Rechizitoriul în Dosarul Revoluției. De ce este acuzat concret Ion Iliescu

Procurorii care au întocmit rechizitoriul în Dosarul Revoluţiei arată că, din 22 decembrie 1989, la nivelul României a fost declanşată o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare, care a dus la instaurarea unei psihoze a terorismului.

„Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18:30 ale zilei de 22 decembrie 1989 a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu”, se arată în rechizitoriul Dosarului Revoluţiei.

Anchetatorii arată că în timpul Revoluţiei au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. „Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea începând cu 22.12.1989 a două tabere aparent oponente. Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste, loiale fostului preşedinte”, potrivit rechizitoriului.

Procurorii susţin că psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasiunanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, se arată în rechizitoriu, dar şi militarii , pe întregul teritoriu al României. În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale, mai arată procurorii militari.

„22 decembrie 1989, TVR, în direct, aprox. orele 19:30, Iliescu Ion, în spatele căruia s-a aflat, stând în picioare, Voiculescu Gelu Voican a afirmat : “Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage (…) trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi (…) În sediu se află gral Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia (…) Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului, ca să poată pătrunde armata (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti.”(…)”, potrivit sursei citate. Anchetatorii îl acuză pe fostul preşedinte Ion Iliescu că a contribuit direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste. „Iliescu Ion îi numeşte pe atacatori ca fiind securişti, bezmetici, sinucigaşi, terorişti. Prin aceste afirmaţii neverificate a fost dezinformată opinia publică şi s-a contribuit în mod decisiv la instaurarea psihozei securist-teroriste, dorindu-se a se demonstra că militarii fostei securităţi sunt ostili Revoluţiei (aşadar poporului român şi armatei române) şi noii conduceri a statului. Sunt bine probate numeroasele situaţii de foc fratricid între cadrele MApN şi cadrele DSS, survenite începând cu noaptea de 22/23.12.1989. Trebuie subliniat din nou că această afirmaţie a fost făcută de persoana care se bucura de autoritate totală (Iliescu Ion) şi care era privită la nivelul întregii societăţi ca fiind noul lider politic”, potrivit sursei citate.

Share: