Telegondola Sinaia, pericol pe cablu

Încă de la inaugurare, telegondola din Sinaia a pus în pericol viaţa turiştilor. Dincolo de scandalul dintre Primărie şi firma de leasing, telegondola a avut mari vicii de construcţie: stâlpi înclinaţi, fundaţii turnate fără respectarea normelor legale şi prezoane lipsă.
Aflată acum în plin scandal financiar, disputată între Primăria oraşului şi firma de leasing care a finanţat-o, telegondola din Sinaia a fost încă de la inaugurare un real pericol pentru românii care au avut curiozitatea să încerce instalaţia. Jurnal de Investigaţii este în măsură să vă prezinte dovada incontestabilă a faptului că investiţia, care s-a ridicat la aproape opt milioane de euro, putea oricând să facă victime în rândul turiştilor, atât din cauza neglijenţei autorităţilor locale cât şi a firmei care a finanţat realizarea proiectului.
Dacă acum câteva luni aveai de gând să urci cu maşina pe drumul spre cota 1400, calea-întoarsă era singura opţiune, pentru că o bună bucată din şosea era ruptă. Nu de vreo viitură, ci de utilajele de construcţii, care au apărut în zonă pentru că aveau de refăcut piloni din structura de susţinere a telegondolei, care nu mai funcţionează din mai.
Dar ce s-a ascuns în spatele acestor lucrări de interveneţie asupra structurii de susţinere a cablurilor, la nici patru ani de la inaugurare? Timp îndelungat, telegondola, prezentată la inaugurare ca fiind cea mai modernă din România, ascundea, de fapt, mari vicii de construcţie, care, prin gravitatea lor, puteau pune oricând în pericol viaţa turiştilor. Societăţii Transport Urban Sinaia (TUS), firma Primăriei din localitate, nici nu i-a păsat că mai mulţi stâlpi care susţin cablurile, printre care se numară şi stâlpii cinci şi şase, s-au înclinat în timpul funcţionării instalaţiei, din cauza fundaţiilor ce nu au respectat rigorile în materie de rezistenţă. Pe lângă fundaţie, stâlpii aveau chiar şi prezoane lipsă(foto).

De altfel, calitatea construcţiei ar fi putut fi pusă sub semnul întrebării încă din luna decembrie 2007, de la inaugurare. Grupul de societăţi Dunărea IFN, care câştigase licitaţia pentru realizarea proiectului, nu deţinea la timpul respectiv autorizaţie din partea ISCIR, act care ar fi trebuit să ateste buna funcţionare a instalaţiei.

Primul incident

În urma unei licitaţii publice câştigate de grupul de firme Dunărea, la data de 20 decembrie 2006 s-a semnat contractul de leasing financiar nr. 26.452 pentru achiziţionarea unei telegondole.
În noiembrie 2009, în urma unei alunecări de teren pe fondul ploilor de toamnă, a apărut o deplasare a bateriilor de role la stâlpul 6. Instalaţia era în perioada de garanţie până în decembrie 2009. După inspecţie şi reglaj, departamentul tehnic de la Doppelmayr a confirmat că instalaţia poate funcţiona, iar ca măsură suplimentară de siguranţă specialiştii au solicitat monitorizarea lunară topografică a poziţiei fundaţiei stâlpului 6 pentru o perioadă de şase luni.
În mai 2010, în timpul unei furtuni puternice s-a rupt un copac şi a avariat stâlpul nr. 5. Conform art.7.2. pag.9 din Contract, TUS a informat locatorul, respectiv Dunărea SA, asupra situaţiei survenite, dar nu a dat comandă de reparaţii, care ar fi trebuit să se facă exclusiv pe cheltuiala acesteia din urmă. În noiembrie 2010, reprezentanţii Dunărea IFN SA au fost informaţi de TUS că, la verificarea anuală pentru reautorizare, s-a constatat deplasarea stâlpului 6 până la limita posibilă de reglaj. În atare situaţie, ISCIR a acordat autorizaţie numai pentru şase luni, deşi, în mod normal, autorizarea se face pe un an, şi a impus TUS să găsească soluţii pentru relocarea stâlpului.

Având în vedere că noua poliţă de asigurare despăgubea integral cheltuielile de relocare, Dunărea a început proiectul, care s-a făcut în baza unor studii topografice şi geologice pentru alegerea unei noi poziţii. Proiectul a început în mai şi, după recalcularea liniei, în luna iunie a rezultat necesitatea ca stâlpul 6 să fie relocat şi înălţat cu 7 m. A urmat proiectarea fundaţiei şi a celor trei tronsoane de completare a stâlpului, execuţia, montajul şi reglajele.
Telegondola este o instalaţie tip 8-MGD, realizată de firma austriacă Doppelmayer, are staţia de bază la altitudinea de 1.006 m şi staţia de vârf la 1.416 m. Lungimea traseului este de 1.385 m şi circulă cu o viteză de 6 m/s, având o capacitate de transport de 1.700 persoane/oră.

Inginerii financiare

Ciudat este faptul că Primăria Sinaia a făcut un contract de leasing pentru telegondolă, în loc de un contract de credit, preferând pentru accesarea finanţării investiţiei o firmă de intermediere, care îşi ia şi aceasta cota parte. Valoarea totală a investiţiei este de 7. 705.950 de euro, inclusiv TVA şi taxele aferente leasing-ului, Guvernul alocând pentru acest proiect 7.500.000 lei, restul de bani fiind investiţie a administraţiei locale.
„Primăria a semnat un contract de leasing nefiind atentă la toate clauzele contractului. Acum încearcă să arunce vina pe Instituţia Prefectului, pe cetăţenii din Sinaia şi să se exludă din această culpă. Dar, dacă se citeşte contractul, se va observa că Primăria era obligată să facă o serie de lucrări şi să întreţină această instalaţie în bune condiţii de funcţionare, încă de la început”, a spus prefectul de Prahova, Adrian Dobre.

Telegondola are reţeta “băieţilor deştepţi”. Astfel, se ia una bucată societate particulară, care oferă primăriei din oraşul Sinaia o telegondolă în leasing, la preţ piperat. Apoi, se face un un contract în care se stipulează că, în cazul întârzierii unei plăţi, societatea rămâne cu telegondola. Când vine vorba despre vreo rată, se suspendă plata pe un motiv ce nu se regăseşte în contract.
Cu toată armata de avocaţi, Primăria pierde procesul. Concret, în cazul nostru, la 30 septembrie a.c., TUS înregistra 90 de zile întârziere la plata ratei de leasing, în valoare de 300.000 de euro, fiind notificată de către Dunărea IFN în legătură cu rezilierea contractului şi iminenţa înstrăinării bunului. Cu alte cuvinte, directorul TUS a „omis” să plătească, timp de trei luni. Apoi, primarul Vlad Oprea convoacă Consiliul Local abia pe 26 octombrie, după ce a fost emisă o sentinţă executorie şi fără cale de atac, pentru a-i cere acordul pentru angajarea unei case de avocatură care să reprezinte interesele Primăriei în acest conflict…

Şicane la judecătorie

Primăria susţine că a achitat rata finală la timp, dar firma de leasing refuză să accepte plata, spunând că nu există bază legală, drept pentru care dispune de un ordin de executare silită. Judecătoria Sinaia a mai dat un pic de răgaz, dispunând, pe 23 noiembrie, cu o zi înainte de executarea silită, suspendarea provizorie a acesteia.
Potrivit încheierii de şedinţă, instanţa a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de TUS. Conform documentului, în cadrul şedinţei de judecată, firma care administrează telegondola a arătat că „Dunărea IFN SA a adus la cunoştinţa debitoarei faptul că intenţionează să vândă telegondola după intrarea în posesia acesteia pe calea executării silite, situaţie în care bunul nu ar mai putea fi recuperat de către utilizator de la pretinsa creditoare, existând şi riscul de a nu putea fi recuperate eventualele sume ce au fost achitate, deoarece societatea creditoare a obţinut rezultate financiare dezastruoase”.
Un alt argument invocat de TUS la Judecătoria Sinaia este că executarea silită ar fi ilegală, întrucât somaţia primită are în vedere executarea unui bun mobil, în condiţiile în care telegondola este un bun imobil. Primăria Sinaia ne-a precizat faptul că, în prezent, telegondola este achitată integral, ultima rată de leasing fiind plătită în avans, şi ca urmare a achitării integrale a instalaţiei, Primăria oraşului Sinaia a solicitat societăţii de leasing trecerea telegondolei în proprietatea sa.
„Am achitat şi ultima rată, în total 7,7 milioane de euro, bani proveniţi de la Guvernul României şi din bugetul local. Dintr-un contract de 7,6 milioane de euro, mai era de achitat o rată de 300.000 de euro, care trebuia plătită în iunie. Rata nu a putut fi plătită pentru că telegondola nu a avut încasări în ultima perioadă, în condiţiile în care, de regulă are, în medie, încasări de 200.000 de lei”, a precizat primarul Vlad Oprea, nevrând să intre în alte amănunte. De cealaltă parte, Costin Marian Frâncu, patronul Dunărea IFN, susţine că “mi-au virat banii pe ultima lună, pe repede înainte, dar le-am dat banii înapoi, ca sumă necuvenită, pentru că nu înţeleg cum au făcut ei plata fără factură”. Acesta a mai precizat că există posibilitatea ca, la finalul procesului, să mute instalaţia de la Sinaia.