„Ruinele” de pe litoral, vândute ca hoteluri de lux

Mult-mediatizata vânzare a unităţilor hoteliere deţinute de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului de Stat s-a transformat, la trei luni de la prima licitaţie, într- un fiasco.

Nici unul dintre activele statului nu le trezeşte nici cel mai mic interes investitorilor din turism, iar RAAPPS nu vrea în ruptul capului să scadă din preţ. Hotelierii spun că imobilele de protocol ale statului nu valorează mai mult de un euro fiecare.

Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului de Stat a scos la mezat zece imobile şi terenuri situate pe litoral, cu preţuri cuprinse între 240.000 şi 2,4 milioane de euro.

Cel mai ieftin activ este un teren de peste 8.700 metri pătraţi, utilizat ca pepinieră, situat în staţiunea Eforie Nord, iar cea mai scumpă proprietate de protocol a statului este complexul Dacia din Neptun-Olimp, scos la vânzare cu un preţ de pornire de peste 2,4 milioane de euro. Toate cele zece imobile valorează pe hârtie peste nouă milioane de euro şi au fost puse în vânzare la sfărşitul lunii martie. Potrivit sucursalei Neptun a RAAPPS, responsabilă cu vânzarea activelor, până la jumătatea lunii trecute au fost organizare două licitaţii, la care membrii comisiei s-au uitat unul la altul, pentru că nimeni nu a venit măcar să se intereseze de aceste proprietăţi.

Licitaţii fără muşterii

Dat fiind că nu a existat nici un ofertant, nu putem prezenta nici o poziţie oficială a vreunui potenţial investitor vizavi de procedurile de licitaţie, însă din capul locului regulamentul după care se desfăşoară aceste proceduri este cel puţin ciudat, dacă nu chiar aberant, date fiind condiţiile actuale de piaţă.

Dacă evaluarea imobilelor a fost făcută conform cu tarifele pieţei, fără însă să se facă diferenţa între un hotel recent construit şi vechiturile RAAPPS, restul prevederilor nu poate decât să taie pofta oricărui investitor de a se înscrie la licitaţie. În cazul unui hotel, preţul dosarului de prezentare plus taxa de participare este de 7.000 de lei, la care se adaugă garanţia obligatorie, de 20% din preţul de pornire.

Mai mult, pentru imobilele cu preţul de pornire mai mic de de 500.000 de euro, pasul de pornire la licitaţie este de minimum 3% din preţul de pornire. Pentru activele evaluate la peste 500.000 de euro, pasul este de minimum 5%. În aceste condiţii, preţului cel mai mic cu care poate fi cumpărat, de exemplu, complexul Dacia, evaluat la 2.438.800 de euro şi care este cea mai scumpă proprietate pe care statul a scos-o la vânzare în primul val de privatizare, îi corespunde un pas minim obligatoriu de 121.940 euro, ceea ce urcă preţul de adjudecare la 2.560.740 de euro.

Dacă punem în balanţă licitaţiile RAAPPS cu cele organizate în ultimii doi ani de către Ministerul Turismului pentru vânzarea a exact aceluiaşi tip de active, licitaţii unde ministerul a reuşit să vândă un singur hotel şi acela la jumătate de preţ, şansele de reuşită ale RAAPPS sunt egale cu zero.

Un euro, singura soluţie

Hotelierii de pe litoral nu sunt interesaţi de afacerile cu statul. Nicolae Bucovală, preşedintele Asociaţiei Patronale Mamaia şi proprietar de hoteluri, spune că investitorii din turism nu au bani,

iar băncile au stopat finanţarea în acest domeniu.

În plus, activele statului din turism sunt licitate la preţuri mult prea mari, dacă ţinem cont de starea lor tehnică. „Aşa cum arată ele, pe lângă faptul că îţi cer milioane de euro, trebuie să bagi cel puţin tot atât. Nu este posibil ca pentru o vilă să îţi creară peste un milion de euro (n.r vila Agigea din staţiunea Eforie Nord are un preţ de pornire a licitaţiei de peste 1,3 milioane de euro)”, a explicat reprezentantul hotelierilor.

Nicolae Bucovală crede că, în condiţiile actuale, aceste imobile nu se vor vinde niciodată şi că singura soluţie este vânzarea pe sume simbolice, dar cu obligativitatea unor investiţii. „Ar trebuie să le privatizeze pe un euro şi cu plan de investiţii. Cel care vrea să investească va trebui să se conformeze planului. Dacă nu face acest lucru, statul ia hotelurile inapoi, iar investitorul pierde banii”, a menţionat Nicolae Bucovală.

Bate vântul prin vile

Imobilele statului cu destinaţie turistică de pe litoral sunt disponibile pentru închiriere şi cazare. Cum însă investiţii nu s-au făcut în majoritatea cazurilor, de zeci de ani, unităţile de cazare au pierdut de mult startul în faţa celorlalţi hotelieri.

Cel puţin în nordul staţiunii Mamaia, unde în fosta zonă de protocol zero de lângă hotelul Savoy, RAAPPS deţine vilele „Egreta” şi „Cerna”, nu vedeai, la jumătatea lunii iunie, picior de turist. Poate şi pentru că în această zonă, considerată de lux, a staţiunii Mamaia, vilele RAAPPS, clasificate la trei stele, oferă, potrivit site-ului oficial, elemente „premium” care au devenit standard în dotarea oricărui hotel inferior ca clasificare de pe litoralul românesc: aer condiţionat, bucătărie utilată, frigider, TV, terasă şi loc de parcare lăngă vilă.

17 licitaţii, un hotel vândut

RAAPPS nu este singurul proprietar de unităţi de cazare de pe litoral care încearcă să scape de active. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a organizat pe parcursul anului trecut nu mai puţin de 17 licitaţii pentru vânzarea activelor societăţilor Mamaia SA, Carmen Silva, Litoral SA şi Neptun Olimp, în urma cărora nu s-a înregistrat decât o singură privatizare importantă.

Este vorba despre complexul hotelier Mamaia, clasificat la cinci stele şi care a fost adjudecat cu o reducere împortantă de preţ, abia la a şasea licitaţie. Hotelul şi restaurantul Mamaia au fost vândute cu 2.480.000 de euro, preţ corespunzător unei singure oferte depuse, în condiţiile în care preţul de evaluare a unităţii a fost de 3,77 milioane de euro, cu peste 1, 2 milioane euro mai mult decât tariful la care a fost adjudecat.

Este puţin probabil ca cel mai scump hotel al RAAPPS scos la vânzare pe litoral, complexul Dacia din Neptun-Olimp, catalogat la standardul două stele şi pentru care regia cere 2.438.800 de euro, să fie vândut aproape la acelaşi preţ cu luxosul complex Mamaia.

Revenind la MDRT, ministerul a bifat în 2012 cel de-al treilea an consecutiv de încercări de privatizare a societăţilor de stat de pe litoral. Începută în 2010, campania de vânzare prin licitaţie a activelor firmelor statului cu activitate sezonieră s-a transformat într-un fiasco, iar specialiştii în turism nu-i dau prea mari şanse de reuşită ministerului nici în acest an.

„La bulgari sunt puse în vânzare 200 de hoteluri, majoritatea dintre acestea fiind noi. În cazul nostru, extrem de puţine sunt noi”, a explicat conferenţiar universitar doctor Ion Dănuţ Jugănaru, specialist în economie şi turism. Ion Dănuţ Jugănaru susţine că modul în care organizează statul licitaţiile pe litoral, respectiv anunţurile publicate pe site, nu poate aduce clienţii mult-aşteptaţi. „Mulţi s-au abţinut de la cumpărare în aşteptarea unor preţuri mult mai mici. Este posibilă apariţia unui investitor străin, dar pentru asta trebuie să-l caute cineva”, a concluzionat Jugănaru.

Share:

Author: Darius Martinescu