Petre Daea, fost ministru al Agriculturii în vremurile PSD, mereu în mijlocul fermierilor, țăranilor și cine știe pe unde, nu se poate debarasa de vechile obiceiuri. Cum vede un lan cu vreo cultură, Daea nu se poate abține să nu intre plin de entuziasm pentru a fi mângâiat de plante și, poate, printr-un noroc, să dea peste oameni cu care să discute nimicuri și să îi ajute cu nimic, practic. Așa a fost și în weekend, când fostul ministru era în plimbare prin județul Mureș și a zărit un lan de grâu, pe care nu s-a putut abține să nu îl verifice la spic. A coborât, a aflat și apoi a povestit pe Facebook ce se întâmpla.
„Fermier în alertă!
Din totdeauna lucrătorii pământului s-au confruntat cu mari greutăți. Unele văzute și măsurate, altele nu.
Pentru toate au căutat soluții, găsindu-le ori ba, dar nu s-au dat bătuți și au mers înainte lucrând pământurile și asigurând hrana tuturor.
Vremurile grele și capriciile naturii nu i-au oprit, ci dimpotrivă i-au îmbărbătat.
Mergând pe ogoarele țării, am oprit în comuna Lunca, județul Mureș. Grâul nerecoltat mi-a atras atenția. Curios, din interes agronomic, am zăbovit pentru a înțelege ce se întâmpla. Trecând canalul de la marginea șoselei, am intrat în lanul de grâu, văzând și căutând răspunsul întrebării de ce nu a fost recoltat, cu toate că ajunsese la maturitate, iar timpul permitea secerișul.
Verificând lanul, am zărit lângă cultura de floarea soarelui, vecină cu lanul de grâu, chipul unui om istovit de muncă, ce arunca în sus petardele disperării.
Am pornit în acea direcție. La scurt timp am fost reperat, întrebându-se cu glas tare dacă vede bine.
Confirmând că imaginea este corectă, am pornit unul spre altul, eu urcând, el coborând panta terenului. Salutându-ne bărbătește, protejându-ne cu grijă, am intrat în dialog rapid cu iscusitul fermier Silviu Coman, care păzea cultura de floarea soarelui de atacul nemilos al porumbeilor sălbatici.
O cultură ca la carte, cu densitate, curată și uniformă, dar care nu a ajuns la maturitate pentru a putea fi recoltată.
Roadele muncii iscusitului fermier constituiau atracția pasărilor care, precum avioanele fără pilot, aterizau pe capitolele de floarea soarelui, luându-i din mână o parte din rodul muncii lui.
Disperat, apela prin telefon la ajutorul familiei pentru a ține în aer norul de păsări.
Bucuria întâlnirii a fost reciprocă, iar umbra de regret împărtășită am destăinuit-o preț de câteva minute, aflând în dialogul purtat, că lanul de grâu nerecoltat aparține altui fermier, și este în picioare și acum, așteptând încolțirea în spic pentru a fi valorificat prin distilare.
Iată că disperarea vine din orice și de oriunde.
Natura dă, dar și ia.
Eu am putut doar să-i dau salutul de respect pentru ceea ce face el și fermierii români.
Disperările sunt multiple, trebuie să le înțelegem și să nu uităm să fim tot timpul alături de acești făuritori de hrană ai țării.
Alerta lor este și a noastră”, atrage atenția Daea, fără soluții sau concluzii concrete.
