Liderul ALDE nu suflă o vorbă despre ceea ce s-a întâmplat ieri, când deputații formațiunii au trecut cu totul în grupul PSD. Probabil nu are încă o opinie pertinentă și convingătoare sau poate este momentan ocupat să analizeze un domeniu de interes în acest momente: economia țării. Călin Popescu Tăriceanu își propune așadar o analiză pe principiul „adevărat/ fals”, în ceea ce privește fondurile alocate de Comisia Europeană. Tăriceanu este sceptic că România va primit bani în timp util, însă are câteva soluții.

Dacă ne luăm după ce spun propagandiștii guvernului, România este pe cale să înregistreze cel mai mare succes de la intrarea în UE: să primească a șasea alocare din aceste ajutoare și împrumuturi. Celor care pun asta pe seama influenței liderilor români le spun doar atât: dacă o să primim a șasea alocare este pentru că suntem a șasea țară ca mărime (populație și suprafață) din UE. Deci, lăsați-o mai ușor cu bătutul pumnilor în piept.

Deci, care e realitatea? UE lucrează la un pachet de 750 de miliarde de euro, pachet compus din 500 de miliarde fonduri nerambursabile și 250 de miliarde sub formă de împrumuturi. O groază de bani, cum se zice la noi! Din aceste sume România ar trebui să primească 19,62 miliarde granturi și 11,59 miliarde sub formă de împrumut.

Viitorul sună bine, zice reclama. Mergând mai în profunzime vedem că nu totul este atât de roz. Așa cum remarcă și Octavian Știreanu în excelenta sa analiză, acești bani există doar pe hârtie. Până când ei vor exista fizic va trece ceva timp, iar până când ei vor ajunge la cei care au nevoie va trece și mai mult. Știm cu toții cât de dificile și consumatoare de timp sunt negocierile politice la Bruxelles motiv pentru care împărtășesc opinia dlui Știreanu că banii se vor vedea, cel mai devreme, în 2021 (cei care reprezintă un împrumut) și grosul sumelor va veni prin 2023. Dacă ne gândim că 2024 este un an electoral pentru Parlamentul European are foarte mult sens să ne gândim că momentul când vor veni banii va fi bine corelat cu acea campanie electorală.

Pentru a grăbi procesul de repornire a economiilor, propunerea mea este ca măcar pentru suma care se va da drept împrumut statele să aibă opțiunea să-și facă propriile împrumuturi, garantând cu sumele pe care urmează să le primească de la UE. Un fel de garanție suverană dată de UE. Asta ar scurta, cred eu, traseul aprobărilor, ar flexibiliza modul în care ei pot fi cheltuiți și ne-ar aduce mai aproape de momentul când banii ar intra în economie. Timpul contează.

În cazul României această soluție are un mare inconvenient și anume un ministru de finanțe slab care reușește să ne împrumute la cele mai mari dobânzi din Europa. Asta înseamnă că vom da înapoi mai mulți bani. Între două rele, a sta după birocrația europeană și națională sau a-l lăsa pe Cîțu să ne împrumute la dobânzi exorbitante, care ar fi răul cel mai mic? Îmi este greu să aleg. De fapt, aleg a treia opțiune, un guvern fără Cîțu&friends!”, este de părere liderul ALDE.