Achitare. Aceasta este soluția în dosarul fostului premier Călin (Constantin Anton) Popescu-Tăriceanu.
Ieri, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat vizavi de acuzațiile aduse lui Tăriceanu de procurorii anticorupție, hotărârea putând fi însă atacată „cu apel în termen de 10 zile de la comunicare”:
„Achită pe inculpatul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu pentru comiterea infracțiunii de luare de mită. Achită pe inculpatul Petru Berteanu pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită.
Ridică măsura sechestrului asigurător luată în cauză asupra imobilelor aparținând inculpatului Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu; măsura sechestrului asigurător luată în cauză asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului Petru Berteanu; precum și măsura sechestrului asigurător luată în cauză asupra bunurilor mobile și imobile aparținând numitului Teodorescu Ștefan Bogdan, așa cum acestea au fost menținute”.
De altfel, la momentul în care era acuzat oficial, Tăriceanu se declara nevinovat: „Vreau să precizez este că acest dosar pleacă de la o serie de premise false, eronate și aberante, și anume că, în perioada în care am condus Guvernul României, Guvernul a emis o serie de HG-uri care să favorizeze o anumită companie”.
În acest dosar, Tăriceanu a fost inculpat alături de Petru Berteanu, fost consilier prezidential. În martie 2021, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate celor de corupție comunicau că Tăriceanu, pe când era prim ministru, „ar fi pretins (în cursul anului 2007) și ar fi primit (în cursul anului 2008), în mod indirect, de la reprezentanții unei companii austriece, foloase materiale în valoare de 800.000 USD, constând în plata unor servicii de consultanță, în schimbul exercitării atribuțiilor sale în așa fel încât să fie adoptate o serie de hotărâri favorabile companiei, respectiv hotărârile de Guvern nr. 199/2008, 634/2008, 1193/2008 și 1451/2008.
Fapta de pretindere a prim-ministrului Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu s-ar fi realizat, în perioada aprilie – mai 2007, în mod indirect, prin intermediul unui om de afaceri (trimis în judecată în anul 2019 pentru complicitate la luare de mită), care ar fi solicitat în numele prim-ministrului un comision de 10% din valoarea actelor adiționale/plăților la un contract comercial derulat de compania austriacă, în schimbul adoptării hotărârilor de guvern care urmau să permită acest lucru, conform intereselor companiei.
Fapta de primire de către prim-ministrul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, în cursul anului 2008, în mod indirect, s-ar fi realizat prin două acțiuni de primire (la 07.11.2008 a sumei de 500.000 USD și la 25.11.2008 a sumei de 300.000 USD).
Suma totală de 800.000 USD, reprezentând comisionul plătit de reprezentanții firmei austriece, prin intermediul unor companii offshore, ar fi fost folosită în beneficiul demnitarului, pentru acoperirea unor cheltuieli de campanie electorală, fiind transferată unei firme de consultanță.
În vederea confiscării obiectului infracțiunii de luare de mită, în cauză s-a dispus sechestru asigurator pe bunuri imobile aparținând suspectului Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton până la concurența sumei de 800.000 USD, echivalent în lei – 3.204.640 lei”
Până ca Berteanu să fie trimis în judecată în dosarul care ulterior s-a reunit cu cel al lui Tăriceanu, procurorii făceau publice date din anchetă. Iar la acel moment, se anunța că fusese dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale față de doi inculpați, printre care și Petru Berteanu, „la data faptei administrator al unor societăți comerciale”:
„În cursul anului 2007, inculpații Berteanu Petru și Marian Marius-Dorin au ajutat un înalt demnitar să pretindă, iar, în cursul anului 2008, să primească, în mai multe tranșe, foloase materiale de la reprezentanții unei companii austriece din domeniul IT, în schimbul exercitării atribuțiilor care îi reveneau în legătură cu adoptarea a patru hotărâri de guvern (ce priveau, printre altele, încheierea mai multor acte adiționale la un contract comercial derulat de companie ce avea ca obiect închirierea de către statul român a unor licențe IT).
În baza acestei înțelegeri, reprezentanții companiei au achitat un comision de 10% din valoarea sumelor încasate de la statul român, prin intermediul unor contracte fictive încheiate cu mai multe companii offshore.
Din foloasele respective, suma de 800.000 USD a fost folosită pentru stingerea unei datorii pe care demnitarul o avea către o firmă, reprezentând contravaloarea unor servicii de consultanță politică. În ceea ce privește presupusul autor al infracțiunii, există un impediment legal cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale”.
