Şefii ASE, implicaţi într-un scandal cu fonduri europene

Academia de Studii Economice (ASE) este cunoscută drept una dintre cele mai active instituţii de învăţământ superior în domeniul accesării fondurilor europene, destinate, în special, proceselor educative. Dacă multe dintre aceste proiecte au captat atenţia studenţilor dar şi a altor categorii profesionale, vă prezentăm cazul unui proiect care merită atenţia procurorilor.

ASE a anunţat deschiderea proiectului Academia de antreprenoriat bazat pe cunoaştere (AAC), începând cu 1 iulie 2010. Nimic nu anunţa problemele care aveau să apară în final, din mai multe motive.
Renumele şi prestigiul partenerilor din proiectul manageriat de ASE erau incontestabile, toţi fiind de prim rang: Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitatea de Vest din Timişoara, Economic&Business Research Centre şi Uniunea Generală a Industriaşilor din România – UGIR 1903. Proiectul, era cofinanţat din belşug, din Fondul Social European, cu 18.981.745 de lei (din care 18.171.317 lei nerambursabili) şi a favorizat, în trei ani, formarea şi consilierea a 2.500 de cursanţi pentru iniţierea de afaceri.
În conferinţa prin care s-a anunţat deschiderea proiectului, prof. univ. dr. Pavel Năstase, devenit ulterior rectorul ASE, a evidenţiat că proiectul propunea o abordare nouă a conceptului de antreprenoriat, un model bazat pe cunoaştere, diferit de cel tradiţional, fundamentat pe investiţii. Grupul ţintă este format din angajaţi, manageri, întreprinzători, persoane care doresc să iniţieze afaceri pe cont propriu.
Proiectul, demarat cu surle şi trâmbiţe, a fost iniţial un succes. Cursanţii au fost atraşi de faptul că prelegerile nu erau ţinute doar de profesori – teoreticieni, dar şi de reprezentanţi ai adevăraţilor antreprenori, precum industriaşii de la UGIR 1903, una dintre confederaţiile patronale reprezentative din România. Ioan Cezar Corâci a fost însă singurul care a apucat să ţină prelegeri la Academia de antreprenoriat, condiţia fiind ca orice expert care se adresa cursanţilor trebuia fie să facă studii de piaţă sau sectoriale, fie să fie măcar doctorand. „Am ţinut prelegeri la Bucureşti, Timişoara şi Cluj Napoca, cu participarea şi a altor membri din UGIR şi a şefilor de filiale”, îşi aminteşte Corâci.

Mizeria de la UGIR 1903

Agerpres 3622500 Coraci Opran1

În scopul derulării proiectului, UGIR1903 a deschis conturi, destinate exclusiv acestui proiect, la Trezoreria sectorului 1.
Între timp însă, organizaţia a fost zuduită de un uriaş cutremur, o luptă pentru putere şi diverse privilegii şi beneficii, care a dus la pierderea credibilităţii acesteia. În numai doi ani, numele organizaţiei industriaşilor români a trecut, de pe buzele Guvernului, ale sindicatelor şi ale reprezentanţilor societăţii civile, pe cele ale poliţiştilor din tot Bucureştiul care nu mai prididesc să cerceteze şi să verifice plângerile penale în care se toarnă reciproc grupările conduse de două persoane publice: profesorul universitar doctor Ioan Cezar Corâci şi fostul şef al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), generalul Marius Opran. Opran l-a alungat pe Corâci din palat şi din conturile UGIR, dar acesta din urmă se laudă că a câştigat mai multe procese în instanţă iar reînscăunarea sa efectivă ar fi doar o problemă de timp.
Dar să ne întoarcem către proiectul derulat cu ASE. Din cauza scandalului, Corâci nu a mai putut continua să se implice în Academia de Antreprenoriat, iar UGIR 1903 a rămas partener doar cu numele. Mai rămăseseră însă de returnat circa zece mii de euro (spun surse din ASE) din contul UGIR 1903 pentru serviciile (prelegerile) aferente care nu mai fuseseră prestate de ASE. Surpriză însă, contul de la Trezoreria sectorului 1 fusese deja devalizat. Fapta constituie deturnare de fonduri, iar legislaţia în domeniu, mai ales în cel al cheltuirii fondurilor comunitare, este deosebit de aspră: ani grei de închisoare, atât pentru făptaşi, cât şi pentru cei vinovaţi de complicitate.

Pe „ritmuri” de vals

Ase Dna

Am întrebat conducerea (în fapt), a UGIR 1903, ce s-a întâmplat cu banii solicitaţi înapoi de ASE şi cum s-a putut ca aceştia să fie cheltuiţi în alte scopuri decât cele prevăzute în proiectul cu finanţare eurpeană.
Marius Opran ne-a răspuns, în scris, că nu deţine niciun document privind derularea contractului cu ASE şi că Cezar Corâci s-ar fi autorecomandat, ilegal, drept expert din partea UGIR. „S-a decis ca UGIR să-şi asume riscul de a returna imediat către ASE suma comunicată de aceasta, (…) pentru a elimina orice posibilă acuză de deţinere în cunoştinţă de cauză a unor foloase necuvenite”, ne-a comunicat Opran. Cum noi aflasem deja, „pe surse”, că banii europeni ar fi fost cheltuiţi pentru plata utilităţilor de la Palatul UGIR, fapt confirmat, cu jumătate de gură – „aşa ceva am auzit şi eu” şi de către Robert Şova, prorectorul ASE, am programat o întâlnire cu Marius Eugen Opran în biroul lui din Palatul UGIR din Piaţa Romană.
Am discutat, mai bine de două ore, ca la vals – doi paşi înainte, unul înapoi. Noi voiam să aflăm ce s-a întâmplat cu banii din proiectul european, el ţinea cu tot dinadinsul să ne povestească despre conflictele sale în justiţie cu Ioan Cezar Corâci. Am reuşit, încet-încet, să mutăm conversaţia în zona care ne interesa – a banilor din proiectul derulat cu ASE utilizaţi de UGIR 1903 pentru plata utilităţilor. Şi, da, Opran a confirmat (ulterior ne-a dat şi dovada) că au fost cheltuiţi pentru plata facturilor la electricitatea, apa şi aşa mai departe consumate în Palatul UGIR.

Generalul Opran şi ordonanţa Adamache

Ugir

Opran nu a reuşit însă să ne lămurească cine a semnat pentru scoaterea din bancă a sumelor respective – în total vreo 30.000 de lei plus taxe sau penalităţi. Am insistat şi Opran l-a chemat, în mai multe rânduri, pe unul dintre cei care are drept de semnătură la bancă, Adrian Adamache, care s-a jurat pe toate cele că nu el a scos banii. Atunci cine? Aflăm că mai există o persoană cu drept de semnătură, Ioana Mădălina Ariton, despre care ni se spune că este o apropiată a lui Corâci. Povestea nu pare a sta în picioare: de ce şi-ar fi pus Corâci omul de încredere să scoată bani din bancă pentru a plăti facturile de la Palatul UGIR, ocupat de Opran, duşmanul lui de moarte?
Într-un final, după ce am studiat zeci de acte şi de dosare, scoase când din servieta lui Opran, când aduse de Adamache, reuşim să dăm peste ceea ce ne interesa – dovada scrisă că banii au fost cheltuiţi pentru plata utilităţilor. Scria negru pe alb în procesul verbal al unei şedinţe de la UGIR 1903. I-am cerut să ne facă o copie, sarcină care i-a fost repartizată aceluiaşi Adamache. Până s-a întors cu originalul şi cu copia, ne-a încercat temerea că Opran nu ne va mai da documentul, de teamă că i-ar putea da muniţie adversarului. Ni l-a dat. „Nu se ştia ai cui bani erau la vremea aceea, se credea că aparţin UGIR-1903. Din ei au fost făcute plăţi către utilităţi: gaze, energie electrică etc”, se arată în documentul pe care vi-l prezentăm în facsimil. Aviz Departamentului de Luptă Anti-Fraudă (DLAF) şi organelor de anchetă.

Tăinuitorii din Piaţa Romană

Se pune, bineînţeles întrebarea care ar putea fi vina ASE în toată povestea de mai sus. „Responsabilii unui proiect finanţat european sunt obligaţi să înştiinţeze autorităţile despre orice neregulă legală, mai ales în cazul unei eventuale deturnări de fonduri”, ne-au declarat surse juridice. Or, cu toată transparenţa pe care a manifestat-o, în discuţia pe care am purtat-o la sediul ASE, prorectorul Robert Şova nu a putut să ne explice de ce nu au denunţat deturnarea fondurilor, ci s-au mulţumit, doar, să ceară banii înapoi. Va fi interesant să aflăm toate acestea după ce se vor termina verificările dispuse deja de DNA şi de DLAF.

Share:

Author: Catalin Antohe