De mâine ar trebui să se redeschidă școlile. Grădiniță, gimnaziu sau liceu, luna mai este luna cheie pentru învățământ.
A trecut Paștele, a trecut și vacanța și, cel puțin, în teorie, școala va începe cu două scenarii, după cum anunță și ministrul Educației.
În mai bine de un an de pandemie, școlile s-au închis, s-au redeschis, au funcționat în scenarii de diverse culori. Unii au fost, fizic, la școală, alții au uitat cum arată profesorii și colegii, mă rog, a fost un amalgam total. De proceduri, emoții și, cel mai important, de reproșuri.
Partea cea mai interesantă în tot tam-tam-ul cu învățământul românesc pe timp de pandemie e că nu s-au isterizat foarte tare nici părinții copiilor de clasa a 5-a, nici cei de clasa a 8-a, nici măcar cei de a 12-a, pe care îi aștepta (sau îi așteaptă încă) Bacul. Cea mai vocală grupă de părinți a fost grupa mică. Adică cea a părinților de grădiniță.
Mămicuțe cu micuți care vor, musai, la grădi
A fost tragedie mare printre părinții de grădi, că nu mai pot micuții să socializeze și că e posibil să-și rateze viitorul, dacă nu se redeschid grădinițele, fizic.
Reluăm: ăia de clasa a 5-a schimbă forma de învățământ. Cei de a 8-a vor să ajungă, cât mai repede, la liceu, iar cei de liceu vor să ajungă la facultate. Ei se pot plânge că pierd materie, că e posibil să rateze anul, că socializarea e importantă. Mai ales pentru categoria (pre)adolescenți. Dar la grădiniță, ce pierd?
Cum să întindă mai cu spor plastilina? Cum să facă bețișoare cât mai arătoase? Ce zgomot fac animalele de la fermă?
Îmi pare rău pentru părinții care au impresia că lucrurile astea nu se pot învăța decât la grădiniță. Sunt lucruri elementare, pe care i le poți preda ”micuțului” și tu, cu pixul pe hârtie. Sau arătându-i animalele, pe Animal Planet. Sau jucându-te cu el. Nu e nevoie să se ducă la grădi, să facă schimb de virusuri cu alți copii, pentru un minimum de educație.
Că n-ai timp de el, că ai un loc de muncă, asta e cu totul altă poveste. Dar nu e treaba statului să facă pe dădaca. În plus, a fost și legea aia, cu părintele care poate sta acasă, să aibă grijă de comoară, în timp ce celălalt muncește. Sau bunici. Vecini. Bonă. Posibilitățile sunt nelimitate.
Dar cum socializează micuțul, dacă nu la grădiniță?
Simplu: la nivelul minim de socializare, cu părinții. Că nu-l suporți să facă scandal 12 ore pe zi, și preferi să-l audă ăia de la grădi cum face gălăgie e, din nou, doar problema ta.
Să fim serioși: e mic, nu știe prea bine cum stă treaba cu distanțarea, dezinfectarea și nestrănutatul pe alte persoane. Poate fi purtător de virusuri, doar că la nivel mai mic. Când aduni mai mulți purtători mici, poți face măcar unul mai mare. Matematic vorbind.
Nu e tragedie dacă ”pierde un an de grădiniță”. Nici dacă pierde doi nu e mare problemă, că-l poți învăța să citească acasă. Să adune bețișoare și ce mai fac ăștia mici, până la clasa pregătitoare. Și, după cum spune și reclama, ”pentru sănătatea mentală a copilului dumneavoastră, petreceți cât mai mult timp împreună cu el”.
Se redeschid școlile. Dacă se schimbă paradigma, prevăd scandal la grădinițe, din nou
Sincer, sper ca numărul de persoane vaccinate să crească. Să ajungem la nivelul acela, în care închiderea școlilor (fizic) să nu mai reintre în discuție. Să revenim, cât mai repede, la normalitatea de dinainte de pandemie. Dar, dacă părinții nu se vaccinează, cadrele didactice refuză, și ele, vaccinarea, scenariile colorate își pot face, din nou, apariția.
Și nu știu de ce tind să cred că cei care se vor plânge cel mai mult vor fi (iar, din nou, în mod repetitiv, redundant și zgomotos) tot părinții de pre-preșcolari. Pentru că încă n-au învățat să socializeze (îndeajuns de mult, de calm și de eficient) cu propriile odrasle.
