Redevenţa, „esenţa câştigului” OMV

În ultima vreme, atât la Palatul Victoria cât şi mai la nord, în Petrom City, cartierul general al companiei petroliere, se fac calcule. Deocamdată, autorităţile au mâinile legate, însă din 2014 nivelul redevenţelor pentru exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze va putea fi modificat. Actualul sistem de taxare a companiilor petroliere este unul dintre cele mai permisive din lume, adică redevenţe scăzute, impozit pe profit de numai 16% şi suprataxare inexistentă. Datorită (sau din cauza!?) sistemului fiscal, profitul operaţional al OMV Petrom la tona de ţiţei este de 5,6 ori mai mare decât în cazul petrolului de import

Compania OMV Petrom şi Executivul se află de mai multe luni în discuţii pe tema redevenţelor pentru petrol şi gaze, având în vedere că din 2014 expiră actualul sistem, stabilit prin contractul de privatizare a companiei.
Actualul nivel al redevenţelor pentru exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale a fost stabilit în 2004, prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV, şi este valabil până în decembrie 2014.
Potrivit articolului 15 din Legea nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului Petrom SA Bucureşti, „pe o perioadă de 10 ani de la data finalizării vor fi menţinute nivelul procentual, baza şi modalitatea de calcul al redevenţelor datorate de societate conform contractelor individuale de concesiune încheiate de aceasta, aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi“.
Premierul Victor Ponta declara recent că Executivul vrea ca aceste redevenţe să se situeze în zona mediei europene. Potrivit unui proiect de ordonanţă de urgenţă elaborat anul trecut de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), de altfel şi singurul document public existent la această oră, nivelul redevenţelor ar urma să crească cu 92%, în cazul OMV Petrom, şi cu 1,05% pentru restul companiilor. Potrivit simulărilor ANRM, astfel s-ar ajunge la încasarea de către stat a unei sume de 1,9 miliarde de lei anual, faţă de numai 782,9 milioane, cât a intrat în vistierie anul trecut.
Datele raportate de OMV Petrom indică faptul că în 2010 compania a plătit redevenţe de 600 milioane de lei, în condiţiile realizării unui profit record de 2,19 miliarde. Anul trecut, compania a înregistrat un profit şi mai mare, în creştere cu 72% faţă de anul precedent, la 3,759 miliarde de lei (887 milioane de euro), cel mai mare câştig consemnat vreodată de o companie din România.

Profit operaţional de invidiat

Rosneft

De fapt, obţinerea acestor profituri imense nu ar trebui să ne mire, dacă avem în vedere că cea mai mare parte din carburanţii comercializaţi de OMV Petrom provine din ţiţeiul românesc, care este obţinut cu costuri foarte mici.
În Rusia, de exemplu, petrolului exportat i se aplică un impozit de 149 dolari/tonă pentru folosirea resurselor naturale, plus un impozit de export în valoare de 418,9 dolari/tonă La preţul actual al ţiţeiului, de 110 dolari/baril sau 803 dolari/tonă (110X7,3), cota de impozit se ridică la 70,7%. Practic, companiilor ruseşti le revin, pentru acoperirea cheltuielilor de extracţie, operaţionale şi de transport numai 29,3%, sau 232 dolari/tonă. OMV Petrom plăteşte redevenţe cuprinse între 50 şi 80 dolari/tonă, ceea ce corespunde unui preţ al ţiţeiului, fără impozit, de 720-750 dolari/tonă. Luăm în consideraţie că în Rusia costurile de extracţie sunt de 5 dolari/baril, iar în România de 12-15 dolari, că se înregistrează costuri cu transportul de 50-60 dolari/tonă în Rusia şi de 20 dolari/tonă la noi. La toate acestea se adaugă cheltuieli operaţionale de aproximativ 30-40 dolari/tonă, astfel că putem calcula profitul operaţional per tona de ţiţei. În cazul ţiţeiului importat din Rusia, valoarea este de 98,6 dolari (803-149-418,9-36,5(5X7,3)-60-40).
În ceea ce priveşte petrolul extras din România, profitul operaţional per tonă creşte de 5,6 ori, ajungând la 553,5 dolari (803-80-109,5-20-40). Revenind la momentul privatizării, să ne aducem aminte că România dispunea de rezerve de ţiţei estimate la 80-120 milioane de tone. Având în vedere evoluţia cotaţiei barilului, ajungem la concluzia că statul român a donat companiei austriece 25-35 miliarde de dolari.

Mai puţin ca-n SUA şi Rusia

În România, redevenţele pentru ţiţei sunt stabilite la o cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase, astfel:
*3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10 mii tone/trimestru;
*5% pentru zăcăminte care produc între 10 mii şi 20 mii tone/trimestru;
*7% pentru zăcăminte care produc între 20 mii şi 100 mii tone/trimestru;
*13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100 mii tone/trimestru.
SUA percep o redevenţă de 17%, care vine în completarea unui impozit pe venit de 40%. În Brazilia, statul încasează o redevenţă de 10%, la care se adaugă un impozit pe venit de 24% şi o aşa-numită “taxă pe supraprofit”, în cuantum de 10%.
În Rusia, redevenţa este de 22%, companiile petroliere fiind obligate să plătească şi un impozit pe venit de 20%, başca taxe pe exporturi care pot ajunge şi până la 65%.

Taxe pe supraprofit

Tabel Redeventa

În ceea ce priveşte gazele naturale, în România redevenţa se stabileşte ca o cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase, astfel:
*3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10 mil. metri cubi (mc)/trimestru;
*7,5% pentru zăcăminte care produc între 10 mil. şi 50 mil. mc/trimestru;
*9% pentru zăcăminte care produc între 50 mil. şi 200 mil. mc/trimestru;
*13% pentru zăcăminte care produc peste 200 mil. mc/trimestru.
În unele state europene, cum ar fi Cipru, Danemarca, Irlanda, Malta, Regatul Unit, Norvegia şi Spania, nu se plătesc redevenţe nici pentru producţia on-shore, nici pentru cea off-shore de ţiţei sau de gaze. În Franţa şi Olanda nu există redevenţe pentru producţia de ţiţei sau de gaze off-shore, iar în Portugalia nu sunt redevenţe pentru gaze.
Un nivel fix al redevenţelor atât pentru producţia de ţiţei, cât şi pentru cea de gaze se practică în Polonia (11,15 USD pe tona de ţiţei şi 1,88 USD pentru 1.000 mc de gaz). Sunt şi cazuri în care redevenţele sunt stabilite sub formă de cotă fixă, în funcţie de valoarea producţiei: Albania (10%), Croaţia (2,6%), Germania (10%), Suedia (0,2%).
Chiar dacă nivelul procentual al redevenţelor poate părea mic în comparaţie cu cel din România, în aceste ţări pentru companiile petroliere se percep taxe pe supraprofit. Astfel, în Norvegia această taxă este de 50%, care se adaugă la un impozit pe venit de 28%. În Regatul Unit, taxa pe supraprofit este de 20%, venind în completarea unui impozit de 30%. Şi în Irlanda a stabilit o suprataxă pe profit, care se adaugă la impozitul de 25%, calculată după următorul algoritm:
-pentru o rată a profitului mai mică de 1,5% nu se percepe suprataxă
– pentru o rată a profitului între 1,5 – 3% suprataxa este de 5%;
-pentru o rată a profitului între 3 – 4,5%, suprataxa este de 10%;
-pentru o rată a profitului peste 4,5%, suprataxa este de 15%.
Aceasta este situaţia din Europa, însă în ţări bogate în petrol nivelul taxării este mult mai ridicat. Companiile care extrag petrol din Irak plătesc statului o redevenţă de 90% din costul final, cele din Arabia Saudită 85%, iar în Libia 80%.

Apa de ploaie a Concurenţei

Agerpres 6243702 Bogdan Chiritoiu

Deocamdată autorităţile române, prin Consiliul Concurenţei (CC), nu au făcut nimic pentru a vedea cât de oportune au fost în ultimii ani scumpirile agresive pe care le-a practicat Petrom.
Singura măsură luată de CC, după mai bine de şase ani de investigaţii, a fost amendarea tuturor jucătorilor mari de pe piaţă pentru un fapt banal, în esenţă, şi anume retragerea unui sortiment de benzină care oricum nu acoperea decît 2% din piaţa de combustibil. Oricum, în urma acestei înţelegeri de a retrage acest sortiment de pe piaţă OMV Petrom (la data respectivă opera benzinăriile Petrom şi Petrom V) s-a ales cu o amendă de 366.530.965 lei, OMV Petrom Marketing (opera benzinăriile OMV) cu 137.288.031 lei, Lukoil România cu 136.894.846 lei, Rompetrol Downstream cu 159.553.612 lei, Mol Romania Petroleum Products cu 80.267.746 lei, şi ENI Romania SRL (operează benzinăriile AGIP) cu 11.194.766 lei. Toate cele şase companii au cerut în instanţă suspendarea amenzilor, dar au pierdut la Curtea de Apel.

Share: