antonescu s-a trezit în faţa unui
Victor Ponta cu braţele încrucişate în sân, care, cu superioritate,
zicea ăla da, ăla nu. Când împotriva lui Ovidiu Silaghi s-a demarat
umărirea penală, cu doar câteva zile înainte de nominalizare, Victor
Ponta aştepta tăcut şi răbdător retragerea candiaturii în timp ce Crin
Antonescu vitupera împotriva lui Traian Băsescu, DNA şi ANI. Dar culmea a
fost atinsă atunci când la Nini Săpunaru, propunerea fermă a lui Crin
Antonescu, şi prezentată în detaliile culiselor, Victor Ponta a strâmbat
din nas, i-a transmis preşedintelui PNL un fel de „mai încearcă”, şi
l-a obligat pe acesta să ezite în faţa BPN şi s-o accepte pe Ramona
Mănescu, cea pe care o gratulase cu îngăduinţa sa premierul.
Acum, cu
Roşia Montană, a venit timpul răsplăţii. Crin Antonescu l-a pus pe
Victor Ponta într-o postură ridicolă, ezitantă, de genul „aş vrea dar nu
ştiu cum”. Nimic nu-l poate opri pe Victor Ponta să susţină proiectul
pe care l-a semnat. Poate doar declaraţia că el este împotriva RMGC doar
pentru că este susţinută de Traian Băsescu şi atunci cu siguranţă e
ceva rău… Dar dacă s-a răzgândit poate să facă public lucrul acesta.
Or, nu! Victor Ponta vrea consultări, dezbateri. Adică, după
cincinsprezece ani s-o luăm de la capăt, ca-n Caragiale, să se schimbe
dar să nu se modifice nimic.
Problema are două cauze. Una este cea a
lobby-ului extrem de susţinut pe care l-a făcut Gabriel Resources. A
cărui patron înţeleg că e în anchete privind multiple infracţiuni
financiare. Cea de a doua cauză, care este şi cea mai mare, este că
Victor Ponta, mânat de un orgoliu exagerat şi de nişte calcule
politicianiste, nu vrea să abandoneze lupta asta pe care deja a
pierdut-o. |n loc să-i lase pe liberali în pace cu votul lor
„împotrivă”, şi să ia o decizie în privinţa partidului pe care-l
conduce, continuă un scandal ca un om care nu se poate adapta liniştii
după ce s-a încheiat o ceartă. Cu ministerul Transporturilor, Crin
Antonescu „şi-a furat-o” în tăcere, mormăind ceva despre ANI, DNA şi
coabitare, dar şi-a dat seama că a contiuna cu văicărelile l-ar pune
într-o postură de om slab, incapabil de a îndura înfrângeri. Victor
Ponta nu ştie să piardă.
