România încă nu a atins pragul critic în pandemia de coronavirus, prag pe care specialiștii spun că îl așteaptă undeva în jurul Paștelui, însă veștile privind asistența medicală care poate fi oferită în caz de nevoie nu sunt foarte încurajaoare. În acest vid și în jurul lipsurilor din sistemul medical, prea mic pentru a face față unui aflux de persoane infectate cu COVID-19, Călin Popescu Tăriceanu vine cu o idee: ce-ar fi dacă în complexul Romexpo s-ar organiza un spital?
„In urma cu cateva zile i-am vazut pe toti mai marii nostri in vizita la un spital militar de protocol ridicat repede ca sa poata sa-si faca ai nostri conducatori poze pentru televizuni. Spitalul are 162 de paturi si, deci, poate gazdui 162 de pacienti. O sa spuneti: mai bine asta decat nimic si poate aveti dreptate. Dar sa va spun ce cred eu ca ar fi putut sa faca cei 7 magnifici in loc sa stea buluc la taiat panglici.
Sa se ia de mana unul pe altul, ca vad ca nu umbla decat in haita, si sa mearga sa vada pavilioanele de la Romexpo (asa cum se intampla in Spania cu salile de sport sau in Italia). Acest complex are, pe langa pavilionul central, vreo 10-12 pavilioane mai mici dar suficient de mari ca sa primeasca fiecare sute de paturi de spital. Ele stau goale in vreme ce spitalele gem de bolnavi si cei care sufera de apendicita primesc la pachet si un coronavirus.
In acest complex expozitional se poate organiza, in conditii de siguranta, cel mai mare si mai complex spital pe care Romania poate sa-l aiba. Trebuie igienizat si dezinfectat. Trebuie compartimentat si dotat cu echipamente. Trebuie facute locuri de cazare si odihna pentru personalul medical.
Aceasta zona are parcari uriase si spatii de depozitare fara numar. Se poate amenaja intr-un pavilion cea mai mare bucatarie care s-a inventat in Romania. Aduceti toti bucatarii din Bucuresti, care astazi stau cu restaurantele inchise. Aduceti toate camerele frigorifice care acum stau goale prin diverse depozite. Aduceti toti furnizorii de medicamente sub acelasi acoperis ca sa fiti siguri ca nu va lipsi nimic. Aduceti armata sa securize perimetrul. Nimeni nu intra, nimeni nu iese. Sa va mai spun?
Toate astea se puteau face pana acum daca conducatorii nostri ar fi si gandit nu doar ar fi mimat munca. Daca ar fi facut asta poate astazi gravidele nu ar mai fi in pericol sa-si nasca copii direct cu coronavirus sau cei cu dializa nu ar fi sacrificati pe capete.
Bucuresti – Ilfov are peste 3 milioane de locuitori. “Multumita” strategiei falimentare de a lua “masuri graduale” in loc de a taia coada cainelui dintr-o data, vom fi norocosi daca doar 10% dintre noi ne vom imbolnavi. Astea inseamna vreo 300.000. Sa fim optimisti si sa spunem ca doar 10% dintre cei infectati vor fi in stare grava si vor avea nevoie de spitalizare adica vreo 30.000 de bucuresteni.
Daca ne uitam la ce s-a intamplat in Italia si Spania și la ce ne comunica specialistii, probabil ca mai avem 2-3 saptamani pana la varful crizei. Acela va fi momentul in care spitalele si personalul medical vor intra in colaps, cand oamenii vor sta pe jos si toti vom plange. Inca nu e tarziu ca intr-un efort supraomenesc sa se mai poata organiza spatii, ca pavilioanele expozitionale, in spitale ad hoc. Dar asta inseamna sa o lasam cu vizitele si apelurile inutile la televizoare si sa va puneti mintea la contributie. Modelul ROMEXPO poate fi extins peste tot in Romania unde exista Sali de sport sau alte spatii care pot fi amenajate. Asta va lasa locuri in spitale si pentru cei care au alte boli. De fapt cei cu alte boli sint cei mai expusi pentru ca organismul lor, deja slabit, nu mai rezista la lupta cu virusul.
Sa nu uit! Daca tot o tineti cu apelurile la populatie mai bine faceti apel la doctorii si personalul medical care sunt la pensie. Rugati-i sa vina sa ajute! Avem nevoie de ei, iar nevoile o sa fie si mai mari, deci este nevoie de toate resursele umane pe care le putem gasi. Dar nu va ganditi ca oamenii o sa vina atata timp cat nu o sa le dati materiale de protectie si stimulentele necesare.
Deci, nu va mai criticam. Va invatam. Urechi sa aveti”, scrie Tăriceanu.
