Simona Grigore este psiholog sportiv, psihoterapeut. Este omul care aude „au”, la propriu și la figurat. A oferit un interviu Ziarului de Investigații. Ne-am propus să aflăm care sunt vulnerabilitățile oamenilor care fac performanță, mai ales în sport. De cele mai multe ori, sportivii ne sunt modele, pentru că îi vedem pe podium, nu etapă cu etapă spre performanță. Asta înseamnă și: stres, accidentări, eforturi financiare. Simona Grigore lucrează cu sportivi de performanță din toate domeniile.
Reporter Ziarul de Investigații– Cum a apărut specializarea „psiholog sportiv” pentru tine?
Simona Grigore-Lucrând într o clinică cu specific de Ortopedie și Recuperare medicală, foarte des frecventată de sportivi din toate disciplinele, am luat contact cu implicațiile nevăzute și neștiute de publicul larg pe care le presupune înalta performantă. M-a fascinat să descopăr din ce este alcătuită acea putere interioara de care are nevoie fiecare că să evolueze și mai ales cum poate fi ea crescuta într-atât încât sportivul să își atingă maximul de echilibru intre minte, corp și emoții, exact în momentele cheie. Am studiat psihicul uman atât în cadrul unei scoli de formare româno-britanice, cât și în cadrul unui masterat cu specific sportiv. Dar, cel mai mult a contat studiul și lucrul direct cu sportivii de performanță.
Reporter Ziarul de Investigații– Poți să spui câteva diferențe/asemănări dintre sportivul de performantă/omul care face performanță și populatia generală?
Simona Grigore-Începem de la spațiul de lucru care pentru populația obișnuită este întotdeauna unul din cabinetele mele. Acolo caut să ofer un cadru securizant, confortabil. Sunt atentă la distanta dintre scaune, temperatură și cadrul general.
Cu sportivii de performanță pot lucra direct pe stadion, înainte sau după antrenament, în sala de forță, pe covorul de gimnastica sau în camera de hotel înainte de o competiție foarte importantă, din cauza că aceștia nu își permit „luxul de timp” să facă o deplasare până la cabinet sau nu există posibilitatea unui spatiu dedicat în deplasare.
„Lucrul cu trauma” poate afecta cariera unui sportiv de performanță”
Dacă la un om cu activități obișnuite lucrul cu trauma poate fi folosit, la un moment dat, în procesul terapeutic, la un sportiv de performantă o asemenea abordare ar putea să pericliteze iremediabil un moment- cheie din cariera sa și obiectivele de lucru sunt cu totul altele.
Excepție fac cazurile cu episoade depresive majore ale sportivilor în care chiar nu se mai poate accede către performantă, dacă nu curățam, restructuram și reorganizam ceea ce a dus la afecțiunea respectivă. Altfel, focusul cu sportivii este pe maximizarea resurselor și căutarea de soluții pe ceea ce nu funcționează la capacitate optima în antrenamente și competiții.
Reporter Ziarul de Investigații–Care sunt cele mai des întâlnite vulnerabilități ale oamenilor care fac performanță în orice domeniu? Din experienta ta, evident.
Simona Grigore- Recunoașterea și aprecierea celor din jur, atât a persoanelor apropiate cât și din partea publicului larg. Indiferent de vârstă sportivului, fiecare caută să vadă cine îi este alături, cu ce cuvinte, ce mesaje primește, reacția sălii, dar mai ales a antrenorului și a familiei. Uneori, o privire într-un anumit fel, din partea unei persoane importante, poate să facă diferență dintre o medalie și un abandon de concurs.
Reporter Ziarul de Investigații- Când ajunge un sportiv la tine în cabinet? Care e media de vârstă a sportivilor cu care lucrezi?
Simona Grigore-În momentul acesta, cea mai mică sportivă cu care lucrez are 11 ani și are o performantă remarcabilă la categoria ei de vârstă și ca vârstă maximă cu care am lucrat până acum este 32 de ani.
„Sportivul are nevoie de terapeut și după retragerea din activitate”
Menționez că este esential lucrul cu un terapeut și după retragerea din activitatea sportivă, indiferent de motive, fericite sau nefericite, înainte de vreme sau la momentul potrivit. Acesta este un alt capitol important din viață unui sportiv de performantă.
Motivele pentru care apelează la serviciile mele sunt diverse și ne putem întâlni când sportivul deja este într-un stadiu delicat cum ar fi blocajele în evoluție, tulburări obsesiv compulsive (practicarea excesiva a anumitor ritualuri precompetitionale), nivel de anxietate crescut care afectează capacitatea de concentrare, atacuri de panică, tulburări psihosomatice (dureri de stomac, voma, amețeală, afecțiuni ale pielii, etc.) sau în stadii incipiente ale performanței sportive în care ceea ce se dorește este training mental și suport în dezvoltarea individuală, relațională și de echipă.
Reporter Ziarul de Investigații- Ți s-a întâmplat să lucrezi cu sportivi de performanță care, din punct de vedere tehnic au făcut totul, dar s-au accidentat/ au eșuat din cauza faptului că psihic au „cedat”. Dacă da, care ar fi prima ta recomandare ca specialist?
Simona Grigore -Întotdeauna în evoluția unui sportiv este extrem de important să lucrez atât cu acesta, cât și cu părinții și cu antrenorul când vorbim de un minor. În cazul adulților, rămâne cu siguranță mereu activa relația cu antrenorul fară de care nu se poate ajunge la a atinge maximul de potențial.
„Când psihicul a cedat, implicit și corpul acestuia. Există risc crescut de accidentare și din cauza unui entuziasm foarte mare”
Dacă vorbim despre cazurile extreme când psihic sportivul a “cedat”, atunci și tehnica are de suferit și implicit corpul acestuia. Atunci, există un risc crescut de accidentare. Se poate și în urma unui entuziasm foarte mare,din dorința de a demonstra, sportivul să facă greșeli tehnice și să se accidenteze sau să sufere diverse leziuni, întinderi musculare etc.
„Cheia este echilibrul”
De aceea, cheia este găsirea acelui echilibru între minte, corp, emoții specific fiecăruia în parte în funcție de personalitatea lui.
Antrenamentul mental are rolul de a îl ajuta pe sportiv să se deconecteze de la neliniștile din viață personală și să se concentreze în “aici” și “acum” la partea profesională ca și când în intervalul de timp respectiv nimic altceva nu este mai important decât ceea ce face. Obiectivele lui, atât pe termen scurt cât și pe termen lung, primează.
Reporter Ziarul de Investigații– În cazul gimnastelor, în toată lumea, am văzut retrageri cu „cantec’. Unele ajung să-și urască antrenorii, să nu își mai amintească în mod plăcut de cantonament, Federatii. De regulă, pleacă de foarte mici de acasă, la pregătire. Din experienta ta, gimnastica de performantă are o particularitate față de celelalte sporturi și toti cei implicati ar trebui să se consulte cu un psiholog sportiv înainte să vorbească despre medalii și competiții?
„Oamenii sunt diferiți și experiențele sunt trăite altfel de fiecare”
Simona Grigore- Am văzut gimnaste care se reîntorc cu plăcere în sala de gimnastică și cu dor față de antrenorii pe care i-au avut. Am întâlnit și cazuri care nu au vrut să se mai întoarcă niciodată. Oamenii sunt diferiți și experiențele sunt trăite altfel de fiecare.
Din experiența mea, nu există o particularitate în gimnastica de performantă fata de celelalte sporturi. Am întâlnit și balerine foarte fericite cu ceea ce fac și altele nefericite în prag de a renunța.
În orice alt sport este la fel. Sunt mulți factori care influențează experiențele și percepția fiecăruia fată de sport, performantă și antrenori.
„Nu doar corpul are nevoie de antrenor, ci și psihicul!”
Orice om care vrea să facă performanță, indiferent că vorbim de sport, pian, fizică și orice altceva, are nevoie de un antrenor pentru corpul lui și de un altul pentru psihicul lui, cel din urmă este un terapeut pregătit în psihologia performantei
Reporter Ziarul de Investigații –Am auzit foarte des fraza: „visul copilului meu este să ajungă ca Nadia Comăneci”, în cazul părințillor, în special al mamelor. E posibil ca părinții, involuntar, să proiecteze propriile lor aspirații asupra copiilor și, astfel, să se ajungă la presiune în cazul micuțelor gimnaste?
Simona Grigore- Riscul ca părinții să își proiecteze propriul vis pe copiii lor există întotdeauna și în sport, și în orice domeniu apreciat de aceștia, cu atât mai mult cu cât au avut un idol sau o persoană pe care au admirat-o foarte mult într-o anumită perioadă. Este important ca fiecare om să aibă șansa să descopere despre sine ce i se potrivește cel mai mult în viață să trăiască tot pentru sine, prin propriile forțe, pasiunea.
Reporter Ziarul de Investigații-Cum ar trebui să identificăm dacă în mod real ne dorim să facem sport de performanță?
Simona Grigore-Prin a observa nivelul de motivație și atitudinea în momentele critice. Tendința este de renunțare sau de a cauta soluții și resurse?
Ziarul de Investigații-Orice om poate face performanță, în sport sau în orice alt domeniu? Adică, reusim asta, dacă ne setăm în minte acest obiectiv?
„Nu orice om poate face performanță”. Psihologul sportiv Simona Grigore spune de ce mai este nevoie
Simona Grigore –Nu este suficient doar să ne setăm un obiectiv, este mult mai mult de atât. Nu orice om poate să facă performanță.
De exemplu, în sport contează foarte mult calitățile motrice pe care unii le au foarte dezvoltate, dar nu există pasiune și alții le au mai puțin dezvoltate dar compensează foarte mult cu munca și dorința excesivă de a reuși. Pot spune că un element determinant în performanta în orice domeniu este pasiunea pentru domeniul respectiv.
Reporter Ziarul de Investigații– Cum ti se pare că privesc instituțiile sportive din România rolul psihologului sportiv?
Simona Grigore- În ultima perioadă, rolul psihologului în general este mai ușor acceptat și prejudecățile s-au mai diminuat, chiar daca mulți încă nu fac diferența între psiholog, psihoterapeut și psihiatru. În particular, în instituțiile sportive sunt persoane care apreciază și caută prezenta psihologului, atât antrenori, sportivi cât și președinți de federații.
Dar, sunt și persoane care încă nu au încredere în importanta contribuției unui psiholog specializat în psihologia sportului și consideră că așa cum s-a făcut performanță până acum se va face și de acum înainte.